LEGE nr. 227 din 8 septembrie 2015
(*actualizată*)
privind Codul fiscal
EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL
OFICIAL nr. 688 din 10 septembrie 2015
Data intrarii in vigoare : 1 ianuarie
2016
----------
──────────
*) Notă CTCE:
Forma actualizată
a acestui act normativ la data de 1 ianuarie 2016 este realizată de
către Departamentul juridic din cadrul S.C. "Centrul Teritorial de
Calcul Electronic" S.A. Piatra-Neamţ prin includerea tuturor
modificărilor şi completărilor aduse de către ORDONANŢA DE
URGENŢĂ nr. 41 din 30 septembrie 2015;
Conţinutul
acestui act aparţine exclusiv S.C. Centrul Teritorial de Calcul Electronic
S.A. Piatra-Neamţ şi nu este un document cu caracter oficial, fiind
destinat pentru informarea utilizatorilor.
──────────
Parlamentul României
adoptă prezenta lege.
TITLUL I
Dispoziţii
generale
CAP. I
Scopul şi sfera
de cuprindere a Codului fiscal
ART. 1
Scopul şi sfera
de cuprindere a Codului fiscal
(1) Prezentul cod
stabileşte: cadrul legal privind impozitele, taxele şi
contribuţiile sociale obligatorii prevăzute la art. 2 alin. (2), care
sunt venituri ale bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului
asigurărilor sociale de stat, bugetului Fondului naţional unic de
asigurări sociale de sănătate, bugetului asigurărilor
pentru şomaj şi fondului de garantare pentru plata creanţelor
salariale; contribuabilii care au obligaţia să plătească
aceste impozite, taxe şi contribuţii sociale; modul de calcul şi
de plată a acestora; procedura de modificare a acestor impozite, taxe
şi contribuţii sociale. De asemenea, autorizează Ministerul
Finanţelor Publice să elaboreze norme metodologice, instrucţiuni
şi ordine în aplicarea prezentului cod şi a legilor de ratificare a
convenţiilor de evitare a dublei impuneri în aplicare.
(2) Cadrul legal de
administrare a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor sociale
obligatorii reglementate de prezentul cod este stabilit prin Codul de
procedură fiscală.
(3) Dacă orice
prevedere a prezentului cod contravine unei prevederi a unui tratat la care
România este parte, se aplică prevederea acelui tratat.
(4) Orice
măsură de natură fiscală care constituie ajutor de stat se
acordă potrivit dispoziţiilor legale în vigoare privind ajutorul de
stat.
ART. 2
Impozitele, taxele
şi contribuţiile sociale obligatorii reglementate de Codul fiscal
(1) Impozitele şi
taxele reglementate prin prezentul cod sunt următoarele:
a) impozitul pe
profit;
b) impozitul pe
veniturile microîntreprinderilor;
c) impozitul pe venit;
d) impozitul pe
veniturile obţinute din România de nerezidenţi;
e) impozitul pe
reprezentanţe;
f) taxa pe valoarea
adăugată;
g) accizele;
h) impozitele şi
taxele locale;
i) impozitul pe
construcţii.
(2) Contribuţiile
sociale obligatorii reglementate prin prezentul cod sunt următoarele:
a) contribuţiile
de asigurări sociale datorate bugetului asigurărilor sociale de stat;
b) contribuţiile
de asigurări sociale de sănătate datorate bugetului Fondului
naţional unic de asigurări sociale de sănătate;
c) contribuţia
pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de
sănătate datorată de angajator bugetului Fondului naţional
unic de asigurări sociale de sănătate;
d) contribuţiile
asigurărilor pentru şomaj datorate bugetului asigurărilor pentru
şomaj;
e) contribuţia de
asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale
datorată de angajator bugetului asigurărilor sociale de stat;
f) contribuţia la
Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale, datorată de
persoanele fizice şi juridice care au calitatea de angajator potrivit art. 4 din Legea nr. 200/2006
privind constituirea şi utilizarea Fondului de garantare pentru plata
creanţelor salariale, cu modificările ulterioare.
CAP. II
Aplicarea şi modificarea
Codului fiscal
ART. 3
Principiile
fiscalităţii
Impozitele şi
taxele reglementate de prezentul cod se bazează pe următoarele
principii:
a) neutralitatea
măsurilor fiscale în raport cu diferitele categorii de investitori şi
capitaluri, cu forma de proprietate, asigurând prin nivelul impunerii
condiţii egale investitorilor, capitalului român şi străin;
b) certitudinea
impunerii, prin elaborarea de norme juridice clare, care să nu
conducă la interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea şi
sumele de plată să fie precis stabilite pentru fiecare plătitor,
respectiv aceştia să poată urmări şi înţelege
sarcina fiscală ce le revine, precum şi să poată determina
influenţa deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale;
c) justeţea
impunerii sau echitatea fiscală asigură ca sarcina fiscală a
fiecărui contribuabil să fie stabilită pe baza puterii
contributive, respectiv în funcţie de mărimea veniturilor sau a
proprietăţilor acestuia;
d) eficienţa
impunerii asigură niveluri similare ale veniturilor bugetare de la un
exerciţiu bugetar la altul prin menţinerea randamentului impozitelor,
taxelor şi contribuţiilor în toate fazele ciclului economic, atât în
perioadele de avânt economic, cât şi în cele de criză;
e) predictibilitatea
impunerii asigură stabilitatea impozitelor, taxelor şi
contribuţiilor obligatorii, pentru o perioadă de timp de cel
puţin un an, în care nu pot interveni modificări în sensul
majorării sau introducerii de noi impozite, taxe şi contribuţii
obligatorii.
ART. 4
Modificarea şi
completarea Codului fiscal
(1) Prezentul cod se
modifică şi se completează prin lege, care intră în vigoare
în termen de minimum 6 luni de la publicarea în Monitorul Oficial al României,
Partea I.
(2) În cazul în care
prin lege se introduc impozite, taxe sau contribuţii obligatorii noi, se
majorează cele existente, se elimină sau se reduc
facilităţi existente, acestea vor intra în vigoare cu data de 1
ianuarie a fiecărui an şi vor rămâne nemodificate cel puţin
pe parcursul acelui an.
(3) În situaţia
în care modificările şi/sau completările se adoptă prin
ordonanţe, se pot prevedea termene mai scurte de intrare în vigoare, dar
nu mai puţin de 15 zile de la data publicării, cu excepţia
situaţiilor prevăzute la alin. (2).
(4) Fac excepţie
de la prevederile alin. (1) şi (2) modificările care decurg din
angajamentele internaţionale ale României.
ART. 5
Norme metodologice,
instrucţiuni şi ordine
(1) Ministerul
Finanţelor Publice are atribuţia elaborării normelor necesare
pentru aplicarea unitară a prezentului cod.
(2) În înţelesul
prezentului cod, prin norme se înţelege norme metodologice,
instrucţiuni şi ordine.
(3) Normele
metodologice sunt aprobate de Guvern, prin hotărâre, şi sunt publicate
în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(4) Ordinele şi
instrucţiunile pentru aplicarea unitară a prezentului cod se emit de
ministrul finanţelor publice şi se publică în Monitorul Oficial
al României, Partea I. Ordinele şi instrucţiunile referitoare la
proceduri de administrare a impozitelor şi taxelor reglementate de
prezentul cod, datorate bugetului general consolidat, cu excepţia
bugetelor locale, se emit de preşedintele Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală, denumită în continuare A.N.A.F., şi se
publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Ordinele şi
instrucţiunile referitoare la proceduri de administrare a impozitelor
şi taxelor locale, reglementate de prezentul cod, se aprobă prin
ordin comun al ministrului finanţelor publice şi al ministrului
dezvoltării regionale şi administraţiei publice.
(5) Sub
sancţiunea nulităţii absolute, instituţiile publice din
subordinea Guvernului, altele decât Ministerul Finanţelor Publice, nu pot
elabora şi emite norme care să aibă legătură cu
prevederile prezentului cod, cu excepţia celor prevăzute în prezentul
cod.
(6) Anual, Ministerul
Finanţelor Publice colectează şi sistematizează toate
normele în vigoare având legătură cu prevederile prezentului cod
şi publică această colecţie oficială.
ART. 6
Aplicarea unitară
a legislaţiei
Aplicarea unitară
a prezentului cod şi a legislaţiei subsecvente acestuia se
asigură prin Comisia fiscală centrală constituită potrivit
Codului de procedură fiscală.
CAP. III
Definiţii
ART. 7
Definiţii ale
termenilor comuni
În înţelesul
prezentului cod, cu excepţia titlurilor VII şi VIII, termenii şi
expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
1. activitate
dependentă - orice activitate desfăşurată de o
persoană fizică într-o relaţie de angajare generatoare de
venituri;
2. activitate
dependentă la funcţia de bază - orice activitate
desfăşurată în baza unui contract individual de muncă sau a
unui statut special prevăzut de lege, declarată angajatorului ca
funcţie de bază de către angajat; în cazul în care activitatea
se desfăşoară pentru mai mulţi angajatori, angajatul este
obligat să declare numai angajatorului ales că locul respectiv este
locul unde exercită funcţia pe care o consideră de bază;
3. activitate
independentă - orice activitate desfăşurată de către o
persoană fizică în scopul obţinerii de venituri, care
îndeplineşte cel puţin 4 dintre următoarele criterii:
3.1. persoana
fizică dispune de libertatea de alegere a locului şi a modului de
desfăşurare a activităţii, precum şi a programului de
lucru;
3.2. persoana
fizică dispune de libertatea de a desfăşura activitatea pentru
mai mulţi clienţi;
3.3. riscurile
inerente activităţii sunt asumate de către persoana fizică
ce desfăşoară activitatea;
3.4. activitatea se
realizează prin utilizarea patrimoniului persoanei fizice care o
desfăşoară;
3.5. activitatea se
realizează de persoana fizică prin utilizarea capacităţii
intelectuale şi/sau a prestaţiei fizice a acesteia, în funcţie
de specificul activităţii;
3.6. persoana
fizică face parte dintr-un corp/ordin profesional cu rol de reprezentare,
reglementare şi supraveghere a profesiei desfăşurate, potrivit
actelor normative speciale care reglementează organizarea şi
exercitarea profesiei respective;
3.7. persoana
fizică dispune de libertatea de a desfăşura activitatea direct,
cu personal angajat sau prin colaborare cu terţe persoane în
condiţiile legii;
4. autoritate
fiscală centrală - Ministerul Finanţelor Publice,
instituţie cu rolul de a coordona aplicarea unitară a prevederilor
legislaţiei fiscale;
5. autoritate
fiscală competentă - Ministerul Finanţelor Publice şi
serviciile de specialitate ale autorităţilor administraţiei
publice locale, după caz, care au responsabilităţi fiscale;
6. centrul intereselor
vitale - locul de care relaţiile personale şi economice ale persoanei
fizice sunt mai apropiate. În analiza relaţiilor personale se va acorda
atenţie familiei soţului/soţiei, copilului/copiilor, persoanelor
aflate în întreţinerea persoanei fizice şi care sosesc în România
împreună cu aceasta, calitatea de membru într-o organizaţie
caritabilă, religioasă, participarea la activităţi
culturale sau de altă natură. În analiza relaţiilor economice se
va acorda atenţie dacă persoana este angajat al unui angajator român,
dacă este implicată într-o activitate de afaceri în România,
dacă deţine proprietăţi imobiliare în România, conturi la
bănci în România, carduri de credit/debit la bănci în România;
7. contract de leasing
financiar - orice contract de leasing care îndeplineşte cel puţin una
dintre următoarele condiţii:
a) riscurile şi
beneficiile dreptului de proprietate asupra bunului care face obiectul
leasingului sunt transferate utilizatorului la momentul la care contractul de
leasing produce efecte;
b) contractul de
leasing prevede expres transferul dreptului de proprietate asupra bunului ce
face obiectul leasingului către utilizator la momentul expirării
contractului;
c) utilizatorul are
opţiunea de a cumpăra bunul la momentul expirării contractului,
iar valoarea reziduală exprimată în procente este mai mică sau
egală cu diferenţa dintre durata normală de funcţionare
maximă şi durata contractului de leasing, raportată la durata
normală de funcţionare maximă, exprimată în procente;
d) perioada de leasing
depăşeşte 80% din durata normală de funcţionare
maximă a bunului care face obiectul leasingului; în înţelesul acestei
definiţii, perioada de leasing include orice perioadă pentru care
contractul de leasing poate fi prelungit;
e) valoarea
totală a ratelor de leasing, mai puţin cheltuielile accesorii, este
mai mare sau egală cu valoarea de intrare a bunului;
8. contract de leasing
operaţional - orice contract de leasing încheiat între locator şi
locatar, care transferă locatarului riscurile şi beneficiile
dreptului de proprietate, mai puţin riscul de valorificare a bunului la
valoarea reziduală, şi care nu îndeplineşte niciuna dintre
condiţiile prevăzute la pct. 7 lit. b)-e); riscul de valorificare a
bunului la valoarea reziduală există atunci când opţiunea de
cumpărare nu este exercitată la începutul contractului sau când
contractul de leasing prevede expres restituirea bunului la momentul
expirării contractului;
9. comision - orice
plată în bani sau în natură efectuată către un broker, un
agent comisionar general sau către orice persoană asimilată unui
broker sau unui agent comisionar general, pentru serviciile de intermediere
efectuate în legătură cu o operaţiune economică;
10. contribuţii
sociale obligatorii - prelevare obligatorie realizată în baza legii, care
are ca scop protecţia persoanelor fizice obligate a se asigura împotriva
anumitor riscuri sociale, în schimbul cărora aceste persoane
beneficiază de drepturile acoperite de respectiva prelevare;
11. dividend - o
distribuire în bani sau în natură, efectuată de o persoană
juridică unui participant, drept consecinţă a deţinerii
unor titluri de participare la acea persoană juridică, exceptând
următoarele:
a) o distribuire de
titluri de participare noi sau majorarea valorii nominale a titlurilor de
participare existente, ca urmare a unei operaţiuni de majorare a
capitalului social, potrivit legii;
b) o distribuire
efectuată în legătură cu dobândirea/răscumpărarea
titlurilor de participare proprii de către persoana juridică;
c) o distribuire în
bani sau în natură, efectuată în legătură cu lichidarea
unei persoane juridice;
d) o distribuire în
bani sau în natură, efectuată cu ocazia reducerii capitalului social,
potrivit legii;
e) o distribuire de prime de emisiune,
proporţional cu partea ce îi revine fiecărui participant;
f) o distribuire de
titluri de participare în legătură cu operaţiuni de
reorganizare, prevăzute la art. 32 şi 33.
Se consideră
dividende din punct de vedere fiscal şi se supun aceluiaşi regim
fiscal ca veniturile din dividende:
(i) câştigurile
obţinute de persoanele fizice din deţinerea de titluri de
participare, definite de legislaţia în materie, la organisme de plasament
colectiv;
(ii) veniturile în
bani şi în natură distribuite de societăţile agricole, cu
personalitate juridică, constituite potrivit legislaţiei în materie,
unui participant la societatea respectivă drept consecinţă a
deţinerii părţilor sociale;
12. dobânda - orice
sumă ce trebuie plătită sau primită pentru utilizarea
banilor, indiferent dacă trebuie să fie plătită sau
primită în cadrul unei datorii, în legătură cu un depozit sau în
conformitate cu un contract de leasing financiar, vânzare cu plata în rate sau
orice vânzare cu plata amânată;
13. dreptul de autor
şi drepturile conexe - constituie obiect al acestora operele originale de
creaţie intelectuală în domeniul literar, artistic sau
ştiinţific, oricare ar fi modalitatea de creaţie, modul sau
forma de exprimare şi independent de valoarea şi destinaţia lor,
operele derivate care au fost create plecând de la una sau mai multe opere
preexistente, precum şi drepturile conexe dreptului de autor şi
drepturile sui-generis, potrivit prevederilor Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi
drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare;
14. entitate
transparentă fiscal, cu/fără personalitate juridică - orice
asociere, asociere în participaţiune, asocieri în baza contractelor de
exploatări în participaţie, grup de interes economic, societate
civilă sau altă entitate care nu este persoană impozabilă
distinctă, fiecare asociat/participant fiind subiect de impunere în
înţelesul impozitului pe profit sau pe venit, după caz;
15. franciza - sistem
de comercializare bazat pe o colaborare continuă între persoane fizice sau
juridice, independente din punct de vedere financiar, prin care o
persoană, denumită francizor, acordă unei alte persoane,
denumită beneficiar, dreptul de a exploata sau de a dezvolta o afacere, un
produs, o tehnologie sau un serviciu;
16. impozitul pe
profit amânat - impozitul plătibil/recuperabil în perioadele viitoare în
legătură cu diferenţele temporare impozabile/deductibile dintre
valoarea contabilă a unui activ sau a unei datorii şi valoarea
fiscală a acestora;
17. know-how - orice
informaţie cu privire la o experienţă industrială,
comercială sau ştiinţifică care este necesară pentru
fabricarea unui produs sau pentru aplicarea unui proces existent şi a
cărei dezvăluire către alte persoane nu este permisă
fără autorizaţia persoanei care a furnizat această
informaţie; în măsura în care provine din experienţă,
know-how-ul reprezintă ceea ce un producător nu poate şti din
simpla examinare a produsului şi din simpla cunoaştere a progresului
tehnicii;
18. locul conducerii
efective - locul în care se iau deciziile economice strategice necesare pentru
conducerea activităţii persoanei juridice străine în ansamblul
său şi/sau locul unde îşi desfăşoară activitatea
directorul executiv şi alţi directori care asigură gestionarea
şi controlul activităţii acestei persoane juridice;
19. metoda creditului
fiscal - o diminuare a impozitului pe venit sau a impozitului pe profit cu suma
impozitului plătit în alt stat, conform convenţiilor de evitare a
dublei impuneri;
20. metoda scutirii -
scutirea de impozit a venitului sau profitului obţinut în alt stat, luând
în considerare acel venit sau profit pentru determinarea cotei de impozit
aplicabile pentru venitul/profitul total obţinut, cota de impozit
determinată aplicându-se numai asupra venitului/profitului rămas
după deducerea venitului/profitului obţinut în acel alt stat, conform
convenţiei pentru evitarea dublei impuneri aplicabile;
21. mijloc fix - orice
imobilizare corporală, care este deţinută pentru a fi
utilizată în producţia sau livrarea de bunuri ori în prestarea de
servicii, pentru a fi închiriată terţilor sau în scopuri
administrative, dacă are o durată normală de utilizare mai mare
de un an şi o valoare egală sau mai mare decât limita stabilită
prin hotărâre a Guvernului;
22. nerezident - orice
persoană juridică străină, orice persoană fizică
nerezidentă şi orice alte entităţi străine, inclusiv
organisme de plasament colectiv în valori mobiliare fără
personalitate juridică, care nu sunt înregistrate în România, potrivit
legii;
23. operaţiuni cu
instrumente financiare - orice transfer, exercitare sau executare a unui
instrument financiar, definit de legislaţia în materie din statul în care
a fost emis, indiferent de piaţa/locul de tranzacţionare unde are loc
operaţiunea;
24. organizaţie
nonprofit - orice asociaţie, fundaţie, casă de ajutor reciproc
sau federaţie înfiinţată în România, în conformitate cu
legislaţia în vigoare, dar numai dacă veniturile şi activele
asociaţiei, casei de ajutor reciproc, fundaţiei sau federaţiei
sunt utilizate pentru o activitate de interes general, comunitar sau
fără scop patrimonial;
25. participant -
orice persoană care este proprietarul unui titlu de participare;
26. persoane afiliate
- o persoană este afiliată dacă relaţia ei cu altă
persoană este definită de cel puţin unul dintre următoarele
cazuri:
a) o persoană
fizică este afiliată cu altă persoană fizică dacă
acestea sunt soţ/soţie sau rude până la gradul al III-lea
inclusiv;
b) o persoană
fizică este afiliată cu o persoană juridică dacă
persoana fizică deţine, în mod direct sau indirect, inclusiv
deţinerile persoanelor afiliate, minimum 25% din valoarea/numărul
titlurilor de participare sau al drepturilor de vot ale unei persoane juridice
ori dacă controlează în mod efectiv persoana juridică;
c) o persoană
juridică este afiliată cu altă persoană juridică
dacă cel puţin aceasta deţine, în mod direct sau indirect,
inclusiv deţinerile persoanelor afiliate, minimum 25% din
valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot la
cealaltă persoană juridică ori dacă controlează în mod
efectiv acea persoană juridică;
d) o persoană
juridică este afiliată cu altă persoană juridică
dacă o persoană deţine, în mod direct sau indirect, inclusiv
deţinerile persoanelor afiliate, minimum 25% din valoarea/numărul
titlurilor de participare sau al drepturilor de vot la cealaltă
persoană juridică ori dacă controlează în mod efectiv acea
persoană juridică.
Între persoane
afiliate, preţul la care se transferă bunurile corporale sau
necorporale ori se prestează servicii reprezintă preţ de
transfer;
27. persoană
fizică nerezidentă - orice persoană fizică ce nu
îndeplineşte condiţiile prevăzute la pct. 28, precum şi
orice persoană fizică cetăţean străin cu statut
diplomatic sau consular în România, cetăţean străin care este
funcţionar ori angajat al unui organism internaţional şi
interguvernamental înregistrat în România, cetăţean străin care
este funcţionar sau angajat al unui stat străin în România şi
membrii familiilor acestora;
28. persoană
fizică rezidentă - orice persoană fizică ce
îndeplineşte cel puţin una dintre următoarele condiţii:
a) are domiciliul în
România;
b) centrul intereselor
vitale ale persoanei este amplasat în România;
c) este prezentă
în România pentru o perioadă sau mai multe perioade care
depăşesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de
12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic vizat;
d) este
cetăţean român care lucrează în străinătate, ca
funcţionar sau angajat al României într-un stat străin;
29. persoană
juridică română - orice persoană juridică ce a fost
înfiinţată şi funcţionează în conformitate cu legislaţia
României;
30. persoană
juridică înfiinţată potrivit legislaţiei europene - orice
persoană juridică constituită în condiţiile şi prin
mecanismele prevăzute de reglementările europene;
31. persoană
juridică străină - orice persoană juridică ce nu este
persoană juridică română şi orice persoană
juridică înfiinţată potrivit legislaţiei europene care nu
are sediul social în România;
32. preţ de
piaţă - suma care ar fi plătită de un client independent
unui furnizor independent în acelaşi moment şi în acelaşi loc,
pentru acelaşi bun sau serviciu ori pentru unul similar, în condiţii
de concurenţă loială;
33. principiul valorii
de piaţă - atunci când condiţiile stabilite sau impuse în
relaţiile comerciale sau financiare între două persoane afiliate
diferă de acelea care ar fi existat între persoane independente, orice
profituri care în absenţa condiţiilor respective ar fi fost realizate
de una dintre persoane, dar nu au fost realizate de aceasta din cauza
condiţiilor respective, pot fi incluse în profiturile acelei persoane
şi impozitate corespunzător;
34. profesii liberale
- acele ocupaţii exercitate pe cont propriu de persoane fizice, potrivit
actelor normative speciale care reglementează organizarea şi
exercitarea profesiei respective;
35. proprietate
imobiliară - orice teren, clădire sau altă construcţie
ridicată ori încorporată într-un teren;
36.
redevenţă:
(1) Se consideră
redevenţă plăţile de orice natură primite pentru
folosirea ori dreptul de folosinţă al oricăruia dintre următoarele:
a) drept de autor
asupra unei lucrări literare, artistice sau ştiinţifice,
inclusiv asupra filmelor, benzilor pentru emisiunile de radio sau de
televiziune, precum şi efectuarea de înregistrări audio, video;
b) dreptul de a
efectua înregistrări audio, video, respectiv spectacole, emisiuni,
evenimente sportive sau altele similare, şi dreptul de a le transmite sau
retransmite către public, direct sau indirect, indiferent de modalitatea
tehnică de transmitere - inclusiv prin cablu, satelit, fibre optice sau
tehnologii similare;
c) orice brevet,
invenţie, inovaţie, licenţă, marcă de comerţ sau
de fabrică, franciză, proiect, desen, model, plan, schiţă,
formulă secretă sau procedeu de fabricaţie ori software;
d) orice echipament
industrial, comercial sau ştiinţific, container, cablu,
conductă, satelit, fibră optică sau tehnologii similare;
e) orice know-how;
f) numele sau imaginea
oricărei persoane fizice sau alte drepturi similare referitoare la o
persoană fizică.
(2) Nu se consideră
redevenţă în sensul prezentei legi:
a) plăţile
pentru achiziţionarea integrală a oricărei proprietăţi
sau a oricărui drept de proprietate asupra tuturor elementelor
menţionate la alin. (1);
b) plăţile
pentru achiziţiile de software destinate exclusiv operării
respectivului software, inclusiv pentru instalarea, implementarea, stocarea,
personalizarea sau actualizarea acestuia;
c) plăţile
pentru achiziţionarea integrală a unui drept de autor asupra unui
software sau a unui drept limitat de a-l copia exclusiv în scopul folosirii
acestuia de către utilizator sau în scopul vânzării acestuia în
cadrul unui contract de distribuţie;
d) plăţile
pentru obţinerea drepturilor de distribuţie a unui produs sau
serviciu, fără a da dreptul la reproducere;
e) plăţile
pentru accesul la sateliţi prin închirierea de transpondere sau pentru
utilizarea unor cabluri ori conducte pentru transportul energiei, gazelor sau
petrolului, în situaţia în care clientul nu se află în posesia
transponderelor, cablurilor, conductelor, fibrelor optice sau unor tehnologii
similare;
f) plăţile
pentru utilizarea serviciilor de telecomunicaţii din acordurile de
roaming, a frecvenţelor radio, a comunicaţiilor electronice între
operatori;
37. rezident - orice
persoană juridică română, orice persoană juridică
străină având locul de exercitare a conducerii efective în România,
orice persoană juridică cu sediul social în România,
înfiinţată potrivit legislaţiei europene, şi orice
persoană fizică rezidentă;
38. România -
teritoriul de stat al României, inclusiv marea sa teritorială şi
spaţiul aerian de deasupra teritoriului şi mării teritoriale,
asupra cărora România îşi exercită suveranitatea, precum şi
zona contiguă, platoul continental şi zona economică
exclusivă, asupra cărora România îşi exercită drepturile
suverane şi jurisdicţia în conformitate cu legislaţia sa şi
potrivit normelor şi principiilor dreptului internaţional;
39. stock option plan
- un program iniţiat în cadrul unei persoane juridice ale cărei valori
mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă
reglementată sau tranzacţionate în cadrul unui sistem alternativ de
tranzacţionare, prin care se acordă angajaţilor,
administratorilor şi/sau directorilor acesteia sau ai persoanelor juridice
afiliate ei, prevăzute la pct. 26 lit. c) şi d), dreptul de a
achiziţiona la un preţ preferenţial sau de a primi cu titlu
gratuit un număr determinat de valori mobiliare emise de entitatea
respectivă.
Pentru calificarea
unui program ca fiind stock option plan, programul respectiv trebuie să
cuprindă o perioadă minimă de un an între momentul
acordării dreptului şi momentul exercitării acestuia
(achiziţionării valorilor mobiliare);
40. titlu de
participare - orice acţiune sau altă parte socială într-o
societate în nume colectiv, societate în comandită simplă, societate
pe acţiuni, societate în comandită pe acţiuni, societate cu
răspundere limitată sau într-o altă persoană juridică
ori la un fond deschis de investiţii;
41. titlu de valoare -
orice titlu de participare şi orice instrumente financiare calificate
astfel prin legislaţia în materie din statul în care au fost emise;
42. transfer - orice
vânzare, cesiune sau înstrăinare a dreptului de proprietate, schimbul unui
drept de proprietate cu servicii ori cu un alt drept de proprietate, precum
şi transferul masei patrimoniale fiduciare în cadrul operaţiunii de
fiducie potrivit Codului civil;
43. transport
internaţional - orice activitate de transport pasageri sau bunuri efectuat
de o întreprindere în trafic internaţional, precum şi
activităţile auxiliare, strâns legate de această operare şi
care nu constituie activităţi separate de sine stătătoare.
Nu reprezintă transport internaţional cazurile în care transportul
este operat exclusiv între locuri aflate pe teritoriul României;
44. valoarea
fiscală reprezintă:
a) valoarea de
înregistrare în patrimoniu, potrivit reglementărilor contabile aplicabile
- pentru active şi pasive, altele decât cele menţionate la lit.
b)-d);
b) valoarea de
achiziţie sau de aport, utilizată pentru calculul profitului
impozabil - pentru titlurile de participare. În valoarea fiscală se includ
şi evaluările înregistrate potrivit reglementărilor contabile
aplicabile. Valoarea de aport se determină în funcţie de
modalităţile de constituire a capitalului social, categoria activelor
aduse ca aport sau modalitatea de impozitare a aportului, potrivit normelor
metodologice;
c) costul de
achiziţie, de producţie sau valoarea de piaţă a mijloacelor
fixe dobândite cu titlu gratuit ori constituite ca aport, la data intrării
în patrimoniul contribuabilului, utilizată pentru calculul
amortizării fiscale, după caz - pentru mijloace fixe amortizabile
şi terenuri. În valoarea fiscală se includ şi reevaluările
contabile efectuate potrivit legii. În cazul în care se efectuează
reevaluări ale mijloacelor fixe amortizabile care determină o
descreştere a valorii acestora sub costul de achiziţie, de
producţie sau al valorii de piaţă a mijloacelor fixe dobândite
cu titlu gratuit ori constituite ca aport, după caz, valoarea fiscală
rămasă neamortizată a mijloacelor fixe amortizabile se
recalculează până la nivelul celei stabilite pe baza costului de
achiziţie, de producţie sau a valorii de piaţă a
mijloacelor fixe dobândite cu titlu gratuit ori constituite ca aport, după
caz. În situaţia reevaluării terenurilor care determină o
descreştere a valorii acestora sub costul de achiziţie sau sub
valoarea de piaţă a celor dobândite cu titlu gratuit ori constituite
ca aport, după caz, valoarea fiscală este costul de achiziţie
sau valoarea de piaţă a celor dobândite cu titlu gratuit ori
constituite ca aport, după caz;
d) valoarea
deductibilă la calculul profitului impozabil - pentru provizioane şi
rezerve;
e) valoarea de
achiziţie sau de aport utilizată pentru calculul câştigului sau
al pierderii, în înţelesul impozitului pe venit - pentru titlurile de
valoare.
În cazul titlurilor de
valoare primite sub forma avantajelor de către contribuabilii care
obţin venituri din salarii şi asimilate salariilor, altele decât cele
dobândite în cadrul sistemului stock options plan, valoarea fiscală este
valoarea de piaţă la momentul dobândirii titlurilor de valoare;
45. valoarea
fiscală pentru contribuabilii care aplică reglementările
contabile conforme cu standardele internaţionale de raportare
financiară reprezintă şi:
a) pentru
imobilizările necorporale, în valoarea fiscală se includ şi
reevaluările efectuate potrivit reglementărilor contabile. În cazul
în care se efectuează reevaluări ale imobilizărilor necorporale
care determină o descreştere a valorii acestora sub valoarea
rămasă neamortizată stabilită în baza valorii de
înregistrare în patrimoniu, valoarea fiscală rămasă
neamortizată a imobilizărilor necorporale se recalculează
până la nivelul celei stabilite pe baza valorii de înregistrare în
patrimoniu;
b) în cazul în care se
trece de la modelul reevaluării la modelul bazat pe cost, în valoarea
fiscală a activelor şi pasivelor stabilită potrivit regulilor
prevăzute la pct. 44, cu excepţia mijloacelor fixe amortizabile
şi a terenurilor, nu se include actualizarea cu rata inflaţiei;
c) în cazul în care se
trece de la modelul reevaluării la modelul bazat pe cost, din valoarea
fiscală a mijloacelor fixe amortizabile şi a terenurilor se scad reevaluările
efectuate potrivit reglementărilor contabile şi se include
actualizarea cu rata inflaţiei;
d) pentru
proprietăţile imobiliare clasificate ca investiţii imobiliare,
valoarea fiscală este reprezentată de costul de achiziţie, de
producţie sau de valoarea de piaţă a investiţiilor
imobiliare dobândite cu titlu gratuit ori constituite ca aport la data
intrării în patrimoniul contribuabilului, utilizată pentru calculul
amortizării fiscale, după caz. În valoarea fiscală se includ
şi evaluările efectuate potrivit reglementărilor contabile. În
cazul în care se efectuează evaluări ale investiţiilor
imobiliare care determină o descreştere a valorii acestora sub
valoarea rămasă neamortizată stabilită în baza costului de
achiziţie/producţie sau valorii de piaţă a
investiţiilor imobiliare dobândite cu titlu gratuit ori constituite ca
aport, valoarea fiscală rămasă neamortizată a
investiţiilor imobiliare se recalculează până la nivelul celei
stabilite pe baza costului de achiziţie/producţie sau valorii de piaţă,
după caz, a investiţiilor imobiliare;
e) pentru mijloacele
fixe amortizabile clasificate ca active biologice, valoarea fiscală este
reprezentată de costul de achiziţie, de producţie sau de
valoarea de piaţă în cazul celor dobândite cu titlu gratuit ori
constituite ca aport la data intrării în patrimoniul contribuabilului,
după caz, utilizată pentru calculul amortizării fiscale. În
valoarea fiscală se includ şi evaluările efectuate potrivit
reglementărilor contabile. În cazul în care se efectuează evaluări
ale activelor biologice care determină o descreştere a valorii
acestora sub valoarea rămasă neamortizată stabilită în baza
costului de achiziţie/producţie sau valorii de piaţă în
cazul celor dobândite cu titlu gratuit ori constituite ca aport, valoarea
fiscală rămasă neamortizată a activelor biologice se
recalculează până la nivelul celei stabilite pe baza costului de
achiziţie/producţie sau a valorii de piaţă, după caz;
46. reţinere la
sursă numită şi reţinere prin stopaj la sursă -
metodă de colectare a impozitelor şi contribuţiilor sociale
obligatorii prin care plătitorii de venituri au obligaţia, potrivit
legii, de a le calcula, reţine, declara şi plăti;
47. impozite şi
contribuţii sociale obligatorii cu reţinere la sursă sau
reţinute prin stopaj la sursă - acele impozite şi
contribuţii sociale reglementate în prezentul cod pentru care
plătitorii de venituri au obligaţia să aplice metoda privind
reţinerea la sursă sau reţinerea prin stopaj la sursă.
ART. 8
Definiţia
sediului permanent
(1) În înţelesul
prezentului cod, sediul permanent este un loc prin care se
desfăşoară integral sau parţial activitatea unui
nerezident, fie direct, fie printr-un agent dependent. La definirea sediului
permanent se au în vedere comentariile de la art. 5 "Sediul
permanent" din modelul convenţiei de evitare a dublei impuneri al
Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică.
(2) Un sediu permanent
presupune un loc de conducere, o sucursală, un birou, o fabrică, un
magazin, un atelier, precum şi o mină, un puţ de ţiţei
sau de gaze, o carieră sau alte locuri de extracţie a resurselor
naturale, precum şi locul în care continuă să se
desfăşoare o activitate cu activele şi pasivele unei persoane
juridice române care intră într-un proces de reorganizare prevăzut la
art. 33.
(3) Un sediu permanent
presupune un şantier de construcţii, un proiect de construcţie,
un ansamblu sau montaj ori activităţi de supervizare legate de
acestea, numai dacă şantierul, proiectul sau activităţile
durează mai mult de 6 luni.
(4) Prin excepţie
de la prevederile alin. (1)-(3), un sediu permanent nu presupune
următoarele:
a) folosirea unei
instalaţii numai în scopul depozitării sau al expunerii produselor
ori bunurilor ce aparţin nerezidentului;
b) menţinerea
unui stoc de produse sau bunuri ce aparţin unui nerezident numai în scopul
de a fi depozitate sau expuse;
c) menţinerea
unui stoc de produse sau bunuri ce aparţin unui nerezident numai în scopul
de a fi procesate de către o altă persoană;
d) vânzarea de produse
sau bunuri ce aparţin unui nerezident, care au fost expuse în cadrul unor
expoziţii sau târguri fără caracter permanent ori ocazionale,
dacă produsele ori bunurile sunt vândute nu mai târziu de o lună după
încheierea târgului sau a expoziţiei;
e) păstrarea unui
loc fix de activitate numai în scopul achiziţionării de produse sau
bunuri ori culegerii de informaţii pentru un nerezident;
f) păstrarea unui
loc fix de activitate numai în scopul desfăşurării de
activităţi cu caracter pregătitor sau auxiliar de către un
nerezident;
g) păstrarea unui
loc fix de activitate numai pentru o combinaţie a activităţilor
prevăzute la lit. a)-f), cu condiţia ca întreaga activitate
desfăşurată în locul fix să fie de natură
pregătitoare sau auxiliară.
(5) Prin excepţie
de la prevederile alin. (1) şi (2), un nerezident este considerat a avea
un sediu permanent în România, în ceea ce priveşte activităţile
pe care o persoană, alta decât un agent cu statut independent, le
întreprinde în numele nerezidentului, dacă persoana acţionează
în România în numele nerezidentului şi dacă este îndeplinită una
dintre următoarele condiţii:
a) persoana este
autorizată şi exercită în România autoritatea de a încheia
contracte în numele nerezidentului, cu excepţia cazurilor în care
activităţile respective sunt limitate la cele prevăzute la alin.
(4) lit. a)-f);
b) persoana
menţine în România un stoc de produse sau bunuri din care livrează
produse sau bunuri în numele nerezidentului.
(6) Un nerezident nu
se consideră că are un sediu permanent în România dacă doar
desfăşoară activitate în România prin intermediul unui broker,
agent, comisionar general sau al unui agent intermediar având un statut
independent, în cazul în care această activitate este activitatea
obişnuită a agentului, conform descrierii din documentele
constitutive. Dacă activităţile unui astfel de agent sunt
desfăşurate integral sau aproape integral în numele nerezidentului,
iar în relaţiile comerciale şi financiare dintre nerezident şi
agent există condiţii diferite de acelea care ar exista între
persoane independente, agentul nu se consideră ca fiind agent cu statut
independent.
(7) Un nerezident nu
se consideră că are un sediu permanent în România numai dacă
acesta controlează sau este controlat de un rezident ori de o
persoană ce desfăşoară o activitate în România prin
intermediul unui sediu permanent sau altfel.
(8) Persoanele
juridice române, persoanele fizice rezidente, precum şi persoanele
juridice străine care desfăşoară activitate în România
printr-un sediu permanent/sediu permanent desemnat, beneficiare ale unor
prestări de servicii de natura activităţilor de lucrări de
construcţii, montaj, supraveghere, consultanţă,
asistenţă tehnică şi orice alte activităţi,
executate de persoane juridice străine sau fizice nerezidente pe
teritoriul României, au obligaţia să înregistreze contractele
încheiate cu aceşti parteneri la organele fiscale competente, potrivit
procedurii instituite prin ordin al preşedintelui A.N.A.F. Contractele
încheiate pentru activităţi desfăşurate în afara
teritoriului României nu fac obiectul înregistrării potrivit prezentelor
dispoziţii. Pentru încadrarea ca sediu permanent a unui şantier de
construcţii sau a unui proiect de construcţie, ansamblu ori montaj
sau a activităţilor de supraveghere legate de acestea şi a altor
activităţi similare se vor avea în vedere data de începere a
activităţii din contractele încheiate sau orice alte informaţii
ce probează începerea activităţii. Perioadele consumate pentru
realizarea unor contracte conexe care sunt legate în mod direct cu primul
contract ce a fost executat se adaugă la perioada care s-a consumat la
realizarea contractului de bază.
(9) În înţelesul
prezentului cod, sediul permanent al unei persoane fizice se consideră a
fi baza fixă.
CAP. IV
Reguli de aplicare
generală
ART. 9
Moneda de plată
şi de calcul al impozitelor şi taxelor
(1) Impozitele, taxele
şi contribuţiile sociale obligatorii se plătesc în moneda
naţională a României.
(2) Sumele înscrise pe
o declaraţie fiscală se exprimă în moneda naţională a
României.
(3) Sumele exprimate
într-o monedă străină se convertesc în moneda
naţională a României, după cum urmează:
a) în cazul unei
persoane care desfăşoară o activitate într-un stat străin
şi îşi ţine contabilitatea acestei activităţi în
moneda statului străin, profitul impozabil sau venitul net din
activităţi independente şi impozitul plătit statului
străin se convertesc în moneda naţională a României prin
utilizarea unei medii a cursurilor de schimb valutar pentru perioada
căreia îi este aferent profitul impozabil sau venitul net;
b) în oricare alt caz,
sumele se convertesc în moneda naţională a României prin utilizarea
cursului de schimb valutar la data la care se primesc sau se plătesc
sumele respective ori la altă dată prevăzută expres în
prezentul cod.
(4) În înţelesul
prevederilor alin. (3), cursul de schimb valutar, folosit pentru a converti în
moneda naţională a României sumele exprimate în moneda
străină, este cursul de schimb comunicat de Banca Naţională
a României valabil pentru datele respective, exceptând cazurile prevăzute
expres în prezentul cod.
ART. 10
Venituri în
natură
(1) În înţelesul
prezentului cod, veniturile impozabile cuprind veniturile în numerar
şi/sau în natură.
(2) În cazul venitului
în natură, valoarea acestuia se stabileşte pe baza
cantităţii şi a preţului de piaţă pentru bunurile
sau serviciile respective.
ART. 11
Prevederi speciale
pentru aplicarea Codului fiscal
(1) La stabilirea sumei unui impozit, a unei
taxe sau a unei contribuţii sociale obligatorii, autorităţile
fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacţie care nu are un scop
economic, ajustând efectele fiscale ale acesteia, sau pot reîncadra forma unei
tranzacţii/activităţi pentru a reflecta conţinutul economic
al tranzacţiei/activităţii.
Organul fiscal este
obligat să motiveze în fapt decizia de impunere emisă ca urmare a
neluării în considerare a unei tranzacţii sau, după caz, ca
urmare a reîncadrării formei unei tranzacţii, prin indicarea
elementelor relevante în legătură cu scopul şi conţinutul
tranzacţiei ce face obiectul neluării în
considerare/reîncadrării, precum şi a tuturor mijloacelor de probă
avute în vedere pentru aceasta.
(2) Tranzacţiile
transfrontaliere sau o serie de tranzacţii transfrontaliere care sunt
calificate ca fiind artificiale de organele fiscale competente nu vor face
parte din domeniul de aplicare a convenţiilor de evitare a dublei
impuneri.
(3) Prin
tranzacţii transfrontaliere artificiale se înţelege tranzacţiile
transfrontaliere sau seriile de tranzacţii transfrontaliere care nu au un
conţinut economic şi care nu pot fi utilizate în mod normal în cadrul
unor practici economice obişnuite, scopul esenţial al acestora fiind
acela de a evita impozitarea ori de a obţine avantaje fiscale care altfel
nu ar putea fi acordate. Tranzacţiile transfrontaliere sau seriile de
tranzacţii transfrontaliere sunt acele tranzacţii efectuate între
două sau mai multe persoane dintre care cel puţin una se află în
afara României.
(4) Tranzacţiile
între persoane afiliate se realizează conform principiului valorii de
piaţă. În cadrul unei tranzacţii, al unui grup de
tranzacţii între persoane afiliate, organele fiscale pot ajusta, în cazul
în care principiul valorii de piaţă nu este respectat, sau pot
estima, în cazul în care contribuabilul nu pune la dispoziţia organului
fiscal competent datele necesare pentru a stabili dacă preţurile de
transfer practicate în situaţia analizată respectă principiul
valorii de piaţă, suma venitului sau a cheltuielii aferente
rezultatului fiscal oricăreia dintre părţile afiliate pe baza
nivelului tendinţei centrale a pieţei. Procedura de ajustare/estimare
şi modalitatea de stabilire a nivelului tendinţei centrale a
pieţei, precum şi situaţiile în care autoritatea fiscală
poate considera că un contribuabil nu a furnizat datele necesare
stabilirii respectării principiului pentru tranzacţiile analizate se
stabilesc potrivit Codului de procedură fiscală. La stabilirea
valorii de piaţă a tranzacţiilor desfăşurate între
persoane afiliate se foloseşte metoda cea mai adecvată dintre
următoarele:
a) metoda
comparării preţurilor;
b) metoda cost plus;
c) metoda
preţului de revânzare;
d) metoda marjei nete;
e) metoda
împărţirii profitului;
f) orice altă
metodă recunoscută în Liniile directoare privind preţurile de
transfer emise de către Organizaţia pentru Cooperare şi
Dezvoltare Economică pentru societăţile multinaţionale
şi administraţiile fiscale, cu amendamentele/modificările
şi completările ulterioare.
În aplicarea
prezentului alineat se utilizează prevederile din Liniile directoare
privind preţurile de transfer emise de către Organizaţia pentru
Cooperare şi Dezvoltare Economică pentru societăţile
multinaţionale şi administraţiile fiscale, cu
amendamentele/modificările şi completările ulterioare.
(5) Prevederile alin.
(1)-(4) se aplică în scopul stabilirii impozitelor directe.
(6) Contribuabilii,
persoane impozabile stabilite în România, declaraţi inactivi conform
Codului de procedură fiscală, care desfăşoară
activităţi economice în perioada de inactivitate, sunt supuşi
obligaţiilor privind plata impozitelor, taxelor şi contribuţiilor
sociale obligatorii prevăzute de prezentul cod, dar, în perioada
respectivă, nu beneficiază de dreptul de deducere a cheltuielilor
şi a taxei pe valoarea adăugată aferente achiziţiilor
efectuate. Pentru achiziţiile de bunuri şi/sau servicii efectuate în
perioada în care persoana nu are un cod valabil de TVA, destinate
operaţiunilor care urmează a fi efectuate după data
înregistrării în scopuri de TVA care dau drept de deducere potrivit
titlului VII, se ajustează în favoarea persoanei impozabile, prin
înscrierea în primul decont de taxă prevăzut la art. 323 depus de
persoana impozabilă după înregistrarea în scopuri de TVA sau,
după caz, într-un decont ulterior, taxa aferentă:
a) bunurilor aflate în
stoc şi serviciilor neutilizate, constatate pe bază de inventariere,
în momentul înregistrării;
b) bunurilor de
capital pentru care perioada de ajustare a deducerii nu a expirat, precum
şi activelor corporale fixe în curs de execuţie, constatate pe
bază de inventariere, aflate în proprietatea sa în momentul
înregistrării;
c) achiziţiilor
de bunuri şi servicii care urmează a fi obţinute, respectiv
pentru care exigibilitatea de taxă a intervenit conform art. 282 alin. (2)
lit. a) şi b) înainte de data înregistrării şi al căror
fapt generator de taxă, respectiv livrarea/prestarea, are loc după
această dată.
(7) Beneficiarii care
achiziţionează bunuri şi/sau servicii de la persoane impozabile
stabilite în România, după înscrierea acestora ca inactivi în Registrul
contribuabililor inactivi/reactivaţi conform Codului de procedură
fiscală, nu beneficiază de dreptul de deducere a cheltuielilor
şi a taxei pe valoarea adăugată aferente achiziţiilor
respective, cu excepţia achiziţiilor de bunuri efectuate în cadrul
procedurii de executare silită şi/sau a achiziţiilor de
bunuri/servicii de la persoane impozabile aflate în procedura falimentului
potrivit Legii nr. 85/2014
privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de
insolvenţă.
(8) Persoanele
impozabile stabilite în România, cărora li s-a anulat înregistrarea în
scopuri de TVA conform prevederilor art. 316 alin. (11) lit. b)-e) şi lit.
h), nu beneficiază, în perioada respectivă, de dreptul de deducere a
taxei pe valoarea adăugată aferente achiziţiilor efectuate, dar
sunt supuse obligaţiei de plată a TVA colectate, în conformitate cu
prevederile titlului VII, aferentă operaţiunilor taxabile
desfăşurate în perioada respectivă. Pentru achiziţiile de
bunuri şi/sau servicii efectuate în perioada în care persoana nu are un
cod valabil de TVA, destinate operaţiunilor care urmează a fi
efectuate după data înregistrării în scopuri de TVA care dau drept de
deducere potrivit titlului VII, se ajustează în favoarea persoanei
impozabile, prin înscrierea în primul decont de taxă prevăzut la art.
323 depus de persoana impozabilă după înregistrarea în scopuri de TVA
sau, după caz, într-un decont ulterior, taxa aferentă:
a) bunurilor aflate în
stoc şi serviciilor neutilizate, constatate pe bază de inventariere,
în momentul înregistrării;
b) bunurilor de
capital pentru care perioada de ajustare a deducerii nu a expirat, precum
şi activelor corporale fixe în curs de execuţie, constatate pe
bază de inventariere, aflate în proprietatea sa în momentul
înregistrării;
c) achiziţiilor
de bunuri şi servicii care urmează a fi obţinute, respectiv
pentru care exigibilitatea de taxă a intervenit conform art. 282 alin. (2)
lit. a) şi b) înainte de data înregistrării şi al căror
fapt generator de taxă, respectiv livrarea/prestarea, are loc după
această dată.
(9) Beneficiarii care
achiziţionează bunuri şi/sau servicii de la persoane impozabile
stabilite în România, cărora li s-a anulat înregistrarea în scopuri de TVA
conform prevederilor art. 316 alin. (11) lit. b)-e) şi lit. h) şi au
fost înscrişi în Registrul persoanelor impozabile a căror înregistrare
în scopuri de TVA conform art. 316 a fost anulată, nu beneficiază de
dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente
achiziţiilor respective, cu excepţia achiziţiilor de bunuri
efectuate în cadrul procedurii de executare silită şi/sau a achiziţiilor
de bunuri de la persoane impozabile aflate în procedura falimentului potrivit Legii nr. 85/2014.
(10) În cazurile
prevăzute la alin. (6)-(9), în situaţia în care apar evenimentele
menţionate la art. 287, ajustarea bazei de impozitare a TVA şi,
respectiv, ajustarea taxei deductibile de către beneficiar se
realizează conform prevederilor din normele metodologice.
(11) În domeniul taxei
pe valoarea adăugată şi al accizelor, autorităţile
fiscale şi alte autorităţi naţionale trebuie să
ţină cont de jurisprudenţa Curţii de Justiţie a
Uniunii Europene.
(12) În cazul în care
se constată că există un abuz de drept, tranzacţiile
implicate în astfel de practici abuzive trebuie redefinite, astfel încât
să se restabilească situaţia care ar fi prevalat în lipsa
tranzacţiilor ce au constituit abuzul. Organele fiscale competente au
dreptul de a anula TVA dedusă în legătură cu fiecare
tranzacţie ori de câte ori se constată că dreptul de deducere a
fost exercitat în mod abuziv. Pentru a invoca abuzul de drept, trebuie să
fie îndeplinite cumulativ două condiţii:
a) tranzacţiile
în cauză, în pofida aplicării formale a condiţiilor
prevăzute de dispoziţiile legale, au drept rezultat garantarea unor
avantaje fiscale care ar contraveni scopului acelor dispoziţii legale;
b) trebuie dovedit, în
mod obiectiv, faptul că scopul esenţial al operaţiunilor în
cauză este de a se obţine un avantaj fiscal.
(13) Procedura de
aplicare a prevederilor alin. (1) se stabileşte prin ordin al
preşedintelui A.N.A.F.
ART. 12
Venituri obţinute
din România de nerezidenţi
Sunt considerate ca
fiind obţinute din România, indiferent dacă sunt primite în România
sau în străinătate, în special următoarele venituri:
a) venituri atribuibile
unui sediu permanent în România;
b) venituri din
activităţile dependente desfăşurate în România;
c) dividende de la un
rezident;
d) dobânzi de la un
rezident;
e) dobânzi de la un
nerezident care are un sediu permanent în România, dacă dobânda este o
cheltuială a sediului permanent;
f) redevenţe de
la un rezident;
g) redevenţe de
la un nerezident care are un sediu permanent în România, dacă
redevenţa este o cheltuială a sediului permanent;
h) veniturile unei
persoane juridice străine obţinute din transferul
proprietăţilor imobiliare situate în România sau al oricăror
drepturi legate de aceste proprietăţi, inclusiv închirierea sau
cedarea folosinţei bunurilor proprietăţii imobiliare situate în
România, veniturile din exploatarea resurselor naturale situate în România,
precum şi veniturile din vânzarea-cesionarea titlurilor de participare
deţinute la o persoană juridică română;
i) veniturile unei
persoane fizice nerezidente obţinute din închirierea sau din altă
formă de cedare a dreptului de folosinţă a unei
proprietăţi imobiliare situate în România, din transferul
proprietăţilor imobiliare situate în România, din transferul
titlurilor de participare, deţinute la o persoană juridică
română, şi din transferul titlurilor de valoare emise de
rezidenţi români;
j) veniturile din
pensii definite la art. 99;
k) veniturile din
servicii prestate în România, exclusiv transportul internaţional şi
prestările de servicii accesorii acestui transport;
l) venituri din
prestarea de servicii de management sau de consultanţă din orice
domeniu, dacă aceste venituri sunt obţinute de la un rezident sau
dacă veniturile respective sunt cheltuieli ale unui sediu permanent în
România;
m) venituri
reprezentând remuneraţii primite de nerezidenţii ce au calitatea de
administrator, fondator sau membru al consiliului de administraţie al unei
persoane juridice române;
n) comisioane de la un
rezident;
o) comisioane de la un
nerezident care are un sediu permanent în România, dacă comisionul este o
cheltuială a sediului permanent;
p) venituri din
activităţi sportive şi de divertisment desfăşurate în
România, indiferent dacă veniturile sunt primite de către persoanele
care participă efectiv la asemenea activităţi sau de către
alte persoane;
q) venituri din premii
acordate la concursuri organizate în România;
r) venituri
obţinute la jocurile de noroc practicate în România;
s) venituri realizate
din lichidarea unei persoane juridice române;
ş) venituri
realizate din transferul masei patrimoniale de la fiduciar la beneficiarul
nerezident în cadrul operaţiunii de fiducie.
TITLUL II
Impozitul pe profit
CAP. I
Dispoziţii
generale
ART. 13
Contribuabili
(1) Sunt obligate
a) persoanele juridice
române, cu excepţiile prevăzute la alin. (2);
b) persoanele juridice
străine care desfăşoară activitate prin intermediul unui
sediu permanent/mai multor sedii permanente în România;
c) persoanele juridice
străine care au locul de exercitare a conducerii efective în România;
d) persoanele juridice
străine care realizează venituri astfel cum sunt prevăzute la
art. 12 lit. h);
e) persoanele juridice
cu sediul social în România, înfiinţate potrivit legislaţiei
europene.
(2) Nu intră sub
incidenţa prezentului titlu următoarele persoane juridice române:
a) Trezoreria
Statului;
b) instituţia
publică, înfiinţată potrivit legii, cu excepţia
activităţilor economice desfăşurate de aceasta;
c) Academia
Română, precum şi fundaţiile înfiinţate de Academia
Română în calitate de fondator unic, cu excepţia
activităţilor economice desfăşurate de acestea;
d) Banca
Naţională a României;
e) Fondul de garantare
a depozitelor în sistemul bancar, constituit potrivit legii;
f) Fondul de
compensare a investitorilor, înfiinţat potrivit legii;
g) Fondul de garantare
a pensiilor private, înfiinţat potrivit legii;
h) persoana
juridică română care plăteşte impozit pe veniturile
microîntreprinderilor, în conformitate cu prevederile titlului III;
i) fundaţia
constituită ca urmare a unui legat;
j) entitatea
transparentă fiscal cu personalitate juridică.
ART. 14
Sfera de cuprindere a
impozitului
Impozitul pe profit se
aplică după cum urmează:
a) în cazul
persoanelor juridice române, al persoanelor juridice străine având locul
de exercitare a conducerii efective în România, precum şi al persoanelor
juridice cu sediul social în România, înfiinţate potrivit legislaţiei
europene, asupra profitului impozabil obţinut din orice sursă, atât
din România, cât şi din străinătate;
b) în cazul
persoanelor juridice străine care desfăşoară activitate
prin intermediul unui sediu permanent/mai multor sedii permanente în România,
asupra profitului impozabil atribuibil sediului permanent, respectiv asupra
profitului impozabil la nivelul sediului permanent desemnat să
îndeplinească obligaţiile fiscale;
c) în cazul persoanelor
juridice străine care realizează venituri astfel cum sunt
prevăzute la art. 12 lit. h), asupra profitului impozabil aferent
acestora.
ART. 15
Reguli speciale de
impozitare
(1) În cazul
următoarelor persoane juridice române, la calculul rezultatului fiscal
sunt considerate venituri neimpozabile următoarele tipuri de venituri:
a) pentru cultele
religioase, veniturile obţinute din producerea şi valorificarea
obiectelor şi produselor necesare activităţii de cult, potrivit
legii, veniturile obţinute din chirii, veniturile obţinute din
cedarea/înstrăinarea activelor corporale, alte venituri obţinute din
activităţi economice sau de natura celor prevăzute la alin. (2),
veniturile din despăgubiri, în formă bănească,
obţinute ca urmare a măsurilor reparatorii prevăzute de legile
privind reconstituirea dreptului de proprietate, cu condiţia ca sumele
respective să fie utilizate, în anul curent şi/sau în anii
următori, pentru întreţinerea şi funcţionarea unităţilor
de cult, pentru lucrări de construcţie, de reparaţie şi de
consolidare a lăcaşurilor de cult şi a clădirilor
ecleziastice, pentru învăţământ, pentru furnizarea, în nume
propriu şi/sau în parteneriat, de servicii sociale, acreditate în condiţiile
legii, pentru acţiuni specifice şi alte activităţi
nonprofit ale cultelor religioase, potrivit Legii nr. 489/2006 privind libertatea
religioasă şi regimul general al cultelor, republicată;
b) pentru
unităţile de învăţământ preuniversitar şi
instituţiile de învăţământ superior, particulare,
acreditate, precum şi cele autorizate, veniturile obţinute şi
utilizate, în anul curent sau în anii următori, potrivit
reglementărilor legale din domeniul educaţiei naţionale;
----------
Lit. b) a alin. (1) al
art. 15 a fost modificată de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 50 din 27
octombrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3
noiembrie 2015.
c) pentru
asociaţiile de proprietari constituite ca persoane juridice şi asociaţiile
de locatari recunoscute ca asociaţii de proprietari, veniturile
obţinute şi utilizate, în anul curent sau în anii următori,
pentru îmbunătăţirea utilităţilor şi a
eficienţei clădirii, pentru întreţinerea şi repararea
proprietăţii comune, potrivit legii;
d) pentru Societatea
Naţională de Cruce Roşie din România, veniturile obţinute
şi utilizate, în anul curent sau în anii următori, potrivit Legii Societăţii
Naţionale de Cruce Roşie din România nr. 139/1995, cu modificările
şi completările ulterioare.
(2) În cazul
organizaţiilor nonprofit, organizaţiilor sindicale,
organizaţiilor patronale, la calculul rezultatului fiscal,
următoarele tipuri de venituri sunt venituri neimpozabile:
a) cotizaţiile
şi taxele de înscriere ale membrilor;
b) contribuţiile
băneşti sau în natură ale membrilor şi
simpatizanţilor;
c) taxele de
înregistrare stabilite potrivit legislaţiei în vigoare;
d) veniturile
obţinute din vize, taxe şi penalităţi sportive sau din
participarea la competiţii şi demonstraţii sportive;
e) donaţiile,
precum şi banii sau bunurile primite prin sponsorizare/mecenat;
f) veniturile din
dividende, dobânzi, precum şi din diferenţele de curs valutar
aferente disponibilităţilor şi veniturilor neimpozabile;
g) veniturile din
dobânzi obţinute de casele de ajutor reciproc din acordarea de împrumuturi
potrivit legii de organizare şi funcţionare;
h) veniturile pentru
care se datorează impozit pe spectacole;
i) resursele
obţinute din fonduri publice sau din finanţări nerambursabile;
j) veniturile
realizate din acţiuni ocazionale precum: evenimente de strângere de
fonduri cu taxă de participare, serbări, tombole, conferinţe,
utilizate în scop social sau profesional, potrivit statutului acestora;
k) veniturile
rezultate din cedarea activelor corporale aflate în proprietatea
organizaţiilor nonprofit, altele decât cele care sunt sau au fost folosite
într-o activitate economică;
l) veniturile
obţinute din reclamă şi publicitate, veniturile din închirieri
de spaţii publicitare pe: clădiri, terenuri, tricouri,
cărţi, reviste, ziare, realizate de organizaţiile nonprofit de
utilitate publică, potrivit legilor de organizare şi
funcţionare, din domeniul culturii, cercetării ştiinţifice,
învăţământului, sportului, sănătăţii, precum
şi de camerele de comerţ şi industrie, organizaţiile
sindicale şi organizaţiile patronale; nu se includ în această
categorie veniturile obţinute din prestări de servicii de
intermediere în reclamă şi publicitate;
m) sumele primite ca
urmare a nerespectării condiţiilor cu care s-a făcut
donaţia/sponsorizarea, potrivit legii, sub rezerva ca sumele respective
să fie utilizate de către organizaţiile nonprofit, în anul
curent sau în anii următori, pentru realizarea scopului şi
obiectivelor acestora, potrivit actului constitutiv sau statutului, după
caz;
n) veniturile
realizate din despăgubiri de la societăţile de asigurare pentru
pagubele produse la activele corporale proprii, altele decât cele care sunt
utilizate în activitatea economică;
o) sumele primite din
impozitul pe venit datorat de persoanele fizice, potrivit prevederilor titlului
IV;
p) sumele colectate de
organizaţiile colective autorizate, potrivit legii, pentru îndeplinirea
responsabilităţilor de finanţare a gestionării
deşeurilor.
(3) În cazul
organizaţiilor nonprofit, organizaţiilor sindicale,
organizaţiilor patronale, pentru calculul rezultatului fiscal sunt
neimpozabile şi alte venituri realizate, până la nivelul
echivalentului în lei a 15.000 euro, într-un an fiscal, dar nu mai mult de 10%
din veniturile totale neimpozabile prevăzute la alin. (2). Aceste
organizaţii datorează impozit pe profit pentru partea din profitul
impozabil care corespunde veniturilor, altele decât cele considerate venituri
neimpozabile, potrivit alin. (2) sau potrivit prezentului alineat, asupra
căreia se aplică cota prevăzută la art. 17 sau 18,
după caz.
(4) Formele asociative
de proprietate asupra terenurilor cu vegetaţie forestieră,
păşunilor şi fâneţelor, cu personalitate juridică,
aplică pentru calculul rezultatului fiscal prevederile alin. (2) şi
(3).
(5) Prevederile
prezentului articol se aplică cu respectarea legislaţiei în materia
ajutorului de stat.
ART. 16
Anul fiscal
(1) Anul fiscal este
anul calendaristic.
(2) Când un
contribuabil se înfiinţează sau încetează să mai existe în
cursul unui an fiscal, perioada impozabilă este perioada din anul
calendaristic pentru care contribuabilul a existat.
(3) Când un
contribuabil se înfiinţează în cursul unui an fiscal, perioada
impozabilă începe:
a) de la data
înregistrării acestuia în registrul comerţului, dacă are
această obligaţie potrivit legii;
b) de la data
înregistrării în registrul ţinut de instanţele
judecătoreşti sau alte autorităţi competente, dacă are
această obligaţie, potrivit legii;
c) pentru sediul
permanent, de la data la care persoana juridică străină începe
să îşi desfăşoare, integral sau parţial, activitatea
în România, potrivit art. 8, cu excepţia sediului care, potrivit legii, se
înregistrează în registrul comerţului, pentru care perioada
impozabilă începe la data înregistrării în registrul comerţului.
(4) Când un
contribuabil încetează în cursul unui an fiscal, perioada impozabilă
se încheie:
a) în cazul fuziunilor
sau divizărilor care au ca efect juridic încetarea existenţei
persoanelor juridice absorbite/divizate prin dizolvare fără
lichidare, la una dintre următoarele date:
1. la data
înregistrării în registrul comerţului/registrul ţinut de instanţele
judecătoreşti competente sau de alte autorităţi competente
a noii persoane juridice ori a ultimei dintre ele, în cazul constituirii uneia
sau mai multor persoane juridice noi;
2. la data
înregistrării hotărârii ultimei adunări generale care a aprobat
operaţiunea sau de la altă dată stabilită prin acordul
părţilor în cazul în care se stipulează că operaţiunea
va avea efect la o altă dată, potrivit legii;
3. la data
înmatriculării persoanei juridice înfiinţate potrivit
legislaţiei europene, în cazul în care prin fuziune se constituie asemenea
persoane juridice;
b) în cazul
dizolvării urmate de lichidarea contribuabilului, la data încheierii
operaţiunilor de lichidare, dar nu mai târziu de data depunerii
situaţiilor financiare la organul fiscal competent;
c) în cazul
încetării existenţei unui sediu permanent, potrivit art. 8, la data
radierii înregistrării fiscale.
(5) Prin excepţie
de la prevederile alin. (1) şi (2), contribuabilii care au optat, în
conformitate cu legislaţia contabilă în vigoare, pentru un
exerciţiu financiar diferit de anul calendaristic pot opta ca anul fiscal
să corespundă exerciţiului financiar. Primul an fiscal modificat
include şi perioada anterioară din anul calendaristic cuprinsă
între 1 ianuarie şi ziua anterioară primei zi a anului fiscal
modificat, acesta reprezentând un singur an fiscal. Contribuabilii
comunică organelor fiscale competente opţiunea pentru anul fiscal
modificat, în termen de 15 zile de la data începerii anului fiscal modificat
sau de la data înregistrării acestora, după caz.
(6) Prin excepţie
de la prevederile alin. (1) şi (5), în cazul contribuabililor care se
dizolvă cu lichidare, perioada cuprinsă între prima zi a anului
fiscal următor celui în care a fost deschisă procedura lichidării
şi data închiderii procedurii de lichidare se consideră un singur an
fiscal.
(7) În cazul
contribuabililor prevăzuţi la alin. (5), dreptul organului fiscal de
a stabili impozitul pe profit se prescrie în termen de 5 ani începând cu data
de întâi a lunii următoare celei în care se împlinesc 6 luni de la
încheierea anului fiscal pentru care se datorează obligaţia
fiscală.
ART. 17
Cota de impozitare
Cota de impozit pe
profit care se aplică asupra profitului impozabil este de 16%.
ART. 18
Regimul special pentru
contribuabilii care desfăşoară activităţi de natura
barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor
Contribuabilii care
desfăşoară activităţi de natura barurilor de noapte,
cluburilor de noapte, discotecilor sau cazinourilor, inclusiv persoanele
juridice care realizează aceste venituri în baza unui contract de
asociere, şi în cazul cărora impozitul pe profit datorat pentru
activităţile prevăzute în acest articol este mai mic decât 5%
din veniturile respective, sunt obligaţi la plata impozitului în cotă
de 5% aplicat acestor venituri înregistrate.
CAP. II
Calculul rezultatului
fiscal
ART. 19
Reguli generale
(1) Rezultatul fiscal
se calculează ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile
înregistrate conform reglementărilor contabile aplicabile, din care se
scad veniturile neimpozabile şi deducerile fiscale şi la care se
adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea rezultatului fiscal se
iau în calcul şi elemente similare veniturilor şi cheltuielilor,
potrivit normelor metodologice, precum şi pierderile fiscale care se
recuperează în conformitate cu prevederile art. 31. Rezultatul fiscal
pozitiv este profit impozabil, iar rezultatul fiscal negativ este pierdere fiscală.
(2) Rezultatul fiscal
se calculează trimestrial/anual, cumulat de la începutul anului fiscal.
(3) Pentru
determinarea rezultatului fiscal, erorile înregistrate în contabilitate se
corectează astfel:
a) erorile care se
corectează potrivit reglementărilor contabile pe seama rezultatului
reportat, prin ajustarea rezultatului fiscal al anului la care se referă
acestea şi depunerea unei declaraţii rectificative în condiţiile
prevăzute de Codul de procedură fiscală;
b) erorile care se
corectează potrivit reglementărilor contabile pe seama contului de
profit şi pierdere sunt luate în calcul pentru determinarea rezultatului
fiscal în anul în care se efectuează corectarea acestora.
(4) Metodele
contabile, stabilite prin reglementări legale în vigoare, privind
ieşirea din gestiune a stocurilor sunt recunoscute la calculul
rezultatului fiscal.
(5) În cazul
contribuabililor care desfăşoară activităţi de
servicii internaţionale, în baza convenţiilor la care România este
parte, veniturile şi cheltuielile efectuate în scopul realizării
acestora sunt luate în calcul la determinarea rezultatului fiscal, potrivit
unor norme speciale stabilite în conformitate cu reglementările din aceste
convenţii.
(6) Tranzacţiile
între persoane afiliate se realizează conform principiului valorii de
piaţă. La stabilirea rezultatului fiscal al persoanelor afiliate se
au în vedere reglementările privind preţurile de transfer,
prevăzute de Codul de procedură fiscală.
(7) În scopul
determinării rezultatului fiscal, contribuabilii sunt obligaţi
să evidenţieze în registrul de evidenţă fiscală
veniturile impozabile înregistrate într-un an fiscal, potrivit alin. (1),
precum şi cheltuielile efectuate în scopul desfăşurării
activităţii economice, în acelaşi an fiscal, inclusiv cele reglementate
prin acte normative în vigoare, potrivit art. 25.
ART. 20
Deduceri pentru
cheltuielile de cercetare-dezvoltare
(1) La calculul
rezultatului fiscal, pentru activităţile de cercetare-dezvoltare,
definite potrivit legii, se acordă următoarele stimulente fiscale:
a) deducerea
suplimentară la calculul rezultatului fiscal, în proporţie de 50%, a
cheltuielilor eligibile pentru aceste activităţi; deducerea
suplimentară se calculează trimestrial/anual; în cazul în care se
realizează pierdere fiscală, aceasta se recuperează potrivit
dispoziţiilor art. 31;
b) aplicarea metodei
de amortizare accelerată şi în cazul aparaturii şi
echipamentelor destinate activităţilor de cercetare-dezvoltare.
(2) Stimulentele
fiscale se acordă, cu respectarea legislaţiei în materia ajutorului
de stat, pentru activităţile de cercetare-dezvoltare
desfăşurate în scopul obţinerii de rezultate ale
cercetării, valorificabile de către contribuabil,
activităţi efectuate atât pe teritoriul naţional, cât şi în
statele membre ale Uniunii Europene sau în statele care aparţin
Spaţiului Economic European.
(3)
Activităţile de cercetare-dezvoltare eligibile pentru acordarea
deducerii suplimentare la determinarea rezultatului fiscal trebuie să fie
din categoriile activităţilor de cercetare aplicativă
şi/sau de dezvoltare tehnologică, relevante pentru activitatea
desfăşurată de către contribuabili.
(4) Stimulentele
fiscale se acordă separat pentru activităţile de
cercetare-dezvoltare din fiecare proiect desfăşurat.
(5) În aplicarea prevederilor prezentului
articol se elaborează norme privind deducerile pentru cheltuielile de
cercetare-dezvoltare, aprobate prin ordin comun al ministrului finanţelor
publice şi al ministrului educaţiei şi cercetării
ştiinţifice.
(6) Deducerile
prevăzute de acest articol nu se recalculează în cazul
nerealizării obiectivelor proiectului de cercetare-dezvoltare.
ART. 21
Reguli fiscale pentru
contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu
Standardele internaţionale de raportare financiară
Contribuabilii care
aplică reglementările contabile conforme cu Standardele
internaţionale de raportare financiară pentru determinarea
rezultatului fiscal vor avea în vedere şi următoarele reguli:
a) pentru sumele
înregistrate în rezultatul reportat provenit din actualizarea cu rata
inflaţiei, ca urmare a implementării reglementărilor contabile
conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară ca
bază a contabilităţii, se aplică următorul tratament
fiscal:
1. sumele brute înregistrate în creditul
contului rezultatul reportat, provenite din actualizarea cu rata inflaţiei
a mijloacelor fixe amortizabile şi a terenurilor, sunt tratate ca rezerve
şi impozitate potrivit art. 26 alin. (5), cu condiţia evidenţierii
în soldul creditor al acestuia, analitic distinct;
2. în situaţia în
care sumele brute înregistrate în creditul contului rezultatul reportat,
provenite din actualizarea cu rata inflaţiei a mijloacelor fixe
amortizabile şi a terenurilor, nu sunt menţinute în soldul creditor
al acestuia, analitic distinct, sumele respective se impozitează astfel:
(i) sumele care au
fost anterior deduse se impozitează la momentul utilizării potrivit
art. 26 alin. (5); diminuarea soldului creditor al contului rezultatul
reportat, analitic distinct, în care sunt înregistrate sumele din actualizarea
cu rata inflaţiei a mijloacelor fixe amortizabile şi a terenurilor cu
sumele rezultate din actualizarea cu rata inflaţiei a amortizării
mijloacelor fixe, se consideră utilizare a rezervei;
(ii) sumele care
sunt deduse ulterior prin intermediul amortizării fiscale sau al
cheltuielilor privind activele cedate şi/sau casate se impozitează
concomitent cu deducerea amortizării fiscale, respectiv la momentul
scăderii din gestiune a mijloacelor fixe şi terenurilor, după
caz;
3. sumele înregistrate
în creditul contului rezultatul reportat din actualizarea cu rata
inflaţiei a activelor, cu excepţia actualizării cu rata
inflaţiei a mijloacelor fixe amortizabile şi a terenurilor, nu
reprezintă elemente similare veniturilor;
4. sumele înregistrate
în debitul contului rezultatul reportat din actualizarea cu rata inflaţiei
a pasivelor, cu excepţia actualizării cu rata inflaţiei a
amortizării mijloacelor fixe, nu reprezintă elemente similare
cheltuielilor;
b) pentru sumele
înregistrate în rezultatul reportat provenit din alte ajustări, ca urmare
a implementării reglementărilor contabile conforme cu Standardele
internaţionale de raportare financiară ca bază a
contabilităţii, cu excepţia sumelor care provin din actualizarea
cu rata inflaţiei, se aplică următorul tratament fiscal:
1. sumele care provin
din anularea unor cheltuieli pentru care s-a acordat deducere reprezintă
elemente similare veniturilor;
2. sumele care reprezintă
elemente de natura veniturilor înregistrate potrivit reglementărilor
contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare
financiară reprezintă elemente similare veniturilor, cu excepţia
celor prevăzute la art. 23 şi 24;
3. sumele care
reprezintă elemente de natura cheltuielilor înregistrate potrivit
reglementărilor contabile conforme cu Standardele internaţionale de
raportare financiară sunt considerate elemente similare cheltuielilor
numai dacă acestea sunt deductibile în conformitate cu prevederile art.
25;
4. sumele care provin
din anularea unor cheltuieli pentru care nu s-a acordat deducere nu
reprezintă elemente similare veniturilor;
5. sumele care provin
din anularea unor venituri care au reprezentat venituri neimpozabile nu
reprezintă elemente similare cheltuielilor;
c) în cazul în care în
rezultatul reportat provenit din alte ajustări, ca urmare a
implementării reglementărilor contabile conforme cu Standardele
internaţionale de raportare financiară ca bază a contabilităţii,
se înregistrează sume care provin din retratarea unor provizioane, sumele
care provin din anularea provizioanelor care au reprezentat cheltuieli
nedeductibile nu reprezintă elemente similare veniturilor, iar sumele
rezultate din constituirea provizioanelor conform reglementărilor
contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare
financiară nu reprezintă elemente similare cheltuielilor.
ART. 22
Scutirea de impozit a
profitului reinvestit
(1) Profitul investit
în echipamente tehnologice, calculatoare electronice şi echipamente
periferice, maşini şi aparate de casă, de control şi de
facturare, precum şi în programe informatice, produse şi/sau
achiziţionate, inclusiv în baza contractelor de leasing financiar, şi
puse în funcţiune, folosite în scopul desfăşurării
activităţii economice, este scutit de impozit. Activele corporale
pentru care se aplică scutirea de impozit sunt cele prevăzute în
subgrupa 2.1, respectiv în clasa 2.2.9 din Catalogul privind clasificarea
şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe.
(2) Profitul investit
potrivit alin. (1) reprezintă soldul contului de profit şi pierdere,
respectiv profitul contabil brut cumulat de la începutul anului, obţinut
până în trimestrul sau în anul punerii în funcţiune a activelor
prevăzute la alin. (1). Scutirea de impozit pe profit aferentă
investiţiilor realizate se acordă în limita impozitului pe profit
datorat pentru perioada respectivă.
(3) Pentru
contribuabilii care au obligaţia de a plăti impozit pe profit
trimestrial, în situaţia în care se efectuează investiţii în
trimestrele anterioare, din profitul contabil brut cumulat de la începutul
anului se scade suma profitului investit anterior pentru care s-a aplicat
facilitatea. În cazul în care în trimestrul în care se pun în funcţiune
activele prevăzute la alin. (1) se înregistrează pierdere
contabilă, iar în trimestrul următor sau la sfârşitul anului se
înregistrează profit contabil, impozitul pe profit aferent profitului investit
nu se recalculează.
(4) În cazul
contribuabililor prevăzuţi la art. 47 care devin plătitori de
impozit pe profit în conformitate cu prevederile art. 52, pentru aplicarea
facilităţii se ia în considerare profitul contabil brut cumulat de la
începutul trimestrului respectiv investit în activele prevăzute la alin.
(1), puse în funcţiune începând cu trimestrul în care aceştia au
devenit plătitori de impozit pe profit.
(5) Scutirea se
calculează trimestrial sau anual, după caz. Suma profitului pentru
care s-a beneficiat de scutirea de impozit pe profit, mai puţin partea
aferentă rezervei legale, se repartizează la sfârşitul
exerciţiului financiar, cu prioritate pentru constituirea rezervelor,
până la concurenţa profitului contabil înregistrat la sfârşitul
exerciţiului financiar. În cazul în care la sfârşitul
exerciţiului financiar se realizează pierdere contabilă nu se
efectuează recalcularea impozitului pe profit aferent profitului investit,
iar contribuabilul nu repartizează la rezerve suma profitului investit.
(6) Pentru activele
prevăzute la alin. (1), care se realizează pe parcursul mai multor
ani consecutivi, facilitatea se acordă pentru investiţiile puse în
funcţiune parţial în anul respectiv, în baza unor situaţii
parţiale de lucrări.
(7) Prevederile alin.
(1) se aplică pentru activele considerate noi, potrivit normelor
metodologice.
(8) Contribuabilii
care beneficiază de prevederile alin. (1) au obligaţia de a
păstra în patrimoniu activele respective cel puţin o perioadă
egală cu jumătate din durata de utilizare economică,
stabilită potrivit reglementărilor contabile aplicabile, dar nu mai
mult de 5 ani. În cazul nerespectării acestei condiţii, pentru sumele
respective se recalculează impozitul pe profit şi se percep
creanţe fiscale accesorii potrivit Codului de procedură fiscală,
de la data aplicării facilităţii, potrivit legii. În acest caz,
contribuabilul are obligaţia depunerii declaraţiei fiscale
rectificative. Nu intră sub incidenţa acestor prevederi activele menţionate
la alin. (1) care se înscriu în oricare dintre următoarele situaţii:
a) sunt transferate în
cadrul operaţiunilor de reorganizare, efectuate potrivit legii;
b) sunt
înstrăinate în procedura de lichidare/faliment, potrivit legii;
c) sunt distruse,
pierdute, furate sau defecte şi înlocuite, în condiţiile în care
aceste situaţii sunt demonstrate sau confirmate în mod corespunzător
de contribuabil. În cazul activelor furate, contribuabilul demonstrează
furtul pe baza actelor doveditoare emise de organele judiciare.
(9) Prin excepţie
de la prevederile art. 28 alin. (5) lit. b), contribuabilii care
beneficiază de prevederile alin. (1) nu pot opta pentru metoda de
amortizare accelerată pentru activele respective.
(10) Contribuabilii
care intră sub incidenţa prevederilor art. 16 alin. (5) aplică
prevederile prezentului articol în mod corespunzător pentru anul fiscal
modificat.
(11) Prevederile
prezentului articol se aplică pentru profitul reinvestit în activele
prevăzute la alin. (1) produse şi/sau achiziţionate şi puse
în funcţiune până la data de 31 decembrie 2016 inclusiv.
ART. 23
Venituri neimpozabile
La calculul
rezultatului fiscal, următoarele venituri sunt neimpozabile:
a) dividendele primite
de la o persoană juridică română;
b) dividende primite
de la o persoană juridică străină plătitoare de
impozit pe profit sau a unui impozit similar impozitului pe profit,
situată într-un stat terţ, astfel cum acesta este definit la art. 24
alin. (5) lit. c), cu care România are încheiată o convenţie de
evitare a dublei impuneri, dacă persoana juridică română care
primeşte dividendele deţine la persoana juridică
străină din statul terţ, la data înregistrării acestora
potrivit reglementărilor contabile aplicabile, pe o perioadă
neîntreruptă de un an, minimum 10% din capitalul social al persoanei
juridice care distribuie dividende;
c) valoarea titlurilor
de participare noi sau sumele reprezentând majorarea valorii nominale a
titlurilor de participare existente, înregistrate ca urmare a încorporării
rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune la persoanele juridice la
care se deţin titluri de participare. Acestea sunt impozabile la data
cesionării, transmiterii cu titlu gratuit, retragerii capitalului social
sau lichidării persoanei juridice la care se deţin titlurile de
participare, cu excepţia celor aferente titlurilor de participare pentru
care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la lit. i) şi j);
d) veniturile din
anularea, recuperarea, inclusiv refacturarea cheltuielilor pentru care nu s-a
acordat deducere, veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru
care nu s-a acordat deducere, veniturile din restituirea ori anularea unor
dobânzi şi/sau penalităţi pentru care nu s-a acordat deducere,
precum şi veniturile reprezentând anularea rezervei înregistrate ca urmare
a participării în natură la capitalul altor persoane juridice sau ca
urmare a majorării capitalului social la persoana juridică la care se
deţin titlurile de participare;
e) veniturile din
impozitul pe profit amânat determinat şi înregistrat de către
contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu
Standardele internaţionale de raportare financiară;
f) veniturile
reprezentând modificarea valorii juste a investiţiilor
imobiliare/activelor biologice, ca urmare a evaluării ulterioare utilizând
modelul bazat pe valoarea justă de către contribuabilii care
aplică reglementările contabile conforme cu Standardele
internaţionale de raportare financiară. Aceste sume sunt impozabile
concomitent cu deducerea amortizării fiscale, respectiv la momentul
scăderii din gestiune a acestor investiţii imobiliare/active
biologice, după caz;
g) veniturile
reprezentând creşteri de valoare rezultate din reevaluarea mijloacelor
fixe, terenurilor, imobilizărilor necorporale, după caz, care compensează
cheltuielile cu descreşterile anterioare aferente aceleiaşi
imobilizări;
h) veniturile
prevăzute expres în acorduri şi memorandumuri ca fiind neimpozabile
aprobate prin acte normative;
i) veniturile din
evaluarea/reevaluarea/vânzarea/cesionarea titlurilor de participare
deţinute la o persoană juridică română sau la o
persoană juridică străină situată într-un stat cu care
România are încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri, dacă
la data evaluării/reevaluării/vânzării/cesionării inclusiv
contribuabilul deţine pe o perioadă neîntreruptă de un an
minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice la care are titlurile de
participare. Nu intră sub incidenţa acestor prevederi veniturile din
vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoană
juridică română de o persoană juridică rezidentă
într-un stat cu care România nu are încheiată convenţie de evitare a
dublei impuneri;
j) veniturile din
lichidarea unei alte persoane juridice române sau unei persoane juridice
străine situate într-un stat cu care România are încheiată o
convenţie de evitare a dublei impuneri, dacă la data începerii
operaţiunii de lichidare, potrivit legii, contribuabilul deţine pe o
perioadă neîntreruptă de un an minimum 10% din capitalul social al
persoanei juridice supuse operaţiunii de lichidare;
k) sumele colectate,
potrivit legii, pentru îndeplinirea responsabilităţilor de
finanţare a gestionării deşeurilor;
l) veniturile aferente
titlurilor de plată obţinute de persoanele îndreptăţite,
potrivit legii, titulari iniţiali aflaţi în evidenţa Comisiei
Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sau moştenitorii legali ai
acestora;
m) despăgubirile
primite în baza hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului;
n) veniturile înregistrate
printr-un sediu permanent dintr-un stat străin, în condiţiile în care
se aplică prevederile convenţiei de evitare a dublei impuneri
încheiate între România şi statul străin respectiv, iar
convenţia respectivă prevede ca metodă de evitare a dublei impuneri
metoda scutirii;
o) sumele primite ca
urmare a restituirii cotei-părţi din aporturile
acţionarilor/asociaţilor, cu ocazia reducerii capitalului social,
potrivit legii.
ART. 24
Regimul fiscal al
dividendelor primite din statele membre ale Uniunii Europene
(1) La calculul
rezultatului fiscal sunt neimpozabile şi:
a) dividendele
distribuite unei persoane juridice române, societate-mamă, de o
filială a sa situată într-un stat membru, inclusiv cele distribuite
sediului său permanent situat într-un alt stat membru decât cel al
filialei, dacă persoana juridică română întruneşte
cumulativ următoarele condiţii:
1. are una dintre
următoarele forme de organizare: societate în nume colectiv, societate în
comandită simplă, societate pe acţiuni, societate în
comandită pe acţiuni, societate cu răspundere limitată;
2. plăteşte
impozit pe profit, potrivit prevederilor titlului II, fără
posibilitatea unei opţiuni sau exceptări;
3. deţine minimum
10% din capitalul social al filialei situate într-un alt stat membru, care
distribuie dividendele;
4. la data
înregistrării venitului din dividende deţine participaţia
minimă prevăzută la pct. 3, pe o perioadă neîntreruptă
de cel puţin un an;
b) dividendele
distribuite unor persoane juridice străine din state membre,
societăţi-mamă, de filialele acestora situate în alte state
membre, prin intermediul sediilor permanente din România, dacă persoana
juridică străină întruneşte, cumulativ, următoarele
condiţii:
1. are una dintre
formele de organizare prevăzute în anexa nr. 1 care face parte
integrantă din prezentul titlu;
2. în conformitate cu
legislaţia fiscală a statului membru este considerată a fi
rezident al statului membru respectiv şi, în temeiul unei convenţii
privind evitarea dublei impuneri încheiate cu un stat terţ, nu se
consideră că are sediul fiscal în afara Uniunii Europene;
3. plăteşte,
în conformitate cu legislaţia fiscală a unui stat membru,
fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări, unul dintre
impozitele prevăzute în anexa nr. 2 care face parte integrantă din
prezentul titlu sau un impozit similar impozitului pe profit reglementat de
prezentul titlu;
4. deţine minimum
10% din capitalul social al filialei situate într-un alt stat membru, care
distribuie dividendele;
5. la data
înregistrării venitului din dividende de către sediul permanent din
România, persoana juridică străină deţine participaţia
minimă prevăzută la pct. 4, pe o perioadă neîntreruptă
de cel puţin un an.
(2) În situaţia
în care, la data înregistrării venitului din dividende, condiţia
legată de perioada minimă de deţinere de un an nu este
îndeplinită, venitul este supus impunerii. Ulterior, în anul fiscal în
care condiţia este îndeplinită, venitul respectiv este considerat
neimpozabil, cu recalcularea impozitului din anul fiscal în care acesta a fost
impus. În acest sens, contribuabilul trebuie să depună o
declaraţie rectificativă privind impozitul pe profit, în
condiţiile prevăzute de Codul de procedură fiscală.
(3) Prevederile alin.
(1) nu se aplică profiturilor repartizate persoanelor juridice române,
respectiv sediilor permanente din România ale unor persoane juridice
străine dintr-un stat membru, în legătură cu lichidarea unei
filiale dintr-un stat membru.
(4) În situaţia
în care dividendele distribuite persoanelor juridice române, respectiv sediilor
permanente din România ale unor persoane juridice străine dintr-un stat
membru sunt deductibile la nivelul filialei din statul membru, prevederile
alin. (1) nu se aplică.
(5) În aplicarea
prevederilor prezentului articol, termenii şi expresiile de mai jos au
următoarele semnificaţii:
a) stat membru - stat
al Uniunii Europene;
b) filială
dintr-un stat membru - persoană juridică străină al
cărei capital social include şi participaţia minimă
prevăzută la alin. (1) lit. a) pct. 3 şi lit. b) pct. 4,
deţinută de o persoană juridică română, respectiv de
un sediu permanent din România al unei persoane juridice străine dintr-un
stat membru şi care întruneşte, cumulativ, următoarele
condiţii:
1. are una dintre
formele de organizare prevăzute în anexa nr. 1 care face parte
integrantă din prezentul titlu;
2. în conformitate cu
legislaţia fiscală a statului membru este considerată a fi
rezident al statului membru respectiv şi, în temeiul unei convenţii
privind evitarea dublei impuneri încheiate cu un stat terţ, nu se
consideră că are sediul fiscal în afara Uniunii Europene;
3. plăteşte,
în conformitate cu legislaţia fiscală a unui stat membru,
fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări, unul dintre
impozitele prevăzute în anexa nr. 2 care face parte integrantă din
prezentul titlu sau un impozit similar impozitului pe profit reglementat de
prezentul titlu;
c) stat terţ -
oricare alt stat care nu este stat membru al Uniunii Europene.
(6) Prevederile
prezentului articol nu se aplică unui demers sau unor serii de demersuri
care, fiind întreprinse cu scopul principal sau cu unul dintre scopurile
principale de a obţine un avantaj fiscal care contravine obiectului sau
scopului prezentului articol, nu sunt oneste, având în vedere toate faptele
şi circumstanţele relevante. Un demers poate cuprinde mai multe etape
sau părţi. În înţelesul prezentului alineat, un demers sau o
serie de demersuri sunt considerate ca nefiind oneste în măsura în care nu
sunt întreprinse din motive comerciale valabile care reflectă realitatea
economică. Dispoziţiile prezentului alineat se completează cu
prevederile existente în legislaţia internă sau în acorduri, referitoare
la prevenirea evaziunii fiscale, a fraudei fiscale sau a abuzurilor.
(7) Dispoziţiile
prezentului articol transpun prevederile Directivei 2011/96/UE
a Consiliului din 30 noiembrie 2011 privind regimul fiscal comun care se
aplică societăţilor-mamă şi filialelor acestora din
diferite state membre, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
seria L nr. 345 din 29 decembrie 2011, cu amendamentele ulterioare.
ART. 25
Cheltuieli
(1) Pentru
determinarea rezultatului fiscal sunt considerate cheltuieli deductibile
cheltuielile efectuate în scopul desfăşurării
activităţii economice, inclusiv cele reglementate prin acte normative
în vigoare, precum şi taxele de înscriere, cotizaţiile şi
contribuţiile datorate către camerele de comerţ şi industrie,
organizaţiile patronale şi organizaţiile sindicale.
(2) Cheltuielile cu
salariile şi cele asimilate salariilor astfel cum sunt definite potrivit
titlului IV sunt cheltuieli deductibile pentru determinarea rezultatului
fiscal, cu excepţia celor reglementate la alin. (3) şi (4).
(3) Următoarele
cheltuieli au deductibilitate limitată:
a) cheltuielile de
protocol în limita unei cote de 2% aplicată asupra profitului contabil la
care se adaugă cheltuielile cu impozitul pe profit şi cheltuielile de
protocol. În cadrul cheltuielilor de protocol se includ şi cheltuielile
înregistrate cu taxa pe valoarea adăugată colectată potrivit
prevederilor titlului VII, pentru cadourile oferite de contribuabil, cu valoare
mai mare de 100 lei;
b) cheltuielile
sociale, în limita unei cote de până la 5%, aplicată asupra valorii
cheltuielilor cu salariile personalului, potrivit Codului muncii. Intră
sub incidenţa acestei limite următoarele:
1. ajutoarele de
înmormântare, ajutoarele pentru bolile grave şi incurabile, ajutoarele
pentru naştere, ajutoarele pentru proteze, ajutoarele pentru pierderi
produse în gospodăriile proprii, ajutorarea copiilor din şcoli
şi centre de plasament;
2. cheltuielile pentru
funcţionarea corespunzătoare a unor unităţi aflate în
administrarea contribuabililor, precum: creşe, grădiniţe,
şcoli, muzee, biblioteci, cantine, baze sportive, cluburi, cămine de
nefamilişti şi altele asemenea;
3. cheltuielile
reprezentând: cadouri în bani sau în natură, inclusiv tichete cadou
oferite salariaţilor şi copiilor minori ai acestora, servicii de
sănătate acordate în cazul bolilor profesionale şi al
accidentelor de muncă până la internarea într-o unitate
sanitară, tichete de creşă acordate de angajator în conformitate
cu legislaţia în vigoare, contravaloarea serviciilor turistice şi/sau
de tratament, inclusiv transportul, acordate de angajator pentru
salariaţii proprii şi membrii lor de familie, precum şi
contribuţia la fondurile de intervenţie ale asociaţiilor
profesionale ale minerilor;
4. alte cheltuieli cu caracter social
efectuate în baza contractului colectiv de muncă sau a unui regulament
intern;
c) cheltuielile
reprezentând tichetele de masă şi vouchere de vacanţă
acordate de angajatori, potrivit legii;
d)
scăzămintele, perisabilităţile, pierderile rezultate din
manipulare/depozitare, potrivit legii;
e) pierderile
tehnologice care sunt cuprinse în norma de consum proprie necesară pentru
fabricarea unui produs sau prestarea unui serviciu;
f) cheltuielile
reprezentând cantităţile de energie electrică consumate la
nivelul normei proprii de consum tehnologic sau, în lipsa acesteia, la nivelul
normei aprobate de către Autoritatea Naţională de Reglementare
în Domeniul Energiei, care include şi consumul propriu comercial, pentru
contribuabilii din domeniul distribuţiei energiei electrice;
g) cheltuielile cu
provizioane/ajustări pentru depreciere şi rezerve, în limita
prevăzută la art. 26;
h) cheltuielile cu
dobânda şi diferenţele de curs valutar, în limita prevăzută
la art. 27;
i) amortizarea, în
limita prevăzută la art. 28;
j) cheltuielile pentru
funcţionarea, întreţinerea şi repararea locuinţelor de
serviciu, deductibile în limita corespunzătoare suprafeţelor
construite prevăzute de Legea locuinţei nr. 114/1996,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare,
care se majorează din punct de vedere fiscal cu 10%;
k) cheltuielile de
funcţionare, întreţinere şi reparaţii aferente unui sediu
aflat în locuinţa proprietate personală a unei persoane fizice,
folosită şi în scop personal, deductibile în limita
corespunzătoare suprafeţelor puse la dispoziţia
societăţii în baza contractelor încheiate între părţi, în
acest scop;
l) 50% din
cheltuielile aferente vehiculelor rutiere motorizate care nu sunt utilizate
exclusiv în scopul activităţii economice, cu o masă totală
maximă autorizată care să nu depăşească 3.500 kg
şi care să nu aibă mai mult de 9 scaune de pasageri, incluzând
şi scaunul şoferului, aflate în proprietatea sau în folosinţa
contribuabilului. Aceste cheltuieli sunt integral deductibile pentru
situaţiile în care vehiculele respective se înscriu în oricare dintre
următoarele categorii:
1. vehiculele
utilizate exclusiv pentru servicii de urgenţă, servicii de pază
şi protecţie şi servicii de curierat;
2. vehiculele
utilizate de agenţii de vânzări şi de achiziţii;
3. vehiculele
utilizate pentru transportul de persoane cu plată, inclusiv pentru
serviciile de taximetrie;
4. vehiculele
utilizate pentru prestarea de servicii cu plată, inclusiv pentru
închirierea către alte persoane sau pentru instruire de către
şcolile de şoferi;
5. vehiculele
utilizate ca mărfuri în scop comercial.
Cheltuielile care
intră sub incidenţa acestor prevederi nu includ cheltuielile privind
amortizarea.
În cazul cheltuielilor
aferente vehiculelor rutiere motorizate reprezentând diferenţe de curs
valutar înregistrate ca urmare a derulării unui contract de leasing,
limita de 50% se aplică asupra diferenţei nefavorabile dintre
veniturile din diferenţe de curs valutar/veniturile financiare aferente
creanţelor şi datoriilor cu decontare în funcţie de cursul unei
valute, rezultate din evaluarea sau decontarea acestora şi cheltuielile
din diferenţe de curs valutar/cheltuielile financiare aferente;
m) cheltuielile de
funcţionare, întreţinere şi reparaţii, aferente
autoturismelor folosite de persoanele cu funcţii de conducere şi de
administrare ale persoanei juridice, deductibile limitat potrivit lit. l) la un
singur autoturism aferent fiecărei persoane cu astfel de atribuţii.
(4) Următoarele
cheltuieli nu sunt deductibile:
a) cheltuielile
proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat, inclusiv cele
reprezentând diferenţe din anii precedenţi sau din anul curent,
precum şi impozitele pe profit sau pe venit plătite în
străinătate. Sunt nedeductibile şi cheltuielile cu impozitele
nereţinute la sursă în numele persoanelor fizice şi juridice
nerezidente, pentru veniturile realizate din România, precum şi cheltuielile
cu impozitul pe profit amânat înregistrat în conformitate cu
reglementările contabile aplicabile;
b)
dobânzile/majorările de întârziere, amenzile, confiscările şi
penalităţile, datorate către autorităţile
române/străine, potrivit prevederilor legale, cu excepţia celor
aferente contractelor încheiate cu aceste autorităţi;
c) cheltuielile
privind bunurile de natura stocurilor sau a mijloacelor fixe amortizabile
constatate lipsă din gestiune ori degradate, neimputabile, precum şi
taxa pe valoarea adăugată aferentă, dacă aceasta este
datorată potrivit prevederilor titlului VII. Aceste cheltuieli sunt
deductibile pentru cazul în care stocurile/mijloacele fixe amortizabile se
înscriu în oricare dintre următoarele situaţii/condiţii:
1. au fost distruse ca
urmare a unor calamităţi naturale sau a altor cauze de
forţă majoră, în condiţiile stabilite prin norme;
2. au fost încheiate
contracte de asigurare;
3. au fost degradate
calitativ şi se face dovada distrugerii;
4. au termen de valabilitate/expirare
depăşit, potrivit legii;
d) cheltuielile
făcute în favoarea acţionarilor sau asociaţilor, altele decât
cele generate de plăţi pentru bunurile livrate sau serviciile
prestate contribuabilului, la preţul de piaţă pentru aceste
bunuri sau servicii;
e) cheltuielile
aferente veniturilor neimpozabile. În situaţia în care evidenţa
contabilă nu asigură informaţia necesară identificării
acestor cheltuieli, la determinarea rezultatului fiscal se iau în calcul
cheltuielile de conducere şi administrare, precum şi alte cheltuieli
comune ale contribuabilului, prin utilizarea unor chei corespunzătoare de
repartizare a acestora sau proporţional cu ponderea veniturilor
neimpozabile în totalul veniturilor înregistrate de contribuabil;
f) cheltuielile cu
serviciile de management, consultanţă, asistenţă sau alte
servicii, prestate de o persoană situată într-un stat cu care România
nu are încheiat un instrument juridic în baza căruia să se realizeze
schimbul de informaţii. Aceste prevederi se aplică numai în
situaţia în care cheltuielile sunt efectuate ca urmare a unor
tranzacţii calificate ca fiind artificiale conform art. 11 alin. (3);
g) cheltuielile cu
primele de asigurare care nu privesc activele şi riscurile asociate
activităţii contribuabilului, cu excepţia celor care privesc
bunurile reprezentând garanţie bancară pentru creditele utilizate în
desfăşurarea activităţii pentru care este autorizat
contribuabilul sau utilizate în cadrul unor contracte de închiriere sau de
leasing, potrivit clauzelor contractuale;
h) pierderile
înregistrate la scoaterea din evidenţă a creanţelor, pentru
partea neacoperită de provizion, potrivit art. 26, precum şi cele
înregistrate în alte cazuri decât următoarele:
1. punerea în aplicare
a unui plan de reorganizare confirmat printr-o sentinţă
judecătorească, în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2014;
2. procedura de
faliment a debitorilor a fost închisă pe baza hotărârii
judecătoreşti;
3. debitorul a decedat
şi creanţa nu poate fi recuperată de la moştenitori;
4. debitorul este
dizolvat, în cazul societăţii cu răspundere limitată cu
asociat unic, sau lichidat, fără succesor;
5. debitorul
înregistrează dificultăţi financiare majore care îi
afectează întreg patrimoniul;
6. au fost încheiate
contracte de asigurare;
i) cheltuielile de
sponsorizare şi/sau mecenat şi cheltuielile privind bursele private,
acordate potrivit legii; contribuabilii care efectuează sponsorizări
şi/sau acte de mecenat, potrivit prevederilor Legii nr. 32/1994 privind sponsorizarea, cu
modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii bibliotecilor nr.
334/2002, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, precum şi cei care acordă burse
private, potrivit legii, scad sumele aferente din impozitul pe profit datorat
la nivelul valorii minime dintre următoarele:
1. valoarea
calculată prin aplicarea a 0,5% la cifra de afaceri; pentru
situaţiile în care reglementările contabile aplicabile nu definesc
indicatorul cifra de afaceri, această limită se determină
potrivit normelor;
2. valoarea
reprezentând 20% din impozitul pe profit datorat.
Sumele care nu sunt
scăzute din impozitul pe profit, potrivit prevederilor prezentei litere,
se reportează în următorii 7 ani consecutivi. Recuperarea acestor
sume se va efectua în ordinea înregistrării acestora, în aceleaşi
condiţii, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit.
j) cheltuielile
înregistrate în evidenţa contabilă, care au la bază un document
emis de un contribuabil declarat inactiv conform prevederilor Codului de
procedură fiscală, cu excepţia celor reprezentând achiziţii
de bunuri efectuate în cadrul procedurii de executare silită şi/sau a
achiziţiilor de bunuri/servicii de la persoane impozabile aflate în
procedura falimentului potrivit Legii
nr. 85/2014;
k) cheltuielile cu
taxele, contribuţiile şi cotizaţiile către
organizaţiile neguvernamentale sau asociaţiile profesionale care au
legătură cu activitatea desfăşurată de contribuabili
şi care depăşesc echivalentul în lei a 4. 000 euro anual, altele
decât cele prevăzute de lege şi la alin. (1);
l) cheltuielile din
reevaluarea imobilizărilor necorporale/mijloacelor fixe, în cazul în care,
ca urmare a efectuării unei reevaluări efectuate potrivit
reglementărilor contabile aplicabile, se înregistrează o
descreştere a valorii acestora;
m) cheltuielile
reprezentând modificarea valorii juste a investiţiilor imobiliare, în
cazul în care, ca urmare a evaluării ulterioare utilizând modelul bazat pe
valoarea justă de către contribuabilii care aplică
reglementările contabile conforme cu Standardele internaţionale de
raportare financiară, se înregistrează o descreştere a valorii
acestora;
n) cheltuielile
reprezentând deprecierea/amortizarea mijloacelor fixe, înregistrate de
către contribuabilii care aplică reglementările contabile
conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară, la
momentul transferului din categoria activelor imobilizate deţinute în
vederea vânzării în categoria activelor imobilizate deţinute pentru
activitatea proprie;
o) cheltuielile din
evaluarea activelor biologice în cazul în care, ca urmare a efectuării
unei evaluări utilizând modelul bazat pe valoarea justă de către
contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu
Standardele internaţionale de raportare financiară, se
înregistrează o descreştere a valorii acestora;
p) cheltuielile cu
dobânzile, stabilite în conformitate cu reglementările contabile conforme
cu Standardele internaţionale de raportare financiară, în cazul în
care mijloacele fixe/imobilizările necorporale/stocurile sunt
achiziţionate în baza unor contracte cu plată amânată;
q) cheltuielile cu
beneficiile acordate salariaţilor în instrumente de capitaluri cu
decontare în acţiuni. Acestea reprezintă elemente similare
cheltuielilor la momentul acordării efective a beneficiilor, dacă
acestea sunt impozitate conform titlului IV;
r) cheltuielile cu
beneficiile acordate salariaţilor în instrumente de capitaluri cu
decontare în numerar la momentul acordării efective a beneficiilor,
dacă acestea nu sunt impozitate conform titlului IV;
s) cheltuielile
înregistrate în evidenţa contabilă, indiferent de natura lor,
dovedite ulterior ca fiind legate de fapte de corupţie, potrivit legii;
ş) cheltuielile
din evaluarea/reevaluarea titlurilor de participare, dacă la data
evaluării/reevaluării sunt îndeplinite condiţiile prevăzute
la art. 23 lit. i).
(5) Regia
Autonomă "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat"
deduce la calculul rezultatului fiscal cheltuielile curente şi de capital
pentru conservarea, protecţia, întreţinerea, repararea,
funcţionarea, instruirea personalului specializat, consolidarea, precum
şi alte cheltuieli aferente bazei materiale de reprezentare şi
protocol pe care o are în administrare.
(6) Compania
Naţională "Imprimeria Naţională" - S. A. deduce
la calculul rezultatului fiscal:
a) cheltuielile
aferente producerii şi emiterii permiselor de şedere
temporară/permanentă pentru cetăţenii străini, în
condiţiile reglementărilor legale;
b) cheltuielile
aferente producerii şi eliberării cărţii electronice de
identitate, a cărţii de identitate, a cărţii de alegător
aferente şi a cărţii de identitate provizorii, în
condiţiile prevăzute la art.
10 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 69/2002 privind unele
măsuri pentru operaţionalizarea sistemului informatic de emitere
şi punere în circulaţie a documentelor electronice de identitate
şi rezidenţă, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare;
c) cheltuielile
aferente producerii şi eliberării cărţii electronice de
rezidenţă şi a cărţii de rezidenţă în
condiţiile prevăzute la art.
10 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 69/2002,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(7) Sunt cheltuieli
deductibile pentru determinarea rezultatului fiscal cheltuielile efectuate de
operatorii economici cu evaluarea/reevaluarea activelor fixe corporale care
aparţin domeniului public al statului sau al unităţilor
administrativ-teritoriale, primite în administrare/concesiune, după caz,
cheltuieli efectuate la solicitarea conducătorului instituţiei
titulare a dreptului de proprietate.
(8) Sunt cheltuieli
deductibile pentru determinarea rezultatului fiscal cheltuielile efectuate de
operatorii economici cu înscrierea în cărţile funciare sau
cărţile de publicitate imobiliară, după caz, a dreptului de
proprietate a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale
asupra bunurilor publice primite în administrare/concesiune, după caz,
cheltuieli efectuate la solicitarea conducătorului instituţiei
titulare a dreptului de proprietate.
ART. 26
Provizioane/ajustări pentru depreciere şi rezerve
(1) Contribuabilul are
dreptul la deducerea rezervelor şi provizioanelor/ajustărilor pentru
depreciere, numai în conformitate cu prezentul articol, astfel:
a) rezerva legală
este deductibilă în limita unei cote de 5% aplicate asupra profitului
contabil, la care se adaugă cheltuielile cu impozitul pe profit, până
ce aceasta va atinge a cincea parte din capitalul social subscris şi
vărsat sau din patrimoniu, după caz;
b) provizioanele pentru
garanţii de bună execuţie acordate clienţilor.
Provizioanele pentru garanţii de bună execuţie acordate
clienţilor se deduc trimestrial/anual numai pentru bunurile livrate,
lucrările executate şi serviciile prestate în cursul
trimestrului/anului respectiv pentru care se acordă garanţie în
perioadele următoare, la nivelul cotelor prevăzute în
convenţiile încheiate sau la nivelul procentelor de garantare
prevăzut în tariful lucrărilor executate ori serviciilor prestate;
c) ajustările
pentru deprecierea creanţelor, înregistrate potrivit reglementărilor
contabile aplicabile, în limita unui procent de 30% din valoarea acestora,
altele decât cele prevăzute la lit. d), e), f), h) şi i), dacă
creanţele îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
1. sunt neîncasate
într-o perioadă ce depăşeşte 270 de zile de la data
scadenţei;
2. nu sunt garantate
de altă persoană;
3. sunt datorate de o
persoană care nu este persoană afiliată contribuabilului;
d) provizioanele
specifice, constituite de instituţiile financiare nebancare înscrise în
Registrul general ţinut de Banca Naţională a României, de
instituţiile de plată persoane juridice române care acordă
credite legate de serviciile de plată, de instituţiile emitente de
monedă electronică, persoane juridice române, care acordă
credite legate de serviciile de plată, precum şi provizioanele
specifice constituite de alte persoane juridice, potrivit legilor de organizare
şi funcţionare;
e) ajustările
pentru depreciere aferente activelor pentru care, potrivit reglementărilor
prudenţiale ale Băncii Naţionale a României, se determină
ajustări prudenţiale de valoare sau, după caz, valori ale
pierderilor aşteptate, înregistrate de către instituţiile de credit
persoane juridice române şi sucursalele din România ale instituţiilor
de credit din state care nu sunt state membre ale Uniunii Europene sau din
state care nu aparţin Spaţiului Economic European, potrivit
reglementărilor contabile conforme cu Standardele internaţionale de
raportare financiară, şi filtrele prudenţiale potrivit
reglementărilor emise de Banca Naţională a României. Sumele
reprezentând reducerea sau anularea filtrelor prudenţiale sunt elemente
similare veniturilor;
f) ajustările
pentru depreciere înregistrate de către sucursalele din România ale
instituţiilor de credit din state membre ale Uniunii Europene şi
state aparţinând Spaţiului Economic European, potrivit
reglementărilor contabile conforme cu Standardele internaţionale de
raportare financiară, aferente creditelor şi plasamentelor care
intră în sfera de aplicare a reglementărilor prudenţiale ale
Băncii Naţionale a României referitoare la ajustările
prudenţiale de valoare aplicabile instituţiilor de credit persoane
juridice române şi sucursalelor din România ale instituţiilor de
credit din state care nu sunt state membre ale Uniunii Europene sau din state
care nu aparţin Spaţiului Economic European;
g) rezervele tehnice
constituite de societăţile de asigurare şi reasigurare, potrivit
prevederilor legale de organizare şi funcţionare, cu excepţia
rezervei de egalizare. Pentru contractele de asigurare cedate în reasigurare,
rezervele se diminuează astfel încât nivelul acestora să acopere
partea de risc care rămâne în sarcina asigurătorului, după
deducerea reasigurării;
h) provizioanele
tehnice constituite de persoanele juridice, administratori de fonduri de pensii
facultative, respectiv administratori de fonduri de pensii administrate privat,
potrivit prevederilor legale;
i) provizioanele de
risc pentru operaţiunile pe pieţele financiare, constituite potrivit
reglementărilor Autorităţii de Supraveghere Financiară;
j) ajustările
pentru deprecierea creanţelor înregistrate potrivit reglementărilor
contabile aplicabile, în limita unui procent de 100% din valoarea
creanţelor, altele decât cele prevăzute la lit. d), e), f), h)
şi i), dacă creanţele îndeplinesc cumulativ următoarele
condiţii:
1. sunt deţinute
la o persoană juridică asupra căreia este declarată
procedura de deschidere a falimentului, pe baza hotărârii
judecătoreşti prin care se atestă această situaţie,
sau la o persoană fizică asupra căreia este deschisă
procedura de insolvenţă pe bază de:
- plan de rambursare a
datoriilor;
- lichidare de active;
- procedură
simplificată;
2. nu sunt garantate
de altă persoană;
3. sunt datorate de o
persoană care nu este persoană afiliată contribuabilului;
k) provizioanele
pentru închiderea şi urmărirea postînchidere a depozitelor de
deşeuri, constituite de contribuabilii care desfăşoară
activităţi de depozitare a deşeurilor, potrivit legii, în limita
sumei stabilite prin proiectul pentru închiderea şi urmărirea
postînchidere a depozitului, corespunzătoare cotei-părţi din
tarifele de depozitare percepute;
l) provizioanele
constituite de companiile aeriene din România pentru acoperirea cheltuielilor
de întreţinere şi reparare a parcului de aeronave şi a
componentelor aferente, potrivit programelor de întreţinere a aeronavelor,
aprobate corespunzător de către Autoritatea Aeronautică
Civilă Română;
m) rezervele
reprezentând cota de cheltuieli necesare dezvoltării şi
modernizării producţiei de ţiţei şi gaze naturale,
rafinării, transportului şi distribuţiei petroliere, precum
şi cele aferente programului geologic sau altor domenii de activitate,
prevăzute prin acte normative, constituite potrivit legii. Acestea se
includ în veniturile impozabile pe măsura amortizării acestor active
sau a scăderii lor din evidenţă, respectiv pe măsura
efectuării cheltuielilor finanţate din această sursă;
n) ajustările
pentru deprecierea mijloacelor fixe amortizabile constituite pentru
situaţiile în care:
1. sunt distruse ca
urmare a unor calamităţi naturale sau a altor cauze de
forţă majoră, în condiţiile stabilite prin norme;
2. au fost încheiate
contracte de asigurare.
(2) Contribuabilii
autorizaţi să desfăşoare activitate în domeniul
exploatării zăcămintelor naturale sunt obligaţi să
înregistreze în evidenţa contabilă şi să deducă
provizioane pentru dezafectarea sondelor, demobilizarea instalaţiilor, a
dependinţelor şi anexelor, precum şi pentru reabilitarea
mediului, inclusiv refacerea terenurilor afectate şi pentru redarea
acestora în circuitul economic, silvic sau agricol, în limita unei cote de 1%
aplicate asupra rezultatului contabil din exploatare aferent segmentului de
exploatare şi producţie de resurse naturale, cu excepţia
rezultatului din exploatare corespunzător perimetrelor marine ce includ
zone de adâncime cu apă mai mare de 100 m şi fără a include
rezultatul altor segmente de activitate ale contribuabilului, pe toată
durata de funcţionare a exploatării zăcămintelor naturale.
(3) Pentru titularii
de acorduri petroliere, care desfăşoară operaţiuni
petroliere în perimetre marine ce includ zone cu adâncime de apă mai mare
de 100 m, cota provizionului constituit pentru dezafectarea sondelor,
demobilizarea instalaţiilor, a dependinţelor şi anexelor, precum
şi pentru reabilitarea mediului este de 10%, aplicată asupra
părţii din rezultatul contabil din exploatare aferent segmentului de
explorare şi producţie de resurse naturale ce corespunde acestor
perimetre marine şi fără a include rezultatul altor segmente de
activitate ale contribuabilului, pe toată perioada exploatării
petroliere.
(4) Regia
Autonomă Administraţia Română a Serviciilor de Trafic Aerian -
ROMATSA constituie trimestrial un provizion, potrivit prevederilor legale,
pentru diferenţa dintre veniturile din exploatare realizate efectiv din
activitatea de rută aeriană şi costurile efective ale
activităţii de rută aeriană, care este utilizat pentru
acoperirea cheltuielilor de exploatare care depăşesc tarifele
stabilite anual de EUROCONTROL.
(5) Reducerea sau
anularea oricărui provizion ori a rezervei care a fost anterior
dedusă, inclusiv rezerva legală, se include în rezultatul fiscal, ca
venituri impozabile sau elemente similare veniturilor, indiferent dacă
reducerea sau anularea este datorată modificării destinaţiei
provizionului sau a rezervei, distribuirii provizionului sau rezervei
către participanţi sub orice formă, lichidării,
divizării sub orice formă, fuziunii contribuabilului sau
oricărui altui motiv. Prevederile prezentului alineat nu se aplică
dacă un alt contribuabil preia un provizion sau o rezervă în
legătură cu o divizare sau fuziune, sub orice formă,
reglementările acestui articol aplicându-se în continuare acelui provizion
sau rezervă.
(6) Prin excepţie
de la prevederile alin. (5), rezervele din reevaluarea mijloacelor fixe,
inclusiv a terenurilor, efectuată după data de 1 ianuarie 2004, care
sunt deduse la calculul profitului impozabil prin intermediul amortizării
fiscale sau al cheltuielilor privind activele cedate şi/sau casate, se
impozitează concomitent cu deducerea amortizării fiscale, respectiv
la momentul scăderii din gestiune a acestor mijloace fixe, după caz.
(7) Prin excepţie
de la prevederile alin. (5), rezervele din reevaluarea imobilizărilor
necorporale, efectuată de către contribuabilii care aplică
reglementările contabile conforme cu Standardele internaţionale de
raportare financiară, care sunt deduse la calculul profitului impozabil
prin intermediul amortizării fiscale sau al cheltuielilor cu cedarea
imobilizărilor necorporale, se impozitează concomitent cu deducerea
amortizării fiscale, respectiv la momentul scăderii din gestiune a
acestor imobilizări necorporale, după caz.
(8) Prin excepţie
de la prevederile alin. (5), în cazul în care nivelul capitalului social
subscris şi vărsat sau al patrimoniului a fost diminuat, partea din
rezerva legală corespunzătoare diminuării, care a fost anterior
dedusă, reprezintă elemente similare veniturilor. Prevederile
prezentului alineat nu se aplică în situaţia în care, ca urmare a
efectuării unor operaţiuni de reorganizare, prevăzute de lege,
rezerva legală a persoanei juridice beneficiare depăşeşte a
cincea parte din capitalul social sau din patrimoniul social, după caz,
sau în situaţia în care rezerva constituită de persoanele juridice
care furnizează utilităţi societăţilor care se
restructurează, se reorganizează sau se privatizează este
folosită pentru acoperirea pierderilor de valoare a pachetului de
acţiuni obţinut în urma procedurii de conversie a creanţelor.
(9) Rezervele
reprezentând facilităţi fiscale nu pot fi utilizate pentru majorarea
capitalului social, pentru distribuire sau pentru acoperirea pierderilor. În
cazul în care nu sunt respectate prevederile prezentului alineat, aceste sume
se impozitează ca elemente similare veniturilor în perioada fiscală
în care sunt utilizate. În situaţia în care sunt menţinute până
la lichidare, acestea nu sunt luate în calcul la rezultatul fiscal al
lichidării. Nu se supun impozitării rezervele de influenţe de
curs valutar aferente aprecierii disponibilităţilor în valută,
constituite potrivit legii, înregistrate de instituţiile de credit -
persoane juridice române şi sucursalele băncilor străine, care
îşi desfăşoară activitatea în România.
(10) În înţelesul
prezentului articol, prin constituirea unui provizion sau a unei rezerve se
înţelege şi majorarea unui provizion sau a unei rezerve.
ART. 27
Cheltuieli cu
dobânzile şi diferenţe de curs valutar
(1) Cheltuielile cu
dobânzile sunt integral deductibile în cazul în care gradul de îndatorare a
capitalului este mai mic sau egal cu 3. Gradul de îndatorare a capitalului se
determină ca raport între capitalul împrumutat cu termen de rambursare
peste un an şi capitalul propriu, ca medie a valorilor existente la
începutul anului şi sfârşitul perioadei pentru care se determină
impozitul pe profit. Prin capital împrumutat se înţelege totalul
creditelor şi împrumuturilor cu termen de rambursare peste un an, potrivit
clauzelor contractuale.
(2) În înţelesul
alin. (1), prin credit/împrumut se înţelege orice convenţie
încheiată între părţi care generează în sarcina uneia
dintre părţi obligaţia de a plăti dobânzi şi de a
restitui capitalul împrumutat. Pentru determinarea gradului de îndatorare, în
capitalul împrumutat se includ şi creditele/împrumuturile cu termen de
rambursare peste un an pentru care, în convenţiile încheiate, nu s-a
stabilit obligaţia de a plăti dobânzi.
(3) În înţelesul
alin. (1), în capitalul împrumutat se includ şi creditele/împrumuturile
care au un termen de rambursare mai mic de un an, în situaţia în care
există prelungiri ale acestui termen, iar perioada de rambursare
curentă, însumată cu perioadele de rambursare anterioare ale
creditelor/împrumuturilor pe care le prelungesc, depăşeşte un
an. În acest caz, impozitul pe profit se recalculează şi pentru
perioada de rambursare anterioară prelungirii.
(4) În cazul în care
cheltuielile din diferenţele de curs valutar depăşesc veniturile
din diferenţele de curs valutar, pierderea netă va fi tratată ca
o cheltuială cu dobânzile, deductibilă potrivit alin. (1).
Cheltuielile/veniturile din diferenţele de curs valutar, care intră
sub incidenţa prezentului alineat, sunt cele aferente împrumuturilor luate
în calcul la determinarea gradului de îndatorare a capitalului.
(5) În condiţiile
în care gradul de îndatorare a capitalului este peste 3 sau capitalul propriu
are o valoare negativă, cheltuielile cu dobânzile şi cu pierderea
netă din diferenţele de curs valutar sunt nedeductibile. Acestea se
reportează în perioada următoare, în condiţiile alin. (1),
până la deductibilitatea integrală a acestora. Dreptul de reportare a
cheltuielilor cu dobânzile şi cu pierderea netă din diferenţele
de curs valutar al contribuabililor care îşi încetează existenţa
ca efect al unei operaţiuni de fuziune sau divizare totală se
transferă contribuabililor nou-înfiinţaţi, respectiv celor care
preiau patrimoniul societăţii absorbite sau divizate, după caz,
proporţional cu activele transferate persoanelor juridice beneficiare,
potrivit proiectului de fuziune/divizare. Dreptul de reportare a cheltuielilor
cu dobânzile şi cu pierderea netă din diferenţele de curs
valutar al contribuabililor care nu îşi încetează existenţa ca
efect al unei operaţiuni de desprindere a unei părţi din
patrimoniul acestora, transferată ca întreg, se împarte între aceşti
contribuabili şi cei care preiau parţial patrimoniul
societăţii cedente, după caz, proporţional cu activele
transferate persoanelor juridice beneficiare, potrivit proiectului de divizare,
respectiv cu cele menţinute de persoana juridică cedentă.
(6) Dobânzile şi
pierderile nete din diferenţe de curs valutar, în legătură cu
împrumuturile obţinute direct sau indirect de la bănci
internaţionale de dezvoltare şi organizaţii similare,
menţionate în norme, şi cele care sunt garantate de stat, cele
aferente împrumuturilor obţinute de la instituţiile de credit române
sau străine, instituţiile financiare nebancare, precum şi cele
obţinute în baza obligaţiunilor admise la tranzacţionare pe o
piaţă reglementată nu intră sub incidenţa prevederilor
prezentului articol.
(7) În cazul
împrumuturilor obţinute de la alte entităţi, cu excepţia
celor prevăzute la alin. (6), dobânzile deductibile sunt limitate la:
a) nivelul ratei
dobânzii de politică monetară a Băncii Naţionale a
României, corespunzătoare ultimei luni din trimestru, pentru împrumuturile
în lei; şi
b) nivelul ratei
dobânzii anuale de 4%, pentru împrumuturile în valută. Nivelul ratei
dobânzii pentru împrumuturile în valută se actualizează prin
hotărâre a Guvernului.
(8) Limita
prevăzută la alin. (7) se aplică separat pentru fiecare
împrumut, înainte de aplicarea prevederilor alin. (1) şi (5).
(9) Prevederile alin.
(1)-(5) nu se aplică instituţiilor de credit - persoane juridice
române şi sucursalelor din România ale instituţiilor de credit -
persoane juridice străine, instituţiilor financiare nebancare, precum
şi societăţilor de leasing operaţional.
(10) În cazul unei
persoane juridice străine care îşi desfăşoară
activitatea printr-un sediu permanent în România, prevederile prezentului
articol se aplică prin luarea în considerare a capitalului propriu.
(11) Cheltuielile cu
dobânzile care sunt incluse în costul de achiziţie sau în costul de
producţie al unui activ cu ciclu lung de fabricaţie, potrivit
reglementărilor contabile aplicabile, nu intră sub incidenţa
prevederilor prezentului articol.
ART. 28
Amortizarea
fiscală
(1) Cheltuielile
aferente achiziţionării, producerii, construirii mijloacelor fixe
amortizabile, precum şi investiţiile efectuate la acestea se
recuperează din punct de vedere fiscal prin deducerea amortizării
potrivit prevederilor prezentului articol.
(2) Mijlocul fix
amortizabil este orice imobilizare corporală care îndeplineşte
cumulativ următoarele condiţii:
a) este deţinut
şi utilizat în producţia, livrarea de bunuri sau în prestarea de
servicii, pentru a fi închiriat terţilor sau în scopuri administrative;
b) are o valoare
fiscală egală sau mai mare decât limita stabilită prin
hotărâre a Guvernului, la data intrării în patrimoniul
contribuabilului;
c) are o durată
normală de utilizare mai mare de un an.
(3) Sunt, de asemenea,
considerate mijloace fixe amortizabile:
a) investiţiile
efectuate la mijloacele fixe care fac obiectul unor contracte de închiriere,
concesiune, locaţie de gestiune, asociere în participaţiune şi
altele asemenea;
b) mijloacele fixe
puse în funcţiune parţial, pentru care nu s-au întocmit formele de
înregistrare ca imobilizare corporală; acestea se cuprind în grupele în
care urmează a se înregistra, la valoarea rezultată prin însumarea
cheltuielilor efective ocazionate de realizarea lor;
c) investiţiile efectuate pentru
descopertă în vederea valorificării de substanţe minerale utile,
precum şi pentru lucrările de deschidere şi pregătire a
extracţiei în subteran şi la suprafaţă;
d) investiţiile
efectuate la mijloacele fixe existente, sub forma cheltuielilor ulterioare
realizate în scopul îmbunătăţirii parametrilor tehnici
iniţiali şi care conduc la obţinerea de beneficii economice
viitoare, prin majorarea valorii mijlocului fix;
e) investiţiile
efectuate din surse proprii, concretizate în bunuri noi, de natura celor
aparţinând domeniului public, precum şi în dezvoltări şi
modernizări ale bunurilor aflate în proprietate publică;
f) amenajările de
terenuri;
g) activele biologice,
înregistrate de către contribuabili potrivit reglementărilor
contabile aplicabile.
(4) Nu reprezintă
active amortizabile:
a) terenurile,
inclusiv cele împădurite;
b) tablourile şi
operele de artă;
c) fondul comercial;
d) lacurile,
bălţile şi iazurile care nu sunt rezultatul unei investiţii;
e) bunurile din
domeniul public finanţate din surse bugetare;
f) orice mijloc fix
care nu îşi pierde valoarea în timp datorită folosirii, potrivit
normelor;
g) casele de
odihnă proprii, locuinţele de protocol, navele, aeronavele, vasele de
croazieră, altele decât cele utilizate pentru desfăşurarea
activităţii economice;
h) imobilizările
necorporale cu durată de viaţă utilă nedeterminată,
încadrate astfel potrivit reglementărilor contabile aplicabile.
(5) Regimul de
amortizare pentru un mijloc fix amortizabil se determină conform
următoarelor reguli:
a) în cazul
construcţiilor, se aplică metoda de amortizare liniară;
b) în cazul
echipamentelor tehnologice, respectiv al maşinilor, uneltelor şi
instalaţiilor de lucru, precum şi pentru computere şi
echipamente periferice ale acestora, contribuabilul poate opta pentru metoda de
amortizare liniară, degresivă sau accelerată;
c) în cazul
oricărui altui mijloc fix amortizabil, contribuabilul poate opta pentru
metoda de amortizare liniară sau degresivă.
(6) În cazul metodei
de amortizare liniară, amortizarea se stabileşte prin aplicarea cotei
de amortizare liniară la valoarea fiscală de la data intrării în
patrimoniul contribuabilului a mijlocului fix amortizabil.
(7) În cazul metodei
de amortizare degresivă, amortizarea se calculează prin multiplicarea
cotelor de amortizare liniară cu unul dintre coeficienţii
următori:
a) 1,5, dacă
durata normală de utilizare a mijlocului fix amortizabil este între 2
şi 5 ani;
b) 2,0, dacă
durata normală de utilizare a mijlocului fix amortizabil este între 6
şi 10 ani;
c) 2,5, dacă
durata normală de utilizare a mijlocului fix amortizabil este mai mare de
10 ani.
(8) În cazul metodei
de amortizare accelerată, amortizarea se calculează după cum
urmează:
a) pentru primul an de
utilizare, amortizarea nu poate depăşi 50% din valoarea fiscală
de la data intrării în patrimoniul contribuabilului a mijlocului fix;
b) pentru
următorii ani de utilizare, amortizarea se calculează prin raportarea
valorii rămase de amortizare a mijlocului fix la durata normală de
utilizare rămasă a acestuia.
(9) Cheltuielile
aferente achiziţionării de brevete, drepturi de autor, licenţe,
mărci de comerţ sau fabrică, drepturi de explorare a resurselor
naturale şi alte imobilizări necorporale recunoscute din punct de
vedere contabil, cu excepţia cheltuielilor de constituire, a fondului
comercial, a imobilizărilor necorporale cu durată de viaţă
utilă nedeterminată, încadrate astfel potrivit reglementărilor
contabile aplicabile, precum şi cheltuielile de dezvoltare care din punct
de vedere contabil reprezintă imobilizări necorporale se
recuperează prin intermediul deducerilor de amortizare liniară pe
perioada contractului sau pe durata de utilizare, după caz. Cheltuielile
aferente achiziţionării sau producerii programelor informatice se
recuperează prin intermediul deducerilor de amortizare liniară sau
degresivă pe o perioadă de 3 ani. Pentru brevetele de invenţie
se poate utiliza şi metoda de amortizare degresivă sau
accelerată. Cheltuielile aferente achiziţionării contractelor de
clienţi, recunoscute ca imobilizări necorporale potrivit
reglementărilor contabile aplicabile, se amortizează pe durata
acestor contracte.
(10) Cheltuielile
ulterioare recunoscute în valoarea contabilă a unei imobilizări
necorporale, potrivit reglementărilor contabile aplicabile, se
recuperează prin intermediul deducerilor de amortizare liniară pe
perioada din contract/durata de utilizare rămasă. În cazul în care
cheltuielile ulterioare sunt recunoscute în valoarea contabilă a unei
imobilizări necorporale după expirarea duratei de utilizare,
amortizarea fiscală se determină pe baza duratei normale de utilizare
stabilite de către o comisie tehnică internă sau un expert tehnic
independent.
(11) În cazul în care
cheltuielile de constituire sunt înregistrate ca imobilizări necorporale,
potrivit reglementărilor contabile aplicabile, acestea se recuperează
prin intermediul cheltuielilor cu amortizarea pe o perioadă de maximum 5
ani.
(12) Amortizarea
fiscală se calculează după cum urmează:
a) începând cu luna
următoare celei în care mijlocul fix amortizabil se pune în
funcţiune, prin aplicarea regimului de amortizare prevăzut la alin.
(5);
b) pentru cheltuielile
cu investiţiile efectuate din surse proprii la mijloacele fixe din
domeniul public, pe durata normală de utilizare, pe durata normală de
utilizare rămasă sau pe perioada contractului de concesionare sau
închiriere, după caz;
c) pentru cheltuielile
cu investiţiile efectuate la mijloacele fixe concesionate, închiriate sau
luate în locaţie de gestiune, de cel care a efectuat investiţia, pe
perioada contractului sau pe durata normală de utilizare, după caz;
în cazul investiţiilor efectuate la mijloace fixe utilizate în asocieri
fără personalitate juridică de cel care a efectuat
investiţia, pe perioada contractului sau pe durata normală de
utilizare, după caz, urmând să se aplice prevederile art. 34;
d) pentru
investiţiile efectuate la mijloacele fixe existente, sub forma
cheltuielilor ulterioare realizate în scopul îmbunătăţirii
parametrilor tehnici iniţiali şi care conduc la obţinerea de
beneficii economice viitoare, amortizarea fiscală se calculează pe
baza valorii rămase majorate cu investiţiile efectuate, a metodei de
amortizare utilizată pentru mijlocul fix îmbunătăţit, pe
durata normală de utilizare rămasă. În cazul în care
investiţiile se efectuează la mijloace fixe amortizabile pentru care
durata normală de utilizare este expirată, amortizarea fiscală
se determină pe baza metodei de amortizare corespunzătoare mijlocului
fix îmbunătăţit, pe durata normală de utilizare
stabilită de către o comisie tehnică internă sau un expert
tehnic independent;
e) pentru cheltuielile
cu investiţiile efectuate pentru amenajarea terenurilor, liniar, pe o
perioadă de 10 ani;
f) amortizarea
clădirilor şi a construcţiilor minelor, salinelor cu
extracţie în soluţie prin sonde, carierelor, exploatărilor la
zi, pentru substanţe minerale solide şi cele din industria extractivă
de petrol, a căror durată de folosire este limitată de durata
rezervelor şi care nu pot primi alte utilizări după epuizarea
rezervelor, se calculează pe unitate de produs, în funcţie de rezerva
exploatabilă de substanţă minerală utilă. Amortizarea pe
unitatea de produs se recalculează la un interval maxim de:
1. 5 ani la mine,
cariere, extracţii petroliere, precum şi la cheltuielile de
investiţii pentru descopertă;
2. 10 ani la saline;
g) în cazul
contribuabililor care aplică reglementările contabile conforme cu
Standardele internaţionale de raportare financiară şi care
stabilesc pentru amortizarea mijloacelor fixe specifice activităţii
de explorare şi producţie a resurselor de petrol şi gaze şi
alte substanţe minerale politici contabile specifice domeniului de
activitate, în concordanţă cu cele mai recente norme ale altor
organisme de normalizare care utilizează un cadru general conceptual
similar pentru a elabora standarde de contabilitate, alte documente contabile şi
practicile acceptate ale domeniului de activitate, valoarea fiscală
rămasă neamortizată a mijloacelor fixe casate se deduce prin
utilizarea metodei de amortizare fiscală utilizate înainte de casarea
acestora, pe perioada rămasă. Aceste prevederi se aplică şi
pentru valoarea fiscală rămasă neamortizată la momentul
retratării mijloacelor fixe specifice activităţii de explorare
şi producţie a resurselor de petrol şi gaze şi alte
substanţe minerale;
h) mijloacele de
transport pot fi amortizate şi în funcţie de numărul de kilometri
sau numărul de ore de funcţionare prevăzut în cărţile
tehnice;
i) pentru
locuinţele de serviciu, amortizarea este deductibilă fiscal până
la nivelul corespunzător suprafeţei construite prevăzute de Legea nr. 114/1996,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
j) numai pentru
autoturismele folosite în condiţiile prevăzute la art. 25 alin. (3)
lit. m);
k) în cazul în care
mijloacele fixe amortizabile sunt trecute în regim de conservare, în funcţie
de politica contabilă adoptată, valoarea fiscală
rămasă neamortizată la momentul trecerii în conservare se
recuperează pe durata normală de utilizare rămasă, începând
cu luna următoare ieşirii din conservare a acestora, prin
recalcularea cotei de amortizare fiscală;
l) prin excepţie
de la prevederile lit. a), mijloacele fixe amortizabile transferate în cadrul
operaţiunilor de reorganizare, prevăzute la art. 32 şi 33, se
amortizează prin continuarea regimului de amortizare aplicat anterior
momentului transferului, începând cu luna efectuării transferului,
respectiv prin continuarea regimului de conservare potrivit lit. k), după
caz;
m) pentru
imobilizările corporale care sunt folosite în loturi, seturi sau care
formează un singur corp, lot sau set, la determinarea amortizării se
are în vedere valoarea întregului corp, lot sau set;
n) pentru componentele
care intră în structura unui activ corporal, a căror durată
normală de utilizare diferă de cea a activului rezultat, amortizarea
se poate determina pentru fiecare componentă în parte.
(13) Prin
excepţie de la prevederile art. 7 pct. 44 şi 45, în situaţia în
care, potrivit reglementărilor contabile aplicabile, contribuabilul deduce
subvenţia guvernamentală la calculul valorii contabile a mijloacelor
fixe, valoarea rezultată este şi valoare fiscală.
(14) Prin
excepţie de la prevederile art. 7 pct. 44 şi 45, pentru mijloacele de
transport de persoane care au cel mult 9 scaune de pasageri, incluzând şi
scaunul şoferului, din categoria M1, astfel cum sunt definite în
Reglementările privind omologarea de tip şi eliberarea
cărţii de identitate a vehiculelor rutiere, precum şi omologarea
de tip a produselor utilizate la acestea - RNTR 2, aprobate prin Ordinul ministrului
lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 211/2003,
cu modificările şi completările ulterioare, cheltuielile cu
amortizarea sunt deductibile, pentru fiecare, în limita a 1.500 lei/lună.
Pentru aceste mijloace de transport nu se aplică prevederile alin. (12)
lit. h). Sunt exceptate situaţiile în care mijloacele de transport
respective se înscriu în oricare dintre următoarele categorii:
a) vehiculele
utilizate exclusiv pentru servicii de urgenţă, servicii de pază
şi protecţie şi servicii de curierat;
b) vehiculele
utilizate de agenţii de vânzări şi de achiziţii, precum
şi pentru test drive şi pentru demonstraţii;
c) vehiculele
utilizate pentru transportul de persoane cu plată, inclusiv pentru
serviciile de taximetrie;
d) vehiculele
utilizate pentru prestarea de servicii cu plată, inclusiv pentru
închiriere către alte persoane, transmiterea dreptului de
folosinţă, în cadrul contractelor de leasing operaţional sau
pentru instruire de către şcolile de şoferi.
(15) Cheltuielile aferente
localizării, explorării, dezvoltării sau oricărei
activităţi pregătitoare pentru exploatarea resurselor naturale,
inclusiv cele reprezentând investiţiile prevăzute la alin. (3) lit.
c) care, potrivit reglementărilor contabile aplicabile, se înregistrează
direct în contul de profit şi pierdere, se recuperează în rate egale
pe o perioadă de 5 ani, începând cu luna în care sunt efectuate
cheltuielile. În cazul în care aceste cheltuieli se capitalizează potrivit
reglementărilor contabile aplicabile, recuperarea se efectuează
astfel:
a) pe măsură
ce resursele naturale sunt exploatate, proporţional cu valoarea
recuperată raportată la valoarea totală estimată a
resurselor, în cazul în care resursele naturale sunt exploatate;
b) în rate egale pe o
perioadă de 5 ani, în cazul în care nu se găsesc resurse naturale.
Intră sub
incidenţa acestor prevederi şi sondele de explorare abandonate,
potrivit regulilor din domeniul petrolier.
(16) Cheltuielile
aferente achiziţionării oricărui drept de exploatare a
resurselor naturale se recuperează pe măsură ce resursele
naturale sunt exploatate, proporţional cu valoarea recuperată
raportată la valoarea totală estimată a resurselor.
(17) Pentru mijloacele
fixe amortizabile, deducerile de amortizare se determină fără a
lua în calcul amortizarea contabilă. Câştigurile sau pierderile
rezultate din vânzarea ori din scoaterea din funcţiune a acestor mijloace
fixe se calculează pe baza valorii fiscale a acestora, diminuată cu
amortizarea fiscală, cu excepţia celor prevăzute la alin. (14).
(18) În cazul în care,
potrivit reglementărilor contabile aplicabile, se înlocuiesc
părţi componente ale mijloacelor fixe
amortizabile/imobilizărilor necorporale cu valoare fiscală rămasă
neamortizată, cheltuielile reprezentând valoarea fiscală
rămasă neamortizată aferentă părţilor înlocuite
reprezintă cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil.
Valoarea fiscală rămasă neamortizată a mijloacelor fixe amortizabile/imobilizărilor
necorporale se recalculează în mod corespunzător, prin diminuarea
acesteia cu valoarea fiscală rămasă neamortizată
aferentă părţilor înlocuite şi majorarea cu valoarea
fiscală aferentă părţilor noi înlocuite, şi se amortizează
pe durata normală de utilizare rămasă.
(19) În cazul în care,
potrivit reglementărilor contabile aplicabile, se înlocuiesc
părţi componente ale mijloacelor fixe
amortizabile/imobilizărilor necorporale, după expirarea duratei
normale de utilizare, pentru determinarea amortizării fiscale se va
stabili o nouă durată normală de utilizare de către o
comisie tehnică internă sau un expert tehnic independent.
(20) Contribuabilii
care investesc în mijloace fixe destinate prevenirii accidentelor de muncă
şi bolilor profesionale, precum şi înfiinţării şi
funcţionării cabinetelor medicale pot deduce integral valoarea
acestora la calculul profitului impozabil la data punerii în funcţiune sau
pot recupera aceste cheltuieli prin deduceri de amortizare, potrivit
prevederilor prezentului articol.
(21) În cazul unei
imobilizări corporale care la data intrării în patrimoniu are o
valoare fiscală mai mică decât limita stabilită prin
hotărâre a Guvernului, contribuabilul poate recupera aceste cheltuieli
prin deduceri de amortizare, potrivit prevederilor prezentului articol.
(22) Cheltuielile
aferente achiziţionării sau producerii de containere sau ambalaje,
care circulă între contribuabil şi clienţi, se recuperează
prin deduceri de amortizare, prin metoda liniară, pe durata normală
de utilizare stabilită de contribuabilul care îşi menţine
dreptul de proprietate asupra containerelor sau a ambalajelor.
(23) Ministerul
Finanţelor Publice elaborează normele privind clasificaţia
şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe.
(24) Pentru titularii
de acorduri petroliere şi subcontractanţii acestora, care
desfăşoară operaţiuni petroliere în perimetre marine ce
includ zone cu adâncime de apă de peste 100 m, se calculează
amortizarea imobilizărilor corporale şi necorporale aferente
operaţiunilor petroliere, a căror durată de folosire este
limitată de durata rezervelor, pe unitatea de produs, cu un grad de
utilizare de 100%, în funcţie de rezerva exploatabilă de
substanţă minerală utilă, pe durata acordului petrolier.
Cheltuielile aferente investiţiilor în curs, imobilizărilor corporale
şi necorporale efectuate pentru operaţiunile petroliere vor fi
reflectate în contabilitate atât în lei, cât şi în euro; aceste
cheltuieli, înregistrate în contabilitate în lei, vor fi reevaluate la
sfârşitul fiecărui exerciţiu financiar pe baza valorilor
înregistrate în contabilitate în euro, la cursul de schimb euro/leu comunicat
de Banca Naţională a României pentru ultima zi a fiecărui
exerciţiu financiar.
(25) Prevederile Legii nr. 15/1994
privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi
necorporale, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, nu se aplică la calculul rezultatului fiscal, cu excepţia
prevederilor art. 3 alin. 2 lit. a) şi ale art. 8 din aceeaşi lege.
(26) În cazul
contribuabililor care aplică reglementările contabile conforme cu
Standardele internaţionale de raportare financiară, pentru activele
imobilizate deţinute pentru activitatea proprie, transferate în categoria
activelor imobilizate deţinute în vederea vânzării şi
reclasificate în categoria activelor imobilizate deţinute pentru
activitatea proprie, valoarea fiscală rămasă neamortizată
este valoarea fiscală dinaintea reclasificării ca active imobilizate
deţinute în vederea vânzării. Durata de amortizare este durata
normală de utilizare rămasă, determinată în baza duratei
normale de utilizare iniţiale, din care se scade durata în care a fost
clasificat în categoria activelor imobilizate deţinute în vederea
vânzării. Amortizarea fiscală se calculează începând cu luna
următoare celei în care a fost reclasificat în categoria activelor
imobilizate deţinute pentru activitatea proprie, prin recalcularea cotei
de amortizare fiscală.
ART. 29
Contracte de leasing
(1) În cazul
leasingului financiar utilizatorul este tratat din punct de vedere fiscal ca
proprietar, în timp ce, în cazul leasingului operaţional, locatorul are
această calitate.
(2) Amortizarea
bunului care face obiectul unui contract de leasing se face de către
utilizator, în cazul leasingului financiar, şi de către locator, în
cazul leasingului operaţional, cheltuielile fiind deductibile, potrivit
art. 28.
(3) În cazul
leasingului financiar utilizatorul deduce dobânda, iar în cazul leasingului
operaţional locatarul deduce chiria (rata de leasing), potrivit
prevederilor prezentului titlu.
ART. 30
Contracte de fiducie
(1) În cazul
contractelor de fiducie, încheiate conform dispoziţiilor Codului civil, în
care constituitorul are şi calitatea de beneficiar, se aplică
următoarele reguli:
a) transferul masei
patrimoniale fiduciare de la constituitor către fiduciar nu este transfer
impozabil în înţelesul prezentului titlu;
b) fiduciarul va
conduce o evidenţă contabilă separată pentru masa
patrimonială fiduciară şi va transmite trimestrial către
constituitor, pe bază de decont, veniturile şi cheltuielile rezultate
din administrarea patrimoniului conform contractului;
c) valoarea
fiscală a activelor cuprinse în masa patrimonială fiduciară,
preluată de fiduciar, este egală cu valoarea fiscală pe care
acestea au avut-o la constituitor;
d) amortizarea
fiscală pentru orice activ amortizabil prevăzut în masa
patrimonială fiduciară se determină în continuare în
conformitate cu regulile prevăzute la art. 28, care s-ar fi aplicat la
persoana care a transferat activul, dacă transferul nu ar fi avut loc.
(2) În cazul
contractelor de fiducie, încheiate conform dispoziţiilor Codului civil, în
care calitatea de beneficiar o are fiduciarul sau o terţă
persoană, cheltuielile înregistrate din transferul masei patrimoniale
fiduciare de la constituitor către fiduciar sunt considerate cheltuieli
nedeductibile.
ART. 31
Pierderi fiscale
(1) Pierderea
anuală, stabilită prin declaraţia de impozit pe profit, se
recuperează din profiturile impozabile obţinute în următorii 7
ani consecutivi. Recuperarea pierderilor se va efectua în ordinea
înregistrării acestora, la fiecare termen de plată a impozitului pe
profit, potrivit prevederilor legale în vigoare din anul înregistrării
acestora.
(2) Pierderea
fiscală înregistrată de contribuabilii care îşi încetează
existenţa ca efect al unei operaţiuni de fuziune sau divizare
totală se recuperează de către contribuabilii
nouînfiinţaţi ori de către cei care preiau patrimoniul
societăţii absorbite sau divizate, după caz, proporţional
cu activele transferate persoanelor juridice beneficiare, potrivit proiectului
de fuziune/divizare. Pierderea fiscală înregistrată de contribuabilii
care nu îşi încetează existenţa ca efect al unei operaţiuni
de desprindere a unei părţi din patrimoniul acestora,
transferată ca întreg, se recuperează de aceşti contribuabili
şi de cei care preiau parţial patrimoniul societăţii
cedente, după caz, proporţional cu activele transferate persoanelor
juridice beneficiare, potrivit proiectului de divizare, respectiv cu cele
menţinute de persoana juridică cedentă.
(3) În cazul
persoanelor juridice străine, prevederile alin. (1) se aplică
luându-se în considerare numai veniturile şi cheltuielile atribuibile
sediului permanent, respectiv veniturile şi cheltuielile atribuibile
fiecărui sediu permanent cumulate la nivelul sediului permanent desemnat
în România.
(4) Contribuabilii
care au fost plătitori de impozit pe veniturile microîntreprinderilor
şi care anterior au realizat pierdere fiscală intră sub
incidenţa prevederilor alin. (1) de la data la care au revenit la sistemul
de impozitare reglementat de prezentul titlu. Această pierdere se
recuperează pe perioada cuprinsă între anul înregistrării
pierderii fiscale şi limita celor 7 ani.
(5) În cazul
contribuabililor care se dizolvă cu lichidare, perioada cuprinsă
între prima zi a anului următor celui în care a început operaţiunea
de lichidare şi data închiderii procedurii de lichidare se consideră
un an în ceea ce priveşte recuperarea pierderii fiscale, potrivit alin.
(1).
ART. 32
Regimul fiscal care se
aplică fuziunilor, divizărilor totale, divizărilor
parţiale, transferurilor de active şi achiziţiilor de titluri de
participare între persoane juridice române
(1) Prevederile prezentului articol se
aplică următoarelor operaţiuni de fuziune, divizare totală,
divizare parţială, transferurilor de active şi
operaţiunilor de achiziţie de titluri de participare, efectuate între
persoane juridice române potrivit legii, şi anume:
a) fuziune -
operaţiunea prin care:
1. una sau mai multe
societăţi, în momentul şi ca efect al dizolvării
fără lichidare, îşi transferă totalitatea activelor şi
pasivelor către o altă societate existentă, în schimbul emiterii
către participanţii lor a titlurilor de participare reprezentând
capitalul celeilalte societăţi şi, dacă este cazul, al
plăţii în numerar a maximum 10% din valoarea nominală ori, în
absenţa valorii nominale, a valorii nominale contabile echivalente a
titlurilor respective;
2. două sau mai
multe societăţi, în momentul şi ca efect al dizolvării
fără lichidare, îşi transferă totalitatea activelor şi
pasivelor unei alte societăţi care se înfiinţează, în
schimbul emiterii către participanţii lor a unor titluri de participare
reprezentând capitalul noii societăţi şi, dacă este cazul,
a plăţii în numerar a maximum 10% din valoarea nominală ori, în
absenţa valorii nominale, a valorii nominale contabile echivalente a
titlurilor respective;
3. o societate, în
momentul dizolvării fără lichidare, îşi transferă
totalitatea activelor şi pasivelor către societatea care deţine
toate titlurile de participare ce reprezintă capitalul său;
b) divizare
totală - operaţiunea prin care o societate, în momentul şi ca
efect al dizolvării fără lichidare, îşi transferă
totalitatea activelor şi pasivelor către două sau mai multe
societăţi existente ori nou-înfiinţate, în schimbul emiterii
către participanţii săi de titluri de participare reprezentând
capitalul societăţilor beneficiare şi, dacă este cazul, a
sumei în numerar de maximum 10% din valoarea nominală sau, în absenţa
valorii nominale, a valorii nominale contabile echivalente a titlurilor;
c) divizare
parţială - operaţiunea prin care o societate transferă,
fără a fi dizolvată, una sau mai multe ramuri de activitate,
către una sau mai multe societăţi existente ori
nouînfiinţate, lăsând cel puţin o ramură de activitate în
societatea cedentă, în schimbul emiterii către participanţii
săi de titluri de participare reprezentând capitalul
societăţilor beneficiare şi, dacă este cazul, a sumei în
numerar de maximum 10% din valoarea nominală sau, în absenţa valorii
nominale, a valorii nominale contabile echivalente a titlurilor;
d) transfer de active
- operaţiunea prin care o societate transferă, fără a fi
dizolvată, totalitatea sau una ori mai multe ramuri ale
activităţii sale către altă societate, în schimbul
transferării titlurilor de participare reprezentând capitalul societăţii
beneficiare;
e) achiziţie de
titluri de participare - operaţiunea prin care o societate dobândeşte
o participaţie în capitalul altei societăţi în aşa fel
încât dobândeşte majoritatea drepturilor de vot sau majoritatea titlurilor
de participare în societatea respectivă sau, deţinând această
majoritate, achiziţionează încă o participaţie, în schimbul
emiterii către participanţii acesteia din urmă, în schimbul
titlurilor lor, a titlurilor reprezentând capitalul societăţii
iniţiale şi, dacă este cazul, a sumei în numerar de maximum 10%
din valoarea nominală sau, în absenţa valorii nominale, a valorii
nominale contabile echivalente a titlurilor emise ca valoare de schimb.
(2) În sensul
prezentului articol, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele
semnificaţii:
a) societate
cedentă - persoana juridică ce transferă activele şi
pasivele ori care transferă totalitatea sau una/mai multe ramuri de
activitate;
b) societate
beneficiară - persoana juridică ce primeşte activele şi
pasivele sau totalitatea ori una/mai multe ramuri de activitate ale societăţii
cedente;
c) societate
achiziţionată - persoana juridică în care altă
persoană juridică dobândeşte o participaţie, potrivit alin.
(1) lit. e);
d) societate
achizitoare - persoana juridică ce dobândeşte o participaţie în
capitalul unei alte persoane juridice, potrivit alin. (1) lit. e);
e) active şi
pasive transferate - activele şi pasivele societăţii cedente
care, în urma fuziunii, divizării totale sau divizării parţiale,
sunt transferate societăţii beneficiare şi care contribuie la
generarea profiturilor sau pierderilor luate în calcul la stabilirea bazei de
impozitare a societăţii beneficiare;
f) valoare
fiscală a unui activ/pasiv/titlu de participare - valoarea
prevăzută la art. 7 pct. 44 şi 45, după caz;
g) ramură de
activitate - totalitatea activelor şi pasivelor unei diviziuni dintr-o
societate care, din punct de vedere organizatoric, constituie o activitate
independentă, adică o entitate capabilă să funcţioneze
prin propriile mijloace.
(3) Transferul
activelor şi pasivelor, efectuat în cadrul operaţiunilor de
reorganizare prevăzute la alin. (1), este tratat, în înţelesul
prezentului titlu, ca transfer neimpozabil, pentru diferenţa dintre
preţul de piaţă al activelor/pasivelor transferate şi
valoarea lor fiscală.
(4) Emiterea de
către societatea beneficiară/achizitoare de titluri de participare în
legătură cu fuziunea, divizarea totală, divizarea
parţială sau achiziţia de titluri de participare, prevăzute
la alin. (1), unui participant al societăţii
cedente/achiziţionate, în schimbul unor titluri deţinute la o
societate cedentă/achiziţionată, nu reprezintă transfer
impozabil în înţelesul prezentului titlu, respectiv titlului IV, după
caz.
(5) În situaţia
în care o societate beneficiară deţine o participaţie la capitalul
societăţii cedente, veniturile acesteia, provenite din anularea
participaţiei sale, nu se impozitează dacă participaţia
societăţii beneficiare la capitalul societăţii cedente este
mai mare de 10%.
(6) În cazul
operaţiunilor de reorganizare prevăzute la alin. (1) se aplică
următoarele reguli:
a) valoarea
fiscală a unui activ sau pasiv, transferate societăţii
beneficiare, este egală cu valoarea fiscală pe care activul/pasivul a
avut-o la societatea cedentă;
b) în cazul
divizării totale şi divizării parţiale, valoarea
fiscală a titlurilor de participare deţinute de un participant al
societăţii cedente înainte de divizare se alocă titlurilor de
participare emise de societatea beneficiară, proporţional cu raportul
dintre valoarea de înregistrare sau preţul de piaţă a titlurilor
de participare emise de societatea beneficiară şi valoarea de
înregistrare sau preţul de piaţă a titlurilor de participare
deţinute la societatea cedentă înainte de divizare;
c) în cazul fuziunii
şi achiziţiei de titluri de participare, valoarea fiscală a
titlurilor de participare primite de un participant al unei societăţi
cedente/achiziţionate, de la o societate beneficiară/achizitoare,
trebuie să fie egală cu valoarea fiscală a titlurilor de
participare deţinute de către această persoană, înainte de
efectuarea operaţiunii;
d) în cazul
transferului de active, valoarea fiscală a titlurilor de participare
primite de societatea cedentă este egală cu valoarea fiscală pe
care activele şi pasivele transferate au avut-o la această societate
înainte de efectuarea operaţiunii;
e) societatea
beneficiară calculează amortizarea fiscală, în conformitate cu
regulile prevăzute la art. 28, precum şi orice câştig sau
pierdere, aferente activelor şi pasivelor transferate, în concordanţă
cu dispoziţiile care ar fi fost aplicate societăţii cedente
dacă fuziunea, divizarea totală, divizarea parţială sau
transferul de active nu ar fi avut loc;
f) transferul unui
provizion sau al unei rezerve, anterior deduse din baza impozabilă a societăţii
cedente, care nu provin de la sediile permanente din străinătate ale
acesteia, dacă sunt preluate, în aceleaşi condiţii de deducere,
de către societatea beneficiară, nu se consideră reducere sau anulare
a provizionului sau rezervei, potrivit art. 26 alin. (5), la momentul
transferului;
g) în situaţia în
care societatea cedentă înregistrează pierdere fiscală, în anul
curent sau din anii precedenţi, nerecuperată până la data la
care operaţiunile respective produc efecte, aceasta se recuperează potrivit
prevederilor art. 31.
(7) Prevederile
prezentului articol nu se aplică atunci când fuziunea, divizarea sub orice
formă, transferul de active sau achiziţia de titluri de participare
are drept consecinţă frauda şi evaziunea fiscală
constatată în condiţiile legii.
ART. 33
Regimul fiscal comun
care se aplică fuziunilor, divizărilor totale, divizărilor
parţiale, transferurilor de active şi schimburilor de acţiuni
între societăţi din România şi societăţi din alte
state membre ale Uniunii Europene
(1) Prevederile
prezentului articol se aplică:
a) operaţiunilor
de fuziune, divizare totală, divizare parţială, transferurilor
de active şi schimburilor de acţiuni în care sunt implicate
societăţi din două sau mai multe state membre, din care una este
din România;
b) transferului
sediului social al unei societăţi europene din România în alt stat
membru, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2.157/2001 al Consiliului
din 8 octombrie 2001 privind statutul societăţii europene (SE),
publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 294 din
10 noiembrie 2001, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1.435/2003 al Consiliului
din 22 iulie 2003 privind statutul societăţii cooperative europene
(SCE), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 207 din 18 august
2003.
(2) În sensul
prezentului articol, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele
semnificaţii:
1. fuziune -
operaţiunea prin care:
a) una sau mai multe
societăţi, în momentul şi ca efect al dizolvării
fără lichidare, îşi transferă totalitatea activelor şi
pasivelor către o altă societate existentă, în schimbul emiterii
către participanţii lor a titlurilor de participare reprezentând
capitalul celeilalte societăţi şi, dacă este cazul, al
plăţii în numerar a maximum 10% din valoarea nominală ori, în
absenţa valorii nominale, a valorii nominale contabile echivalente a
titlurilor respective;
b) două sau mai
multe societăţi, în momentul şi ca efect al dizolvării
fără lichidare, îşi transferă totalitatea activelor şi
pasivelor unei alte societăţi care se înfiinţează, în
schimbul emiterii către participanţii lor a unor titluri de participare
reprezentând capitalul noii societăţi şi, dacă este cazul,
a plăţii în numerar a maximum 10% din valoarea nominală ori, în
absenţa valorii nominale, a valorii nominale contabile echivalente a
titlurilor respective;
c) o societate, în
momentul şi ca efect al dizolvării fără lichidare, îşi
transferă totalitatea activelor şi pasivelor către societatea
care deţine toate titlurile de participare ce reprezintă capitalul
său;
2. divizare
totală - operaţiunea prin care o societate, în momentul şi ca
efect al dizolvării fără lichidare, îşi transferă
totalitatea activelor şi pasivelor către două sau mai multe
societăţi existente ori nou-înfiinţate, în schimbul emiterii
către participanţii săi, pe bază de proporţionalitate,
de titluri de participare reprezentând capitalul societăţilor
beneficiare şi, dacă este cazul, a sumei în numerar de maximum 10%
din valoarea nominală sau, în absenţa valorii nominale, a valorii
nominale contabile echivalente a titlurilor;
3. divizare
parţială - operaţiunea prin care o societate transferă,
fără a fi dizolvată, una sau mai multe ramuri de activitate,
către una sau mai multe societăţi existente ori
nouînfiinţate, lăsând cel puţin o ramură de activitate în
societatea cedentă, în schimbul emiterii către participanţii
săi, pe bază de proporţionalitate, de titluri de participare reprezentând
capitalul societăţilor beneficiare şi, dacă este cazul, a
sumei în numerar de maximum 10% din valoarea nominală sau, în absenţa
valorii nominale, a valorii nominale contabile echivalente a titlurilor;
4. active şi
pasive transferate - activele şi pasivele societăţii cedente
care, în urma fuziunii, divizării totale sau divizării parţiale,
sunt integrate unui sediu permanent al societăţii beneficiare, situat
în statul membru al societăţii cedente, şi care contribuie la
generarea profiturilor sau pierderilor luate în calcul la stabilirea bazei de
impozitare;
5. transfer de active
- operaţiunea prin care o societate transferă, fără a fi
dizolvată, totalitatea sau una ori mai multe ramuri ale
activităţii sale către altă societate, în schimbul transferării
titlurilor de participare reprezentând capitalul societăţii
beneficiare;
6. schimb de
acţiuni - operaţiunea prin care o societate dobândeşte o
participaţie în capitalul altei societăţi în aşa fel încât
dobândeşte majoritatea drepturilor de vot sau majoritatea titlurilor de
participare în societatea respectivă sau, deţinând această
majoritate, achiziţionează încă o participaţie, în schimbul
emiterii către participanţii acesteia din urmă, în schimbul
titlurilor lor, a titlurilor reprezentând capitalul societăţii
iniţiale şi, dacă este cazul, a sumei în numerar de maximum 10%
din valoarea nominală sau, în absenţa valorii nominale, a valorii
nominale contabile echivalente a titlurilor emise ca valoare de schimb;
7. societate
cedentă - societatea care îşi transferă activele şi
pasivele ori care transferă totalitatea sau una ori mai multe dintre
ramurile activităţii sale;
8. societate
beneficiară - societatea care primeşte activele şi pasivele sau
totalitatea ori una sau mai multe dintre ramurile de activitate ale
societăţii cedente;
9. societate
achiziţionată - societatea în care altă societate deţine o
participaţie, în urma unui schimb de titluri de participare;
10. societate
achizitoare - societatea care achiziţionează o participaţie, din
acţiunile unei societăţi, în urma unui schimb de titluri de
participare;
11. ramură de
activitate - totalitatea activului şi pasivului unei diviziuni dintr-o
societate care, din punct de vedere organizatoric, constituie o activitate
independentă, adică o entitate capabilă să funcţioneze
prin propriile mijloace;
12. societate dintr-un
stat membru - orice societate care îndeplineşte cumulativ următoarele
condiţii:
a) are una dintre
formele de organizare prezentate în anexa nr. 3, care face parte
integrantă din prezentul titlu;
b) în conformitate cu
legislaţia fiscală a statului membru, este considerată ca
avându-şi sediul fiscal în statul membru şi, în temeiul
convenţiei încheiate cu un stat terţ privind evitarea dublei
impuneri, nu se consideră că are sediul fiscal în afara Uniunii
Europene;
c) plăteşte,
în conformitate cu legislaţia fiscală a unui stat membru,
fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări, unul dintre
impozitele prevăzute în anexa nr. 4, care face parte integrantă din
prezentul titlu, sau un impozit similar impozitului pe profit reglementat de
prezentul titlu;
13. transferul
sediului social - operaţiunea prin care o societate europeană sau o
societate cooperativă europeană, fără să se lichideze
ori fără să creeze o societate nouă, îşi
transferă sediul social din România într-un alt stat membru.
(3) Operaţiunile
de fuziune, divizare sub orice formă nu sunt transferuri impozabile pentru
diferenţa dintre preţul de piaţă al elementelor din activ
şi pasiv transferate şi valoarea lor fiscală.
(4) Dispoziţiile
alin. (3) se aplică numai dacă societatea beneficiară
calculează amortizarea şi orice câştig sau pierdere, aferente
activelor şi pasivelor transferate, în concordanţă cu
dispoziţiile care ar fi fost aplicate societăţii cedente
dacă fuziunea, divizarea sub orice formă nu ar fi avut loc.
(5) În cazul în care
provizioanele sau rezervele constituite au fost anterior deduse la calculul
rezultatului fiscal de către societatea cedentă şi nu provin de
la sediile permanente din străinătate, aceste provizioane sau rezerve
pot fi preluate, în aceleaşi condiţii de deducere, de către
sediul permanent al societăţii beneficiare situat în România,
societatea beneficiară asumându-şi astfel drepturile şi
obligaţiile societăţii cedente.
(6) Referitor la
operaţiunile menţionate la alin. (1) lit. a), în situaţia în
care societatea cedentă înregistrează pierdere fiscală,
determinată potrivit prezentului titlu, aceasta se recuperează de
către sediul permanent al societăţii beneficiare situat în
România.
(7) Atunci când o
societate beneficiară deţine o participaţie la capitalul
societăţii cedente, veniturile societăţii beneficiare
provenite din anularea participaţiei sale nu se impozitează în cazul
în care participaţia societăţii beneficiare la capitalul
societăţii cedente este mai mare de 10%.
(8) În cazul
schimbului de acţiuni se aplică următoarele:
a) atribuirea, în
cazul fuziunii, divizării totale sau al unui schimb de acţiuni, a
titlurilor de participare reprezentând capitalul societăţii
beneficiare ori achizitoare unui participant al societăţii cedente
sau achiziţionate, în schimbul unor titluri reprezentând capitalul acestei
societăţi, nu reprezintă transferuri impozabile potrivit
prezentului titlu şi titlului IV, după caz;
b) atribuirea, în
cazul divizării parţiale, a titlurilor de participare ale
societăţii cedente, reprezentând capitalul societăţii
beneficiare, nu reprezintă transferuri impozabile potrivit prezentului
titlu şi titlului IV, după caz;
c) dispoziţiile
lit. a) se aplică numai dacă acţionarul nu atribuie titlurilor
de participare primite o valoare fiscală mai mare decât valoarea pe care
acestea o aveau înainte de fuziune, divizare totală sau schimb de acţiuni;
d) dispoziţiile
lit. b) se aplică numai dacă acţionarul nu atribuie titlurilor
de participare primite şi celor deţinute în compania cedentă o
valoare fiscală mai mare decât valoarea titlurilor deţinute la
societatea cedentă înainte de divizarea parţială;
e) profitul sau venitul
provenit din cesionarea ulterioară a titlurilor de participare se
impozitează potrivit prevederilor prezentului titlu sau ale titlului IV,
după caz;
f) expresia valoare
fiscală reprezintă valoarea ce este utilizată pentru calcularea
veniturilor sau pierderilor, în scopul determinării venitului impozabil
ori aportului de capital al unui participant al societăţii.
(9) Dispoziţiile
alin. (3)-(8) se aplică şi transferului de active.
(10) În cazul în care
activele şi pasivele societăţii cedente din România transferate
într-o operaţiune de fuziune, divizare totală, divizare
parţială sau transfer de active includ şi activele şi
pasivele unui sediu permanent situat într-un alt stat membru, inclusiv în
statul membru în care este rezidentă societatea beneficiară, dreptul
de impozitare a sediului permanent respectiv revine statului membru în care
este situată societatea beneficiară.
(11) Reguli aplicabile
în cazul transferului sediului social al unei societăţi europene sau
al unei societăţi cooperative europene:
a) atunci când o
societate europeană sau o societate cooperativă europeană
transferă sediul social din România într-un alt stat membru, acest
transfer al sediului social nu reprezintă transfer impozabil pentru
plusvaloarea calculată ca diferenţă între preţul de
piaţă al elementelor din activ şi pasiv transferate şi
valoarea lor fiscală, pentru acele active şi pasive ale
societăţii europene ori societăţii cooperative europene, care
rămân efectiv integrate unui sediu permanent al societăţii europene
sau al societăţii cooperative europene în România şi care
contribuie la generarea profitului ori pierderii luate în calcul din punct de
vedere fiscal;
b) transferul este
neimpozabil numai dacă societăţile europene sau
societăţile cooperative europene calculează amortizarea şi
orice câştiguri sau pierderi aferente activelor şi pasivelor care
rămân efectiv integrate unui sediu permanent ca şi cum transferul
sediului social nu ar fi avut loc;
c) provizioanele sau
rezervele care anterior transferului sediului social au fost deduse la calculul
rezultatului fiscal de către societăţile europene ori
societăţile cooperative europene şi care nu provin de la sediile
permanente din străinătate pot fi preluate, în aceleaşi
condiţii de deducere, de către sediul permanent din România al
societăţii europene sau al societăţii cooperative europene;
d) referitor la
operaţiunile menţionate la alin. (1) lit. b), în situaţia în
care o societate europeană sau o societate cooperativă europeană
înregistrează pierdere fiscală, determinată potrivit prezentului
titlu, aceasta se recuperează de către sediul permanent al
societăţii europene ori al societăţii cooperative europene
situat în România;
e) transferul sediului
social al societăţilor europene sau al societăţilor
cooperative europene nu trebuie să determine impozitarea venitului,
profitului sau plusvalorii acţionarilor.
(12) Prevederile
prezentului articol nu se aplică atunci când fuziunea, divizarea sub orice
formă, transferul de active sau schimbul de acţiuni:
a) are drept
consecinţă frauda şi evaziunea fiscală constatată în
condiţiile legii;
b) are drept efect
faptul că o societate, implicată sau nu în operaţiune, nu mai
îndeplineşte condiţiile necesare reprezentării angajaţilor
în organele de conducere ale societăţii, în conformitate cu
acordurile în vigoare înainte de operaţiunea respectivă. Această
prevedere se aplică în măsura în care în societăţile la
care face referire prezentul articol nu se aplică dispoziţiile
comunitare care conţin norme echivalente privind reprezentarea
angajaţilor în organele de conducere ale societăţii.
(13) Dispoziţiile
prezentului articol transpun prevederile Directivei 2009/133/CE
a Consiliului din 19 octombrie 2009 privind regimul fiscal comun care se
aplică fuziunilor, divizărilor, divizărilor parţiale,
cesionării de active şi schimburilor de acţiuni între
societăţile din state membre diferite şi transferului sediului
social al unei SE sau SCE între statele membre, publicată în Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 310 din 25 noiembrie 2009, cu
amendamentele ulterioare.
ART. 34
Asocieri cu sau
fără personalitate juridică
(1) Într-o asociere
fără personalitate juridică între două sau mai multe
persoane juridice române, veniturile şi cheltuielile înregistrate se
atribuie fiecărui asociat, conform prevederilor contractului de asociere.
(2) Veniturile şi
cheltuielile determinate de operaţiunile asocierii, transmise pe bază
de decont fiecărui asociat, potrivit reglementărilor contabile
aplicabile, se iau în calcul pentru determinarea profitului impozabil al
fiecărui asociat. Documentele justificative aferente operaţiunilor
asocierii sunt cele care au stat la baza înregistrării în evidenţa
contabilă de către persoana desemnată de asociaţi, conform
prevederilor contractului de asociere.
(3) Persoana
juridică română, parteneră într-o asociere cu personalitate
juridică, înregistrată într-un stat străin, la stabilirea
rezultatului fiscal, potrivit prevederilor prezentului titlu, va lua în calcul
şi veniturile/cheltuielile atribuite, respectiv repartizările de
profit primite, după caz, conform prevederilor contractuale.
ART. 35
Reguli generale
aplicabile persoanelor juridice cu sediul în România, înfiinţate potrivit
legislaţiei europene, şi persoanelor juridice străine care au
locul de exercitare a conducerii efective în România
Prevederile
referitoare la persoana juridică română cuprinse în art. 24, art. 27
alin. (9), art. 32, 34, 38, precum şi art. 39 se aplică în
aceleaşi condiţii şi situaţii persoanelor juridice cu
sediul în România, înfiinţate potrivit legislaţiei europene, şi
persoanelor juridice străine care au locul de exercitare a conducerii
efective în România.
CAP. III
Aspecte fiscale internaţionale
ART. 36
Rezultatul fiscal al
unui sediu permanent
(1) Persoanele
juridice străine care desfăşoară activitate prin
intermediul unui sediu permanent în România au obligaţia de a plăti
impozitul pe profit pentru profitul impozabil care este atribuibil sediului
permanent.
(2) Rezultatul fiscal
se determină în conformitate cu regulile stabilite în cap. II al
prezentului titlu, în următoarele condiţii:
a) numai veniturile ce
sunt atribuibile sediului permanent se iau în calcul pentru determinarea
rezultatului fiscal;
b) numai cheltuielile
efectuate în scopul obţinerii acestor venituri se iau în calcul pentru
determinarea rezultatului fiscal.
(3) Rezultatul fiscal
al sediului permanent se determină prin tratarea acestuia ca persoană
separată şi prin utilizarea regulilor preţurilor de transfer la
stabilirea valorii de piaţă a unui transfer făcut între persoana
juridică străină şi sediul său permanent. Pentru cheltuielile
alocate sediului permanent de către sediul său principal, documentele
justificative trebuie să includă dovezi privind suportarea
efectivă a costurilor şi alocarea rezonabilă a acestor costuri
către sediul permanent utilizând regulile preţurilor de transfer.
(4) În situaţia
în care, înainte de sfârşitul unui an fiscal, nu se determină
dacă activităţile unui nerezident în România vor fi pe o
durată suficientă pentru a deveni un sediu permanent, veniturile
şi cheltuielile acelui an fiscal vor fi luate în considerare în următorul
an fiscal, în situaţia în care durata legală de 6 luni sau termenul
prevăzut în convenţia de evitare a dublei impuneri, după caz,
sunt depăşite. Din impozitul pe profit datorat de sediul permanent,
de la începutul activităţii, se scad, dacă au fost plătite
în perioada anterioară înregistrării sediului permanent, potrivit
titlului VI, sumele reprezentând impozite cu reţinere la sursă.
(5) În situaţia
în care persoana juridică străină îşi
desfăşoară activitatea în România printr-un singur sediu
permanent, acesta este şi sediul permanent desemnat pentru îndeplinirea
obligaţiilor care revin potrivit prezentului titlu.
ART. 37
Rezultatul fiscal al
persoanei juridice străine care îşi desfăşoară
activitatea prin intermediul mai multor sedii permanente în România
(1) Persoana juridică
străină care desfăşoară activitatea prin intermediul
mai multor sedii permanente în România are obligaţia să
stabilească unul dintre aceste sedii ca sediu permanent desemnat pentru
îndeplinirea obligaţiilor care îi revin potrivit prezentului titlu. La
nivelul sediului permanent desemnat se cumulează veniturile, respectiv
cheltuielile sediilor permanente aparţinând aceleiaşi persoane
juridice străine.
(2) Rezultatul fiscal
al persoanei juridice străine care îşi desfăşoară
activitatea prin intermediul mai multor sedii permanente se determină la
nivelul sediului permanent desemnat să îndeplinească obligaţiile
care îi revin potrivit prezentului titlu, în conformitate cu regulile stabilite
în cap. II, în următoarele condiţii:
a) numai veniturile ce
sunt atribuibile fiecărui sediu permanent se transmit spre a fi cumulate
de sediul permanent desemnat pentru a îndeplini obligaţiile fiscale;
b) numai cheltuielile
efectuate în scopul obţinerii veniturilor fiecărui sediu permanent se
transmit spre a fi cumulate de sediul permanent desemnat pentru a îndeplini
obligaţiile fiscale.
(3) Rezultatul fiscal
la nivelul sediului permanent desemnat se determină pe baza veniturilor
şi cheltuielilor înregistrate de fiecare sediu permanent aparţinând
aceleiaşi persoane juridice străine, cu respectarea prevederilor
alin. (2), şi prin utilizarea regulilor preţurilor de transfer la
stabilirea valorii de piaţă a unui transfer făcut între persoana
juridică străină şi sediul său permanent. Pentru
cheltuielile alocate de către sediul său principal, celelalte
documente justificative trebuie să includă dovezi privind suportarea
efectivă a costurilor şi alocarea rezonabilă a acestor costuri
către sediul permanent utilizând regulile preţurilor de transfer.
(4) Sediul permanent
desemnat în România calculează, declară şi plăteşte
obligaţiile ce revin potrivit titlului II, pe baza veniturilor şi
cheltuielilor înregistrate de toate sediile permanente care aparţin
aceleiaşi persoane juridice străine.
(5) În situaţia
în care sediul fix care îndeplineşte obligaţiile fiscale potrivit
titlului VII constituie şi sediu permanent în sensul art. 8, sediul fix
este şi sediul permanent desemnat pentru îndeplinirea obligaţiilor
care revin potrivit prezentului titlu.
ART. 38
Veniturile unei
persoane juridice străine obţinute din transferul
proprietăţilor imobiliare situate în România sau al oricăror
drepturi legate de aceste proprietăţi, veniturile din exploatarea
resurselor naturale situate în România şi veniturile din vânzarea-cesionarea
titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică
română
(1) Persoanele
juridice străine au obligaţia de a plăti impozit pe profit
pentru rezultatul fiscal aferent următoarelor
activităţi/operaţiuni:
a) transferul
proprietăţilor imobiliare situate în România, inclusiv din
închirierea sau cedarea folosinţei proprietăţii sau a
oricăror drepturi legate de această proprietate imobiliară;
b) vânzarea-cesionarea
titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică
română, dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la
art. 23 lit. i), în următoarele cazuri:
1. nu se face dovada
rezidenţei într-un stat cu care România are încheiată convenţie
de evitare a dublei impuneri;
2. între România
şi statul de rezidenţă al persoanei juridice străine care
înstrăinează titlurile de participare nu este încheiată
convenţie de evitare a dublei impuneri;
3. dreptul de
impozitare revine României, în condiţiile aplicării prevederilor
convenţiilor de evitare a dublei impuneri;
c) exploatarea
resurselor naturale situate în România, inclusiv vânzarea-cesionarea
oricărui drept aferent acestor resurse naturale.
(2) Persoana
juridică străină care obţine veniturile menţionate la
alin. (1) are obligaţia de a declara şi plăti impozit pe profit,
potrivit art. 41 şi 42.
ART. 39
Evitarea dublei
impuneri
(1) Impozitul
plătit unui stat străin se scade din impozitul pe profit, dacă
se aplică prevederile convenţiei de evitare a dublei impuneri
încheiate între România şi statul străin.
(2) Dacă o
persoană juridică română obţine venituri dintr-un stat
străin prin intermediul unui sediu permanent sau venituri supuse unui
impozit cu reţinere la sursă care, potrivit prevederilor
convenţiei de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu un alt
stat, pot fi impuse în celălalt stat, iar respectiva convenţie
prevede ca metodă de evitare a dublei impuneri metoda creditului,
impozitul plătit către statul străin, fie direct, fie indirect,
prin reţinerea şi virarea de o altă persoană, se scade din
impozitul pe profit determinat potrivit prevederilor prezentului titlu.
(3) Dacă o
persoană juridică străină rezidentă într-un stat
membru al Uniunii Europene sau într-un stat din Spaţiul Economic European
îşi desfăşoară activitatea în România printr-un sediu
permanent şi acel sediu permanent obţine venituri dintr-un alt stat
membru al Uniunii Europene sau dintr-un alt stat din Spaţiul Economic
European, iar acele venituri sunt impozitate atât în România, cât şi în
statul unde au fost obţinute veniturile, atunci impozitul plătit în
statul de unde au fost obţinute veniturile, fie direct, fie indirect, prin
reţinerea şi virarea de o altă persoană, se deduce din
impozitul pe profit ce se determină potrivit prevederilor prezentului
titlu.
(4) Prin excepţie
de la prevederile alin. (1), impozitul plătit de un sediu permanent din
România pentru veniturile obţinute dintr-un stat membru al Uniunii
Europene sau dintr-un stat din Spaţiul Economic European este dedus în
România, dacă:
a) venitul a fost
obţinut de sediul permanent din România al unei persoane juridice
străine rezidente într-un stat membru al Uniunii Europene sau într-un stat
din Spaţiul Economic European;
b) venitul a fost
obţinut dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene sau dintr-un alt stat
din Spaţiul Economic European; şi
c) se prezintă
documentaţia corespunzătoare, conform prevederilor legale, din care
să rezulte faptul că impozitul a fost plătit în acel stat membru
al Uniunii Europene sau în acel stat din Spaţiul Economic European.
(5) Prevederile alin.
(3) şi (4) nu se aplică sediilor permanente din România ale
persoanelor juridice străine rezidente într-un stat din Spaţiul
Economic European, altul decât un stat membru al Uniunii Europene, cu care
România nu are încheiat un instrument juridic în baza căruia să se
realizeze schimbul de informaţii.
(6) Creditul acordat
pentru impozitele plătite unui stat străin într-un an fiscal nu poate
depăşi impozitul pe profit, calculat prin aplicarea cotei de impozit
pe profit prevăzute la art. 17 la profitul impozabil obţinut în
statul străin, determinat în conformitate cu regulile prevăzute în
prezentul titlu, sau la venitul obţinut din statul străin. Creditul
se acordă din impozitul pe profit calculat pentru anul în care impozitul a
fost plătit statului străin, dacă se prezintă
documentaţia corespunzătoare, conform prevederilor legale, care
atestă plata impozitului în străinătate.
(7) Când o
persoană juridică română realizează profituri dintr-un stat
străin prin intermediul unui sediu permanent care, potrivit prevederilor
convenţiei de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu un alt
stat, pot fi impuse în celălalt stat, iar respectiva convenţie
prevede ca metodă de evitare a dublei impuneri metoda scutirii, profiturile
vor fi scutite de impozit pe profit în România.
ART. 40
Pierderi fiscale
externe
Orice pierdere
realizată printr-un sediu permanent situat într-un stat care nu este stat
membru al Uniunii Europene, al Asociaţiei Europene a Liberului Schimb sau
situat într-un stat cu care România nu are încheiată o convenţie de
evitare a dublei impuneri este deductibilă doar din veniturile
obţinute de sediul permanent respectiv. În acest caz, pierderile realizate
printr-un sediu permanent se deduc numai din aceste venituri, separat, pe
fiecare sursă de venit. Pierderile neacoperite se reportează şi
se recuperează în următorii 5 ani fiscali consecutivi.
CAP. IV
Plata impozitului
şi depunerea declaraţiilor fiscale
ART. 41
Declararea şi plata
impozitului pe profit
(1) Calculul,
declararea şi plata impozitului pe profit, cu excepţiile
prevăzute de prezentul articol, se efectuează trimestrial, până
la data de 25 inclusiv a primei luni următoare încheierii trimestrelor
I-III. Definitivarea şi plata impozitului pe profit aferent anului fiscal
respectiv se efectuează până la termenul de depunere a
declaraţiei privind impozitul pe profit prevăzut la art. 42. Nu
intră sub incidenţa acestor prevederi contribuabilii care se
dizolvă cu lichidare, pentru perioada cuprinsă între prima zi a
anului fiscal următor celui în care a fost deschisă procedura
lichidării şi data închiderii procedurii de lichidare.
(2) Contribuabilii,
alţii decât cei prevăzuţi la alin. (4) şi (5), pot opta
pentru calculul, declararea şi plata impozitului pe profit anual, cu
plăţi anticipate, efectuate trimestrial. Termenul până la care
se efectuează plata impozitului anual este termenul de depunere a
declaraţiei privind impozitul pe profit, prevăzut la art. 42.
(3) Opţiunea
pentru sistemul anual de declarare şi plată a impozitului pe profit
se efectuează la începutul anului fiscal pentru care se solicită
aplicarea prevederilor alin. (2). Opţiunea este obligatorie pentru cel
puţin 2 ani fiscali consecutivi. Ieşirea din sistemul anual de
declarare şi plată a impozitului se efectuează la începutul
anului fiscal pentru care se solicită aplicarea prevederilor alin. (1).
Contribuabilii comunică organelor fiscale competente modificarea
sistemului anual/trimestrial de declarare şi plată a impozitului pe
profit, potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală, până
la data de 31 ianuarie inclusiv a anului fiscal respectiv. Contribuabilii care
intră sub incidenţa prevederilor art. 16 alin. (5) comunică
organelor fiscale teritoriale modificarea sistemului anual/trimestrial de
declarare şi plată a impozitului pe profit, în termen de 30 de zile
de la începutul anului fiscal modificat.
(4) Instituţiile
de credit - persoane juridice române şi sucursalele din România ale
instituţiilor de credit - persoane juridice străine - au
obligaţia de a declara şi plăti impozit pe profit anual, cu
plăţi anticipate efectuate trimestrial. Termenul până la care se
efectuează plata impozitului anual este termenul de depunere a
declaraţiei privind impozitul pe profit, prevăzut la art. 42.
(5) Următorii
contribuabili au obligaţia de a declara şi plăti impozitul pe
profit, astfel:
a) persoanele juridice
române prevăzute la art. 15 au obligaţia de a declara şi
plăti impozitul pe profit, anual, până la data de 25 februarie
inclusiv a anului următor celui pentru care se calculează impozitul,
cu excepţia celor care intră sub incidenţa prevederilor art. 16
alin. (5), care au obligaţia să depună declaraţia şi
să plătească impozitul pe profit aferent anului fiscal respectiv
până la data de 25 a celei de-a doua luni inclusiv de la închiderea anului
fiscal modificat;
b) contribuabilii care
obţin venituri majoritare din cultura cerealelor, a plantelor tehnice
şi a cartofului, pomicultură şi viticultură au
obligaţia de a declara şi de a plăti impozitul pe profit anual,
până la data de 25 februarie inclusiv a anului următor celui pentru
care se calculează impozitul, cu excepţia celor care intră sub
incidenţa prevederilor art. 16 alin. (5), care au obligaţia să
depună declaraţia şi să plătească impozitul pe
profit aferent anului fiscal respectiv până la data de 25 a celei de-a
doua luni inclusiv de la închiderea anului fiscal modificat;
c) contribuabilii
prevăzuţi la art. 13 alin. (1) lit. d) au obligaţia de a declara
şi plăti impozit pe profit trimestrial, conform alin. (1).
(6) Contribuabilii,
alţii decât cei prevăzuţi la alin. (4) şi (5), aplică
sistemul de declarare şi plată prevăzut la alin. (1) în anul
pentru care se datorează impozit pe profit, dacă în anul precedent se
încadrează în una dintre următoarele situaţii:
a) au fost
nou-înfiinţaţi, cu excepţia contribuabililor
nou-înfiinţaţi ca efect al unor operaţiuni de reorganizare
efectuate potrivit legii;
b) au înregistrat
pierdere fiscală sau nu au datorat impozit pe profit anual, cu
excepţia prevăzută la alin. (11);
c) s-au aflat în
inactivitate temporară sau au declarat pe propria răspundere că
nu desfăşoară activităţi la sediul social/sediile
secundare, situaţii înscrise, potrivit prevederilor legale, în registrul
comerţului sau în registrul ţinut de instanţele
judecătoreşti competente, după caz;
d) au fost
plătitori de impozit pe veniturile microîntreprinderilor.
(7) Prin excepţie
de la prevederile alin. (8), contribuabilii prevăzuţi la alin. (4)
nou-înfiinţaţi, înfiinţaţi în cursul anului precedent sau
care la sfârşitul anului fiscal precedent înregistrează pierdere
fiscală, respectiv nu au datorat impozit pe profit anual, efectuează
plăţi anticipate în contul impozitului pe profit la nivelul sumei
rezultate din aplicarea cotei de impozit asupra profitului contabil al
perioadei pentru care se efectuează plata anticipată, până la
data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se
efectuează plata anticipată, pentru trimestrele I-III. Definitivarea
şi plata impozitului pe profit aferent anului fiscal respectiv se
efectuează până la termenul de depunere a declaraţiei privind
impozitul pe profit prevăzut la art. 42. Nu intră sub incidenţa
acestor prevederi contribuabilii care se dizolvă cu lichidare, pentru
perioada cuprinsă între prima zi a anului fiscal următor celui în
care a fost deschisă procedura lichidării şi data închiderii
procedurii de lichidare.
(8) Contribuabilii
care aplică sistemul de declarare şi plată a impozitului pe
profit anual, cu plăţi anticipate efectuate trimestrial,
determină plăţile anticipate trimestriale în sumă de o
pătrime din impozitul pe profit datorat pentru anul precedent, actualizat
cu indicele preţurilor de consum, estimat cu ocazia elaborării
bugetului iniţial al anului pentru care se efectuează
plăţile anticipate, până la data de 25 inclusiv a lunii
următoare trimestrului pentru care se efectuează plata, cu
excepţia plăţii anticipate aferente trimestrului IV care se
declară şi se plăteşte până la data de 25 decembrie,
respectiv până la data de 25 a ultimei luni din anul fiscal modificat.
Contribuabilii care intră sub incidenţa prevederilor art. 16 alin.
(5) actualizează plăţile anticipate trimestriale cu ultimul
indice al preţurilor de consum comunicat pentru anul în care începe anul
fiscal modificat. Impozitul pe profit pentru anul precedent, pe baza
căruia se determină plăţile anticipate trimestriale, este
impozitul pe profit anual, conform declaraţiei privind impozitul pe profit.
Nu intră sub incidenţa acestor prevederi contribuabilii care se
dizolvă cu lichidare, pentru perioada cuprinsă între prima zi a
anului fiscal următor celui în care a fost deschisă procedura
lichidării şi data închiderii procedurii de lichidare.
(9) În cazul
contribuabililor care aplică reglementările contabile conforme cu
Standardele internaţionale de raportare financiară, plăţile
anticipate trimestriale se efectuează în sumă de o pătrime din
impozitul pe profit aferent anului precedent determinat potrivit alin. (8),
fără a lua în calcul influenţa ce provine din aplicarea
prevederilor art. 21.
(10) Prin
excepţie de la prevederile alin. (8), contribuabilii care aplică
sistemul de declarare şi plată a impozitului pe profit prevăzut
la alin. (2) şi care, în primul an al perioadei obligatorii prevăzute
la alin. (3), înregistrează pierdere fiscală, respectiv nu au datorat
impozit pe profit anual, pentru cel de-al doilea an al perioadei obligatorii
efectuează plăţi anticipate în contul impozitului pe profit la
nivelul sumei rezultate din aplicarea cotei de impozit asupra profitului
contabil al perioadei pentru care se efectuează plata anticipată
până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru
care se efectuează plata anticipată, pentru trimestrele I-III.
Definitivarea şi plata impozitului pe profit aferent anului fiscal
respectiv se efectuează până la termenul de depunere a
declaraţiei privind impozitul pe profit prevăzut la art. 42.
(11) În cazul
contribuabililor care aplică sistemul de declarare şi plată a
impozitului pe profit prevăzut la alin. (2) şi care, în anul
precedent, au beneficiat de scutiri de la plata impozitului pe profit, conform
legii, iar în anul pentru care se calculează şi se efectuează
plăţile anticipate nu mai beneficiază de facilităţile
fiscale respective, impozitul pe profit pentru anul precedent, pe baza
căruia se determină plăţile anticipate, este impozitul pe
profit determinat conform declaraţiei privind impozitul pe profit pentru
anul precedent, luându-se în calcul şi impozitul pe profit scutit.
(12) În cazul
următoarelor operaţiuni de reorganizare efectuate potrivit legii,
contribuabilii care aplică sistemul de declarare şi plată a
impozitului pe profit anual, cu plăţi anticipate efectuate
trimestrial, stabilesc impozitul pe profit pentru anul precedent, ca bază
de determinare a plăţilor anticipate, potrivit următoarelor
reguli:
a) contribuabilii care
absorb prin fuziune una sau mai multe persoane juridice române, începând cu
trimestrul în care operaţiunile respective produc efecte, potrivit legii,
însumează impozitul pe profit datorat de aceştia pentru anul
precedent cu impozitul pe profit datorat pentru acelaşi an de celelalte
societăţi cedente;
b) contribuabilii
înfiinţaţi prin fuziunea a două sau mai multe persoane juridice
române însumează impozitul pe profit datorat pentru anul precedent de
societăţile cedente. În situaţia în care toate
societăţile cedente înregistrează pierdere fiscală în anul
precedent, contribuabilii nou-înfiinţaţi determină
plăţile anticipate potrivit prevederilor alin. (7) şi (10);
c) contribuabilii
înfiinţaţi prin divizarea sub orice formă a unei persoane
juridice române împart impozitul pe profit datorat pentru anul precedent de
societatea cedentă proporţional cu valoarea activelor şi
pasivelor transferate, conform proiectului întocmit potrivit legii. În
situaţia în care societatea cedentă înregistrează pierdere
fiscală în anul precedent, contribuabilii nouînfiinţaţi
determină plăţile anticipate potrivit prevederilor alin. (7)
şi (10);
d) contribuabilii care
primesc active şi pasive prin operaţiuni de divizare sub orice
formă a unei persoane juridice române, începând cu trimestrul în care
operaţiunile respective produc efecte, potrivit legii, însumează
impozitul pe profit datorat de aceştia pentru anul precedent cu impozitul
pe profit datorat pentru anul precedent de societatea cedentă, recalculat
proporţional cu valoarea activelor şi pasivelor transferate, conform
proiectului întocmit potrivit legii;
e) contribuabilii care
transferă, potrivit legii, o parte din patrimoniu uneia sau mai multor
societăţi beneficiare, începând cu trimestrul în care
operaţiunile respective produc efecte, potrivit legii, recalculează
impozitul pe profit datorat pentru anul precedent proporţional cu valoarea
activelor şi pasivelor menţinute de către persoana juridică
care transferă activele.
(13) În cazul
contribuabililor care aplică sistemul de declarare şi plată a
impozitului pe profit anual, cu plăţi anticipate efectuate trimestrial,
şi care, în cursul anului, devin sedii permanente ale persoanelor juridice
străine ca urmare a operaţiunilor prevăzute la art. 33, începând
cu trimestrul în care operaţiunile respective produc efecte, potrivit
legii, aplică următoarele reguli pentru determinarea
plăţilor anticipate datorate:
a) în cazul fuziunii
prin absorbţie, sediul permanent determină plăţile
anticipate în baza impozitului pe profit datorat pentru anul precedent de
către societatea cedentă;
b) în cazul
divizării totale, divizării parţiale şi transferului de
active, sediile permanente determină plăţile anticipate în baza
impozitului pe profit datorat pentru anul precedent de societatea cedentă,
recalculat pentru fiecare sediu permanent, proporţional cu valoarea
activelor şi pasivelor transferate, potrivit legii. Societăţile
cedente care nu încetează să existe în urma efectuării unei
astfel de operaţiuni, începând cu trimestrul în care operaţiunile
respective produc efecte, potrivit legii, ajustează plăţile
anticipate datorate potrivit regulilor prevăzute la alin. (12) lit. e).
(14) Contribuabilii
care aplică sistemul de declarare şi plată a impozitului pe
profit anual, cu plăţi anticipate efectuate trimestrial,
implicaţi în operaţiuni transfrontaliere, altele decât cele prevăzute
la alin. (13), aplică următoarele reguli în vederea determinării
impozitului pe profit pentru anul precedent, în baza căruia se
determină plăţile anticipate:
a) în cazul
contribuabililor care absorb una sau mai multe persoane juridice străine,
începând cu trimestrul în care operaţiunile respective produc efecte,
potrivit legii, impozitul pe profit pentru anul precedent, în baza căruia
se determină plăţile anticipate, este impozitul pe profit
datorat de societatea absorbantă în anul fiscal precedent celui în care se
realizează operaţiunea;
b) contribuabilii care
absorb cel puţin o persoană juridică română şi cel
puţin o persoană juridică străină, începând cu
trimestrul în care operaţiunea respectivă produce efecte, potrivit
legii, însumează impozitul pe profit datorat de aceştia pentru anul
precedent cu impozitul pe profit datorat pentru acelaşi an de celelalte
societăţi române cedente;
c) contribuabilii
înfiinţaţi prin fuziunea uneia sau mai multor persoane juridice
române cu una sau mai multe persoane juridice străine însumează
impozitul pe profit datorat de societăţile române cedente. În
situaţia în care toate societăţile cedente române
înregistrează pierdere fiscală în anul precedent, contribuabilul
nou-înfiinţat determină plăţile anticipate potrivit
prevederilor alin. (7) şi (10).
(15) Contribuabilii
care intră sub incidenţa prevederilor art. 16 alin. (5), pentru
primul an fiscal modificat, aplică şi următoarele reguli de
declarare şi plată a impozitului pe profit:
a) contribuabilii care
declară şi plătesc impozitul pe profit trimestrial şi
pentru care anul fiscal modificat începe în a doua, respectiv în a treia
lună a trimestrului calendaristic, prima lună, respectiv primele
două luni ale trimestrului calendaristic respectiv, vor constitui un
trimestru, pentru care contribuabilul are obligaţia declarării
şi plăţii impozitului pe profit, până la data de 25
inclusiv a primei luni următoare încheierii trimestrului calendaristic
respectiv. Aceste prevederi se aplică şi în cazul în care anul fiscal
modificat începe în a doua, respectiv în a treia lună a trimestrului IV al
anului calendaristic;
b) contribuabilii care
declară şi plătesc impozitul pe profit anual, cu plăţi
anticipate efectuate trimestrial, pentru anul fiscal modificat continuă
efectuarea plăţilor anticipate la nivelul celor stabilite înainte de
modificare; în cazul în care anul fiscal modificat începe în a doua, respectiv
în a treia lună a trimestrului calendaristic, prima lună, respectiv
primele două luni ale trimestrului calendaristic respectiv, vor constitui
un trimestru pentru care contribuabilul are obligaţia declarării
şi efectuării plăţilor anticipate, în sumă de 1/12 din
impozitul pe profit datorat pentru anul precedent, pentru fiecare lună a
trimestrului, până la data de 25 inclusiv a primei luni următoare
încheierii trimestrului calendaristic respectiv. Aceste prevederi se
aplică şi în cazul în care anul fiscal modificat începe în a doua,
respectiv în a treia lună a trimestrului IV al anului calendaristic.
Nu intră sub
incidenţa acestor prevederi contribuabilii care se dizolvă cu
lichidare, pentru perioada cuprinsă între prima zi a anului fiscal
următor celui în care a fost deschisă procedura lichidării
şi data închiderii procedurii de lichidare.
(16) Persoanele
juridice care se dizolvă cu lichidare, potrivit legii, au obligaţia
să depună declaraţia anuală de impozit pe profit pentru
perioada prevăzută la art. 16 alin. (6) şi să
plătească impozitul pe profit aferent până la data depunerii
situaţiilor financiare la organul fiscal competent.
(17) Persoanele
juridice care, în cursul anului fiscal, se dizolvă fără
lichidare au obligaţia să depună declaraţia anuală de
impozit pe profit şi să plătească impozitul până la
închiderea perioadei impozabile.
(18) Impozitul
reglementat de prezentul titlu reprezintă venit al bugetului de stat.
(19) Prin
excepţie de la prevederile alin. (18), impozitul pe profit,
dobânzile/majorările de întârziere şi amenzile datorate de regiile
autonome din subordinea consiliilor locale şi a consiliilor judeţene,
precum şi cele datorate de societăţile în care consiliile locale
şi/sau judeţene sunt acţionari majoritari, care realizează
proiecte cu asistenţă financiară din partea Uniunii Europene sau
a altor organisme internaţionale, în baza unor acorduri/contracte de
împrumut ratificate, respectiv aprobate prin acte normative, sunt venituri ale
bugetelor locale respective până la sfârşitul anului fiscal în care
se încheie proiectul care face obiectul acordului/contractului de împrumut.
(20) Pentru aplicarea
sistemului de declarare şi plată a impozitului pe profit anual, cu
plăţi anticipate efectuate trimestrial, indicele preţurilor de
consum necesar pentru actualizarea plăţilor anticipate se
comunică, prin ordin al ministrului finanţelor publice, până la
data de 15 aprilie a anului fiscal pentru care se efectuează
plăţile anticipate.
ART. 42
Depunerea
declaraţiei de impozit pe profit
(1) Contribuabilii au
obligaţia să depună o declaraţie anuală de impozit pe
profit până la data de 25 martie inclusiv a anului următor, cu
excepţia contribuabililor prevăzuţi la art. 41 alin. (5) lit. a)
şi b), alin. (16) şi (17), care depun declaraţia anuală de
impozit pe profit până la termenele prevăzute în cadrul acestor
alineate.
(2) Contribuabilii
care intră sub incidenţa prevederilor art. 16 alin. (5) au
obligaţia să depună o declaraţie anuală de impozit pe
profit şi să plătească impozitul pe profit aferent anului
fiscal respectiv, până la data de 25 a celei de-a treia luni inclusiv, de
la închiderea anului fiscal modificat, cu excepţia contribuabililor
prevăzuţi la art. 41 alin. (5) lit. a) şi b), alin. (16) şi
(17), care depun declaraţia anuală de impozit pe profit până la
termenele prevăzute în cadrul acestor alineate.
CAP. V
Impozitul pe dividende
ART. 43
Declararea,
reţinerea şi plata impozitului pe dividende
(1) O persoană
juridică română care plăteşte dividende către o
persoană juridică română are obligaţia să
reţină, să declare şi să plătească impozitul
pe dividende reţinut către bugetul de stat, astfel cum se prevede în
prezentul articol.
(2)
Impozitul pe dividende se stabileşte prin aplicarea unei cote de impozit
de 5% asupra dividendului brut plătit unei persoane juridice române.
Impozitul pe dividende se declară şi se plăteşte la bugetul
de stat, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care
se plăteşte dividendul.
----------
Alin. (2) al art. 43 a
fost modificat de pct. 2 al art.
I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015.
(3) Prin excepţie
de la prevederile alin. (1) şi (2), în cazul în care dividendele
distribuite nu au fost plătite până la sfârşitul anului în care
s-au aprobat situaţiile financiare anuale, impozitul pe dividende aferent
se plăteşte, după caz, până la data de 25 ianuarie a anului
următor, respectiv până la data de 25 a primei luni a anului fiscal
modificat, următor anului în care s-au aprobat situaţiile financiare
anuale. Aceste prevederi nu se aplică pentru dividendele distribuite
şi neplătite până la sfârşitul anului în care s-au aprobat
situaţiile financiare anuale, dacă în ultima zi a anului
calendaristic sau în ultima zi a anului fiscal modificat, după caz,
persoana juridică română care primeşte dividendele
îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin. (4).
(4) Prevederile
prezentului articol nu se aplică în cazul dividendelor plătite de o
persoană juridică română unei alte persoane juridice române,
dacă persoana juridică română care primeşte dividendele
deţine, la data plăţii dividendelor, minimum 10% din titlurile
de participare ale celeilalte persoane juridice, pe o perioadă de un an
împlinit până la data plăţii acestora inclusiv.
(5) Prevederile
prezentului articol nu se aplică în cazul dividendelor plătite de o
persoană juridică română:
a) fondurilor de
pensii administrate privat, fondurilor de pensii facultative;
b) organelor
administraţiei publice care exercită, prin lege, drepturile şi
obligaţiile ce decurg din calitatea de acţionar al
statului/unităţii administrativ-teritoriale la acea persoană
juridică română.
(6)
Abrogat.
----------
Alin. (6) al art. 43 a
fost abrogat de pct. 3 al art.
I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015.
CAP. VI
Dispoziţii
tranzitorii
ART. 44
Pierderi fiscale din
perioadele de scutire
Orice pierdere
fiscală netă care apare în perioada în care contribuabilul a fost
scutit de impozitul pe profit poate fi recuperată din profiturile
impozabile viitoare, potrivit art. 31. Pierderea fiscală netă este
diferenţa dintre pierderile fiscale totale pe perioada de scutire şi
profitul impozabil total în aceeaşi perioadă.
ART. 45
Reguli specifice
(1) Contribuabilii
care au optat până la data de 30 aprilie 2005 inclusiv, conform
prevederilor legale, pentru impunerea veniturilor aferente contractelor de
vânzare cu plata în rate, pe măsură ce ratele devin scadente,
beneficiază în continuare de această facilitate pe durata
derulării contractelor respective; cheltuielile corespunzătoare sunt
deductibile la aceleaşi termene scadente, proporţional cu valoarea
ratei înregistrate în valoarea totală a contractului.
(2) Contribuabilii
care au investit în mijloace fixe amortizabile sau în brevete de invenţie
amortizabile şi care au dedus cheltuieli de amortizare reprezentând 20%
din valoarea de intrare a acestora conform prevederilor legale, la data punerii
în funcţiune a mijlocului fix sau a brevetului de invenţie, până
la data de 30 aprilie 2005 inclusiv, au obligaţia să păstreze în
patrimoniu aceste mijloace fixe amortizabile cel puţin o perioadă
egală cu jumătate din durata lor normală de utilizare. În cazul
în care nu sunt respectate prevederile prezentului alineat, impozitul pe profit
se recalculează şi se stabilesc dobânzi şi penalităţi
de întârziere de la data aplicării facilităţii respective,
potrivit legii.
(3) Pierderea fiscală
înregistrată în anii anteriori anului 2013, de sediile permanente care
aparţin aceleiaşi persoane juridice străine, care au aplicat
prevederile art. 37, rămasă nerecuperată la data de 30 iunie
2013, se recuperează pe perioada rămasă din perioada iniţială
de 7 ani, în ordinea înregistrării acesteia.
(4) În aplicarea
prevederilor art. 22, pentru activele care se realizează pe parcursul mai
multor ani consecutivi şi care sunt puse în funcţiune în anul 2016,
se ia în considerare valoarea acestora înregistrată începând cu 1 iulie
2014. Scutirea de impozit a profitului reinvestit se aplică şi în
cazul activelor produse/achiziţionate în perioada 1 iulie 2014-31
decembrie 2015 inclusiv şi puse în funcţiune în anul 2016.
ART. 46
Reguli pentru contribuabilii-instituţii
de credit care aplică reglementările contabile conforme cu
Standardele internaţionale de raportare financiară
Sumele înregistrate în
rezultatul reportat din provizioane specifice, ca urmare a implementării
reglementărilor contabile conforme cu Standardele internaţionale de
raportare financiară ca bază a contabilităţii, în soldul
creditor al contului Rezultatul reportat din provizioane specifice,
reprezentând diferenţele dintre valoarea provizioanelor specifice
determinate la data de 31 decembrie 2011 potrivit Regulamentului Băncii Naţionale a României nr.
3/2009 privind clasificarea creditelor şi plasamentelor, precum
şi constituirea, regularizarea şi utilizarea provizioanelor specifice
de risc de credit, cu modificările şi completările ulterioare,
şi ajustările pentru depreciere, evidenţiate la data de 1
ianuarie 2012 potrivit Standardelor internaţionale de raportare
financiară, aferente elementelor pentru care au fost constituite
respectivele provizioane specifice, sunt tratate ca rezerve, acestea urmând
să fie impozitate potrivit art. 26 alin. (5), iar sumele înregistrate în
soldul debitor al contului Rezultatul reportat din provizioane specifice,
reprezentând diferenţele dintre valoarea provizioanelor specifice
determinate la data de 31 decembrie 2011 potrivit Regulamentului Băncii Naţionale a României nr.
3/2009, cu modificările şi completările ulterioare,
şi ajustările pentru depreciere, evidenţiate la data de 1
ianuarie 2012 potrivit Standardelor internaţionale de raportare
financiară, aferente elementelor pentru care au fost constituite
respectivele provizioane specifice, reprezintă elemente similare
cheltuielilor, în mod eşalonat, în tranşe egale, pe o perioadă
de 3 ani.
ANEXA 1
LISTA SOCIETĂŢILOR
la care se
face referire la art. 24 alin. (1) lit. b)
pct. 1, alin. (5) lit. b) pct. 1,
respectiv art. 229 alin. (1) lit. c)
Pentru aplicarea prevederilor art. 24 şi
art. 229, formele de organizare pentru persoanele juridice străine,
societăţi-mamă sau filiale, sunt:
a) societăţi
constituite în temeiul Regulamentului (CE) nr. 2.157/2001 al Consiliului
din 8 octombrie 2001 privind statutul societăţii europene (SE)
şi al Directivei 2001/86/CE a Consiliului din 8
octombrie 2001 de completare a statutului societăţii europene în ceea
ce priveşte implicarea lucrătorilor, precum şi
societăţi cooperative înfiinţate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1.435/2003 al Consiliului
din 22 iulie 2003 privind statutul societăţii cooperative europene
(SCE) şi al Directivei 2003/72/CE a Consiliului din 22 iulie
2003 de completare a statutului societăţii cooperative europene în
legătură cu participarea lucrătorilor;
b) societăţi
aflate sub incidenţa legislaţiei belgiene, denumite "societe
anonyme"/"naamloze vennootschap", "societe en commandite
par actions"/"commanditaire vennootschap op aandelen",
"societe privee a responsabilite limitee"/"besloten vennootschap
met beperkte aansprakelijkheid", "societe cooperative a responsabilite
limitee"/"cooperatieve vennootschap met beperkte
aansprakelijkheid", "societe cooperative a responsabilite
illimitee"/"cooperatieve vennootschap met onbeperkte
aansprakelijkheid", "societe en nom
collectif"/"vennootschap onder firma", "societe en
commandite simple"/"gewone commanditaire vennootschap",
întreprinderile publice care au adoptat una dintre formele juridice
menţionate anterior, precum şi alte societăţi comerciale
constituite în conformitate cu legislaţia belgiană şi care sunt
supuse impozitului pe profit în Belgia;
c) societăţi
aflate sub incidenţa legislaţiei bulgare, denumite (text în limba
bulgară)*) constituite în conformitate cu legislaţia bulgară
şi care desfăşoară activităţi comerciale;
──────────
*) Notă CTCE:
Textul în limba
bulgară se găseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 688 din 10 septembrie la pagina 39 (a se vedea imaginea asociată).
──────────
d) societăţi
aflate sub incidenţa legislaţiei cehe, denumite "akciova
spolecnost", "spolecnost s rucenim omezenym";
e) societăţi
aflate sub incidenţa legislaţiei daneze, denumite
"aktieselskab" şi "anpartsselskab". Alte
societăţi comerciale care sunt supuse impozitului pe profit în
temeiul Legii privind impozitarea societăţilor comerciale, în
măsura în care venitul lor impozabil este calculat şi impozitat în
conformitate cu normele generale în materie fiscală aplicabile
societăţilor comerciale "aktieselskaber";
f) societăţi
aflate sub incidenţa legislaţiei germane, denumite
"Aktiengesellschaft", "Kommanditgesellschaft auf Aktien",
"Gesellschaft mit beschrankter Haftung", "Versicherungsverein
auf Gegenseitigkeit", "Erwerbs- und Wirtschaftsgenossenschaft",
"Betriebe gewerblicher Art von juristischen Personen des offentlichen
Rechts" şi alte societăţi constituite în conformitate cu
legislaţia germană şi care sunt supuse impozitului pe profit în
Germania;
g) societăţi
aflate sub incidenţa legislaţiei estoniene, denumite
"taisuhing", "usaldusuhing", "osauhing",
"aktsiaselts", "tulundusuhistu";
h) societăţi
constituite sau existente sub incidenţa legislaţiei irlandeze,
instituţii înregistrate sub sistemul "Industrial and Provident
Societies Act" sau "building societies" înregistrate sub
sistemul "Building Societies Act" şi "trustee savings
banks" în înţelesul "Trustee Savings Banks Act" din anul
1989;
i) societăţi
aflate sub incidenţa legislaţiei greceşti, denumite (text în
limba greacă)*), precum şi alte societăţi constituite în
conformitate cu legislaţia greacă şi care sunt supuse
impozitului pe profit în Grecia;
──────────
*) Notă CTCE:
Textul în limba
greacă se găseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 688 din 10 septembrie 2015 la pagina 40 (a se vedea imaginea
asociată).
──────────
j) societăţi
aflate sub incidenţa legislaţiei spaniole, denumite "sociedad
anonima", "sociedad comanditaria por acciones", "sociedad de
responsabilidad limitada", precum şi entităţi de drept
public ce funcţionează în regim de drept privat. Alte
entităţi înfiinţate în conformitate cu legislaţia
spaniolă şi care sunt supuse impozitului pe profit în Spania
("Impuesto sobre Sociedades");
k) societăţi aflate sub
incidenţa legislaţiei franceze, denumite "societe anonyme",
"societe en commandite par actions", "societe a responsabilite
limitee", "societes par actions simplifiees", "societes
d'assurances mutuelles", "caisses d'epargne et de prevoyance",
"societes civiles", care sunt supuse de drept impozitului pe profit,
"cooperatives", "unions de cooperatives", instituţii
şi întreprinderi publice cu caracter industrial şi comercial, precum şi
alte societăţi constituite în conformitate cu legislaţia
franceză şi care sunt supuse impozitului pe profit în Franţa;
l) societăţi
aflate sub incidenţa legislaţiei croate, denumite "dionicko
drustvo", "drustvo s ogranicenom odgovornoscu" şi alte
societăţi constituite în conformitate cu legislaţia croată
şi care sunt supuse impozitului pe profit în Croaţia;
m) societăţi
aflate sub incidenţa legislaţiei italiene, denumite "societa per
azioni", "societa in accomandita per azioni", "societa a
responsabilita limitata", "societa cooperative", "societa
di mutua assicurazione", precum şi entităţi private şi
publice care desfăşoară, în mod exclusiv sau în principal,
activităţi comerciale;
n) sub incidenţa
legislaţiei cipriote: (text în limba greacă)*) astfel cum sunt
definite în legislaţia privind impozitul pe venit;
──────────
*) Notă CTCE:
Textul în limba
greacă se găseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 688 din 10 septembrie la pagina 40 (a se vedea imaginea asociată).
──────────
o) societăţi
aflate sub incidenţa legislaţiei letone, denumite "akciju
sabiedriba", "sabiedriba ar ierobezotu atbildibu";
p) societăţi
aflate sub incidenţa legislaţiei lituaniene;
q) societăţi
aflate sub incidenţa legislaţiei luxemburgheze, denumite
"societe anonyme", "societe en commandite par actions",
"societe a responsabilite limitee", "societe cooperative",
"societe cooperative organisee comme une societe anonyme",
"association d'assurances mutuelles", "association
d'epargne-pension", "entreprise de nature commerciale, industrielle
ou miniere de l'Etat, des communes, des syndicats de communes, des
etablissements publics et des autres personnes morales de droit public",
precum şi alte societăţi comerciale constituite în conformitate
cu legislaţia luxemburgheză şi supuse impozitului pe profit în
Luxemburg;
r) societăţi
aflate sub incidenţa legislaţiei ungare, denumite "kozkereseti
tarsasag", "beteti tarsasag", "kozos vallalat",
"korlatolt felelossegu tarsasag", "reszvenytarsasag",
"egyesules", "szovetkezet";
s) societăţi
aflate sub incidenţa legislaţiei malteze, denumite "Kumpaniji
ta' Responsabilita' Limitata", "Socjetajiet en commandite li
l-kapital taghhom maqsum f'azzjonijiet";
ş)
societăţi aflate sub incidenţa legislaţiei olandeze,
denumite "naamloze vennootschap", "besloten vennootschap met
beperkte aansprakelijkheid", "open commanditaire vennootschap",
"cooperaţie", "onderlinge waarborgmaatschappij",
"fonds voor gemene rekening", "vereniging op cooperatieve
grondslag", "vereniging welke op onderlinge grondslag als verzekeraar
of kredietinstelling optreedt", precum şi alte societăţi
constituite în conformitate cu legislaţia olandeză şi care sunt
supuse impozitului pe profit în Ţările de Jos;
t) societăţi
aflate sub incidenţa legislaţiei austriece, denumite
"Aktiengesellschaft", "Gesellschaft mit beschrankter
Haftung", "Versicherungsvereine auf Gegenseitigkeit",
"Erwerbs- und Wirtschaftsgenossenschaften", "Betriebe
gewerblicher Art von Korperschaften des offentlichen Rechts", "Sparkassen",
precum şi alte societăţi comerciale constituite în conformitate
cu legislaţia austriacă şi care sunt supuse impozitului pe
profit în Austria;
ţ)
societăţile înfiinţate în baza legii poloneze, cunoscute ca
"spolka akcyjna", "spolka z ograniczona
odpowiedzialnoscia", "spolka komandytowo-akcyjna";
u) societăţi
comerciale sau societăţi civile care îmbracă o formă
comercială şi cooperative şi întreprinderi publice
înfiinţate în conformitate cu legislaţia portugheză;
v) societăţi
aflate sub incidenţa legislaţiei slovene, denumite "delniska
druzba", "komanditna druzba", "druzba z omejeno
odgovornostjo";
w) societăţi
aflate sub incidenţa legislaţiei slovace, denumite "akciova
spolocnost", "spolocnost s rucenim obmedzenym", "komanditna
spolocnost";
x) societăţi
aflate sub incidenţa legislaţiei finlandeze, denumite
"osakeyhtio"/"aktiebolag",
"osuuskunta"/"andelslag",
"saastopankki"/"sparbank" şi
"vakuutusyhtio"/"forsakringsbolag";
y) societăţi
aflate sub incidenţa legislaţiei suedeze, denumite
"aktiebolag", "forsakringsaktiebolag", "ekonomiska
foreningar", "sparbanker", "omsesidiga
forsakringsbolag", "forsakringsforeningar";
z) societăţi
constituite în conformitate cu legislaţia din Regatul Unit.
ANEXA 2
LISTA IMPOZITELOR
la care se
face referire la art. 24 alin. (1) lit. b)
pct. 3, alin. (5) lit. b) pct. 3,
respectiv art. 229 alin. (1) lit. c)
Pentru îndeplinirea
condiţiei de la art. 24 alin. (1) lit. b) pct. 3, alin. (5) lit. b) pct.
3, respectiv art. 229 alin. (1) lit. c), persoanele juridice străine din
state membre, societăţi-mamă şi filiale, trebuie să
plătească, în conformitate cu legislaţia fiscală a unui
stat membru, fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări,
unul din următoarele impozite:
- impot des
societes/vennootschapsbelasting în Belgia;
- (text în limba
bulgară)*) în Bulgaria;
──────────
*) Notă CTCE:
Textul în limba
bulgară se găseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 688 din 10 septembrie la pagina 41 (a se vedea imaginea asociată).
──────────
- dan z prijmu
pravnickych osob în Republica Cehă;
- selskabsskat în
Danemarca;
- Korperschaftssteuer
în Germania;
- tulumaks în Estonia;
- corporation tax în
Irlanda;
- (text în limba greacă)*) în Grecia;
──────────
*) Notă CTCE:
Textul în limba
greacă se găseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 688 din 10 septembrie la pagina 41 (a se vedea imaginea asociată).
──────────
- impuesto sobre sociedades
în Spania;
- impot sur les
societes în Franţa;
- porez na dobit în
Croaţia;
- imposta sul reddito
delle societa în Italia;
- (text în limba
greacă) în Cipru;
──────────
*) Notă CTCE:
Textul în limba
greacă se găseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 688 din 10 septembrie la pagina 41 (a se vedea imaginea asociată).
──────────
- uznemumu ienakuma
nodoklis în Letonia;
- pelno mokestis în
Lituania;
- impot sur le revenu
des collectivites în Luxemburg;
- tarsasagi ado,
osztalekado în Ungaria;
- taxxa fuq l-income
în Malta;
-
vennootschapsbelasting în Ţările de Jos;
- Korperschaftssteuer
în Austria;
- podatek dochodowy od
osob prawnych în Polonia;
- imposto sobre o
rendimento das pessoas colectivas în Portugalia;
- davek od dobicka
pravnih oseb în Slovenia;
- dan z prijmov
pravnickych osob în Slovacia;
- yhteisojen
tulovero/inkomstskatten for samfund în Finlanda;
- statlig inkomstskatt
în Suedia;
- corporation tax în
Regatul Unit.
ANEXA 3
LISTA SOCIETĂŢILOR
la care
se face referire la art. 33 alin. (2)
pct. 12 lit. a)
a) societăţi
constituite în temeiul Regulamentului (CE) nr. 2.157/2001 al Consiliului
din 8 octombrie 2001 privind statutul societăţii europene (SE)
şi al Directivei 2001/86/CE a Consiliului din 8
octombrie 2001 de completare a statutului societăţii europene în ceea
ce priveşte implicarea lucrătorilor, precum şi
societăţi cooperative înfiinţate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1.435/2003 al Consiliului
din 22 iulie 2003 privind statutul societăţii cooperative europene
(SCE) şi al Directivei
2003/72/CE a Consiliului din 22 iulie 2003 de completare a
statutului societăţii cooperative europene în legătură cu
participarea lucrătorilor;
b) societăţi
aflate sub incidenţa legislaţiei belgiene, denumite "societe
anonyme"/"naamloze vennootschap", "societe en commandite
par actions"/"commanditaire vennootschap op aandelen",
"societe privee a responsabilite limitee"/"besloten vennootschap
met beperkte aansprakelijkheid", "societe cooperative a
responsabilite limitee"/"cooperatieve vennootschap met beperkte
aansprakelijkheid", "societe cooperative a responsabilite
illimitee"/"cooperatieve vennootschap met onbeperkte
aansprakelijkheid", "societe en nom
collectif"/"vennootschap onder firma", "societe en
commandite simple"/"gewone commanditaire vennootschap",
întreprinderile publice care au adoptat una dintre formele juridice
menţionate anterior, precum şi alte societăţi comerciale
constituite în conformitate cu legislaţia belgiană şi care sunt supuse
impozitului pe profit în Belgia;
c) societăţi aflate sub
incidenţa legislaţiei bulgare, denumite (text în limba
bulgară)*) constituite în conformitate cu legislaţia bulgară
şi care desfăşoară activităţi comerciale;
──────────
*) Notă CTCE:
Textul în limba
bulgară se găseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 688 din 10 septembrie la pagina 41 (a se vedea imaginea asociată).
──────────
d) societăţi
aflate sub incidenţa legislaţiei cehe, denumite "akciova
spolecnost", "spolecnost s rucenim omezenym";
e) societăţi
aflate sub incidenţa legislaţiei daneze, denumite
"aktieselskab" şi "anpartsselskab". Alte
societăţi comerciale care sunt supuse impozitului pe profit în
temeiul Legii privind impozitarea societăţilor comerciale, în
măsura în care venitul lor impozabil este calculat şi impozitat în
conformitate cu normele generale în materie fiscală aplicabile
societăţilor comerciale "aktieselskaber";
f) societăţi
aflate sub incidenţa legislaţiei germane, denumite
"Aktiengesellschaft", "Kommanditgesellschaft auf Aktien",
"Gesellschaft mit beschrankter Haftung", "Versicherungsverein
auf Gegenseitigkeit", "Erwerbs- und Wirtschaftsgenossenschaft",
"Betriebe gewerblicher Art von juristischen Personen des offentlichen
Rechts" şi alte societăţi constituite în conformitate cu
legislaţia germană şi care sunt supuse impozitului pe profit în
Germania;
g) societăţi
aflate sub incidenţa legislaţiei estoniene, denumite
"taisuhing", "usaldusuhing", "osauhing",
"aktsiaselts", "tulundusuhistu";
h) societăţi
constituite sau existente sub incidenţa legislaţiei irlandeze,
instituţii înregistrate sub sistemul "Industrial and Provident
Societies Act" sau "building societies" înregistrate sub
sistemul "Building Societies Act" şi "trustee savings
banks" în înţelesul "Trustee Savings Banks Act" din anul
1989;
i) societăţi
aflate sub incidenţa legislaţiei greceşti, denumite (text în
limba greacă)*) precum şi alte societăţi constituite în
conformitate cu legislaţia greacă şi care sunt supuse
impozitului pe profit în Grecia;
──────────
*) Notă CTCE:
Textul în limba
greacă se găseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 688 din 10 septembrie la pagina 42 (a se vedea imaginea asociată).
──────────
j) societăţi
aflate sub incidenţa legislaţiei spaniole, denumite "sociedad
anonima", "sociedad comanditaria por acciones", "sociedad
de responsabilidad limitada", precum şi entităţi de drept
public ce funcţionează în regim de drept privat. Alte
entităţi înfiinţate în conformitate cu legislaţia
spaniolă şi care sunt supuse impozitului pe profit în Spania
("Impuesto sobre Sociedades");
k) societăţi
aflate sub incidenţa legislaţiei franceze, denumite "societe
anonyme", "societe en commandite par actions", "societe a
responsabilite limitee", "societes par actions simplifiees",
"societes d'assurances mutuelles", "caisses d'epargne et de
prevoyance", "societes civiles", care sunt supuse de drept
impozitului pe profit, "cooperatives", "unions de
cooperatives", instituţii şi întreprinderi publice cu caracter
industrial şi comercial, precum şi alte societăţi
constituite în conformitate cu legislaţia franceză şi care sunt
supuse impozitului pe profit în Franţa;
l) societăţi
aflate sub incidenţa legislaţiei croate, denumite "dionicko
drustvo", "drustvo s ogranicenom odgovornoscu" şi alte
societăţi constituite în conformitate cu legislaţia croată
şi care sunt supuse impozitului pe profit în Croaţia;
m) societăţi
aflate sub incidenţa legislaţiei italiene, denumite "societa per
azioni", "societa in accomandita per azioni", "societa a
responsabilita limitata", "societa cooperative", "societa
di mutua assicurazione", precum şi entităţi private şi
publice care desfăşoară, în mod exclusiv sau în principal,
activităţi comerciale;
n) sub incidenţa
legislaţiei cipriote: (text în limba greacă)*) astfel cum sunt
definite în legislaţia privind impozitul pe venit;
──────────
*) Notă CTCE:
Textul în limba
greacă se găseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 688 din 10 septembrie la pagina 42 (a se vedea imaginea asociată).
──────────
o) societăţi
aflate sub incidenţa legislaţiei letone, denumite "akciju
sabiedriba", "sabiedriba ar ierobezotu atbildibu";
p) societăţi
aflate sub incidenţa legislaţiei lituaniene;
q) societăţi
aflate sub incidenţa legislaţiei luxemburgheze, denumite
"societe anonyme", "societe en commandite par actions",
"societe a responsabilite limitee", "societe cooperative",
"societe cooperative organisee comme une societe anonyme", "association
d'assurances mutuelles", "association d'epargne-pension",
"entreprise de nature commerciale, industrielle ou miniere de l'Etat, des
communes, des syndicats de communes, des etablissements publics et des autres
personnes morales de droit public", precum şi alte societăţi
comerciale constituite în conformitate cu legislaţia luxemburgheză
şi supuse impozitului pe profit în Luxemburg;
r) societăţi
aflate sub incidenţa legislaţiei ungare, denumite "kozkereseti
tarsasag", "beteti tarsasag", "kozos vallalat",
"korlatolt felelossegu tarsasag", "reszvenytarsasag",
"egyesules", "szovetkezet";
s) societăţi
aflate sub incidenţa legislaţiei malteze, denumite "Kumpaniji
ta' Responsabilita' Limitata", "Socjetajiet en commandite li
l-kapital taghhom maqsum f'azzjonijiet";
ş)
societăţi aflate sub incidenţa legislaţiei olandeze,
denumite "naamloze vennootschap", "besloten vennootschap met
beperkte aansprakelijkheid", "open commanditaire vennootschap",
"cooperaţie", "onderlinge waarborgmaatschappij",
"fonds voor gemene rekening", "vereniging op cooperatieve grondslag",
"vereniging welke op onderlinge grondslag als verzekeraar of
kredietinstelling optreedt", precum şi alte societăţi
constituite în conformitate cu legislaţia olandeză şi care sunt
supuse impozitului pe profit în Ţările de Jos;
t) societăţi
aflate sub incidenţa legislaţiei austriece, denumite
"Aktiengesellschaft", "Gesellschaft mit beschrankter
Haftung", "Versicherungsvereine auf Gegenseitigkeit",
"Erwerbs- und Wirtschaftsgenossenschaften", "Betriebe
gewerblicher Art von Korperschaften des offentlichen Rechts",
"Sparkassen", precum şi alte societăţi comerciale
constituite în conformitate cu legislaţia austriacă şi care sunt
supuse impozitului pe profit în Austria;
ţ)
societăţi aflate sub incidenţa legislaţiei poloneze,
denumite "spolka akcyjna", "spolka z ograniczona
odpowiedzialnoscia";
u) societăţi
comerciale sau societăţi civile care îmbracă o formă
comercială şi cooperative şi întreprinderi publice
înfiinţate în conformitate cu legislaţia portugheză;
v) societăţi
aflate sub incidenţa legislaţiei române, cunoscute drept:
"societăţi pe acţiuni", "societăţi în
comandită pe acţiuni" şi "societăţi cu
răspundere limitată";
w) societăţi
aflate sub incidenţa legislaţiei slovene, denumite "delniska
druzba", "komanditna druzba", "druzba z omejeno
odgovornostjo";
x) societăţi
aflate sub incidenţa legislaţiei slovace, denumite "akciova
spolocnost", "spolocnost's rucenim obmedzenym", "komanditna
spolocnost";
y) societăţi
aflate sub incidenţa legislaţiei finlandeze, denumite "osakeyhtio"/"aktiebolag",
"osuuskunta"/"andelslag",
"saastopankki"/"sparbank" şi
"vakuutusyhtio"/"forsakringsbolag";
z) societăţi
aflate sub incidenţa legislaţiei suedeze, denumite
"aktiebolag", "forsakringsaktiebolag", "ekonomiska
foreningar", "sparbanker", "omsesidiga
forsakringsbolag", "forsakringsforeningar";
aa)
societăţi constituite în conformitate cu legislaţia din Regatul
Unit.
ANEXA 4
LISTA IMPOZITELOR
la
care se face referire la art. 33
alin. (2) pct. 12
lit. c)
Pentru îndeplinirea
condiţiei de la art. 33 alin. (2) pct. 12 lit. c), societatea dintr-un
stat membru trebuie să plătească, în conformitate cu
legislaţia fiscală a statului respectiv, fără posibilitatea
unei opţiuni sau exceptări, unul din următoarele impozite:
- impot des
societes/vennootschapsbelasting în Belgia;
- (text în limba
bulgară)*) în Bulgaria;
──────────
*) Notă CTCE:
Textul în limba
bulgară se găseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 688 din 10 septembrie la pagina 42 (a se vedea imaginea asociată).
──────────
- dan z prijmu
pravnickych osob în Republica Cehă;
- selskabsskat în
Danemarca;
- Korperschaftssteuer
în Germania;
- tulumaks în Estonia;
- corporation tax în
Irlanda;
- (text în limba
greacă)*) în Grecia;
──────────
*) Notă CTCE:
Textul în limba
greacă se găseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 688 din 10 septembrie la pagina 42 (a se vedea imaginea asociată).
──────────
- impuesto sobre
sociedades în Spania;
- impot sur les
societes în Franţa;
- porez na dobit în
Croaţia;
- imposta sul reddito
delle societa în Italia;
- (text în limba
greacă)*) în Cipru;
──────────
*) Notă CTCE:
Textul în limba
greacă se găseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 688 din 10 septembrie la pagina 43 (a se vedea imaginea asociată).
──────────
- uznemumu ienakuma
nodoklis în Letonia;
- pelno mokestis în
Lituania;
- impot sur le revenu
des collectivites în Luxemburg;
- tarsasagi ado în
Ungaria;
- taxxa fuq l-income
în Malta;
-
vennootschapsbelasting în Ţările de Jos;
- Korperschaftssteuer
în Austria;
- podatek dochodowy od
osob prawnych în Polonia;
- imposto sobre o
rendimento das pessoas colectivas în Portugalia;
- impozit pe profit în
România;
- davek od dobicka
pravnih oseb în Slovenia;
- dan z prijmov
pravnickych osob în Slovacia;
- yhteisojen
tulovero/inkomstskatten for samfund în Finlanda;
- statlig inkomstskatt
în Suedia;
- corporation tax în
Regatul Unit.
TITLUL III
Impozitul pe
veniturile microîntreprinderilor
ART. 47
Definiţia
microîntreprinderii
În sensul prezentului
titlu, o microîntreprindere este o persoană juridică română care
îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii, la data de 31
decembrie a anului fiscal precedent:
a) a realizat
venituri, altele decât cele obţinute din desfăşurarea
activităţilor, prevăzute la art. 48 alin. (6);
b) a realizat
venituri, altele decât cele din consultanţă şi management, în
proporţie de peste 80% din veniturile totale;
c) a
realizat venituri care nu au depăşit echivalentul în lei a 100.000
euro. Cursul de schimb pentru determinarea echivalentului în euro este cel
valabil la închiderea exerciţiului financiar în care s-au înregistrat
veniturile;
----------
Lit. c) a art. 47 a
fost modificată de pct. 4 al art.
I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015.
d) capitalul social al
acesteia este deţinut de persoane, altele decât statul şi
unităţile administrativ-teritoriale;
e) nu se află în
dizolvare, urmată de lichidare, înregistrată în registrul
comerţului sau la instanţele judecătoreşti, potrivit legii.
ART. 48
Reguli de aplicare a
sistemului de impunere pe veniturile microîntreprinderii
(1) Impozitul
reglementat de prezentul titlu este obligatoriu.
(2) Persoanele
juridice române aplică impozitul reglementat de prezentul titlu începând
cu anul fiscal următor celui în care îndeplinesc condiţiile de
microîntreprindere prevăzute la art. 47.
(3) O persoană
juridică română care este nou-înfiinţată este obligată
să plătească impozit pe veniturile microîntreprinderilor
începând cu primul an fiscal, dacă condiţia prevăzută la
art. 47 lit. d) este îndeplinită la data înregistrării în registrul
comerţului.
(4) Prin excepţie
de la prevederile alin. (3), persoana juridică română
nou-înfiinţată care, începând cu data înregistrării în registrul
comerţului, intenţionează să desfăşoare
activităţile prevăzute la alin. (6), nu intră sub
incidenţa prezentului titlu.
(5) Prin excepţie
de la prevederile alin. (3), persoana juridică română
nou-înfiinţată care, la data înregistrării în registrul
comerţului, are subscris un capital social reprezentând cel puţin
echivalentul în lei al sumei de 25.000 euro poate opta să aplice
prevederile titlului II. Opţiunea este definitivă, cu condiţia
menţinerii valorii capitalului social de la data înregistrării,
pentru întreaga perioadă de existenţă a persoanei juridice
respective. În cazul în care această condiţie nu este
respectată, persoana juridică aplică prevederile prezentului
titlu, începând cu anul fiscal următor celui în care capitalul social este
redus sub valoarea reprezentând echivalentul în lei al sumei de 25.000 euro de
la data înregistrării, dacă sunt îndeplinite condiţiile
prevăzute la art. 47. Cursul de schimb utilizat pentru determinarea
echivalentului în lei pentru suma de 25.000 euro este cursul de schimb leu/euro
comunicat de Banca Naţională a României, valabil la data înregistrării
persoanei juridice.
(6) Nu intră sub
incidenţa prevederilor prezentului titlu persoanele juridice române care:
a)
desfăşoară activităţi în domeniul bancar;
b)
desfăşoară activităţi în domeniile asigurărilor
şi reasigurărilor, al pieţei de capital, cu excepţia
persoanelor juridice care desfăşoară activităţi de
intermediere în aceste domenii;
c)
desfăşoară activităţi în domeniul jocurilor de noroc;
d)
desfăşoară activităţi de explorare, dezvoltare,
exploatare a zăcămintelor petroliere şi gazelor naturale.
ART. 49
Aria de cuprindere a
impozitului
Impozitul stabilit
prin prezentul titlu, denumit impozit pe veniturile microîntreprinderilor, se
aplică asupra bazei impozabile determinate potrivit art. 53.
ART. 50
Anul fiscal
(1) Anul fiscal al
unei microîntreprinderi este anul calendaristic.
(2) În cazul unei
microîntreprinderi care se înfiinţează sau îşi încetează
existenţa, anul fiscal este perioada din anul calendaristic în care
persoana juridică a existat.
ART. 51
Cotele de impozitare
(1) Cotele
de impozitare pe veniturile microîntreprinderilor sunt:
a) 1%
pentru microîntreprinderile care au peste 2 salariaţi, inclusiv;
b) 2%
pentru microîntreprinderile care au un salariat;
c) 3%,
pentru microîntreprinderile care nu au salariaţi.
----------
Alin. (1) al art. 51 a
fost modificat de pct. 5 al art.
I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015.
(2) Prin excepţie
de la prevederile alin. (1), pentru persoanele juridice române
nouînfiinţate, care au cel puţin un salariat şi sunt constituite
pe o durată mai mare de 48 de luni, iar acţionarii/asociaţii lor
nu au deţinut titluri de participare la alte persoane juridice, cota de
impozitare este 1% pentru primele 24 de luni de la data înregistrării
persoanei juridice române, potrivit legii. Cota de impozitare se aplică
până la sfârşitul trimestrului în care se încheie perioada de 24 de
luni. Prevederile prezentului alineat se aplică dacă, în cadrul unei
perioade de 48 de luni de la data înregistrării, microîntreprinderea nu se
află în următoarele situaţii:
- lichidarea
voluntară prin hotărârea adunării generale, potrivit legii;
- dizolvarea
fără lichidare, potrivit legii;
- inactivitate
temporară, potrivit legii;
- declararea pe
propria răspundere a nedesfăşurării de activităţi
la sediul social/sediile secundare, potrivit legii;
- majorarea
capitalului social prin aporturi efectuate, potrivit legii, de noi
acţionari/asociaţi;
-
acţionarii/asociaţii săi vând/cesionează/schimbă
titlurile de participare deţinute.
Condiţia
privitoare la salariat se consideră îndeplinită dacă angajarea
se efectuează în termen de 60 de zile inclusiv de la data
înregistrării persoanei juridice respective.
(3) În cazul în care
persoana juridică română nou-înfiinţată nu mai are niciun
salariat în primele 24 de luni, aceasta aplică prevederile alin. (1)
începând cu trimestrul în care s-a efectuat modificarea. Pentru persoana
juridică cu un singur salariat, al cărui raport de muncă
încetează, condiţia prevăzută la alin. (2) se
consideră îndeplinită dacă în cursul trimestrului respectiv este
angajat un nou salariat.
(4) În sensul
prezentului articol, prin salariat se înţelege persoana angajată cu
contract individual de muncă cu normă întreagă, potrivit Legii nr. 53/2003
- Codul muncii, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare. Condiţia se consideră îndeplinită
şi în cazul microîntreprinderilor care:
a) au persoane
angajate cu contract individual de muncă cu timp parţial dacă
fracţiunile de normă prevăzute în acestea, însumate,
reprezintă echivalentul unei norme întregi;
b) au încheiate
contracte de administrare sau mandat, potrivit legii, în cazul în care
remuneraţia acestora este cel puţin la nivelul salariului de
bază minim brut pe ţară garantat în plată.
(5) În
cazul în care, în cursul anului fiscal, numărul de salariaţi se
modifică, cotele de impozitare prevăzute la alin. (1) se aplică
în mod corespunzător, începând cu trimestrul în care s-a efectuat
modificarea, potrivit legii. Pentru microîntreprinderile care au un salariat,
respectiv 2 salariaţi şi care aplică cotele de impozitare
prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b), al căror raport de
muncă încetează, condiţia referitoare la numărul de
salariaţi se consideră îndeplinită dacă în cursul
aceluiaşi trimestru sunt angajaţi noi salariaţi.
----------
Alin. (5) al art. 52 a
fost introdus de pct. 6 al art.
I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015.
(6) Pentru
microîntreprinderile care nu au niciun salariat sau au unul sau 2
salariaţi, în situaţia în care numărul acestora se
modifică, în scopul menţinerii/modificării cotelor de impozitare
prevăzute la alin. (1), noii salariaţi trebuie angajaţi cu
contract individual de muncă pe durată nedeterminată sau pe
durată determinată pe o perioadă de cel puţin 12 luni.
----------
Alin. (6) al art. 52 a
fost introdus de pct. 6 al art.
I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015.
ART. 52
Reguli de ieşire
din sistemul de impunere pe veniturile microîntreprinderii în cursul anului
(1)
Dacă în cursul unui an fiscal o microîntreprindere realizează
venituri mai mari de 100.000 euro sau ponderea veniturilor realizate din
consultanţă şi management în veniturile totale este de peste 20%
inclusiv, aceasta datorează impozit pe profit, începând cu trimestrul în
care s-a depăşit oricare dintre aceste limite.
----------
Alin. (1) al art. 52 a
fost modificat de pct. 7 al art.
I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015.
(2) Limitele fiscale
prevăzute la alin. (1) se verifică pe baza veniturilor înregistrate
cumulat de la începutul anului fiscal. Cursul de schimb pentru determinarea
echivalentului în euro este cel valabil la închiderea exerciţiului
financiar precedent.
(3)
Microîntreprinderile care în cursul unui trimestru încep să
desfăşoare activităţi de natura celor prevăzute la
art. 48 alin. (6) datorează impozit pe profit începând cu trimestrul
respectiv.
(4) Calculul şi
plata impozitului pe profit de către microîntreprinderile care se
încadrează în prevederile alin. (1) şi (3) se efectuează luând
în considerare veniturile şi cheltuielile realizate începând cu trimestrul
respectiv.
ART. 53
Baza impozabilă
(1) Baza
impozabilă a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor o constituie
veniturile din orice sursă, din care se scad:
a) veniturile aferente
costurilor stocurilor de produse;
b) veniturile aferente
costurilor serviciilor în curs de execuţie;
c) veniturile din
producţia de imobilizări corporale şi necorporale;
d) veniturile din
subvenţii;
e) veniturile din
provizioane, ajustări pentru depreciere sau pentru pierdere de valoare,
care au fost cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil;
f) veniturile
rezultate din restituirea sau anularea unor dobânzi şi/sau
penalităţi de întârziere, care au fost cheltuieli nedeductibile la
calculul profitului impozabil;
g) veniturile
realizate din despăgubiri, de la societăţile de
asigurare/reasigurare, pentru pagubele produse bunurilor de natura stocurilor
sau a activelor corporale proprii;
h) veniturile din
diferenţe de curs valutar;
i) veniturile financiare aferente
creanţelor şi datoriilor cu decontare în funcţie de cursul unei
valute, rezultate din evaluarea sau decontarea acestora;
j) valoarea
reducerilor comerciale acordate ulterior facturării, înregistrate în
contul "709", potrivit reglementărilor contabile aplicabile;
k) veniturile aferente
titlurilor de plată obţinute de persoanele îndreptăţite,
potrivit legii, titulari iniţiali aflaţi în evidenţa Comisiei
Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sau moştenitorii legali ai
acestora;
l) despăgubirile
primite în baza hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului;
m) veniturile
obţinute dintr-un stat străin cu care România are încheiată
convenţie de evitare a dublei impuneri, dacă acestea au fost
impozitate în statul străin.
(2) Pentru
determinarea impozitului pe veniturile microîntreprinderilor, la baza
impozabilă determinată potrivit alin. (1) se adaugă
următoarele:
a) valoarea
reducerilor comerciale primite ulterior facturării, înregistrate în contul
"609", potrivit reglementărilor contabile aplicabile;
b) în trimestrul IV
sau în ultimul trimestru al perioadei impozabile, în cazul contribuabililor
care îşi încetează existenţa, diferenţa favorabilă
dintre veniturile din diferenţe de curs valutar/veniturile financiare
aferente creanţelor şi datoriilor cu decontare în funcţie de
cursul unei valute, rezultate din evaluarea sau decontarea acestora, şi
cheltuielile din diferenţe de curs valutar/cheltuielile financiare
aferente, înregistrate cumulat de la începutul anului;
c) rezervele, cu
excepţia celor reprezentând facilităţi fiscale, reduse sau
anulate, reprezentând rezerva legală, rezerve din reevaluarea mijloacelor
fixe, inclusiv a terenurilor, care au fost deduse la calculul profitului
impozabil şi nu au fost impozitate în perioada în care
microîntreprinderile au fost şi plătitoare de impozit pe profit,
indiferent dacă reducerea sau anularea este datorată modificării
destinaţiei rezervei, distribuirii acesteia către participanţi
sub orice formă, lichidării, divizării, fuziunii
contribuabilului sau oricărui altui motiv;
d) rezervele
reprezentând facilităţi fiscale, constituite în perioada în care
microîntreprinderile au fost şi plătitoare de impozit pe profit, care
sunt utilizate pentru majorarea capitalului social, pentru distribuire
către participanţi sub orice formă, pentru acoperirea
pierderilor sau pentru oricare alt motiv. În situaţia în care rezervele
fiscale sunt menţinute până la lichidare, acestea nu sunt luate în
calcul pentru determinarea bazei impozabile ca urmare a lichidării.
(3) În cazul în care o
microîntreprindere achiziţionează case de marcat, valoarea de
achiziţie a acestora se deduce din baza impozabilă, în conformitate
cu documentul justificativ, în trimestrul în care au fost puse în
funcţiune, potrivit legii.
ART. 54
Reguli de determinare
a condiţiilor de aplicare a sistemului de impunere pe veniturile
microîntreprinderii
Pentru încadrarea în
condiţiile privind nivelul veniturilor prevăzute la art. 47 lit. b) şi
c) şi art. 52, se vor lua în calcul aceleaşi venituri care constituie
baza impozabilă prevăzută la art. 53.
ART. 55
Termenele de declarare
a menţiunilor
(1) Persoanele
juridice care se înfiinţează în cursul unui an fiscal, precum şi
microîntreprinderile care intră sub incidenţa prevederilor art. 52
comunică organelor fiscale competente aplicarea/ieşirea din sistemul
de impunere pe veniturile microîntreprinderilor, potrivit prevederilor Codului
de procedură fiscală.
(2) Persoanele
juridice române plătitoare de impozit pe profit comunică organelor
fiscale competente aplicarea sistemului de impunere pe veniturile
microîntreprinderilor, până la data de 31 martie inclusiv a anului pentru
care se plăteşte impozitul pe veniturile microîntreprinderilor.
(3) În cazul în care,
în cursul anului fiscal, una dintre condiţiile impuse la art. 47 lit. d)
şi e) nu mai este îndeplinită, microîntreprinderea comunică
organelor fiscale competente ieşirea din sistemul de impunere pe
veniturile microîntreprinderilor, până la data de 31 martie inclusiv a
anului fiscal următor.
ART. 56
Plata impozitului
şi depunerea declaraţiilor fiscale
(1) Calculul şi
plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor se efectuează
trimestrial, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare
trimestrului pentru care se calculează impozitul.
(2)
Microîntreprinderile au obligaţia de a depune, până la termenul de
plată a impozitului, declaraţia de impozit pe veniturile
microîntreprinderilor.
(3) Persoanele juridice
care se dizolvă cu lichidare, potrivit legii, în cursul aceluiaşi an
în care a început lichidarea au obligaţia să depună
declaraţia de impozit pe veniturile microîntreprinderilor şi să
plătească impozitul aferent până la data depunerii
situaţiilor financiare la organul fiscal competent.
(4) Persoanele
juridice care, în cursul anului fiscal, se dizolvă fără
lichidare au obligaţia să depună declaraţia de impozit pe
veniturile microîntreprinderilor şi să plătească impozitul
până la închiderea perioadei impozabile.
(5) Impozitul
reglementat de prezentul titlu reprezintă venit al bugetului de stat.
ART. 57
Prevederi fiscale
referitoare la amortizare şi impozitul pe dividende
(1)
Microîntreprinderile sunt obligate să ţină evidenţa amortizării
fiscale, potrivit art. 28 al titlului II.
(2) Pentru declararea,
reţinerea şi plata impozitului pe dividendele plătite către
o persoană juridică română, microîntreprinderile sunt obligate
să aplice prevederile art. 43 al titlului II.
TITLUL IV
Impozitul pe venit
CAP. I
Dispoziţii
generale
ART. 58
Contribuabili
Următoarele
persoane datorează plata impozitului conform prezentului titlu şi
sunt numite în continuare contribuabili:
a) persoanele fizice
rezidente;
b) persoanele fizice
nerezidente care desfăşoară o activitate independentă prin
intermediul unui sediu permanent în România;
c) persoanele fizice
nerezidente care desfăşoară activităţi dependente în
România;
d) persoanele fizice
nerezidente care obţin venituri prevăzute la art. 129.
ART. 59
Sfera de cuprindere a
impozitului
(1) Impozitul
prevăzut în prezentul titlu, denumit în continuare impozit pe venit, se
aplică următoarelor venituri:
a) în cazul
persoanelor fizice rezidente române, cu domiciliul în România, veniturilor
obţinute din orice sursă, atât din România, cât şi din afara
României;
b) în cazul
persoanelor fizice rezidente, altele decât cele prevăzute la lit. a),
veniturilor obţinute din orice sursă, atât din România, cât şi
din afara României, începând cu data de la care acestea devin rezidenţi în
România;
c) în cazul
persoanelor fizice nerezidente, care desfăşoară activitate
independentă prin intermediul unui sediu permanent în România, venitului
net atribuibil sediului permanent;
d) în cazul
persoanelor fizice nerezidente, care desfăşoară activitate
dependentă în România, venitului salarial net din această activitate
dependentă;
e) în cazul
persoanelor fizice nerezidente, care obţin veniturile prevăzute la art.
58 lit. d), venitului determinat conform regulilor prevăzute în prezentul
titlu, ce corespund categoriei respective de venit.
(2) Persoanele fizice
nerezidente care îndeplinesc condiţiile de rezidenţă
prevăzute la art. 7 pct. 28 lit. b) sau c) vor fi supuse impozitului pe
venit pentru veniturile obţinute din orice sursă, atât din România,
cât şi din afara României, începând cu data de la care acestea devin
rezidente în România.
(3) Fac excepţie
de la prevederile alin. (2) persoanele fizice care dovedesc că sunt
rezidenţi ai unor state cu care România are încheiate convenţii de
evitare a dublei impuneri, cărora le sunt aplicabile prevederile
convenţiilor.
(4) Persoana
fizică nerezidentă care a îndeplinit pe perioada şederii în
România condiţiile de rezidenţă potrivit art. 7 pct. 28 lit. b)
sau c) va fi considerată rezidentă în România până la data la
care persoana fizică părăseşte România. Această
persoană are obligaţia completării şi depunerii la
autoritatea competentă din România a formularului prevăzut la art.
230 alin. (7), cu 30 de zile înaintea plecării din România pentru o
perioadă sau mai multe perioade de şedere în străinătate
care depăşesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui
interval de 12 luni consecutive, şi nu va mai face dovada schimbării
rezidenţei fiscale într-un alt stat.
(5) Persoana
fizică rezidentă română, cu domiciliul în România, care
dovedeşte schimbarea rezidenţei într-un stat cu care România are
încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri, este obligată
în continuare la plata impozitului pe veniturile obţinute din orice
sursă, atât din România, cât şi din afara României, până la data
schimbării rezidenţei. Această persoană are obligaţia
completării şi depunerii la autoritatea competentă din România a
formularului prevăzut la art. 230 alin. (7), cu 30 de zile înaintea
plecării din România pentru o perioadă sau mai multe perioade de
şedere în străinătate care depăşesc în total 183 de
zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive, şi va
face dovada schimbării rezidenţei fiscale într-un alt stat.
(6) Rezidenţii
statelor cu care România are încheiate convenţii de evitare a dublei
impuneri trebuie să îşi dovedească rezidenţa fiscală
printr-un certificat de rezidenţă emis de către autoritatea
fiscală competentă din statul străin sau printr-un alt document
eliberat de către o altă autoritate decât cea fiscală, care are
atribuţii în domeniul certificării rezidenţei conform
legislaţiei interne a acelui stat. Acest certificat/document este valabil
pentru anul/anii pentru care este emis.
(7) Persoana
fizică rezidentă română, cu domiciliul în România, care
dovedeşte schimbarea rezidenţei într-un stat cu care România nu are
încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri este obligată
în continuare la plata impozitului pe veniturile obţinute din orice
sursă, atât din România, cât şi din afara României, pentru anul
calendaristic în care are loc schimbarea rezidenţei, precum şi în
următorii 3 ani calendaristici. Această persoană are
obligaţia completării şi depunerii la autoritatea
competentă din România a formularului prevăzut la art. 230 alin. (7),
cu 30 de zile înaintea plecării din România pentru o perioadă sau mai
multe perioade de şedere în străinătate care depăşesc
în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni
consecutive.
ART. 60
Scutiri
Sunt scutiţi de
la plata impozitului pe venit următorii contribuabili:
1. persoanele fizice
cu handicap grav sau accentuat, pentru veniturile realizate din:
a)
activităţi independente, realizate în mod individual şi/sau
într-o formă de asociere;
b) salarii şi
asimilate salariilor, prevăzute la art. 76 alin. (1)-(3);
c) pensii;
d)
activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură,
altele decât cele prevăzute la art. 105, realizate în mod individual
şi/sau într-o formă de asociere fără personalitate
juridică;
2. persoanele fizice,
pentru veniturile realizate din venituri din salarii şi asimilate
salariilor prevăzute la art. 76 alin. (1)-(3), ca urmare a
desfăşurării activităţii de creare de programe pentru
calculator. Încadrarea în activitatea de creare de programe pentru calculator
se face prin ordin comun al ministrului muncii, familiei, protecţiei
sociale şi persoanelor vârstnice, al ministrului pentru societatea informaţională,
al ministrului educaţiei şi cercetării ştiinţifice
şi al ministrului finanţelor publice.
ART. 61
Categorii de venituri
supuse impozitului pe venit
Categoriile de
venituri supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor prezentului titlu,
sunt următoarele:
a) venituri din
activităţi independente, definite conform art. 67;
b) venituri din
salarii şi asimilate salariilor, definite conform art. 76;
c) venituri din
cedarea folosinţei bunurilor, definite conform art. 83;
d) venituri din
investiţii, definite conform art. 91;
e) venituri din
pensii, definite conform art. 99;
f) venituri din
activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură,
definite conform art. 103;
g) venituri din premii
şi din jocuri de noroc, definite conform art. 108;
h) venituri din
transferul proprietăţilor imobiliare, definite conform art. 111;
i) venituri din alte
surse, definite conform art. 114 şi 117.
ART. 62
Venituri neimpozabile
În înţelesul
impozitului pe venit, următoarele venituri nu sunt impozabile:
a) ajutoarele,
indemnizaţiile şi alte forme de sprijin cu destinaţie
specială, primite de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale
de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele locale şi din alte fonduri
publice sau colectate public, inclusiv cele din fonduri externe nerambursabile,
precum şi cele de aceeaşi natură primite de la organizaţii
neguvernamentale, potrivit statutelor proprii, sau de la alte persoane;
b) indemnizaţiile
pentru incapacitate temporară de muncă acordate, potrivit legii,
persoanelor fizice, altele decât cele care obţin venituri din salarii
şi asimilate salariilor;
c) indemnizaţiile
pentru: risc maternal, maternitate, creşterea copilului şi îngrijirea
copilului bolnav, potrivit legii;
d) recompense acordate
conform legii din fonduri publice;
e) veniturile
realizate din valorificarea, prin centrele de colectare, a bunurilor mobile sub
forma deşeurilor care fac obiectul programelor naţionale
finanţate din bugetul de stat sau din alte fonduri publice;
f) veniturile de orice
fel, în bani sau în natură, primite la predarea deşeurilor din
patrimoniul personal;
g) sumele încasate din
asigurări de orice fel reprezentând despăgubiri, sume asigurate,
precum şi orice alte drepturi, cu excepţia câştigurilor primite
de la societăţile de asigurări ca urmare a contractului de
asigurare încheiat între părţi, cu ocazia tragerilor de amortizare;
h) despăgubirile
în bani sau în natură primite de către o persoană fizică ca
urmare a unui prejudiciu material suferit de aceasta, inclusiv
despăgubirile reprezentând daunele morale;
i) sumele primite ca
urmare a exproprierii pentru cauză de utilitate publică, conform
legii;
j) sumele primite
drept despăgubiri pentru pagube suportate ca urmare a
calamităţilor naturale, precum şi pentru cazurile de
invaliditate sau deces, conform legii;
k) pensiile pentru
invalizii de război, orfanii, văduvele/văduvii de război,
pensiile acordate în cazurile de invaliditate sau de deces pentru personalul
participant, potrivit legii, la misiuni şi operaţii în afara
teritoriului statului român, pensiile acordate în cazurile de invaliditate sau
de deces, survenite în timpul sau din cauza serviciului, personalului încadrat
în instituţiile publice de apărare, ordine publică şi
siguranţă naţională, sumele fixe pentru îngrijirea
pensionarilor care au fost încadraţi în gradul I de invaliditate, precum
şi pensiile, altele decât pensiile plătite din fonduri constituite
prin contribuţii obligatorii la un sistem de asigurări sociale,
inclusiv cele din fonduri de pensii facultative şi cele finanţate de
la bugetul de stat;
l) sumele sau bunurile
primite sub formă de sponsorizare sau mecenat, conform legii;
m) veniturile primite
ca urmare a transferului dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile
şi mobile din patrimoniul personal, altele decât câştigurile din
transferul titlurilor de valoare şi/sau aurului financiar prevăzute
la cap. V - Venituri din investiţii, precum şi altele decât cele definite
la cap. IX - Venituri din transferul proprietăţilor imobiliare din
patrimoniul personal;
n) drepturile în bani
şi în natură primite de:
- militarii în termen,
soldaţii şi gradaţii profesionişti care urmează
modulul instruirii individuale, elevii, studenţii şi cursanţii
instituţiilor de învăţământ din sectorul de apărare
naţională, ordine publică şi siguranţă
naţională;
- personalul militar,
militarii în termen, poliţiştii şi funcţionarii publici cu
statut special din sistemul administraţiei penitenciare, rezerviştii,
pe timpul concentrării sau mobilizării;
o) bursele primite de
persoanele care urmează orice formă de şcolarizare sau
perfecţionare în cadru instituţionalizat;
p) sumele sau
bunurile, inclusiv titluri de valoare şi aur financiar, primite cu titlu
de moştenire ori donaţie. Pentru proprietăţile imobiliare,
în cazul moştenirilor şi donaţiilor se aplică
reglementările prevăzute la art. 111 alin. (2) şi (3);
q) veniturile primite
de membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare pentru
activităţile desfăşurate în România în calitatea lor
oficială, în condiţii de reciprocitate, în virtutea regulilor
generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri
speciale la care România este parte;
r) veniturile nete în
valută primite de membrii misiunilor diplomatice, oficiilor consulare
şi institutelor culturale ale României amplasate în străinătate,
precum şi veniturile în valută primite de personalul încadrat în
instituţiile publice de apărare, ordine publică şi
siguranţă naţională, trimis în misiune permanentă în
străinătate, în conformitate cu legislaţia în vigoare;
s) veniturile primite
de oficialii organismelor şi organizaţiilor internaţionale din
activităţile desfăşurate în România în calitatea lor
oficială, cu condiţia ca poziţia acestora de oficial să fie
confirmată de Ministerul Afacerilor Externe;
ş) veniturile
primite de cetăţeni străini pentru activitatea de
consultanţă desfăşurată în România, în conformitate cu
acordurile de finanţare nerambursabilă încheiate de România cu alte
state, cu organisme internaţionale şi organizaţii
neguvernamentale;
t) veniturile primite
de cetăţeni străini pentru activităţi
desfăşurate în România, în calitate de corespondenţi de
presă, cu condiţia reciprocităţii acordate
cetăţenilor români pentru venituri din astfel de activităţi
şi cu condiţia ca poziţia acestor persoane să fie
confirmată de Ministerul Afacerilor Externe;
ţ) sumele
reprezentând diferenţa de dobândă subvenţionată pentru
creditele primite în conformitate cu legislaţia în vigoare;
u) subvenţiile
primite pentru achiziţionarea de bunuri, dacă subvenţiile sunt
acordate în conformitate cu legislaţia în vigoare;
v) veniturile
reprezentând avantaje în bani şi/sau în natură, stabilite potrivit
legii, primite de persoanele cu handicap, veteranii de război, invalizii,
orfanii şi văduvele de război, accidentaţii de război
în afara serviciului ordonat, persoanele persecutate din motive politice de
dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, cele deportate în
străinătate ori constituite în prizonieri, persoanele care au
efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă din cadrul
Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961 şi soţiile
celor decedaţi, urmaşii eroilor-martiri, răniţii şi
luptătorii pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989
şi pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov
din noiembrie 1987, precum şi persoanele persecutate de către
regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până
la 6 martie 1945 din motive etnice;
w) premiile
obţinute de sportivii medaliaţi la campionatele mondiale, europene
şi la jocurile olimpice/paralimpice. Nu sunt venituri impozabile premiile,
primele şi indemnizaţiile sportive acordate sportivilor,
antrenorilor, tehnicienilor şi altor specialişti, prevăzuţi
în legislaţia în materie, în vederea realizării obiectivelor de
înaltă performanţă: clasarea pe locurile 1-6 la campionatele europene,
campionatele mondiale şi jocurile olimpice/paralimpice, precum şi
calificarea şi participarea la turneele finale ale campionatelor mondiale
şi europene, prima grupă valorică, precum şi la jocurile
olimpice/paralimpice, în cazul jocurilor sportive. De asemenea, nu sunt
venituri impozabile primele şi indemnizaţiile sportive acordate
sportivilor, antrenorilor, tehnicienilor şi altor specialişti,
prevăzuţi de legislaţia în materie, în vederea pregătirii
şi participării la competiţiile internaţionale oficiale ale
loturilor reprezentative ale României. Au acelaşi regim fiscal primele
acordate sportivilor, antrenorilor, tehnicienilor şi altor
specialişti, prevăzuţi în legislaţia în materie, din sumele
încasate de cluburi ca urmare a calificării şi participării la
competiţii intercluburi oficiale europene sau mondiale;
x) premiile şi
alte drepturi sub formă de cazare, masă, transport şi altele
asemenea, obţinute de elevi şi studenţi în cadrul
competiţiilor interne şi internaţionale, inclusiv elevi şi
studenţi nerezidenţi în cadrul competiţiilor desfăşurate
în România;
y) prima de stat
acordată pentru economisirea şi creditarea în sistem colectiv pentru
domeniul locativ, în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea
capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007,
cu modificările şi completările ulterioare;
z) alte venituri care
nu sunt impozabile, astfel cum sunt precizate la fiecare categorie de venit.
ART. 63
Reguli generale
aplicabile veniturilor realizate din operaţiunea de fiducie
(1) Transferul de la
constituitor la fiduciar al masei patrimoniale fiduciare nu generează
venituri impozabile, în înţelesul prezentului titlu, la momentul
transferului, pentru părţile implicate, respectiv constituitor
şi fiduciar, în cazul în care părţile respective sunt
contribuabili potrivit prezentului titlu.
(2) Remuneraţia
fiduciarului contribuabil potrivit prezentului titlu, notar public sau avocat,
primită pentru administrarea masei patrimoniale, constituie, în
înţelesul prezentului titlu, venit din activitatea adiacentă şi
se supune impunerii cumulat cu veniturile din activitatea
desfăşurată de notar sau avocat, potrivit prevederilor cap. II -
Venituri din activităţi independente.
(3) Tratamentul fiscal
al veniturilor realizate din administrarea masei patrimoniale de către
fiduciar, altele decât remuneraţia fiduciarului, se stabileşte în
funcţie de natura venitului respectiv şi se supune impunerii potrivit
regulilor proprii fiecărei categorii de venituri. La determinarea
venitului impozabil nu se deduc pierderile fiscale ale constituitorului,
acestea reprezentând pierderi definitive. În cazul în care constituitorul este contribuabil
potrivit prezentului titlu, obligaţiile fiscale ale acestuia în
legătură cu masa patrimonială administrată vor fi
îndeplinite de fiduciar.
(4) Venitul realizat
în bani şi în natură de beneficiarul persoană fizică la
transferul masei patrimoniale de la fiduciar se supune impunerii potrivit
prevederilor cap. X - Venituri din alte surse. Fac excepţie veniturile
realizate de beneficiar din transferul masei patrimoniale, în situaţia în
care acesta este constituitorul, caz în care veniturile respective sunt
neimpozabile. Obligaţia evaluării veniturilor realizate, la
preţul stabilit prin expertiză tehnică, la locul şi la data
primirii acestora, revine fiduciarului. Pierderile fiscale înregistrate din
administrarea masei patrimoniale de către fiduciar reprezintă
pierderi definitive şi nu se deduc la determinarea venitului impozabil
pentru beneficiar ulterior transferului masei patrimoniale de la fiduciar la
beneficiarul persoană fizică.
ART. 64
Cotele de impozitare
(1) Cota de impozit
este de 16% şi se aplică asupra venitului impozabil
corespunzător fiecărei surse din fiecare categorie pentru
determinarea impozitului pe veniturile din:
a)
activităţi independente;
b) salarii şi
asimilate salariilor;
c) cedarea
folosinţei bunurilor;
d) investiţii;
e) pensii;
f)
activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură;
g) premii;
h) alte surse.
(2) Fac excepţie
de la prevederile alin. (1) cotele de impozit prevăzute expres pentru
categoriile de venituri cuprinse în titlul IV.
ART. 65
Perioada
impozabilă
(1) Perioada
impozabilă este anul fiscal care corespunde anului calendaristic.
(2) Prin excepţie
de la prevederile alin. (1), perioada impozabilă este inferioară
anului calendaristic, în situaţia în care decesul contribuabilului survine
în cursul anului.
ART. 66
Stabilirea deducerilor
personale şi a sumelor fixe
(1) Deducerea
personală, precum şi celelalte sume fixe, exprimate în lei, se
stabilesc prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(2) Sumele sunt
calculate prin rotunjire la 10 lei, în sensul că fracţiunile sub 10
lei se majorează la 10 lei.
CAP. II
Venituri din
activităţi independente
ART. 67
Definirea veniturilor
din activităţi independente
(1) Veniturile din activităţi
independente cuprind veniturile din activităţi de producţie,
comerţ, prestări de servicii, veniturile din profesii liberale
şi veniturile din drepturi de proprietate intelectuală, realizate în
mod individual şi/sau într-o formă de asociere, inclusiv din
activităţi adiacente.
(2) Constituie
venituri din profesii liberale veniturile obţinute din prestarea de
servicii cu caracter profesional, potrivit actelor normative speciale care
reglementează organizarea şi exercitarea profesiei respective.
(3) Veniturile din
valorificarea sub orice formă a drepturilor de proprietate
intelectuală provin din drepturi de autor şi drepturi conexe
dreptului de autor, brevete de invenţie, desene şi modele, mărci
şi indicaţii geografice, topografii pentru produse semiconductoare
şi altele asemenea.
ART. 68
Reguli generale de
stabilire a venitului net anual din activităţi independente,
determinat în sistem real, pe baza datelor din contabilitate
(1) Venitul net anual
din activităţi independente se determină în sistem real, pe baza
datelor din contabilitate, ca diferenţă între venitul brut şi
cheltuielile deductibile efectuate în scopul realizării de venituri, cu
excepţia situaţiilor în care sunt aplicabile prevederile art. 69
şi 70.
(2) Venitul brut
cuprinde:
a) sumele încasate
şi echivalentul în lei al veniturilor în natură din
desfăşurarea activităţii;
b) veniturile sub
formă de dobânzi din creanţe comerciale sau din alte creanţe
utilizate în legătură cu o activitate independentă;
c) câştigurile
din transferul activelor din patrimoniul afacerii, utilizate într-o activitate
independentă, exclusiv contravaloarea bunurilor rămase după
încetarea definitivă a activităţii;
d) veniturile din
angajamentul de a nu desfăşura o activitate independentă sau de
a nu concura cu o altă persoană;
e) veniturile din
anularea sau scutirea unor datorii de plată apărute în
legătură cu o activitate independentă;
f) veniturile
înregistrate de casele de marcat cu memorie fiscală, instalate ca aparate
de taxat pe autovehiculele de transport persoane sau bunuri în regim de taxi.
(3) Nu sunt
considerate venituri brute:
a) aporturile în
numerar sau echivalentul în lei al aporturilor în natură făcute la
începerea unei activităţi sau în cursul desfăşurării
acesteia;
b) sumele primite sub
formă de credite bancare sau de împrumuturi de la persoane fizice sau
juridice;
c) sumele primite ca
despăgubiri;
d) sumele sau bunurile
primite sub formă de sponsorizări şi mecenat, conform legii, sau
donaţii.
(4) Condiţiile
generale pe care trebuie să le îndeplinească cheltuielile efectuate
în scopul desfăşurării activităţii independente,
pentru a putea fi deduse, în funcţie de natura acestora, sunt:
a) să fie
efectuate în cadrul activităţilor independente, justificate prin
documente;
b) să fie
cuprinse în cheltuielile exerciţiului financiar al anului în cursul
căruia au fost plătite;
c) să reprezinte
cheltuieli cu salariile şi cele asimilate salariilor astfel cum sunt
definite potrivit cap. III - Venituri din salarii şi asimilate salariilor,
cu excepţiile prevăzute de prezentul capitol;
d) să respecte
regulile privind amortizarea, prevăzute în titlul II, după caz;
e) să respecte
regulile privind deducerea cheltuielilor reprezentând investiţii în
mijloace fixe pentru cabinetele medicale, în conformitate cu prevederile art.
28 alin. (20);
f) să reprezinte
cheltuieli cu prime de asigurare efectuate pentru:
1. active corporale
sau necorporale din patrimoniul afacerii;
2. activele ce servesc
ca garanţie bancară pentru creditele utilizate în
desfăşurarea activităţii pentru care este autorizat
contribuabilul;
3. bunurile utilizate
în cadrul unor contracte de închiriere sau de leasing, potrivit clauzelor
contractuale;
4. asigurarea de risc
profesional;
g) să fie
efectuate pentru salariaţi pe perioada delegării/detaşării
în altă localitate, în ţară şi în străinătate, în
interesul serviciului, reprezentând indemnizaţiile plătite acestora,
precum şi cheltuielile de transport şi cazare;
h) să fie
efectuate pe perioada deplasării contribuabilului care îşi
desfăşoară activitatea individual şi/sau într-o formă
de asociere, în ţară şi în străinătate, în scopul
desfăşurării activităţii, reprezentând cheltuieli de
cazare şi transport, altele decât cele prevăzute la alin. (7) lit.
k);
i) să reprezinte
contribuţii profesionale obligatorii datorate, potrivit legii,
organizaţiilor profesionale din care fac parte contribuabilii;
j) să fie
efectuate în scopul desfăşurării activităţii şi
reglementate prin acte normative în vigoare;
k) în cazul
activelor neamortizabile prevăzute la art. 28 alin. (4), cheltuielile sunt
deductibile la momentul înstrăinării şi reprezintă
preţul de cumpărare sau valoarea stabilită prin expertiză
tehnică la data dobândirii, după caz.
----------
Lit. k) a alin. (4) al
art. 68 a fost modificată de pct. 8 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 50 din 27
octombrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie
2015.
(5) Următoarele
cheltuieli sunt deductibile limitat:
a) cheltuielile de
sponsorizare, mecenat, precum şi pentru acordarea de burse private,
efectuate conform legii, în limita unei cote de 5% din baza de calcul
determinată conform alin. (6);
b) cheltuielile de
protocol, în limita unei cote de 2% din baza de calcul determinată conform
alin. (6);
c) cheltuielile
sociale, în limita sumei obţinute prin aplicarea unei cote de până la
5% asupra valorii anuale a cheltuielilor efectuate cu salariile personalului,
pentru destinaţiile prevăzute la art. 25 alin. (3) lit. b) din titlul
II, după caz;
d)
scăzămintele, perisabilităţile, pierderile rezultate din
manipulare/depozitare, potrivit legislaţiei în materie, inclusiv
cheltuielile cu bunuri cu termen depăşit de valabilitate potrivit
legii;
e) cheltuielile
reprezentând tichetele de masă acordate de angajatori, potrivit legii;
f) cheltuielile
reprezentând voucherele de vacanţă acordate de angajatori, potrivit
legii;
g) contribuţiile
la fonduri de pensii facultative potrivit Legii
nr. 204/2006 privind pensiile facultative, cu modificările
şi completările ulterioare, şi cele reprezentând
contribuţii la schemele de pensii facultative, calificate astfel în
conformitate cu legislaţia privind pensiile facultative de către
Autoritatea de Supraveghere Financiară, efectuate către
entităţi autorizate, stabilite în state membre ale Uniunii Europene
sau aparţinând Spaţiului Economic European, plătite în scopul
personal al contribuabilului, indiferent dacă activitatea se
desfăşoară individual sau într-o formă de asociere, în
limita echivalentului în lei a 400 euro anual pentru fiecare persoană;
h) primele de
asigurare voluntară de sănătate, conform <LLNK 12006 95
11 201 0 17>Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul
sănătăţii, republicată, plătite în scopul
personal al contribuabilului, indiferent dacă activitatea se
desfăşoară individual sau într-o formă de asociere, în
limita echivalentului în lei a 400 euro anual pentru fiecare persoană;
i) cheltuielile
efectuate pentru activitatea independentă, cât şi în scopul personal
al contribuabilului sau asociaţilor sunt deductibile numai pentru partea
de cheltuială care este aferentă activităţii independente;
j) cheltuielile de
funcţionare, întreţinere şi reparaţii, aferente
autoturismelor folosite de contribuabil sau membru asociat sunt deductibile
limitat potrivit alin. (7) lit. k) la cel mult un singur autoturism aferent
fiecărei persoane;
k) cheltuielile reprezentând
contribuţii obligatorii datorate pentru salariaţi, inclusiv cele
pentru asigurarea de accidente de muncă şi boli profesionale,
potrivit legii;
l) cheltuielile
reprezentând contribuţii sociale obligatorii, potrivit legii, datorate de
către contribuabil în limitele stabilite potrivit prevederilor titlului V
- Contribuţii sociale obligatorii, indiferent dacă activitatea se
desfăşoară individual şi/sau într-o formă de asociere.
Deducerea cheltuielilor respective se efectuează de organul fiscal
competent la recalcularea venitului net anual/pierderii nete anuale, potrivit
prevederilor art. 75;
m) cheltuieli pentru
asigurarea securităţii şi sănătăţii în
muncă, potrivit legii;
n) dobânzi aferente
împrumuturilor de la persoane fizice şi juridice, altele decât
instituţiile care desfăşoară activitatea de creditare cu
titlu profesional, utilizate în desfăşurarea activităţii,
pe baza contractului încheiat între părţi, în limita nivelului
dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, pentru
împrumuturile în lei, în vigoare la data restituirii împrumutului şi,
respectiv, nivelul ratei dobânzii pentru împrumuturile în valută,
prevăzută la art. 27 alin. (7) lit. b);
o) cheltuielile
efectuate de utilizator, reprezentând chiria - rata de leasing - în cazul
contractelor de leasing operaţional, respectiv cheltuielile cu amortizarea
şi dobânzile pentru contractele de leasing financiar, stabilite în
conformitate cu prevederile privind operaţiunile de leasing şi
societăţile de leasing;
p) cotizaţii
plătite la asociaţiile profesionale în limita a 4.000 euro anual;
q) cheltuielile
reprezentând contribuţiile profesionale obligatorii datorate, potrivit
legii, organizaţiilor profesionale din care fac parte contribuabilii, în
limita a 5% din venitul brut realizat.
(6) Baza de calcul se
determină ca diferenţă între venitul brut şi cheltuielile
deductibile, altele decât cheltuielile de sponsorizare, mecenat, pentru
acordarea de burse private, cheltuielile de protocol.
(7) Nu sunt cheltuieli
deductibile:
a) sumele sau bunurile
utilizate de contribuabil pentru uzul personal sau al familiei sale;
b) cheltuielile
corespunzătoare veniturilor neimpozabile ale căror surse se află
pe teritoriul României sau în străinătate;
c) impozitul pe venit datorat potrivit
prezentului titlu, inclusiv impozitul pe venitul realizat în
străinătate;
d)
cheltuielile cu primele de asigurare, altele decât cele prevăzute la alin.
(4) lit. f), alin. (5) lit. h) şi cele efectuate pentru persoanele care
obţin venituri din salarii şi asimilate salariilor, definite potrivit
prevederilor cap. III - Venitul din salarii şi asimilate salariilor;
----------
Lit. d) a alin. (7) al
art. 68 a fost modificată de pct. 9 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 50 din 27
octombrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3
noiembrie 2015.
e) donaţii de
orice fel;
f)
dobânzile/majorările de întârziere, amenzile, sumele sau valoarea
bunurilor confiscate ca urmare a încălcării dispoziţiilor legale
în vigoare şi penalităţile, datorate autorităţilor
române/străine, potrivit prevederilor legale, cu excepţia celor
plătite, conform clauzelor din contractele comerciale încheiate cu aceste
autorităţi;
g) ratele aferente
creditelor angajate;
h) cheltuielile de
achiziţionare sau de fabricare a bunurilor şi a drepturilor
amortizabile din Registrul-inventar;
i) cheltuielile
privind bunurile constatate lipsă din gestiune sau degradate şi
neimputabile, dacă inventarul nu este acoperit de o poliţă de
asigurare;
j) impozitul pe venit
suportat de plătitorul venitului în contul beneficiarilor de venit;
k) 50% din
cheltuielile aferente vehiculelor rutiere motorizate care nu sunt utilizate
exclusiv în scopul desfăşurării activităţii şi a
căror masă totală maximă autorizată nu
depăşeşte 3.500 kg şi nu au mai mult de 9 scaune de
pasageri, incluzând şi scaunul şoferului, aflate în proprietate sau
în folosinţă. Aceste cheltuieli sunt integral deductibile pentru situaţiile
în care vehiculele respective se înscriu în oricare dintre următoarele
categorii:
1. vehiculele
utilizate exclusiv pentru servicii de urgenţă, servicii de pază
şi protecţie şi servicii de curierat;
2. vehiculele
utilizate de agenţii de vânzări şi de achiziţii;
3. vehiculele
utilizate pentru transportul de persoane cu plată, inclusiv pentru
serviciile de taximetrie;
4. vehiculele
utilizate pentru prestarea de servicii cu plată, inclusiv pentru
închirierea către alte persoane sau pentru instruire de către
şcolile de şoferi;
5. vehiculele
utilizate ca mărfuri în scop comercial.
Cheltuielile care
intră sub incidenţa acestor prevederi nu includ cheltuielile privind
amortizarea.
În cazul vehiculelor
rutiere motorizate, aflate în proprietate sau în folosinţă, care nu
fac obiectul limitării deducerii cheltuielilor, se vor aplica regulile
generale de deducere.
Modalitatea de
aplicare a acestor prevederi se stabileşte prin normele metodologice date
în aplicarea art. 68;
l) alte sume
prevăzute prin legislaţia în vigoare.
(8) Contribuabilii
pentru care determinarea venitului anual se efectuează în sistem real au
obligaţia să completeze Registrul de evidenţă fiscală,
în vederea stabilirii venitului net anual.
(9) Modelul şi
conţinutul Registrului de evidenţă fiscală se aprobă
prin ordin al ministrului finanţelor publice.
ART. 69
Stabilirea venitului
net anual pe baza normelor de venit
(1) În cazul
contribuabililor care realizează venituri din activităţi
independente, altele decât venituri din profesii liberale şi din drepturi
de proprietate intelectuală, definite la art. 67, venitul net anual se
determină pe baza normelor de venit de la locul
desfăşurării activităţii.
(2) Ministerul
Finanţelor Publice elaborează nomenclatorul activităţilor
pentru care venitul net se poate determina pe baza normelor anuale de venit,
care se aprobă prin ordin al ministrului finanţelor publice, în
conformitate cu activităţile din Clasificarea activităţilor
din economia naţională - CAEN, aprobată prin hotărâre a
Guvernului. Direcţiile generale regionale ale finanţelor publice,
respectiv a municipiului Bucureşti au următoarele obligaţii:
a) stabilirea
nivelului normelor de venit;
b) publicarea
acestora, anual, în cursul trimestrului IV al anului anterior celui în care
urmează a se aplica.
(3) Norma de venit
pentru fiecare activitate desfăşurată de contribuabil nu poate
fi mai mică decât salariul de bază minim brut pe ţară
garantat în plată, în vigoare la momentul stabilirii acesteia,
înmulţit cu 12. Prevederile prezentului alineat se aplică şi în
cazul în care activitatea se desfăşoară în cadrul unei asocieri
fără personalitate juridică, norma de venit fiind stabilită
pentru fiecare membru asociat.
(4) La stabilirea normelor
anuale de venit, plafonul de venit determinat prin înmulţirea cu 12 a
salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată
reprezintă venitul net anual înainte de aplicarea criteriilor. Criteriile
pentru stabilirea normelor de venit de către direcţiile generale
regionale ale finanţelor publice sunt cele prevăzute în normele
metodologice.
(5) În cazul în care
un contribuabil desfăşoară o activitate independentă, care
generează venituri din activităţi independente, altele decât
venituri din profesii liberale şi din drepturi de proprietate
intelectuală, definite la art. 67, pe perioade mai mici decât anul
calendaristic, norma de venit aferentă acelei activităţi se
corectează astfel încât să reflecte perioada de an calendaristic în
care a fost desfăşurată activitatea respectivă.
(6) Dacă un
contribuabil desfăşoară două sau mai multe
activităţi care generează venituri din activităţi
independente, altele decât venituri din profesii liberale şi din drepturi
de proprietate intelectuală, definite la art. 67, venitul net din aceste
activităţi se stabileşte prin însumarea nivelului normelor de
venit corespunzătoare fiecărei activităţi.
(7) În cazul în care
un contribuabil desfăşoară o activitate inclusă în
nomenclatorul prevăzut la alin. (2) şi o altă activitate
independentă, venitul net anual se determină în sistem real, pe baza
datelor din contabilitate, potrivit prevederilor art. 68.
(8) Contribuabilii
care desfăşoară activităţi pentru care venitul net se
determină pe bază de norme de venit au obligaţia să
completeze numai partea referitoare la venituri din Registrul de
evidenţă fiscală şi nu au obligaţii privind
evidenţa contabilă.
(9) Contribuabilii
pentru care venitul net se determină pe bază de norme de venit
şi care în anul fiscal anterior au înregistrat un venit brut anual mai
mare decât echivalentul în lei al sumei de 100.000 euro, începând cu anul
fiscal următor au obligaţia determinării venitului net anual în
sistem real. Această categorie de contribuabili are obligaţia să
completeze corespunzător şi să depună declaraţia
privind venitul estimat/norma de venit până la data de 31 ianuarie
inclusiv. Cursul de schimb valutar utilizat pentru determinarea echivalentului
în lei al sumei de 100.000 euro este cursul de schimb mediu anual comunicat de
Banca Naţională a României, la sfârşitul anului fiscal.
ART. 70
Stabilirea venitului
net anual din drepturile de proprietate intelectuală
(1) Venitul net din
drepturile de proprietate intelectuală, inclusiv din crearea unor
lucrări de artă monumentală, se stabileşte prin
scăderea din venitul brut a cheltuielilor determinate prin aplicarea cotei
de 40% asupra venitului brut.
(2) În cazul
exploatării de către moştenitori a drepturilor de proprietate
intelectuală, precum şi în cazul remuneraţiei reprezentând
dreptul de suită şi al remuneraţiei compensatorii pentru copia
privată, venitul net se determină prin scăderea din venitul brut
a sumelor ce revin organismelor de gestiune colectivă sau altor
plătitori de asemenea venituri, potrivit legii, fără aplicarea
cotei forfetare de cheltuieli prevăzute la alin. (1).
(3) Pentru
determinarea venitului net din drepturi de proprietate intelectuală,
contribuabilii pot completa numai partea referitoare la venituri din Registrul
de evidenţă fiscală sau îşi îndeplinesc obligaţiile
declarative direct pe baza documentelor emise de plătitorul de venit.
Contribuabilii care îşi îndeplinesc obligaţiile declarative direct pe
baza documentelor emise de plătitorul de venit au obligaţia să
arhiveze şi să păstreze documentele justificative cel puţin
în limita termenului prevăzut de lege şi nu au obligaţii privind
conducerea evidenţei contabile.
ART. 71
Opţiunea de a
stabili venitul net anual, utilizându-se datele din contabilitate
(1) Contribuabilii
care obţin venituri din activităţi independente, impuşi pe
bază de norme de venit, precum şi cei care obţin venituri din
drepturi de proprietate intelectuală au dreptul să opteze pentru
determinarea venitului net în sistem real, potrivit art. 68.
(2) Opţiunea de a
determina venitul net în sistem real, pe baza datelor din contabilitate,
potrivit prevederilor art. 68, este obligatorie pentru contribuabil pe o
perioadă de 2 ani fiscali consecutivi şi se consideră
reînnoită pentru o nouă perioadă dacă contribuabilul nu
solicită revenirea la sistemul anterior, prin completarea
corespunzătoare a declaraţiei privind venitul estimat/norma de venit
şi depunerea formularului la organul fiscal competent până la data de
31 ianuarie inclusiv a anului următor expirării perioadei de 2 ani.
(3) Opţiunea
pentru determinarea venitului net în sistem real se exercită prin
completarea declaraţiei privind venitul estimat/norma de venit cu
informaţii privind determinarea venitului net anual în sistem real şi
depunerea formularului la organul fiscal competent până la data de 31
ianuarie inclusiv, în cazul contribuabililor care au desfăşurat
activitate în anul precedent, respectiv în termen de 30 de zile de la începerea
activităţii, în cazul contribuabililor care încep activitatea în
cursul anului fiscal.
ART. 72
Reţinerea la
sursă a impozitului reprezentând plăţi anticipate pentru
veniturile din drepturile de proprietate intelectuală
(1) Pentru veniturile
din drepturi de proprietate intelectuală, plătitorii veniturilor,
persoane juridice sau alte entităţi care au obligaţia de a
conduce evidenţă contabilă au şi obligaţiile de a
calcula, de a reţine şi de a plăti impozitul corespunzător
sumelor plătite prin reţinere la sursă, reprezentând
plăţi anticipate, din veniturile plătite.
(2) Impozitul care
trebuie reţinut se stabileşte prin aplicarea cotei de impunere de 10%
la venitul brut.
(3) Impozitul care
trebuie reţinut se plăteşte la bugetul de stat până la data
de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost plătit venitul.
(4) Plătitorii de
venituri prevăzuţi la alin. (1) nu au obligaţia calculării,
reţinerii la sursă şi plăţii impozitului reprezentând
plată anticipată din veniturile plătite dacă
efectuează plăţi către asocierile fără
personalitate juridică, precum şi către entităţi cu
personalitate juridică, care organizează şi conduc contabilitate
proprie, potrivit legii, pentru care plata impozitului pe venit se face de
către fiecare asociat, pentru venitul său propriu.
ART. 73
Opţiunea pentru
stabilirea impozitului final pentru veniturile din drepturi de proprietate
intelectuală
(1) Contribuabilii
care realizează venituri din drepturi de proprietate intelectuală în
condiţiile menţionate la art. 72 pot opta pentru stabilirea
impozitului pe venit ca impozit final. Opţiunea de impunere a venitului
brut se exercită în scris în momentul încheierii fiecărui raport
juridic/contract şi este aplicabilă veniturilor realizate ca urmare a
activităţii desfăşurate pe baza acestuia.
(2) Impozitul pe venit
se calculează prin reţinere la sursă la momentul
plăţii veniturilor de către plătitorii veniturilor,
persoane juridice sau alte entităţi care au obligaţia de a
conduce evidenţă contabilă, prin aplicarea cotei de 16% asupra
venitului brut din care se deduce cota forfetară de cheltuieli, după
caz, şi contribuţiile sociale obligatorii reţinute la sursă
potrivit prevederilor titlului V - Contribuţii sociale obligatorii.
(3) Impozitul calculat
şi reţinut reprezintă impozit final.
(4) Impozitul astfel
reţinut se plăteşte la bugetul de stat până la data de 25
inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reţinut.
(5) Contribuabilii nu
au obligaţii de completare a Registrului de evidenţă
fiscală şi de conducere a evidenţei contabile.
ART. 74
Plăţi
anticipate ale impozitului pe veniturile din activităţi independente
Contribuabilii care
realizează venituri din activităţi independente au
obligaţia să efectueze plăţi anticipate în contul
impozitului anual datorat la bugetul de stat, potrivit art. 121, cu
excepţia veniturilor prevăzute la art. 72, pentru care plata
anticipată se efectuează prin reţinere la sursă sau pentru
care impozitul este final, potrivit prevederilor art. 73.
ART. 75
Recalcularea şi
impozitarea venitului net din activităţi independente
(1) Organul fiscal
competent are obligaţia recalculării venitului net anual/pierderii
nete anuale, determinat/determinată în sistem real, pe baza datelor din
contabilitate, stabilit/stabilită potrivit Declaraţiei privind venitul
realizat, prin deducerea din venitul net anual a contribuţiilor sociale
obligatorii datorate, potrivit prevederilor titlului V - Contribuţii
sociale obligatorii.
(2) Venitul net
anual/Venitul net anual recalculat din activităţi independente se impozitează
potrivit prevederilor cap. XI - Venitul net anual impozabil.
CAP. III
Venituri din salarii
şi asimilate salariilor
ART. 76
Definirea veniturilor
din salarii şi asimilate salariilor
(1) Sunt considerate
venituri din salarii toate veniturile în bani şi/sau în natură
obţinute de o persoană fizică rezidentă ori
nerezidentă ce desfăşoară o activitate în baza unui
contract individual de muncă, a unui raport de serviciu, act de
detaşare sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de
perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care
ele se acordă, inclusiv indemnizaţiile pentru incapacitate
temporară de muncă acordate persoanelor care obţin venituri din
salarii şi asimilate salariilor.
(2) Regulile de
impunere proprii veniturilor din salarii se aplică şi
următoarelor tipuri de venituri, considerate asimilate salariilor:
a) indemnizaţiile
din activităţi desfăşurate ca urmare a unei funcţii de
demnitate publică, stabilite potrivit legii;
b) indemnizaţiile
din activităţi desfăşurate ca urmare a unei funcţii
alese în cadrul persoanelor juridice fără scop patrimonial;
c) solda lunară
acordată potrivit legii;
d) sumele din profitul
net cuvenite administratorilor societăţilor, potrivit legii sau
actului constitutiv, după caz, precum şi participarea la profitul
unităţii pentru managerii cu contract de management, potrivit legii;
e) sume reprezentând
participarea salariaţilor la profit, potrivit legii;
f) remuneraţia
obţinută de directorii cu contract de mandat şi de membrii
directoratului de la societăţile administrate în sistem dualist
şi ai consiliului de supraveghere, potrivit legii, precum şi
drepturile cuvenite managerilor, în baza contractului de management
prevăzut de lege;
g) remuneraţia primită de
preşedintele asociaţiei de proprietari sau de alte persoane, în baza
contractului de mandat, potrivit Legii
nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi
funcţionarea asociaţiilor de proprietari, cu modificările
şi completările ulterioare;
h) sumele primite de
membrii fondatori ai societăţilor constituite prin subscripţie
publică;
i) sumele primite de
membrii comisiei de cenzori sau comitetului de audit, după caz, precum
şi sumele primite pentru participarea în consilii, comisii, comitete
şi altele asemenea;
j) sumele primite de
reprezentanţii în organisme tripartite, potrivit legii;
k) indemnizaţiile
şi orice alte sume de aceeaşi natură, altele decât cele acordate
pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare, primite de
salariaţi, potrivit legii, pe perioada delegării/detaşării,
după caz, în altă localitate, în ţară şi în
străinătate, în interesul serviciului, pentru partea care
depăşeşte plafonul neimpozabil stabilit astfel:
(i) în ţară,
2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizaţie, prin hotărâre a
Guvernului pentru personalul autorităţilor şi instituţiilor
publice;
(ii)
străinătate, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru diurnă prin
hotărâre a Guvernului pentru personalul român trimis în
străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar;
l) indemnizaţiile
şi orice alte sume de aceeaşi natură, altele decât cele acordate
pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare, primite de salariaţii
care au stabilite raporturi de muncă cu angajatori nerezidenţi, pe
perioada delegării/detaşării, după caz, în România, în
interesul serviciului, pentru partea care depăşeşte plafonul
neimpozabil stabilit la nivelul legal pentru diurna acordată personalului
român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu
caracter temporar, prin hotărâre a Guvernului, corespunzător
ţării de rezidenţă a angajatorului nerezident de care ar
beneficia personalul din instituţiile publice din România dacă s-ar
deplasa în ţara respectivă;
m) indemnizaţiile
şi orice alte sume de aceeaşi natură, altele decât cele acordate
pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare primite pe perioada
deplasării, în altă localitate, în ţară şi în
străinătate, în interesul desfăşurării
activităţii, astfel cum este prevăzut în raportul juridic, de
către administratorii stabiliţi potrivit actului constitutiv,
contractului de administrare/mandat, de către directorii care îşi
desfăşoară activitatea în baza contractului de mandat potrivit
legii, de către membrii directoratului de la societăţile
administrate în sistem dualist şi ai consiliului de supraveghere, potrivit
legii, precum şi de către manageri, în baza contractului de
management prevăzut de lege, pentru partea care depăşeşte
plafonul neimpozabil stabilit astfel:
(i) în ţară,
2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizaţie, prin hotărâre a
Guvernului pentru personalul autorităţilor şi instituţiilor
publice;
(ii) în
străinătate, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru diurnă prin
hotărâre a Guvernului pentru personalul român trimis în
străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar;
n) indemnizaţiile
şi orice alte sume de aceeaşi natură, altele decât cele acordate
pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare, primite pe
perioada deplasării în România, în interesul desfăşurării
activităţii, de către administratori sau directori, care au
raporturi juridice stabilite cu entităţi nerezidente, astfel cum este
prevăzut în raporturile juridice respective, pentru partea care
depăşeşte plafonul neimpozabil stabilit la nivelul legal pentru
diurna acordată personalului român trimis în străinătate pentru
îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, prin hotărâre a
Guvernului, corespunzător ţării de rezidenţă a
entităţii nerezidente de care ar beneficia personalul din
instituţiile publice din România dacă s-ar deplasa în ţara
respectivă;
o) remuneraţia
administratorilor societăţilor, companiilor/societăţilor
naţionale şi regiilor autonome, desemnaţi/numiţi în
condiţiile legii, precum şi sumele primite de reprezentanţii în
adunarea generală a acţionarilor şi în consiliul de
administraţie;
p) sume reprezentând
salarii/solde, diferenţe de salarii/solde, dobânzi acordate în
legătură cu acestea, precum şi actualizarea lor cu indicele de
inflaţie, stabilite în baza unor hotărâri judecătoreşti
rămase definitive şi irevocabile/ hotărâri
judecătoreşti definitive şi executorii;
q) indemnizaţiile
lunare plătite conform legii de angajatori pe perioada de
neconcurenţă, stabilite conform contractului individual de
muncă;
r) remuneraţia
brută primită pentru activitatea prestată de zilieri, potrivit
legii;
s) orice alte sume sau
avantaje în bani ori în natură.
(3) Avantajele, în
bani sau în natură, cu excepţia celor prevăzute la alin. (4),
primite în legătură cu o activitate menţionată la alin. (1)
şi (2) includ, însă nu sunt limitate la:
a) utilizarea
oricărui bun, inclusiv a unui vehicul de orice tip, din patrimoniul
afacerii sau închiriat de la o terţă persoană, în scop personal,
cu excepţia deplasării pe distanţă dus-întors de la
domiciliu sau reşedinţă la locul de muncă/locul
desfăşurării activităţii;
b) cazare, hrană,
îmbrăcăminte, personal pentru munci casnice, precum şi alte
bunuri sau servicii oferite gratuit ori la un preţ mai mic decât
preţul pieţei;
c) împrumuturi
nerambursabile;
d) anularea unei
creanţe a angajatorului asupra angajatului;
e) abonamentele
şi costul convorbirilor telefonice, inclusiv cartelele telefonice, în scop
personal;
f) permise de
călătorie pe orice mijloace de transport, folosite în scopul
personal;
g) primele
de asigurare plătite de către suportator pentru angajaţii
proprii sau alt beneficiar de venituri din salarii şi asimilate
salariilor, la momentul plăţii primei respective, altele decât cele
obligatorii şi cele care se încadrează în condiţiile
prevăzute la alin. (4) lit. t);
----------
Lit. g) a alin. (3) al
art. 76 a fost modificată de pct. 10 al art.
I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015.
h) tichete cadou
acordate potrivit legii, cu excepţia destinaţiilor şi limitelor
prevăzute la alin. (4) lit. a), tichete de masă, vouchere de
vacanţă şi tichete de creşă, acordate potrivit legii.
(4) Următoarele
venituri nu sunt impozabile, în înţelesul impozitului pe venit:
a) ajutoarele de
înmormântare, ajutoarele pentru bolile grave şi incurabile, ajutoarele pentru
dispozitive medicale, ajutoarele pentru naştere, ajutoarele pentru
pierderi produse în gospodăriile proprii ca urmare a
calamităţilor naturale, veniturile reprezentând cadouri în bani
şi/sau în natură, inclusiv tichete cadou, oferite salariaţilor,
cât şi cele oferite pentru copiii minori ai acestora, contravaloarea
transportului la şi de la locul de muncă al salariatului,
contravaloarea serviciilor turistice şi/sau de tratament, inclusiv
transportul, pe perioada concediului, pentru salariaţii proprii şi
membrii de familie ai acestora, acordate de angajator pentru salariaţii
proprii sau alte persoane, astfel cum este prevăzut în contractul de
muncă.
Cadourile, inclusiv
tichetele cadou, oferite de angajatori salariaţilor, cât şi cele
oferite în beneficiul copiilor minori ai acestora, cu ocazia Paştelui,
zilei de 1 iunie, Crăciunului şi a sărbătorilor similare
ale altor culte religioase, precum şi cadourile, inclusiv tichetele cadou,
oferite salariatelor cu ocazia zilei de 8 martie sunt neimpozabile, în
măsura în care valoarea acestora pentru fiecare persoană în parte, cu
fiecare ocazie din cele de mai sus, nu depăşeşte 150 lei.
Nu sunt incluse în
veniturile salariale şi nu sunt impozabile nici veniturile de natura celor
prevăzute mai sus, realizate de persoane fizice, dacă aceste venituri
sunt primite în baza unor legi speciale şi finanţate din buget;
b) drepturile de
hrană acordate de angajatori angajaţilor, în conformitate cu
legislaţia în vigoare;
c) hrană
acordată de angajatori angajaţilor, în cazul în care potrivit
legislaţiei în materie este interzisă introducerea alimentelor în
incinta unităţii;
d) contravaloarea
folosinţei locuinţei de serviciu sau a locuinţei din incinta
unităţii ori căminului militar de garnizoană şi de
unitate, potrivit repartiţiei de serviciu, numirii conform legii sau
specificităţii activităţii prin cadrul normativ specific
domeniului de activitate, compensaţia lunară pentru chirie pentru
personalul din sectorul de apărare naţională, ordine
publică şi siguranţă naţională, precum şi
compensarea diferenţei de chirie, suportată de persoana fizică,
conform legilor speciale;
e) cazarea şi
contravaloarea chiriei pentru locuinţele puse la dispoziţia
persoanelor cu rol de reprezentare a intereselor publice, a angajaţilor
consulari şi diplomatici care lucrează în afara ţării, în
conformitate cu legislaţia în vigoare;
f) contravaloarea
echipamentelor tehnice, a echipamentului individual de protecţie şi
de lucru, a alimentaţiei de protecţie, a medicamentelor şi materialelor
igienico-sanitare, a altor drepturi privind sănătatea şi
securitatea în muncă, precum şi a uniformelor obligatorii şi a
drepturilor de echipament, ce se acordă potrivit legislaţiei în
vigoare;
g) contravaloarea
cheltuielilor de deplasare pentru transportul între localitatea în care
angajaţii îşi au reşedinţa şi localitatea unde se
află locul de muncă al acestora, pentru situaţiile în care nu se
asigură locuinţă sau nu se suportă contravaloarea chiriei,
conform legii;
h) indemnizaţiile
şi orice alte sume de aceeaşi natură, primite de salariaţi,
potrivit legii, pe perioada delegării/detaşării, după caz,
în altă localitate, în ţară şi în străinătate, în
interesul serviciului, în limita plafonului neimpozabil stabilit la alin. (2)
lit. k), precum şi cele primite pentru acoperirea cheltuielilor de
transport şi cazare;
i) indemnizaţiile
şi orice alte sume de aceeaşi natură, primite de salariaţii
care au stabilite raporturi de muncă cu angajatori nerezidenţi, pe
perioada delegării/detaşării, după caz, în România, în
interesul serviciului, în limita plafonului neimpozabil stabilit la alin. (2)
lit. l), precum şi cele primite pentru acoperirea cheltuielilor de
transport şi cazare;
j) indemnizaţiile
şi orice alte sume de aceeaşi natură, primite pe perioada
deplasării, în altă localitate, în ţară şi în
străinătate, în interesul desfăşurării
activităţii, astfel cum este prevăzut în raportul juridic, de
către administratorii stabiliţi potrivit actului constitutiv,
contractului de administrare/mandat, de către directorii care îşi
desfăşoară activitatea în baza contractului de mandat potrivit
legii, de către membrii directoratului de la societăţile
administrate în sistem dualist şi ai consiliului de supraveghere, potrivit
legii, şi de către manageri, în baza contractului de management
prevăzut de lege, în limita plafonului neimpozabil stabilit la alin. (2)
lit. m), precum şi cele primite pentru acoperirea cheltuielilor de
transport şi cazare. Plafonul zilnic neimpozabil se acordă numai
dacă durata deplasării este mai mare de 12 ore, considerându-se
fiecare 24 de ore câte o zi de deplasare în interesul
desfăşurării activităţii;
k) indemnizaţiile
şi orice alte sume de aceeaşi natură, primite pe perioada
deplasării în România, în interesul desfăşurării activităţii,
de către administratori sau directori, care au raporturi juridice
stabilite cu entităţi nerezidente, astfel cum este prevăzut în
raporturile juridice respective, în limita plafonului neimpozabil stabilit la
alin. (2) lit. n), precum şi cele primite pentru acoperirea cheltuielilor
de transport şi cazare.
Plafonul zilnic
neimpozabil se acordă numai dacă durata deplasării este mai mare
de 12 ore, considerându-se fiecare 24 de ore câte o zi de deplasare în
interesul desfăşurării activităţii;
l) indemnizaţiile şi orice alte
sume de aceeaşi natură primite de persoanele fizice care
desfăşoară o activitate în baza unui statut special
prevăzut de lege pe perioada deplasării, respectiv delegării sau
detaşării, în altă localitate, în ţară şi în străinătate,
în limitele prevăzute de actele normative speciale aplicabile acestora,
precum şi cele primite pentru acoperirea cheltuielilor de transport
şi cazare;
m) sumele primite,
potrivit dispoziţiilor legale, pentru acoperirea cheltuielilor de mutare
în interesul serviciului;
n) indemnizaţiile
de instalare ce se acordă o singură dată, la încadrarea într-o
unitate situată într-o altă localitate decât cea de domiciliu, în
primul an de activitate după absolvirea studiilor, în limita unui salariu
de bază la angajare, precum şi indemnizaţiile de instalare
şi mutare acordate personalului din instituţiile publice, potrivit
legii;
o) sumele sau
avantajele primite de persoane fizice din activităţi dependente
desfăşurate într-un stat străin, indiferent de tratamentul
fiscal din statul respectiv, inclusiv din activităţi dependente
desfăşurate la bordul navelor în apele internaţionale. Fac
excepţie veniturile salariale plătite de către sau în numele
unui angajator care este rezident în România ori are sediul permanent în
România, care sunt impozabile în România numai în situaţia în care România
are drept de impunere;
p) cheltuielile
efectuate de angajatori/plătitori pentru pregătirea profesională
şi perfecţionarea angajaţilor, administratorilor stabiliţi
potrivit actului constitutiv, contractului de administrare/mandat şi
directorilor care îşi desfăşoară activitatea în baza
contractului de mandat potrivit legii, astfel cum este prevăzut în
raporturile juridice respective, pregătire legată de activitatea desfăşurată
de persoanele respective pentru angajator/plătitor;
q) costul
abonamentelor telefonice şi al convorbirilor telefonice, inclusiv
cartelele telefonice, efectuate în vederea îndeplinirii sarcinilor de serviciu;
r) avantajele sub
forma dreptului la stock options plan, la momentul acordării şi la
momentul exercitării acestora;
s) diferenţa
favorabilă dintre dobânda preferenţială stabilită prin
negociere şi dobânda practicată pe piaţă, pentru credite
şi depozite;
ş)
contribuţiile la un fond de pensii facultative potrivit Legii nr. 204/2006,
cu modificările şi completările ulterioare, şi cele
reprezentând contribuţii la scheme de pensii facultative, calificate
astfel în conformitate cu legislaţia privind pensiile facultative de
către Autoritatea de Supraveghere Financiară, administrate de
către entităţi autorizate stabilite în state membre ale Uniunii
Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European, suportate de
angajator pentru angajaţii proprii, în limita a 400 euro anual pentru
fiecare persoană;
t) primele de
asigurare voluntară de sănătate conform <LLNK 12006 95
11 201 0 17>Legii nr. 95/2006, republicată, suportate de
angajator pentru angajaţii proprii, în limita a 400 euro anual pentru
fiecare persoană;
ţ) avantajele sub
forma utilizării în scop personal a vehiculelor pentru care cheltuielile
sunt deductibile în cota de 50% conform prevederilor art. 25 alin. (3) lit. l)
şi art. 68 alin. (7) lit. k).
(5) Avantajele primite
în bani şi în natură şi imputate salariatului în cauză nu
se impozitează.
(6)
Indemnizaţiile şi orice alte sume de aceeaşi natură,
impozabile, primite pe perioada delegării în altă localitate, în
România şi în străinătate, se consideră venituri aferente
lunii în care se aprobă decontul. Impozitul se calculează şi se
reţine prin cumularea cu veniturile din salarii şi asimilate
salariilor aferente lunii respective, iar plata impozitului la bugetul de stat
se efectuează lunar sau trimestrial, potrivit prevederilor art. 80 şi
82, după caz.
(7) Pentru
indemnizaţii şi orice alte sume de aceeaşi natură,
impozabile, primite pe perioada detaşării/deplasării, potrivit
prevederilor alin. (2) lit. k)-n), impozitul se calculează şi se
reţine la fiecare plată, iar plata impozitului la bugetul de stat se
efectuează lunar sau trimestrial, potrivit prevederilor art. 80 şi
82, după caz.
ART. 77
Deducere
personală
(1) Persoanele fizice
prevăzute la art. 59 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) au dreptul la
deducerea din venitul net lunar din salarii a unei sume sub formă de
deducere personală, acordată pentru fiecare lună a perioadei
impozabile numai pentru veniturile din salarii la locul unde se află
funcţia de bază.
(2) Deducerea
personală se acordă pentru persoanele fizice care au un venit lunar
brut de până la 1.500 lei inclusiv, astfel:
(i) pentru
contribuabilii care nu au persoane în întreţinere - 300 lei;
(ii) pentru
contribuabilii care au o persoană în întreţinere - 400 lei;
(iii) pentru
contribuabilii care au două persoane în întreţinere - 500 lei;
(iv) pentru
contribuabilii care au trei persoane în întreţinere - 600 lei;
(v) pentru
contribuabilii care au patru sau mai multe persoane în întreţinere - 800
lei.
Pentru contribuabilii
care realizează venituri brute lunare din salarii cuprinse între 1.501 lei
şi 3.000 lei, inclusiv, deducerile personale sunt degresive faţă
de cele de mai sus şi se stabilesc prin ordin al ministrului
finanţelor publice.
Pentru contribuabilii
care realizează venituri brute lunare din salarii de peste 3.000 lei nu se
acordă deducerea personală.
(3) Persoana în
întreţinere poate fi soţia/soţul, copiii sau alţi membri de
familie, rudele contribuabilului sau ale soţului/soţiei acestuia
până la gradul al doilea inclusiv, ale cărei venituri, impozabile
şi neimpozabile, nu depăşesc 300 lei lunar, cu excepţia
veniturilor prevăzute la art. 62 lit. o), w) şi x) şi/sau a
pensiilor de urmaş cuvenite conform legii, precum şi a
prestaţiilor sociale acordate potrivit art. 58 din Legea nr. 448/2006 privind
protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(4) În cazul în care o
persoană este întreţinută de mai mulţi contribuabili, suma
reprezentând deducerea personală se atribuie unui singur contribuabil,
conform înţelegerii între părţi. Pentru copiii minori ai
contribuabililor, suma reprezentând deducerea personală se atribuie
fiecărui contribuabil în întreţinerea căruia/cărora se
află aceştia.
(5) Copiii minori, în
vârstă de până la 18 ani împliniţi, ai contribuabilului, sunt
consideraţi întreţinuţi.
(6) Suma reprezentând
deducerea personală se acordă pentru persoanele aflate în
întreţinerea contribuabilului, pentru acea perioadă impozabilă
din anul fiscal în care acestea au fost întreţinute. Perioada se
rotunjeşte la luni întregi în favoarea contribuabilului.
(7) Nu sunt
considerate persoane aflate în întreţinere persoanele fizice care
deţin terenuri agricole şi silvice în suprafaţă de peste
10.000 m˛ în zonele colinare şi de şes şi de peste 20.000 m˛ în
zonele montane.
(8) Deducerea
personală determinată potrivit prezentului articol nu se acordă
personalului trimis în misiune permanentă în străinătate,
potrivit legii.
ART. 78
Determinarea
impozitului pe veniturile din salarii şi asimilate salariilor
(1) Beneficiarii de
venituri din salarii datorează un impozit lunar, final, care se
calculează şi se reţine la sursă de către
plătitorii de venituri.
(2) Impozitul lunar prevăzut la alin.
(1) se determină astfel:
a) la locul unde se
află funcţia de bază, prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei
de calcul determinată ca diferenţă între venitul net din salarii
calculat prin deducerea din venitul brut a contribuţiilor sociale
obligatorii aferente unei luni, datorate potrivit legii în România sau în
conformitate cu instrumentele juridice internaţionale la care România este
parte, precum şi, după caz, a contribuţiei individuale la
bugetul de stat datorată potrivit legii, şi următoarele:
(i) deducerea
personală acordată pentru luna respectivă;
(ii) cotizaţia
sindicală plătită în luna respectivă;
(iii)
contribuţiile la fondurile de pensii facultative potrivit Legii nr. 204/2006,
cu modificările şi completările ulterioare, şi cele la
scheme de pensii facultative, calificate astfel în conformitate cu
legislaţia privind pensiile facultative de către Autoritatea de
Supraveghere Financiară, administrate de către entităţi
autorizate stabilite în state membre ale Uniunii Europene sau aparţinând
Spaţiului Economic European, suportate de angajaţi, astfel încât la
nivelul anului să nu se depăşească echivalentul în lei al
sumei de 400 euro;
(iv) primele de
asigurare voluntară de sănătate conform <LLNK 12006 95
11 201 0 17>Legii nr. 95/2006, republicată, suportate de
angajaţi, astfel încât la nivelul anului să nu se
depăşească echivalentul în lei al sumei de 400 euro;
b) pentru
veniturile obţinute în celelalte cazuri, prin aplicarea cotei de 16%
asupra bazei de calcul determinate ca diferenţă între venitul brut
şi contribuţiile sociale obligatorii aferente unei luni, datorate
potrivit legii în România sau în conformitate cu instrumentele juridice
internaţionale la care România este parte, precum şi, după caz,
a contribuţiei individuale la bugetul de stat datorate potrivit legii, pe
fiecare loc de realizare a acestora.
----------
Lit. b) a alin. (2) al
art. 78 a fost modificată de pct. 11 al art.
I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015.
(3) În cazul
veniturilor din salarii şi/sau al diferenţelor de venituri din
salarii stabilite pentru perioade anterioare, conform legii, impozitul se
calculează şi se reţine la data efectuării
plăţii, în conformitate cu reglementările legale în vigoare
privind veniturile realizate în afara funcţiei de bază la data
plăţii, şi se plăteşte până la data de 25 a lunii
următoare celei în care s-au plătit.
(4) În cazul
veniturilor reprezentând salarii/solde, diferenţe de salarii/solde,
dobânzi acordate în legătură cu acestea, precum şi actualizarea
lor cu indicele de inflaţie, stabilite în baza unor hotărâri
judecătoreşti rămase definitive şi
irevocabile/hotărâri judecătoreşti definitive şi
executorii, impozitul se calculează şi se reţine la data
efectuării plăţii, în conformitate cu reglementările legale
în vigoare la data plăţii pentru veniturile realizate în afara
funcţiei de bază, şi se plăteşte până la data de
25 a lunii următoare celei în care au fost plătite.
(5) Plătitorul
este obligat să determine valoarea totală a impozitului anual pe
veniturile din salarii, pentru fiecare contribuabil.
ART. 79
Acordarea dreptului
contribuabilului de a dispune asupra destinaţiei unei sume din impozit
(1) Contribuabilii pot
dispune asupra destinaţiei unei sume reprezentând până la 2% din
impozitul stabilit la art. 78 alin. (5), pentru susţinerea
entităţilor nonprofit care se înfiinţează şi
funcţionează în condiţiile legii, unităţilor de cult,
precum şi pentru acordarea de burse private, conform legii. Persoanele
fizice care obţin venituri asimilate salariilor beneficiază de
aceleaşi prevederi.
(2) Obligaţia
calculării, reţinerii şi plăţii sumei prevăzute
la alin. (1) revine organului fiscal competent.
(3) Procedura de
aplicare a prevederilor alin. (1) şi (2) se stabileşte prin ordin al
ministrului finanţelor publice.
ART. 80
Termenul de plată
a impozitului
(1) Plătitorii de
salarii şi de venituri asimilate salariilor au obligaţia de a calcula
şi de a reţine impozitul aferent veniturilor fiecărei luni la
data efectuării plăţii acestor venituri, precum şi de a-l
plăti la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii
următoare celei pentru care se plătesc aceste venituri.
(2) Prin excepţie
de la prevederile alin. (1), impozitul aferent veniturilor fiecărei luni,
calculat şi reţinut la data efectuării plăţii acestor
venituri, se plăteşte, până la data de 25 inclusiv a lunii
următoare trimestrului pentru care se datorează, de către
următorii plătitori de venituri din salarii şi venituri
asimilate salariilor:
a) asociaţii,
fundaţii sau alte entităţi fără scop patrimonial,
persoane juridice;
b) persoanele juridice
plătitoare de impozit pe profit care, în anul anterior, au înregistrat
venituri totale de până la 100.000 euro şi au avut un număr
mediu de până la 3 salariaţi exclusiv;
c) persoanele juridice
plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor care, în anul
anterior, au avut un număr mediu de până la 3 salariaţi
exclusiv;
d) persoanele fizice
autorizate şi întreprinderile individuale, precum şi persoanele
fizice care exercită profesii liberale şi asocierile fără
personalitate juridică constituite între persoane fizice, care au,
potrivit legii, personal angajat pe bază de contract individual de
muncă.
(3) Numărul mediu
de salariaţi şi veniturile totale se stabilesc potrivit prevederilor
art. 147 alin. (6) şi (7).
(4) În cazul
instituţiilor publice, plătitori de salarii şi de venituri
asimilate, sunt aplicabile prevederile alin. (1).
ART. 81
Obligaţii
declarative ale plătitorilor de venituri din salarii
(1) Plătitorii de
venituri cu regim de reţinere la sursă a impozitului au
obligaţia să completeze şi să depună declaraţia
privind calcularea şi reţinerea impozitului pentru fiecare beneficiar
de venit în termenul prevăzut la art. 132 alin. (3).
(2) Plătitorul de
venituri este obligat să elibereze contribuabilului, la cererea acestuia,
un document care să cuprindă cel puţin informaţii privind:
datele de identificare ale contribuabilului, venitul realizat în cursul anului,
deducerile personale acordate, impozitul calculat şi reţinut.
Documentul eliberat contribuabilului, la cererea acestuia, nu reprezintă
un formular tipizat.
ART. 82
Plata impozitului
pentru anumite venituri salariale şi asimilate salariilor
(1) Contribuabililor
care îşi desfăşoară activitatea în România şi care
obţin venituri sub formă de salarii şi asimilate salariilor din
străinătate, precum şi persoanelor fizice române care obţin
venituri din salarii, ca urmare a activităţii desfăşurate
la misiunile diplomatice şi posturile consulare acreditate în România, le
sunt aplicabile prevederile prezentului articol.
(2) Orice contribuabil
prevăzut la alin. (1) are obligaţia de a declara şi de a
plăti impozit lunar la bugetul de stat, până la data de 25 inclusiv a
lunii următoare celei pentru care s-a realizat venitul. Impozitul aferent
unei luni se stabileşte potrivit art. 78.
(3) Orice contribuabil
prevăzut la alin. (1) care îşi prelungeşte perioada de
şedere în România, peste perioada menţionată în convenţia
de evitare a dublei impuneri, este obligat să declare şi să
plătească impozit pentru întreaga perioadă de
desfăşurare a activităţii în România, până la data de
25 inclusiv a lunii următoare împlinirii termenului prevăzut de
respectiva convenţie.
(4) Misiunile
diplomatice şi posturile consulare acreditate în România, precum şi
reprezentanţele organismelor internaţionale ori reprezentanţele
societăţilor şi ale organizaţiilor economice străine,
autorizate potrivit legii să îşi desfăşoare activitatea în
România, pot opta ca, pentru angajaţii acestora, care realizează
venituri din salarii impozabile în România, să îndeplinească
obligaţiile privind calculul, reţinerea şi plata impozitului pe
veniturile din salarii. Prevederile alin. (2) nu se aplică
contribuabililor, în cazul în care opţiunea de mai sus este formulată
şi comunicată organului fiscal competent.
(5) Persoana
fizică, juridică sau orice altă entitate la care contribuabilul
îşi desfăşoară activitatea, potrivit alin. (1), este
obligată să ofere informaţii organului fiscal competent
referitoare la data începerii desfăşurării activităţii
de către contribuabil şi, respectiv, a încetării acesteia, în
termen de 30 de zile de la data producerii evenimentului, cu excepţia
situaţiei în care îndeplineşte obligaţia privind calculul,
reţinerea şi plata impozitului pe veniturile din salarii, potrivit
alin. (4).
(6) Contribuabilii pot
dispune asupra destinaţiei unei sume reprezentând până la 2% din
impozitul anual, pentru susţinerea entităţilor nonprofit care se
înfiinţează şi funcţionează în condiţiile legii,
unităţilor de cult, precum şi pentru acordarea de burse private,
conform legii.
CAP. IV
Venituri din cedarea
folosinţei bunurilor
ART. 83
Definirea veniturilor
impozabile din cedarea folosinţei bunurilor
(1) Veniturile din
cedarea folosinţei bunurilor sunt veniturile, în bani şi/sau în
natură, provenind din cedarea folosinţei bunurilor mobile şi
imobile, obţinute de către proprietar, uzufructuar sau alt
deţinător legal, altele decât veniturile din activităţi
independente.
(2) Persoanele fizice
care realizează venituri din cedarea folosinţei bunurilor din
derularea unui număr mai mare de 5 contracte de închiriere la
sfârşitul anului fiscal, începând cu anul fiscal următor,
califică aceste venituri în categoria venituri din activităţi
independente şi le supun regulilor de stabilire a venitului net pentru
această categorie. În aplicarea acestei reglementări se emite ordin
al preşedintelui A.N.A.F.
(3) Sunt considerate
venituri din cedarea folosinţei bunurilor şi veniturile obţinute
de către proprietar din închirierea camerelor situate în locuinţe
proprietate personală, având o capacitate de cazare în scop turistic
cuprinsă între una şi 5 camere inclusiv.
(4) În categoria
venituri din cedarea folosinţei bunurilor se cuprind şi cele
realizate de contribuabilii prevăzuţi la alin. (3) care, în cursul
anului fiscal, obţin venituri din închirierea în scop turistic a unui
număr mai mare de 5 camere de închiriat, situate în locuinţe
proprietate personală. De la data producerii evenimentului, respectiv de la
data depăşirii numărului de 5 camere de închiriat, şi
până la sfârşitul anului fiscal, determinarea venitului net se
realizează în sistem real, potrivit regulilor de stabilire prevăzute
în categoria venituri din activităţi independente.
(5) Veniturile
obţinute din închirierea în scop turistic a camerelor situate în
locuinţe proprietate personală, având o capacitate de cazare mai mare
de 5 camere de închiriat, sunt calificate ca venituri din activităţi
independente pentru care venitul net anual se determină pe bază de
normă de venit sau în sistem real şi se supun impunerii potrivit
prevederilor cap. II - Venituri din activităţi independente.
ART. 84
Stabilirea venitului
net anual din cedarea folosinţei bunurilor
(1) Venitul brut din
cedarea folosinţei bunurilor din patrimoniul personal, altele decât
veniturile din arendarea bunurilor agricole, reprezintă totalitatea
sumelor în bani şi/sau echivalentul în lei al veniturilor în natură
stabilite potrivit contractului încheiat între părţi, pentru fiecare
an fiscal, indiferent de momentul încasării acestora. Venitul brut se
majorează cu valoarea cheltuielilor ce cad, conform dispoziţiilor
legale, în sarcina proprietarului, uzufructuarului sau a altui
deţinător legal, dacă sunt efectuate de cealaltă parte
contractantă.
(2) În cazul
veniturilor obţinute din închirierea bunurilor mobile şi imobile din
patrimoniul personal, venitul brut se stabileşte pe baza chiriei
prevăzute în contractul încheiat între părţi pentru fiecare an
fiscal, indiferent de momentul încasării chiriei.
(3) Venitul net din
cedarea folosinţei bunurilor se stabileşte prin deducerea din venitul
brut a cheltuielilor determinate prin aplicarea cotei de 40% asupra venitului
brut.
(4) În cazul
veniturilor obţinute din arendarea bunurilor agricole din patrimoniul
personal, venitul brut se stabileşte pe baza raportului
juridic/contractului încheiat între părţi şi reprezintă
totalitatea sumelor în bani încasate şi/sau echivalentul în lei al veniturilor
în natură primite.
(5) În cazul în care
arenda se exprimă în natură, evaluarea în lei se face pe baza
preţurilor medii ale produselor agricole, stabilite prin hotărâri ale
consiliilor judeţene şi, respectiv, ale Consiliului General al
Municipiului Bucureşti, ca urmare a propunerilor direcţiilor
teritoriale de specialitate ale Ministerului Agriculturii şi
Dezvoltării Rurale, hotărâri ce trebuie emise înainte de începerea
anului fiscal. Aceste hotărâri se transmit, în cadrul aceluiaşi
termen, direcţiilor generale regionale ale finanţelor publice, pentru
a fi comunicate unităţilor fiscale din subordine.
(6) În cazul în care
preţurile medii ale produselor agricole, stabilite potrivit prevederilor
alin. (5), au fost modificate în cursul anului fiscal de realizare a venitului,
potrivit procedurii de la alin. (5) noile preţuri pentru evaluarea în lei
a veniturilor din arendă exprimate în natură, pentru determinarea
bazei impozabile, se aplică începând cu data de 1 a lunii următoare
comunicării acestora către direcţiile generale regionale ale
finanţelor publice.
(7) Venitul net din
arendă se stabileşte la fiecare plată prin deducerea din venitul
brut a cheltuielilor determinate prin aplicarea cotei de 40% asupra venitului
brut.
(8) Impozitul pe
veniturile din arendă se calculează prin reţinere la sursă
de către plătitorii de venit la momentul plăţii venitului,
prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului net, impozitul fiind final.
(9) Impozitul astfel
calculat şi reţinut pentru veniturile din arendă se
plăteşte la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii
următoare celei în care a fost reţinut.
(10) Prin
excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), contribuabilii pot opta
pentru determinarea venitului net din cedarea folosinţei bunurilor în
sistem real, pe baza datelor din contabilitate, potrivit prevederilor art. 68.
Contribuabilii care obţin venituri din cedarea folosinţei bunurilor
şi nu determină venitul net din cedarea folosinţei bunurilor în
sistem real, pe baza datelor din contabilitate, potrivit prevederilor art. 68,
nu au obligaţii de completare a Registrului de evidenţă
fiscală şi de conducere a evidenţei contabile.
(11) Dispoziţiile
privind opţiunea prevăzută la art. 71 alin. (2) şi (3) se
aplică şi în cazul determinării venitului net potrivit prevederilor
alin. (3).
ART. 85
Reguli privind
stabilirea impozitului pe venitul determinat pe baza normei anuale de venit
(1) Contribuabilii
care realizează venituri din închirierea în scop turistic a camerelor
situate în locuinţe proprietate personală, având o capacitate de
cazare cuprinsă între una şi 5 camere inclusiv, datorează un
impozit pe venitul stabilit ca normă anuală de venit.
(2) Norma anuală
de venit corespunzătoare unei camere de închiriat se determină de
direcţiile generale regionale ale finanţelor publice, pe baza
criteriilor stabilite prin ordin comun al ministrului economiei,
comerţului şi turismului şi al ministrului finanţelor
publice şi a propunerilor Ministerului Economiei, Comerţului şi
Turismului privind nivelul normelor anuale de venit. Propunerile privind
nivelul normelor anuale de venit se transmit anual de către Ministerul
Economiei, Comerţului şi Turismului, A.N.A.F., în cursul trimestrului
IV, dar nu mai târziu de data de 30 noiembrie a anului anterior celui în care urmează
a se aplica normele anuale de venit.
(3) Direcţiile
generale regionale ale finanţelor publice au obligaţia
publicării anuale a normelor anuale de venit, în cursul trimestrului IV al
anului anterior celui în care urmează a se aplica.
(4) Contribuabilii
prevăzuţi la alin. (1) au obligaţia să depună la
organul fiscal competent, pentru fiecare an fiscal, până la data de 31
ianuarie inclusiv, declaraţia privind venitul estimat/norma de venit
pentru anul în curs. În cazul în care contribuabilii încep să realizeze în
cursul anului, după data de 31 ianuarie inclusiv, venituri definite
potrivit art. 83 alin. (3), în termen de 30 de zile de la data producerii
evenimentului aceştia au obligaţia completării şi depunerii
declaraţiei privind venitul estimat/norma de venit pentru anul fiscal în
curs.
(5) Organul fiscal
competent stabileşte impozitul anual datorat pe baza declaraţiei
privind venitul estimat/norma de venit şi emite decizia de impunere la
termenul şi potrivit procedurii stabilite prin ordin al preşedintelui
A.N.A.F.
(6) Impozitul anual
datorat se calculează prin aplicarea cotei de 16% asupra normei anuale de
venit, impozitul fiind final.
(7) Impozitul anual
datorat se plăteşte integral la bugetul de stat.
(8) Plata impozitului
se efectuează în cursul anului către bugetul de stat, în contul
impozitului anual datorat, în două rate egale, astfel: 50% din impozit
până la data de 25 iulie inclusiv şi 50% din impozit până la
data de 25 noiembrie inclusiv. Pentru declaraţiile privind venitul
estimat/norma de venit depuse în luna noiembrie sau decembrie, impozitul anual
datorat se stabileşte prin decizie de impunere anuală, pe baza
declaraţiei privind venitul estimat/norma de venit, şi se
plăteşte în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării
deciziei de impunere.
(9) Contribuabilii
care obţin venituri determinate pe baza normei anuale de venit nu au
obligaţii de completare a Registrului de evidenţă fiscală
şi de conducere a evidenţei contabile.
ART. 86
Reguli privind stabilirea
impozitului în cazul opţiunii pentru determinarea venitului net în sistem
real
(1) Contribuabilii
care realizează venituri definite la art. 83 alin. (3) au dreptul să
opteze pentru determinarea venitului net anual în sistem real, pe baza datelor
din contabilitate, potrivit prevederilor art. 68, iar în cazul în care îşi
exprimă această opţiune, au obligaţia de a completa
Registrul de evidenţă fiscală.
(2) Opţiunea se
exercită pentru fiecare an fiscal, prin completarea declaraţiei
privind venitul estimat/norma de venit pentru anul în curs şi depunerea
formularului la organul fiscal competent până la data de 31 ianuarie
inclusiv. În cazul în care contribuabilii încep să realizeze în cursul
anului, după data de 31 ianuarie inclusiv, venituri definite potrivit art.
83 alin. (3) opţiunea se exercită pentru anul fiscal în curs, în
termen de 30 de zile de la data producerii evenimentului, prin completarea
şi depunerea declaraţiei privind venitul estimat/norma de venit.
(3) În cursul anului
fiscal contribuabilii sunt obligaţi să efectueze plăţi
anticipate cu titlu de impozit către bugetul de stat, în contul
impozitului anual datorat, în două rate egale, astfel: 50% din impozit
până la data de 25 iulie inclusiv şi 50% din impozit până la
data de 25 noiembrie inclusiv. În cazul în care decizia de impunere pentru anul
fiscal în curs nu a fost emisă până la data de 1 noiembrie, precum
şi în cazul contribuabililor care realizează venituri definite la
art. 83 alin. (3) după data de 1 noiembrie a anului fiscal în curs, nu se
mai stabilesc plăţi anticipate, venitul net anual urmând să fie
supus impunerii potrivit deciziei de impunere emise pe baza declaraţiei
privind venitul realizat.
(4) Organul fiscal
competent stabileşte plăţile anticipate prin aplicarea cotei de
16% asupra venitului net anual estimat din declaraţia privind venitul
estimat/norma de venit şi emite decizia de impunere, care se comunică
contribuabililor, potrivit procedurii stabilite prin ordin al
preşedintelui A.N.A.F. Pentru declaraţiile privind venitul
estimat/norma de venit depuse în luna noiembrie sau decembrie nu se mai
stabilesc plăţi anticipate, venitul net aferent perioadei până
la sfârşitul anului urmând să fie supus impozitării, potrivit
deciziei de impunere emise pe baza declaraţiei privind venitul realizat.
(5) Contribuabilii
prevăzuţi la alin. (1) au obligaţia de a depune declaraţia
privind venitul realizat la organul fiscal competent pentru fiecare an fiscal,
până la data de 25 mai inclusiv a anului următor celui de realizare a
venitului.
(6) Impozitul anual
datorat se calculează de organul fiscal competent, pe baza
declaraţiei privind venitul realizat, prin aplicarea cotei de 16% asupra
venitului net anual determinat în sistem real, pe baza datelor din
contabilitate, potrivit prevederilor art. 68, impozitul fiind final.
(7) Organul fiscal
stabileşte impozitul anual datorat şi emite decizia de impunere, la
termenul şi în forma stabilite prin ordin al preşedintelui A.N.A.F.
(8) Diferenţele
de impozit rămase de achitat conform deciziei de impunere anuale se
plătesc în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării
deciziei de impunere, perioadă pentru care nu se calculează şi
nu se datorează obligaţii fiscale accesorii conform Codului de
procedură fiscală.
(9) Impozitul anual
datorat se plăteşte integral la bugetul de stat.
ART. 87
Reguli de stabilire a
impozitului final pentru veniturile realizate din închirierea în scop turistic
în cazul depăşirii numărului de 5 camere în cursul anului fiscal
(1) În cazul în care, în cursul anului
fiscal, contribuabilii prevăzuţi la art. 83 alin. (4) realizează
venituri din închirierea unui număr mai mare de 5 camere, aceştia
sunt obligaţi să notifice evenimentul, respectiv depăşirea
numărului de 5 camere de închiriat, organului fiscal competent, în termen
de 30 de zile de la data producerii acestuia. Pentru perioada din anul fiscal
în care venitul a fost determinat pe baza normei de venit, conform prevederilor
art. 85, organul fiscal va recalcula norma de venit şi plăţile
stabilite în contul impozitului anual datorat.
(2) Procedura de
aplicare a prevederilor alin. (1) se stabileşte prin ordin al
preşedintelui A.N.A.F.
(3) Pentru perioada
rămasă din anul fiscal, venitul net se stabileşte în sistem real,
potrivit prevederilor art. 68, contribuabilii având obligaţia de a
completa Registrul de evidenţă fiscală. Contribuabilii
respectivi sunt obligaţi să completeze şi să depună
declaraţia privind venitul estimat/norma de venit, în termen de 30 de zile
de la data producerii evenimentului, la organul fiscal competent, în vederea
stabilirii plăţilor anticipate pentru veniturile aferente perioadei
rămase până la sfârşitul anului fiscal. Regulile de impunere
aplicabile pentru venitul realizat în perioada rămasă sunt cele
prevăzute la art. 86 alin. (3)-(9).
ART. 88
Plăţi
anticipate de impozit pe veniturile din cedarea folosinţei bunurilor
(1) Contribuabilii
care realizează venituri din cedarea folosinţei bunurilor pe
parcursul unui an, cu excepţia veniturilor din arendare, datorează
plăţi anticipate în contul impozitului pe venit către bugetul de
stat, potrivit prevederilor art. 121.
(2) Pentru
contribuabilii care realizează venituri din cedarea folosinţei
bunurilor pentru care chiria prevăzută în contractul încheiat între
părţi este stabilită în lei şi nu au optat pentru
determinarea venitului net în sistem real, iar la sfârşitul anului
anterior nu îndeplinesc condiţiile pentru calificarea veniturilor în
categoria veniturilor din activităţi independente, plăţile
anticipate cu titlul de impozit efectuate în cursul anului sunt egale cu
impozitul anual datorat şi impozitul este final.
(3) Prin excepţie
de la prevederile alin. (1), pentru contribuabilii care realizează
venituri din închirierea camerelor, situate în locuinţe proprietate
personală, având o capacitate de cazare în scop turistic cuprinsă
între una şi 5 camere inclusiv, stabilite pe bază de normă
anuală de venit sau care optează pentru determinarea venitului în
sistem real, precum şi pentru cei care închiriază în scop turistic,
în cursul anului, un număr mai mare de 5 camere de închiriat în
locuinţe proprietate personală sunt aplicabile prevederile art. 85
alin. (8), art. 86 alin. (3) şi (4) şi art. 87 alin. (3).
ART. 89
Impozitarea venitului
net din cedarea folosinţei bunurilor
(1) Venitul net din
cedarea folosinţei bunurilor se impune potrivit prevederilor cap. XI -
Venitul net anual impozabil.
(2) Pentru veniturile
din cedarea folosinţei bunurilor prevăzute la art. 83 alin. (3)
şi (4) nu sunt aplicabile reglementările cap. XI - Venitul net anual
impozabil.
ART. 90
Reguli aplicabile
contribuţiilor sociale aferente veniturilor realizate din cedarea
folosinţei bunurilor
(1) Pentru veniturile
realizate în anul 2016, organul fiscal competent are obligaţia
determinării, pe categoria venituri din cedarea folosinţei bunurilor,
a venitului anual realizat, sumă de venituri nete anuale, în vederea
aplicării prevederilor referitoare la verificarea încadrării în
plafonul corespunzător anului fiscal respectiv pentru contribuţia de
asigurări sociale de sănătate prevăzută la titlul V -
"Contribuţii sociale obligatorii".
(2) Pentru veniturile
realizate începând cu anul 2017, organul fiscal competent are obligaţia
recalculării venitului net anual/pierderii nete anuale,
determinat/determinată în sistem real, pe baza datelor din contabilitate,
stabilit/stabilită potrivit Declaraţiei privind venitul realizat,
prin deducerea din venitul net anual a contribuţiilor sociale obligatorii datorate,
potrivit prevederilor titlului V.
(3) Venitul net
anual/Venitul net anual recalculat potrivit alin. (2) din cedarea
folosinţei bunurilor se impozitează potrivit prevederilor art. 86
şi cap. XI din prezentul titlu, după caz.
CAP. V
Venituri din
investiţii
ART. 91
Definirea veniturilor
din investiţii
Veniturile din
investiţii cuprind:
a) venituri din
dividende;
b) venituri din
dobânzi;
c) câştiguri din
transferul titlurilor de valoare şi orice alte operaţiuni cu
instrumente financiare, inclusiv instrumente financiare derivate;
d) câştiguri din
transferul aurului financiar, definit potrivit legii;
e) venituri din
lichidarea unei persoane juridice.
ART. 92
Definirea veniturilor
din România din transferul titlurilor de valoare
În cazul titlurilor de
valoare, veniturile din transferul titlurilor de valoare, astfel cum sunt
definite la art. 7 pct. 41, emise de rezidenţi români, sunt considerate ca
fiind obţinute din România, indiferent dacă sunt primite în România
sau în străinătate.
ART. 93
Venituri neimpozabile
(1) Nu sunt venituri
impozabile următoarele:
a) veniturile
realizate din deţinerea şi transferul instrumentelor financiare care
atestă datoria publică a statului, precum şi a
unităţilor administrativ-teritoriale, inclusiv din operaţiunile
de tip repo şi reverse/repo cu aceste instrumente, indiferent de
piaţa/locul de tranzacţionare unde are loc operaţiunea;
b) venituri
repartizate membrilor caselor de ajutor reciproc în funcţie de fondul
social deţinut;
c) veniturile
realizate la prima tranzacţionare a acţiunilor emise de Fondul
Proprietatea de către persoanele fizice cărora le-au fost emise
aceste acţiuni, în condiţiile titlurilor I şi VII din Legea
nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii
şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu
modificările şi completările ulterioare.
Acelaşi regim
fiscal se aplică şi veniturilor realizate la prima
tranzacţionare a acţiunilor emise de Fondul Proprietatea, de
către moştenitorii titlurilor de conversie sau acţiunilor
dobândite înainte de prima tranzacţionare;
d) veniturile aferente
titlurilor de plată obţinute de persoanele îndreptăţite
potrivit legii, titularii iniţiali aflaţi în evidenţa Comisiei
Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sau moştenitorii acestora.
(2) Nu generează
venituri impozabile următoarele:
a) transferul de
titluri de valoare şi/sau aur financiar la momentul dobândirii acestora cu
titlu de moştenire ori donaţie;
b) transferurile
directe de proprietate asupra valorilor mobiliare/părţilor sociale,
în următoarele situaţii:
(i) ieşirea din
indiviziune, la momentul transferului respectiv, inclusiv în cazul celor
operate de către depozitarul central, potrivit legislaţiei
pieţei de capital;
(ii) transferurile
între soţi;
c) acordarea şi
valorificarea prin orice modalitate a punctelor primite drept măsuri
compensatorii, de către titularii drepturilor de proprietate, foşti
proprietari sau moştenitorii acestora, în conformitate cu prevederile Legii nr. 165/2013
privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în
natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în
perioada regimului comunist în România, cu modificările şi
completările ulterioare;
d) conversia
certificatelor de depozit în acţiuni suport/drepturi de alocare suport
şi a acţiunilor/drepturilor de alocare în certificate de depozit în
conformitate cu prevederile legislaţiei în materie privind acţiunile
suport pentru certificatele de depozit;
e) acordarea valorilor
mobiliare sub forma drepturilor de preferinţă în conformitate cu
prevederile legislaţiei în materie, inclusiv subscrierea;
f) distribuirea de
titluri de participare noi, definite la art. 7, sau majorarea valorii nominale
a titlurilor de participare existente, înregistrate ca urmare a
încorporării rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune la
persoanele juridice la care se deţin titluri de valoare, efectuată de
o persoană juridică unui participant la persoana juridică, drept
consecinţă a deţinerii unor titluri de participare la acea
persoană juridică;
g) distribuirea în
bani sau în natură, efectuată ca urmare a restituirii
cotei-părţi din aporturi, cu ocazia reducerii capitalului social,
potrivit legii;
h) distribuirea de
prime de emisiune, proporţional cu partea ce îi revine fiecărui
participant la persoana juridică;
i) conversia
acţiunilor nominative în acţiuni la purtător sau a acţiunilor
la purtător în acţiuni nominative, a acţiunilor dintr-o
categorie în cealaltă, a unei categorii de obligaţiuni în altă
categorie sau în acţiuni, în conformitate cu prevederile legislaţiei
în materie;
j) transferurile de
proprietate asupra valorilor mobiliare la momentul transferului ca efect al
împrumutului de valori mobiliare conform legislaţiei aplicabile, de la cel
care le dă cu împrumut, denumit creditor, respectiv la cel care are
obligaţia să le returneze, denumit debitor, precum şi la momentul
restituirii valorilor mobiliare împrumutate;
k) transferurile de
proprietate asupra valorilor mobiliare la momentul constituirii de
garanţii în legătură cu împrumutul de valori mobiliare, conform
legislaţiei aplicabile;
l) operaţiunile
efectuate în condiţiile prevăzute la art. 32 şi 33;
m) aportul în
natură reprezentând acţiuni emise de
societăţi/părţi sociale, în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
ART. 94
Determinarea
câştigului/pierderii din transferul titlurilor de valoare, altele decât
instrumentele financiare derivate, precum şi din transferul aurului
financiar
(1)
Câştigul/pierderea din transferul titlurilor de valoare, altele decât
instrumentele financiare derivate şi cele reglementate la alin. (2)-(6),
reprezintă diferenţa pozitivă/negativă realizată între
valoarea de înstrăinare/preţul de vânzare şi valoarea lor
fiscală, după caz, pe tipuri de titluri de valori, care include costurile
aferente tranzacţiei şi costuri legate de transferul de proprietate
aferente împrumutului de valori mobiliare, dovedite cu documente justificative.
(2) În cazul
tranzacţiilor cu acţiuni primite de persoanele fizice cu titlu
gratuit, în cadrul Programului de privatizare în masă,
câştigul/pierderea se determină ca diferenţă
pozitivă/negativă realizată între preţul de vânzare şi
valoarea fiscală, reprezentată de valoarea nominală a acestora.
(3) În cazul
tranzacţiilor cu acţiuni dobândite la preţ preferenţial sau
gratuit, în cadrul sistemului stock options plan, câştigul se
determină ca diferenţă între preţul de vânzare şi
valoarea fiscală a acestora reprezentată de preţul de achiziţie
preferenţial care include costurile aferente tranzacţiei. Pentru cele
dobândite cu titlu gratuit valoarea fiscală este considerată
egală cu zero.
(4) În cazul
transferului dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare,
câştigul/pierderea se determină ca diferenţă
pozitivă/negativă între preţul de vânzare şi valoarea
fiscală, reprezentată de preţul de cumpărare, definit în
norme aprobate prin instrucţiuni comune emise de preşedintele
Autorităţii de Supraveghere Financiară şi ministrul
finanţelor publice.
Pentru vânzarea în
lipsă a valorilor mobiliare, câştigul/pierderea
obţinut/obţinută de către contribuabilul care
efectuează tranzacţia de vânzare în lipsă se determină ca
diferenţă pozitivă/negativă între preţul de vânzare în
lipsă al valorilor mobiliare împrumutate şi valoarea fiscală a
valorilor mobiliare cu care se închide tranzacţia de vânzare în
lipsă, din care sunt scăzute costurile aferente operaţiunii de
împrumut al valorilor mobiliare şi cele aferente tranzacţiilor.
În cazul
executării garanţiilor aferente valorilor mobiliare împrumutate
şi nerestituite la scadenţă câştigul/pierderea
obţinut/obţinută de către contribuabilul creditor se
determină ca diferenţă pozitivă/negativă între
valoarea garanţiei şi valoarea fiscală a valorilor mobiliare
care trebuiau restituite.
În cazul împrumutului
de valori mobiliare, câştigul obţinut de persoana fizică în
calitate de creditor este reprezentat de comisionul aferent împrumutului,
aşa cum este prevăzut în contractul de împrumut, se consideră
câştig obţinut din transferul titlurilor de valoare şi se impozitează
în conformitate cu prevederile prezentului cod, în acest sens.
(5) În cazul
transferului dreptului de proprietate asupra titlurilor de participare la
organismele de plasament colectiv câştigul/pierderea se determină ca
diferenţă pozitivă/ negativă între preţul de
vânzare/răscumpărare şi valoarea fiscală, reprezentată
de preţul de cumpărare/subscriere/emisiune care include şi
cheltuielile de tranzacţionare/subscriere, definite în norme aprobate prin
instrucţiuni comune emise de preşedintele Autorităţii de
Supraveghere Financiară şi ministrul finanţelor publice.
(6)
Câştigul/pierderea din operaţiuni cu aur financiar, definit potrivit
legii, reprezintă diferenţa pozitivă/negativă dintre
preţul de vânzare şi valoarea fiscală, care include şi costurile
aferente tranzacţiei.
(7)
Câştigul/pierderea din transferul titlurilor de valoare dobândite prin
schimb, inclusiv cu ocazia reorganizărilor, se determină la
înstrăinarea ulterioară a acestora, ca fiind diferenţa
pozitivă/negativă dintre preţul de vânzare şi valoarea
fiscală definită/stabilită potrivit prevederilor art. 32 şi
33, după caz.
(8) În cazul
operaţiunilor reglementate potrivit legii pentru excluderea/retragerea
persoanelor fizice asociaţi/acţionari, câştigul/pierderea se
determină ca diferenţa între valoarea reprezentând drepturile
cuvenite asociatului/acţionarului cu luarea în calcul a datoriilor
societăţii şi valoare fiscală a titlurilor de valoare
transferate.
(9) Pentru titlurile
de valoare dobândite în urma unei succesiuni, preţul de
cumpărare/valoarea fiscală la momentul transferului ulterior o
reprezintă preţul de achiziţie plătit de
deţinătorul defunct dovedit cu documente justificative, al cărui
moştenitor este persoana care dobândeşte titlurile de valoare în
cauză, la care se adaugă cheltuielile aferente întocmirii actelor de
succesiune. În cazul în care nu există documente pentru justificarea
preţului de cumpărare/valoarea fiscală de către
deţinătorul defunct, valoarea fiscală este considerată
zero.
Pentru titlurile de
valoare dobândite în urma unei donaţii, la momentul înstrăinării
acestora, valoarea fiscală luată în calcul pentru determinarea
câştigului este zero.
(10) Determinarea
câştigului/pierderii din transferul titlurilor de valoare, altele decât
instrumentele financiare derivate, se efectuează, după caz, la data:
a) încheierii
tranzacţiei, pe baza documentelor justificative, de către
intermediarul definit potrivit legislaţiei în materie, rezident fiscal
român, dacă operaţiunea se efectuează prin intermediar;
b) efectuării
plăţilor preţului tranzacţiei, pe baza documentelor
justificative, de către beneficiarul de venit dacă operaţiunea
nu se efectuează printr-un intermediar sau intermediarul nu este rezident
fiscal român;
c) încheierii tranzacţiei
de vânzare în lipsă, indiferent de modalitatea prin care se
realizează decontarea acesteia, de către intermediar definit potrivit
legislaţiei în materie, rezident fiscal român, pe baza documentelor
justificative, în cazul tranzacţiilor de vânzare în lipsă.
Dacă
intermediarul nu este rezident fiscal român, determinarea câştigului se
efectuează de către beneficiarul de venit, pe baza documentelor
justificative primite de la intermediarul rezident străin;
d) la data
plăţii comisionului aferent operaţiunii de împrumut de valori
mobiliare prevăzută în contractul de împrumut, în cazul
operaţiunii de împrumut de valori mobiliare.
Determinarea
câştigului se face de către intermediar, definit potrivit
legislaţiei în materie, pe baza documentelor justificative. Dacă
operaţiunea nu se efectuează printr-un intermediar sau intermediarul
nu este rezident fiscal român, determinarea câştigului se efectuează
de către beneficiarul de venit, pe baza documentelor justificative;
e) la data stabilirii
valorii de răscumpărat a titlurilor de participare, în cazul
răscumpărării titlurilor de participare la organismele de
plasament colectiv, de către societăţile de administrare a
investiţiilor, dacă acestea sunt rezidenţi fiscali români.
În cazul în care
societatea de administrare a investiţiilor este nerezidentă,
obligaţia determinării câştigului/pierderii revine
beneficiarului de venit;
f) la momentul
încheierii tranzacţiei, pe baza documentelor justificative, în cazul
transferului dreptului de proprietate asupra titlurilor de participare la
organismele de plasament colectiv ca urmare a tranzacţionării
acestora pe pieţe reglementate sau sisteme alternative de
tranzacţionare, de către intermediari, dacă aceştia sunt
rezidenţi fiscali români.
În cazul în care
intermediarul este nerezident, obligaţia determinării
câştigului/pierderii revine beneficiarului de venit.
(11) Venitul impozabil
realizat din lichidarea unei persoane juridice reprezintă excedentul
distribuţiilor în bani sau în natură peste aportul la capitalul
social al persoanei fizice beneficiare. Se consideră venituri din
lichidarea unei persoane juridice, din punct de vedere fiscal, şi
veniturile obţinute în cazul reducerii capitalului social, potrivit legii,
altele decât cele primite ca urmare a restituirii cotei-părţi din
aporturi. Venitul impozabil reprezintă diferenţa între
distribuţiile în bani sau în natură efectuate peste valoarea
fiscală a titlurilor de valoare.
ART. 95
Stabilirea venitului
din operaţiuni cu instrumentele financiare derivate
(1)
Câştigul/pierderea din operaţiuni cu instrumentele financiare
derivate reprezintă diferenţa pozitivă/negativă dintre
veniturile realizate din poziţiile închise începând din prima zi de
tranzacţionare a anului fiscal şi până în ultima zi de
tranzacţionare a acestuia (inclusiv) şi cheltuielile aferente acestor
poziţii, evidenţiate în cont, pentru fiecare tip de contract şi
scadenţă, indiferent dacă acesta a ajuns sau nu la
scadenţă. În cazul instrumentelor financiare derivate ce prevăd decontări
periodice între părţi, fără închiderea poziţiei, în
cadrul unui an fiscal, câştigul/pierderea din operaţiuni cu astfel de
instrumente financiare reprezintă diferenţa
pozitivă/negativă dintre veniturile realizate cu ocazia
decontărilor periodice şi cheltuielile aferente, evidenţiate în
cont.
(2) Determinarea
câştigului/pierderii din operaţiuni cu instrumentele financiare
derivate se face de către intermediar, aşa cum este definit de
legislaţia în materie, rezident fiscal român, la sfârşitul anului
fiscal, cumulat, pentru toate instrumentele financiare derivate, pe bază
de documente justificative, dacă operaţiunile se efectuează prin
intermediar. Dacă operaţiunea nu se efectuează printr-un
intermediar, determinarea câştigului se efectuează anual cumulat, la
sfârşitul anului fiscal, de către beneficiarul de venit, pe bază
de documente justificative.
(3) Veniturile
realizate din operaţiuni cu poziţii închise cu instrumente financiare
derivate reprezintă încasările efective din toate aceste operaţiuni,
cu poziţii închise, realizate în cursul unui an fiscal şi
evidenţiate în contul beneficiarului de venit, mai puţin
încasările de principal.
(4) Cheltuielile
aferente operaţiunilor cu poziţii închise cu instrumente financiare
derivate reprezintă plăţile aferente acestor poziţii
închise efectuate în cursul unui an fiscal şi evidenţiate în contul
beneficiarului de venit, inclusiv costurile aferente tranzacţiilor, mai
puţin plăţile de principal.
(5) Determinarea
câştigului/pierderii se efectuează la sfârşitul anului fiscal,
cumulat, pentru instrumente financiare derivate, în cazul poziţiilor
închise în anul respectiv, de către intermediar definit potrivit
legislaţiei în materie, rezident fiscal român dacă operaţiunea
se efectuează prin intermediar.
Dacă
operaţiunea nu se efectuează printr-un intermediar sau intermediarul
nu este rezident fiscal român, determinarea câştigului se efectuează
anual cumulat la sfârşitul anului fiscal, în cazul poziţiilor închise
în anul respectiv de către beneficiarul de venit.
ART. 96
Determinarea
câştigului net anual/pierderii nete anuale din transferul titlurilor de
valoare şi orice alte operaţiuni cu instrumente financiare, precum
şi din transferul aurului financiar
(1) Câştigul net
anual/pierderea netă anuală se determină ca diferenţă
între câştigurile şi pierderile înregistrate în cursul anului fiscal
respectiv, cumulat de la începutul anului din transferul titlurilor de valoare,
şi orice alte operaţiuni cu instrumente financiare, inclusiv
instrumente financiare derivate, precum şi din transferul aurului
financiar, definit potrivit legii.
La determinarea
câştigului net anual/pierderii nete anuale sunt luate în calcul şi
costurile aferente tranzacţiilor care nu pot fi alocate direct
fiecărei tranzacţii.
(2) Câştigul net
anual/pierderea netă anuală se determină de către
contribuabil, pe baza declaraţiei privind venitul realizat, depusă
potrivit prevederilor art. 122.
(3) Pentru
tranzacţiile efectuate de fiecare intermediar, societate de administrare a
investiţiilor sau societate de investiţii autoadministrată are
următoarele obligaţii:
a) calcularea
câştigului/pierderii pentru fiecare tranzacţie efectuată pentru
contribuabil sau anual, după caz;
b) transmiterea
către fiecare contribuabil a informaţiilor privind totalul
câştigurilor/pierderilor, în formă scrisă, pentru
tranzacţiile efectuate în cursul anului fiscal, până în ultima zi a
lunii februarie a anului curent pentru anul anterior;
c) să depună
anual, până în ultima zi a lunii februarie a anului curent, pentru anul
anterior, la organul fiscal competent o declaraţie informativă
privind totalul câştigurilor/pierderilor, pentru fiecare contribuabil.
(4) Procedura de
aplicare a prevederilor alin. (3) se stabileşte prin ordin al
preşedintelui A.N.A.F.
ART. 97
Reţinerea
impozitului din veniturile din investiţii
(1) Veniturile sub
formă de dobânzi pentru depozitele la vedere/conturi curente, precum
şi cele la depozitele clienţilor, constituite în baza
legislaţiei privind economisirea şi creditarea în sistem colectiv
pentru domeniul locativ, se impun cu o cotă de 16% din suma acestora,
impozitul fiind final, indiferent de data constituirii raportului juridic.
Impozitul se calculează şi se reţine de către
plătitorii de astfel de venituri la momentul înregistrării în contul
curent sau în contul de depozit al titularului. Plata impozitului se face
lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare
înregistrării în cont. Impozitul datorat se plăteşte integral la
bugetul de stat.
(2) Veniturile sub
formă de dobânzi pentru depozitele la termen constituite, instrumentele de
economisire dobândite, contractele civile încheiate se impun cu o cotă de
16% din suma acestora, impozitul fiind final, indiferent de data constituirii raportului
juridic. Pentru veniturile sub formă de dobânzi, impozitul se
calculează şi se reţine de către plătitorii de astfel
de venituri la momentul înregistrării în contul curent sau în contul de
depozit al titularului, respectiv la momentul răscumpărării, în
cazul unor instrumente de economisire. În situaţia sumelor primite sub
formă de dobândă pentru împrumuturile acordate pe baza contractelor
civile, calculul impozitului datorat de către plătitorii de venit se
efectuează la momentul plăţii dobânzii. Plata impozitului pentru
veniturile din dobânzi se face lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii
următoare înregistrării/răscumpărării, în cazul unor
instrumente de economisire, respectiv la momentul plăţii dobânzii,
pentru venituri de această natură, pe baza contractelor civile.
Impozitul datorat se plăteşte integral la bugetul de stat.
(3) Veniturile sub
forma dobânzilor plătite de societatea emitentă a valorilor mobiliare
împrumutate, pe parcursul perioadei de împrumut înaintea restituirii acestora, se
impun cu o cotă de 16% din suma acestora, impozitul fiind final. Calculul
şi reţinerea impozitului se efectuează de plătitorul de
venit la data la care acestea sunt plătite. Termenul de plată al
impozitului este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei
în care au fost plătite contribuabilului îndreptăţit.
(4) În situaţia
în care se constată elemente care generează modificarea veniturilor
din dobânzi şi/sau a bazei de impunere aferente veniturilor unei persoane
fizice, pentru care plătitorul de venit a efectuat calculul impozitului pe
venit, stabilirea diferenţelor de impozit se efectuează la data
constatării elementelor care generează modificarea. Regularizarea
diferenţelor de impozit se efectuează de către plătitorul
de venit începând cu luna constatării.
(5) Venitul impozabil
obţinut din lichidarea unei persoane juridice de către
acţionari/asociaţi persoane fizice sau din reducerea capitalului
social, potrivit legii, care nu reprezintă distribuţii în bani sau în
natură ca urmare a restituirii cotei-părţi din aporturi se impun
cu o cotă de 16%, impozitul fiind final. Obligaţia calculării,
reţinerii şi plăţii impozitului revine persoanei juridice.
Impozitul calculat şi reţinut la sursă în cazul lichidării
persoanei juridice se plăteşte până la data depunerii
situaţiei financiare finale la oficiul registrului comerţului,
întocmită de lichidatori, respectiv până la data de 25 a lunii
următoare celei în care a fost distribuit venitul reprezentând reducerea
capitalului social.
(6) În aplicarea
prevederilor prezentului capitol se utilizează şi norme aprobate prin
instrucţiuni comune emise de preşedintele Autorităţii de
Supraveghere Financiară şi ministrul finanţelor publice.
(7)
Veniturile sub formă de dividende, inclusiv câştigul obţinut ca
urmare a deţinerii de titluri de participare definite de legislaţia
în materie la organisme de plasament colectiv se impun cu o cotă de 5% din
suma acestora, impozitul fiind final. Obligaţia calculării şi
reţinerii impozitului pe veniturile sub formă de dividende revine
persoanelor juridice, odată cu plata dividendelor/sumelor reprezentând
câştigul obţinut ca urmare a deţinerii de titluri de participare
de către acţionari/asociaţi/investitori. Termenul de virare a impozitului
este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se
face plata. În cazul dividendelor/câştigurilor obţinute ca urmare a
deţinerii de titluri de participare, distribuite, dar care nu au fost
plătite acţionarilor/asociaţilor/investitorilor până la
sfârşitul anului în care s-au aprobat situaţiile financiare anuale,
impozitul pe dividende/câştig se plăteşte până la data de
25 ianuarie inclusiv a anului următor. Impozitul datorat se virează
integral la bugetul de stat.
----------
Prima teză a
alin. (7) al art. 97 a fost modificată de pct. 12 al art. I din ORDONANŢA DE
URGENŢĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015.
(8) În cazul
dividendelor şi/sau dobânzilor plătite de societatea emitentă a
valorilor mobiliare împrumutate, pe parcursul perioadei de împrumut înaintea
restituirii acestora, calculul şi reţinerea impozitului se
efectuează de plătitorul de venit la data la care acestea sunt
plătite. Termenul de virare a impozitului este până la data de 25
inclusiv a lunii următoare celei în care au fost plătite
contribuabilului îndreptăţit.
(9)
Abrogat.
----------
Alin. (9) al art. 97 a
fost abrogat de pct. 13 al art.
I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015.
ART. 98
Impozitarea
câştigului net anual impozabil
Câştigul net
anual impozabil din transferul titlurilor de valoare, din orice alte
operaţiuni cu instrumente financiare, inclusiv instrumente financiare
derivate, precum şi din transferul aurului financiar se impozitează
potrivit prevederilor cap. XI din prezentul titlu.
CAP. VI
Venituri din pensii
ART. 99
Definirea veniturilor
din pensii
Veniturile din pensii
reprezintă sume primite ca pensii de la fondurile înfiinţate din
contribuţiile sociale obligatorii făcute către un sistem de
asigurări sociale, inclusiv cele din fonduri de pensii facultative şi
cele finanţate de la bugetul de stat, diferenţe de venituri din
pensii, precum şi sume reprezentând actualizarea acestora cu indicele de
inflaţie.
ART. 100
Stabilirea venitului
impozabil lunar din pensii
(1) Venitul impozabil
lunar din pensii se stabileşte prin deducerea din venitul din pensie, în
ordine, a următoarelor:
a) contribuţia
individuală de asigurări sociale de sănătate datorată
potrivit legii;
b) suma
neimpozabilă lunară de 1.050 lei.
(2) Suma
neimpozabilă lunară de 1.050 lei se majorează cu 50 lei în
fiecare an fiscal, începând cu drepturile aferente lunii ianuarie, până ce
plafonul de venit neimpozabil ajunge la valoarea de 1.200 lei/lunar.
ART. 101
Reţinerea
impozitului din venitul din pensii
(1) Orice
plătitor de venituri din pensii are obligaţia de a calcula lunar
impozitul aferent acestui venit, de a-l reţine şi de a-l plăti
la bugetul de stat, potrivit prevederilor prezentului articol.
(2) Impozitul se
calculează prin aplicarea cotei de impunere de 16% asupra venitului
impozabil lunar din pensii.
(3) Impozitul calculat
se reţine la data efectuării plăţii pensiei şi se
plăteşte la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii
următoare celei pentru care se face plata pensiei.
(4) Impozitul
reţinut este impozit final al contribuabilului pentru veniturile din
pensii.
(5) În cazul unei
pensii care nu este plătită lunar, impozitul ce trebuie reţinut
se stabileşte prin împărţirea pensiei plătite la fiecare
din lunile cărora le este aferentă pensia.
(6) Drepturile de
pensie restante se defalcă pe lunile la care se referă, în vederea
calculării impozitului datorat, reţinerii şi plăţii
acestuia.
(7) Veniturile din
pensiile de urmaş vor fi individualizate în funcţie de numărul
acestora, iar impozitarea se va face în raport cu drepturile cuvenite
fiecărui urmaş.
(8) În cazul
veniturilor din pensii şi/sau al diferenţelor de venituri din pensii
stabilite pentru perioade anterioare, conform legii, impozitul se
calculează asupra venitului impozabil lunar şi se reţine la data
efectuării plăţii, în conformitate cu reglementările legale
în vigoare la data plăţii, şi se plăteşte până la
data de 25 a lunii următoare celei în care s-au plătit.
(9) În
cazul veniturilor din pensii şi/sau al diferenţelor de venituri din
pensii, sumelor reprezentând actualizarea acestora cu indicele de
inflaţie, stabilite în baza hotărârilor judecătoreşti
rămase definitive şi irevocabile/hotărârilor
judecătoreşti definitive şi executorii, impozitul se calculează
separat faţă de impozitul aferent drepturilor lunii curente, prin
aplicarea cotei de 16% asupra venitului impozabil, impozitul reţinut fiind
impozit final. Venitul impozabil din pensii se stabileşte prin deducerea
din suma totală a contribuţiei individuale de asigurări sociale
de sănătate, datorate potrivit legii, şi a sumei neimpozabile
lunare, stabilită potrivit legislaţiei în vigoare la data
plăţii.
Impozitul
se reţine la data efectuării plăţii, în conformitate cu
reglementările legale în vigoare la data plăţii veniturilor
respective. Impozitul astfel reţinut se plăteşte până la
data de 25 a lunii următoare celei în care s-au plătit veniturile.
----------
Alin. (9) al art. 101
a fost modificat de pct. 14 al art.
I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015.
(10) Impozitul pe
veniturile din pensii se reţine şi se plăteşte la bugetul
de stat.
(11) Plătitorul
de venituri din pensii este obligat să determine valoarea totală a
impozitului anual pe veniturile din pensii, pentru fiecare contribuabil.
ART. 102
Acordarea dreptului
contribuabilului de a dispune asupra destinaţiei unei sume din impozit
(1) Contribuabilii pot
dispune asupra destinaţiei unei sume reprezentând până la 2% din
impozitul stabilit la art. 101 alin. (11), pentru susţinerea
entităţilor nonprofit care se înfiinţează şi
funcţionează în condiţiile legii, unităţilor de cult,
precum şi pentru acordarea de burse private, conform legii.
(2) Obligaţia
calculării, reţinerii şi plăţii sumei prevăzute
la alin. (1) revine organului fiscal competent.
(3) Procedura de
aplicare a prevederilor alin. (1) şi (2) se stabileşte prin ordin al
preşedintelui A.N.A.F.
CAP. VII
Venituri din
activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură
ART. 103
Definirea veniturilor
(1) Veniturile din
activităţi agricole cuprind veniturile obţinute individual sau
într-o formă de asociere, fără personalitate juridică, din:
a) cultivarea
produselor agricole vegetale;
b) exploatarea
plantaţiilor viticole, pomicole, arbuştilor fructiferi şi altele
asemenea;
c) creşterea
şi exploatarea animalelor, inclusiv din valorificarea produselor de
origine animală, în stare naturală.
(2) Veniturile din
silvicultură şi piscicultură reprezintă veniturile
obţinute din recoltarea şi valorificarea produselor specifice
fondului forestier naţional, respectiv a produselor lemnoase şi
nelemnoase, precum şi cele obţinute din exploatarea amenajărilor
piscicole.
ART. 104
Determinarea venitului net anual în sistem
real, pe baza datelor din contabilitate
(1) Veniturile din
silvicultură şi piscicultură se supun impunerii potrivit
prevederilor cap. II - Venituri din activităţi independente -,
venitul net anual fiind determinat în sistem real, pe baza datelor din
contabilitate, potrivit prevederilor art. 68, contribuabilii având
obligaţia de a completa Registrul de evidenţă fiscală.
Pentru aceste venituri sunt aplicabile regulile de impunere proprii veniturilor
din activităţi independente pentru care venitul net anual se
determină în sistem real, pe baza datelor din contabilitate. Pentru
veniturile din silvicultură calificate drept venituri din alte surse se
aplică prevederile cap. X.
(2) Veniturile
obţinute din valorificarea produselor prevăzute la art. 103 alin. (1)
în altă modalitate decât în stare naturală reprezintă venituri
din activităţi independente şi se supun regulilor de impunere
proprii categoriei respective.
(3) Veniturile
definite la art. 103 alin. (1) pentru care nu există obligaţia
stabilirii normelor de venit sunt venituri impozabile şi se supun
impunerii potrivit prevederilor cap. II - Venituri din activităţi
independente -, venitul net anual fiind determinat în sistem real, pe baza
datelor din contabilitate, potrivit prevederilor art. 68, contribuabilii având
obligaţia de a completa Registrul de evidenţă fiscală.
Pentru aceste venituri sunt aplicabile regulile de impunere proprii veniturilor
din activităţi independente pentru care venitul net anual se
determină în sistem real, pe baza datelor din contabilitate.
ART. 105
Venituri neimpozabile
(1) Nu sunt venituri
impozabile veniturile realizate de persoanele fizice/membrii asocierilor
fără personalitate juridică din valorificarea în stare naturală
a următoarelor:
a) produse culese din
flora sălbatică, exclusiv masa lemnoasă. În cazul masei lemnoase
sunt venituri neimpozabile numai veniturile realizate din exploatarea şi
valorificarea acesteia în volum de maximum 20 mc/an din pădurile pe care
contribuabilii le au în proprietate;
b) produse capturate
din fauna sălbatică, cu excepţia celor realizate din activitatea
de pescuit comercial supuse impunerii potrivit prevederilor cap. II - Venituri
din activităţi independente.
(2) Veniturile
definite la art. 103 alin. (1) sunt venituri neimpozabile în limitele stabilite
potrivit tabelului următor:
*T*
┌────┬──────────────────────────────┬─────────────────────┐
│Nr. │
Produse vegetale
│
Suprafaţă │
│crt.│
│ │
├────┼──────────────────────────────┼─────────────────────┤
│
1.│Cereale
│până la 2 ha
│
├────┼──────────────────────────────┼─────────────────────┤
│ 2.│Plante
oleaginoase │până
la 2 ha │
├────┼──────────────────────────────┼─────────────────────┤
│
3.│Cartof
│până la 2 ha
│
├────┼──────────────────────────────┼─────────────────────┤
│
4.│Sfeclă de zahăr │până la 2 ha │
├────┼──────────────────────────────┼─────────────────────┤
│
5.│Tutun
│până la 1 ha
│
├────┼──────────────────────────────┼─────────────────────┤
│ 6.│Hamei pe
rod │până la
2 ha │
├────┼──────────────────────────────┼─────────────────────┤
│ 7.│Legume
în câmp │până
la 0,5 ha │
├────┼──────────────────────────────┼─────────────────────┤
│ 8.│Legume
în spaţii protejate
│până la 0,2 ha
│
├────┼──────────────────────────────┼─────────────────────┤
│
9.│Leguminoase pentru boabe
│până la 1,5 ha
│
├────┼──────────────────────────────┼─────────────────────┤
│ 10.│Pomi pe rod │până la 1,5
ha │
├────┼──────────────────────────────┼─────────────────────┤
│ 11.│Vie pe rod │până la 1
ha │
├────┼──────────────────────────────┼─────────────────────┤
│ 12.│Arbuşti fructiferi │până la 1 ha │
├────┼──────────────────────────────┼─────────────────────┤
│ 13.│Flori şi plante ornamentale │până la 0,3 ha │
├────┼──────────────────────────────┼─────────────────────┤
├────┼──────────────────────────────┼─────────────────────┤
│ │ Animale │ Nr. capete/Nr. de │
│ │ │ familii de
albine │
├────┼──────────────────────────────┼─────────────────────┤
│
1.│Vaci
│până la 2
│
├────┼──────────────────────────────┼─────────────────────┤
│
2.│Bivoliţe
│până la 2 │
├────┼──────────────────────────────┼─────────────────────┤
│ 3.│Oi │până la
50 │
├────┼──────────────────────────────┼─────────────────────┤
│
4.│Capre
│până la 25
│
├────┼──────────────────────────────┼─────────────────────┤
│ 5.│Porci
pentru îngrăşat
│până la 6
│
├────┼──────────────────────────────┼─────────────────────┤
│
6.│Albine
│până la 75 de familii│
├────┼──────────────────────────────┼─────────────────────┤
│
7.│Păsări de curte │până la 100 │
└────┴──────────────────────────────┴─────────────────────┘
*ST*
(3) Nu sunt venituri
impozabile veniturile obţinute din exploatarea păşunilor şi
fâneţelor naturale.
(4) În cazul
persoanelor fizice/membrilor asocierilor fără personalitate
juridică, cultivarea terenurilor cu plante furajere graminee şi
leguminoase pentru producţia de masă verde destinate furajării
animalelor deţinute de contribuabilii respectivi pentru care venitul se
determină pe baza normelor de venit şi a celor prevăzute la
alin. (2) nu generează venit impozabil.
ART. 106
Stabilirea venitului
anual din activităţi agricole pe bază de norme de venit
(1) Venitul dintr-o
activitate agricolă se stabileşte pe bază de norme de venit.
(2) Normele de venit
se stabilesc pe unitatea de suprafaţă (ha)/cap de animal/familie de
albine pentru categoriile de produse vegetale şi animalele prevăzute
la art. 105 alin. (2).
(3) Normele de venit
se propun de către entităţile publice mandatate de Ministerul
Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, pe baza metodologiei stabilite
prin hotărâre a Guvernului, se aprobă şi se publică de
către direcţiile generale regionale ale finanţelor publice,
până cel târziu la data de 15 februarie a anului pentru care se
aplică aceste norme de venit.
(4) În cazul
contribuabililor care realizează venituri din desfăşurarea a
două sau mai multe activităţi agricole pentru care venitul se
determină pe bază de normă de venit, organul fiscal competent
stabileşte venitul anual prin însumarea veniturilor corespunzătoare
fiecărei activităţi.
(5) În anul fiscal
curent, pentru veniturile realizate de persoanele fizice individual sau într-o
formă de asociere, în cazul în care s-au înregistrat pierderi ca urmare a
unor fenomene meteorologice nefavorabile ce pot fi asimilate dezastrelor
naturale ca îngheţ, grindină, polei, ploaie abundentă,
secetă şi inundaţii, precum şi a epizootiilor ce
afectează peste 30% din suprafeţele destinate producţiei
agricole vegetale/animalele deţinute, norma de venit se reduce
proporţional cu pierderea respectivă.
(6) Constatarea
pagubelor prevăzute la alin. (5) şi evaluarea pierderilor se fac la
cererea persoanelor fizice/asocierilor fără personalitate
juridică, care desfăşoară activităţi agricole
pentru care venitul anual se stabileşte pe bază de norme de venit, de
o comisie numită prin ordin al prefectului judeţului/municipiului
Bucureşti, la propunerea directorului executiv al direcţiei agricole
judeţene/municipiului Bucureşti, comisie formată pe plan local
dintr-un reprezentant al primăriei, un specialist de la Agenţia de
Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, un delegat
din partea Administraţiei Naţionale de Meteorologie, un specialist al
Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă şi un
reprezentant al direcţiei generale regionale a finanţelor publice
teritoriale din cadrul A.N.A.F.
(7) Procedura de
aplicare a prevederilor alin. (5) şi (6) se stabileşte prin ordin al
preşedintelui A.N.A.F., cu avizul Ministerului Agriculturii şi
Dezvoltării Rurale.
(8) Contribuabilii
care obţin venituri determinate pe baza normei anuale de venit nu au
obligaţii de completare a Registrului de evidenţă fiscală
şi de conducere a evidenţei contabile.
ART. 107
Calculul şi plata
impozitului aferent veniturilor din activităţi agricole
(1) Impozitul pe
venitul din activităţi agricole se calculează de organul fiscal
competent prin aplicarea unei cote de 16% asupra venitului anual din
activităţi agricole stabilit pe baza normei anuale de venit,
impozitul fiind final.
(2) Contribuabilul
care desfăşoară o activitate agricolă prevăzută
la art. 103 alin. (1) pentru care venitul se determină pe bază de
normă de venit are obligaţia de a depune anual o declaraţie la
organul fiscal competent, până la data de 25 mai inclusiv a anului fiscal,
pentru anul în curs. În cazul în care activitatea se desfăşoară
în cadrul unei asocieri fără personalitate juridică,
obligaţia depunerii declaraţiei la organul fiscal competent revine
asociatului care răspunde pentru îndeplinirea obligaţiilor
asociaţiei faţă de autorităţile publice în cadrul
aceluiaşi termen. Anexa declaraţiei depusă de asociatul desemnat
va cuprinde şi cota de distribuire ce revine fiecărui membru asociat
din venitul impozabil calculat la nivelul asocierii.
(3)
Contribuabilii/Asocierile fără personalitate juridică care
desfăşoară activităţi agricole pentru care venitul se
stabileşte pe bază de norme de venit şi deţin
suprafeţe destinate producţiei agricole vegetale/animale în
localităţi/judeţe diferite vor opta pentru stabilirea
localităţii/judeţului sau localităţilor/judeţelor
unde vor beneficia de încadrarea în limitele veniturilor neimpozabile
prevăzute pentru fiecare grupă de produse vegetale/animale de la art.
105 alin. (2). Opţiunea se exercită prin completarea
corespunzătoare a Declaraţiei privind veniturile din
activităţi agricole impuse pe norme de venit.
(4) Declaraţia
prevăzută la alin. (2) nu se depune pentru veniturile prevăzute
la art. 105.
(5) Organul fiscal
competent stabileşte impozitul anual datorat şi emite decizia de
impunere, la termenul şi în forma stabilite prin ordin al
preşedintelui A.N.A.F.
(6) Plata impozitului
anual stabilit conform deciziei de impunere anuale se efectuează
către bugetul de stat în două rate egale, astfel:
a) 50% din impozit
până la data de 25 octombrie inclusiv;
b) 50% din impozit
până la data de 15 decembrie inclusiv.
(7) Impozitul se
plăteşte la bugetul de stat.
CAP. VIII
Venituri din premii
şi din jocuri de noroc
ART. 108
Definirea veniturilor
din premii şi din jocuri de noroc
(1) Veniturile din
premii cuprind veniturile din concursuri, altele decât cele prevăzute la
art. 62, sumele primite ca urmare a participării la Loteria bonurilor
fiscale, potrivit prevederilor Ordonanţei
Guvernului nr. 10/2015 pentru organizarea Loteriei bonurilor
fiscale, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 166/2015,
precum şi din promovarea produselor/serviciilor ca urmare a practicilor
comerciale.
(2) Nu sunt venituri
impozabile materialele publicitare, pliantele, mostrele, punctele bonus
acordate cu scopul stimulării vânzărilor.
(3) Veniturile din
jocuri de noroc cuprind toate sumele încasate, bunurile şi serviciile
primite, ca urmare a participării la jocuri de noroc, indiferent de
denumirea venitului sau de forma în care se acordă, inclusiv cele de tip
jack-pot, definite conform normelor metodologice.
ART. 109
Stabilirea venitului
net din premii
Venitul net este
diferenţa dintre venitul din premii şi suma reprezentând venit
neimpozabil.
ART. 110
Determinarea
impozitului aferent veniturilor din premii şi din jocuri de noroc
(1) Veniturile sub
formă de premii se impun, prin reţinerea la sursă, cu o
cotă de 16% aplicată asupra venitului net realizat din fiecare
premiu.
(2) Veniturile din
jocuri de noroc se impun prin reţinere la sursă. Impozitul datorat se
determină la fiecare plată, prin aplicarea următorului barem de
impunere asupra fiecărui venit brut primit de un participant, de la un
organizator sau plătitor de venituri din jocuri de noroc:
*T*
┌────────────────────────────────┬─────────────────────────────────────────────┐
│ Tranşe
de venit brut │ Impozit │
│ - lei
- │ - lei - │
├────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────┤
│până la 66.750, inclusiv │ 1% │
├────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────┤
│peste 66.750 - 445.000, inclusiv│667,5 + 16% pentru
ceea ce depăşeşte suma
│
│ │de
66.750
│
├────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────┤
│peste 445.000 │61.187,5 + 25% pentru
ceea ce depăşeşte suma │
│ │de
445.000
│
└────────────────────────────────┴─────────────────────────────────────────────┘
*ST*
(3) Obligaţia
calculării, reţinerii şi plăţii impozitului revine
organizatorilor/plătitorilor de venituri.
(4) Nu sunt impozabile
următoarele venituri obţinute în bani şi/sau în natură:
a) premii sub valoarea
sumei neimpozabile stabilite în sumă de 600 lei, inclusiv, realizate de
contribuabil pentru fiecare premiu;
b) veniturile
obţinute ca urmare a participării la jocurile de noroc caracteristice
cazinourilor, cluburilor de poker, slot-machine şi lozuri sub valoarea
sumei neimpozabile de 66.750 lei, inclusiv, realizate de contribuabil pentru
fiecare venit brut primit.
Verificarea
încadrării în plafonul neimpozabil se efectuează la fiecare
plată, indiferent de tipul de joc din care a fost obţinut venitul
respectiv.
În cazul în care
venitul brut primit la fiecare plată depăşeşte plafonul
neimpozabil de 66.750 lei, inclusiv, impozitarea se efectuează distinct
faţă de veniturile obţinute din participarea la alte tipuri de
jocuri de noroc.
(5) Impozitul calculat
şi reţinut în momentul plăţii este impozit final.
(6) Impozitul pe venit
astfel calculat şi reţinut se plăteşte la bugetul de stat
până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost
reţinut.
(7) Prin excepţie
de la prevederile alin. (2), pentru veniturile realizate de către
persoanele fizice ca urmare a participării la jocuri de noroc la distanţă
şi festivaluri de poker, impozitul anual datorat se determină de
către organul fiscal competent.
(8) Contribuabilii
care obţin venituri din jocurile de noroc prevăzute la alin. (7) au
obligaţia de a depune declaraţia privind venitul realizat, potrivit
prevederilor art. 122 alin. (3).
(9) Organul fiscal
competent stabileşte impozitul anual datorat pentru veniturile din
jocurile de noroc prevăzute la alin. (7), pe baza declaraţiei privind
venitul realizat, şi emite decizia de impunere, la termenul şi în
forma stabilite prin ordin al preşedintelui A.N.A.F.
(10) Impozitul anual
datorat pentru veniturile din jocuri de noroc prevăzute la alin. (7) se
determină prin aplicarea următorului barem de impunere asupra
fiecărui venit brut primit de un participant, de la un organizator sau
plătitor de venituri din jocuri de noroc:
*T*
┌─────────────────────────────────┬───────────────────────────────────────────┐
│ Tranşe de
venit brut │ Impozit │
│ - lei
- │ - lei - │
├─────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────┤
│până la 66.750, inclusiv │ 1% │
├─────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────┤
│peste 66.750 - 445.000, inclusiv │667,5 + 16%
pentru ceea ce depăşeşte suma
│
│ │de
66.750
│
├─────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────┤
│peste 445.000 │61.187,5 + 25%
pentru ceea ce depăşeşte
│
│ │suma de
445.000
│
└─────────────────────────────────┴───────────────────────────────────────────┘
*ST*
(11) Impozitul de
achitat pentru veniturile din jocurile de noroc prevăzute la alin. (7),
conform deciziei de impunere anuale, se plăteşte în termen de cel
mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere, perioadă
pentru care nu se calculează şi nu se datorează sumele stabilite
potrivit reglementărilor în materie privind colectarea creanţelor
bugetare.
(12) Pentru veniturile
din jocuri de noroc prevăzute la alin. (7), fiecare
organizator/plătitor de venituri are următoarele obligaţii:
a) transmiterea
către fiecare contribuabil a informaţiilor referitoare la fiecare
venit brut, primit în cursul anului fiscal, până în ultima zi a lunii
februarie a anului curent pentru anul precedent, în formă scrisă;
b) să depună
anual, până în ultima zi a lunii februarie a anului curent, pentru anul
anterior, la organul fiscal competent o declaraţie informativă
referitoare la fiecare venit brut, pentru fiecare contribuabil.
(13) Procedura de
aplicare a prevederilor alin. (12) se stabileşte prin ordin al
preşedintelui A.N.A.F.
CAP. IX
Venituri din
transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal
ART. 111
Definirea venitului
din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal
(1) La transferul
dreptului de proprietate şi al dezmembrămintelor acestuia, prin acte
juridice între vii asupra construcţiilor de orice fel şi a
terenurilor aferente acestora, precum şi asupra terenurilor de orice fel
fără construcţii, contribuabilii datorează un impozit care
se calculează astfel:
a) pentru
construcţiile de orice fel cu terenurile aferente acestora, precum şi
pentru terenurile de orice fel fără construcţii, dobândite
într-un termen de până la 3 ani inclusiv:
(i) 3% până la
valoarea de 200.000 lei inclusiv;
(ii) peste 200.000
lei, 6.000 lei + 2% calculate la valoarea ce depăşeşte 200.000
lei inclusiv;
b) pentru imobilele
descrise la lit. a), dobândite la o dată mai mare de 3 ani:
(i) 2% până la
valoarea de 200.000 lei inclusiv;
(ii) peste 200.000
lei, 4.000 lei + 1% calculat la valoarea ce depăşeşte 200.000
lei inclusiv.
(2) Impozitul
prevăzut la alin. (1) nu se datorează în următoarele cazuri:
a) la dobândirea
dreptului de proprietate asupra terenurilor şi construcţiilor de
orice fel, prin reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul legilor
speciale;
b) la dobândirea
dreptului de proprietate cu titlul de donaţie între rude şi afini
până la gradul al III-lea inclusiv, precum şi între soţi;
c) în cazul actelor de
desfiinţare cu efect retroactiv pentru actele de transfer al dreptului de
proprietate asupra proprietăţilor imobiliare;
d) constatarea în
condiţiile art. 13 din Legea
cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(3) Pentru
transmisiunea dreptului de proprietate şi a dezmembrămintelor
acestuia cu titlul de moştenire nu se datorează impozitul
prevăzut la alin. (1), dacă succesiunea este dezbătută
şi finalizată în termen de 2 ani de la data decesului autorului
succesiunii. În cazul nefinalizării procedurii succesorale în termenul
prevăzut mai sus, moştenitorii datorează un impozit de 1%
calculat la valoarea masei succesorale.
(4) Impozitul
prevăzut la alin. (1) şi (3) se calculează la valoarea
declarată de părţi în actul prin care se transferă dreptul
de proprietate sau dezmembrămintele sale. În cazul în care valoarea
declarată este inferioară valorii minime stabilite prin studiul de
piaţă realizat de către camerele notarilor publici, notarul
public notifică organelor fiscale respectiva tranzacţie.
(5) Camerele notarilor
publici actualizează cel puţin o dată pe an studiile de
piaţă care trebuie să conţină informaţii privind
valorile minime consemnate pe piaţa imobiliară specifică în anul
precedent şi le comunică direcţiilor generale regionale ale
finanţelor publice din cadrul A.N.A.F.
(6) Impozitul
prevăzut la alin. (1) şi (3) se calculează şi se
încasează de notarul public înainte de autentificarea actului sau,
după caz, întocmirea încheierii de finalizare a succesiunii. Impozitul
calculat şi încasat se plăteşte până la data de 25 inclusiv
a lunii următoare celei în care a fost încasat. În cazul în care
transferul dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia,
pentru situaţiile prevăzute la alin. (1) şi (3), se
realizează prin hotărâre judecătorească ori prin altă
procedură, impozitul prevăzut la alin. (1) şi (3) se
calculează şi se încasează de către organul fiscal competent,
pe baza deciziei de impunere în termen de 60 de zile de la data
comunicării deciziei. Instanţele judecătoreşti care
pronunţă hotărâri judecătoreşti rămase definitive
şi irevocabile/hotărâri judecătoreşti definitive şi
executorii comunică organului fiscal competent hotărârea şi
documentaţia aferentă în termen de 30 de zile de la data
hotărârii judecătoreşti rămase definitive şi
irevocabile/hotărârii judecătoreşti definitive şi executorii.
Pentru alte proceduri
decât cea notarială sau judecătorească contribuabilul are
obligaţia de a declara venitul obţinut în maximum 10 zile de la data
transferului, la organul fiscal competent, în vederea calculării
impozitului.
În cazul transferului
prin executare silită impozitul datorat de contribuabilul din patrimoniul
căruia a fost transferată proprietatea imobiliară se
calculează şi se încasează de către organul fiscal
competent, pe baza deciziei de impunere în termen de 60 de zile de la data
comunicării deciziei.
(7) Impozitul stabilit
în condiţiile alin. (1) şi (3) se distribuie astfel:
a) o cotă de 50%
se face venit la bugetul de stat;
b) o cotă de 50%
se face venit la bugetul unităţilor administrativ-teritoriale pe
teritoriul cărora se află bunurile imobile ce au făcut obiectul
înstrăinării.
(8) Procedura de calculare, încasare şi
plată a impozitului perceput în condiţiile alin. (1) şi (3),
precum şi obligaţiile declarative se stabilesc prin norme
metodologice emise prin ordin comun al ministrului finanţelor publice
şi al ministrului justiţiei, cu consultarea Uniunii Naţionale a
Notarilor Publici din România.
ART. 112
Rectificarea
impozitului
În cazul în care,
după autentificarea actului sau întocmirea încheierii de finalizare în
procedura succesorală de către notarul public, se constată erori
ori omisiuni în calcularea şi încasarea impozitului prevăzut la art.
111 alin. (1) şi (3), notarul public va comunica organului fiscal
competent această situaţie, cu motivarea cauzelor care au determinat
eroarea sau omisiunea. Organele fiscale competente vor emite decizii de
impunere pentru contribuabilii desemnaţi la art. 111 alin. (1) şi
(3), în vederea încasării impozitului. Răspunderea notarului public
pentru neîncasarea sau calcularea eronată a impozitului prevăzut la
art. 111 alin. (1) şi (3) este angajată numai în cazul în care se
dovedeşte că neîncasarea integrală sau parţială este
imputabilă notarului public care, cu intenţie, nu şi-a
îndeplinit această obligaţie.
ART. 113
Obligaţiile
declarative ale notarilor publici cu privire la transferul
proprietăţilor imobiliare
Notarii publici au
obligaţia să depună semestrial la organul fiscal teritorial o
declaraţie informativă privind transferurile de proprietăţi
imobiliare, cuprinzând următoarele elemente pentru fiecare tranzacţie:
a) părţile
contractante;
b) valoarea
înscrisă în documentul de transfer;
c) impozitul pe
venitul din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul
personal;
d) taxele notariale
aferente transferului.
CAP. X
Venituri din alte
surse
ART. 114
Definirea veniturilor
din alte surse
(1) Venituri din alte
surse sunt orice venituri identificate ca fiind impozabile, care nu se
încadrează în categoriile prevăzute la art. 61 lit. a)-h), altele
decât veniturile neimpozabile în conformitate cu prezentul titlu.
(2) În această
categorie se includ, însă nu sunt limitate, următoarele venituri:
a) prime de
asigurări suportate de o persoană fizică independentă sau
de orice altă entitate, în cadrul unei activităţi pentru o persoană
fizică în legătură cu care suportatorul nu are o relaţie
generatoare de venituri din salarii şi asimilate salariilor, potrivit cap.
III - Venituri din salarii şi asimilate salariilor;
b) câştiguri
primite de la societăţile de asigurări, ca urmare a contractului
de asigurare încheiat între părţi cu ocazia tragerilor de amortizare;
c) venituri, sub forma
diferenţelor de preţ pentru anumite bunuri, servicii şi alte
drepturi, primite de persoanele fizice pensionari, foşti salariaţi,
potrivit clauzelor contractului de muncă sau în baza unor legi speciale;
d) venituri primite de
persoanele fizice reprezentând onorarii din activitatea de arbitraj comercial;
e) venituri
obţinute de persoana fizică în baza contractului de administrare
încheiat potrivit prevederilor Legii
nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată. Fac excepţie
veniturile realizate din exploatarea şi valorificarea masei lemnoase,
definite potrivit legislaţiei în materie, din pădurile pe care
contribuabilii le au în proprietate, în volum de maximum 20 mc/an, care sunt
neimpozabile;
f) veniturile
distribuite persoanelor fizice membrii formelor asociative de proprietate -
persoane juridice, prevăzute la art.
26 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de
proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate
potrivit prevederilor Legii
fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi
completările ulterioare, altele decât veniturile neimpozabile realizate
din:
1. exploatarea şi
valorificarea masei lemnoase, definite potrivit legislaţiei în materie,
din pădurile pe care le au în proprietate, în volum de maximum 20 mc/an,
pentru fiecare membru asociat;
2. exploatarea masei
lemnoase, definite potrivit legislaţiei în materie, din pădurile pe
care le au în proprietate, în volum de maximum 20 mc/an, acordată
fiecărui membru asociat;
g) veniturile din
activităţi, altele decât cele de producţie, comerţ,
prestări de servicii, profesii liberale şi din drepturi de
proprietate intelectuală, precum şi activităţi agricole,
silvicultură şi piscicultură, pentru care sunt aplicabile
prevederile cap. II - Venituri din activităţi independente şi
cap. VII - Venituri din activităţi agricole, silvicultură
şi piscicultură;
h) bunurile
şi/sau serviciile primite de un participant la persoana juridică,
acordate/furnizate de către persoana juridică în folosul personal al
acestuia;
i) suma
plătită unui participant la o persoană juridică, în folosul
personal al acestuia, pentru bunurile sau serviciile achiziţionate de la
acesta, peste preţul pieţei pentru astfel de bunuri ori servicii;
j) distribuirea de
titluri de participare, definite la art. 7, efectuată de o persoană
juridică unui participant la persoana juridică, drept
consecinţă a deţinerii unor titluri de participare la acea
persoană juridică, altele decât cele prevăzute la art. 93 alin.
(2) lit. f);
k) dobânda
penalizatoare plătită în condiţiile nerespectării
termenului de plată a dividendelor distribuite participanţilor,
potrivit prevederilor Legii
nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare;
l) veniturile obţinute de cedent ca
urmare a cesiunii de creanţă, respectiv de cesionar din realizarea
venitului din creanţa respectivă, inclusiv în cazul drepturilor de
creanţe salariale obţinute în baza unor hotărâri
judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile/hotărâri
judecătoreşti definitive şi executorii, din patrimoniul
personal, altele decât cele care se încadrează în categoriile
prevăzute la art. 61 lit. a)-h) şi art. 62.
(3) Contribuabilii
care obţin venituri din alte surse nu au obligaţii de completare a
Registrului de evidenţă fiscală şi de conducere a
evidenţei contabile.
ART. 115
Calculul impozitului
şi termenul de plată
(1) Impozitul pe venit
se calculează prin reţinere la sursă la momentul acordării
veniturilor de către plătitorii de venituri, prin aplicarea cotei de
16% asupra venitului brut pentru veniturile prevăzute la art. 114 alin.
(2) lit. a)-k), precum şi în normele metodologice elaborate în aplicarea
art. 114.
(2) Impozitul calculat
şi reţinut reprezintă impozit final.
(3) Impozitul astfel
reţinut se plăteşte la bugetul de stat până la data de 25
inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reţinut.
ART. 116
Declararea, stabilirea
şi plata impozitului pentru unele venituri din alte surse
(1) Contribuabilii
care realizează venituri din alte surse, altele decât cele prevăzute
la art. 114 alin. (2) lit. a)-k), precum şi în normele metodologice
elaborate în aplicarea art. 114, au obligaţia de a depune declaraţia
privind venitul realizat la organul fiscal competent, pentru fiecare an fiscal,
până la data de 25 mai inclusiv a anului următor celui de realizare a
venitului.
(2) Impozitul pe venit
datorat se calculează de către organul fiscal competent, pe baza
declaraţiei privind venitul realizat, prin aplicarea cotei de 16% asupra:
a) venitului brut, în
cazul veniturilor din alte surse pentru care contribuabilii au obligaţia
depunerii declaraţiei privind venitul realizat, altele decât cele
prevăzute la art. 114 alin. (2) lit. l);
b) venitului impozabil
determinat ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile
aferente tuturor operaţiunilor efectuate în cursul anului fiscal, în cazul
veniturilor din alte surse prevăzute la art. 114 alin. (2) lit. l).
(3) În cazul
veniturilor prevăzute la art. 114 alin. (2) lit. l), veniturile
reprezintă sumele încasate şi echivalentul în lei al veniturilor în
natură, iar cheltuielile reprezintă plăţile efectuate, în
cursul unui an fiscal, din toate operaţiunile respective, evidenţiate
în baza documentelor justificative.
La stabilirea
veniturilor realizate/cheltuielilor efectuate ca urmare a cesiunii de
creanţă aferente unui împrumut sau în cazul realizării venitului
din creanţa respectivă, încasările şi plăţile de
principal efectuate în cursul anului fiscal nu vor fi luate în calcul.
(4) Impozitul
reprezintă impozit final. Contribuabilii nu au obligaţia să
efectueze plăţi anticipate în cursul anului fiscal în contul
impozitului anual datorat.
(5) Organul fiscal
competent emite decizia de impunere, la termenul şi în forma stabilite
prin ordin al preşedintelui A.N.A.F.
(6) Impozitul de
achitat conform deciziei de impunere anuale se plăteşte în termen de
cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere,
perioadă pentru care nu se calculează şi nu se datorează
sumele stabilite potrivit reglementărilor în materie privind colectarea
creanţelor bugetare.
(7) Contribuabilii
prevăzuţi la alin. (1) nu au obligaţii de completare a
Registrului de evidenţă fiscală şi de conducere a
evidenţei contabile.
ART. 117
Definirea şi
impozitarea veniturilor a căror sursă nu a fost identificată
Orice venituri
constatate de organele fiscale, în condiţiile Codului de procedură
fiscală, a căror sursă nu a fost identificată se impun cu o
cotă de 16% aplicată asupra bazei impozabile ajustate. Prin decizia
de impunere organele fiscale vor stabili cuantumul impozitului şi al
accesoriilor.
CAP. XI
Venitul net anual
impozabil
ART. 118
Stabilirea venitului
net anual impozabil
(1) Venitul net anual
impozabil se stabileşte de organul fiscal competent pe fiecare sursă
din categoriile de venituri menţionate la art. 61 lit. a), c) şi f)
prin deducerea din venitul net anual a pierderilor fiscale reportate.
(2) Veniturile din
categoriile prevăzute la art. 61 lit. a), c) şi f), ce se
realizează într-o fracţiune de an sau în perioade diferite ce
reprezintă fracţiuni ale aceluiaşi an, se consideră venit
anual.
(3) Pierderea
fiscală anuală înregistrată pe fiecare sursă din
activităţi independente, cedarea folosinţei bunurilor şi
din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură
se reportează şi se compensează cu venituri obţinute din
aceeaşi sursă de venit din următorii 7 ani fiscali consecutivi.
(4) Pierderile din
categoriile de venituri menţionate la art. 61 lit. a), c) şi f)
provenind din străinătate se reportează şi se
compensează cu veniturile de aceeaşi natură şi sursă,
realizate în străinătate, pe fiecare ţară, înregistrate în
următorii 7 ani fiscali consecutivi.
(5) Regulile de
reportare a pierderilor sunt următoarele:
a) reportul se
efectuează cronologic, în funcţie de vechimea pierderii, în
următorii 7 ani consecutivi;
b) dreptul la report
este personal şi netransmisibil;
c) pierderea
reportată, necompensată după expirarea perioadei prevăzute
la lit. a), reprezintă pierdere definitivă a contribuabilului.
(6) Prevederile alin.
(1)-(5) nu se aplică în cazul veniturilor din activităţi
agricole definite la art. 103 alin. (1), pentru care sunt stabilite norme de
venit.
ART. 119
Stabilirea
câştigului net anual impozabil
(1) Câştigul net
anual impozabil din transferul titlurilor de valoare, din orice alte
operaţiuni cu instrumente financiare, inclusiv instrumente financiare
derivate, precum şi din transferul aurului financiar se determină de
organul fiscal competent ca diferenţă între câştigul net anual
şi pierderile reportate din anii fiscali anteriori rezultate din aceste
operaţiuni.
(2) Pierderea
netă anuală din operaţiuni definite la art. 91 lit. c) şi
d) stabilită prin declaraţia privind venitul realizat se
recuperează din câştigurile nete anuale obţinute în
următorii 7 ani fiscali consecutivi.
(3) Regulile de
reportare a pierderilor sunt următoarele:
a) reportul se
efectuează cronologic, în funcţie de vechimea pierderii, în
următorii 7 ani consecutivi;
b) dreptul la report
este personal şi netransmisibil;
c) pierderea
reportată, necompensată după expirarea perioadei prevăzute
la lit. a), reprezintă pierdere definitivă a contribuabilului.
(4) Pierderile nete
anuale provenind din străinătate se reportează şi se
compensează cu veniturile de aceeaşi natură şi sursă,
realizate în străinătate, pe fiecare ţară, înregistrate în
următorii 7 ani fiscali.
ART. 120
Declaraţii privind
venitul estimat/norma de venit
(1) Contribuabilii,
precum şi asociaţiile fără personalitate juridică,
care încep o activitate în cursul anului fiscal, sunt obligaţi să
depună la organul fiscal competent o declaraţie referitoare la
veniturile şi cheltuielile estimate a se realiza pentru anul fiscal, în
termen de 30 de zile de la data producerii evenimentului. Fac excepţie
contribuabilii care realizează venituri pentru care impozitul se percepe
prin reţinere la sursă.
(2) Contribuabilii
care obţin venituri din cedarea folosinţei bunurilor din patrimoniul
personal, altele decât veniturile din arendare pentru care impunerea este
finală, au obligaţia să depună o declaraţie privind
venitul estimat/norma de venit, în termen de 30 de zile de la încheierea
contractului între părţi. Declaraţia privind venitul
estimat/norma de venit se depune odată cu înregistrarea la organul fiscal
a contractului încheiat între părţi. Contribuabilii care obţin
venituri din arendarea bunurilor agricole din patrimoniul personal au
obligaţia înregistrării contractului încheiat între părţi,
precum şi a modificărilor survenite ulterior, în termen de 30 de zile
de la încheierea/producerea modificării acestuia, la organul fiscal
competent.
(3) Contribuabilii
care în anul anterior au realizat pierderi şi cei care au realizat
venituri pe perioade mai mici decât anul fiscal, precum şi cei care, din
motive obiective, estimează că vor realiza venituri care diferă
cu cel puţin 20% faţă de anul fiscal anterior depun, odată
cu declaraţia privind venitul realizat, şi declaraţia privind
venitul estimat/norma de venit.
(4) Contribuabilii
care în anul curent, până la depunerea declaraţiei privind venitul
realizat, au optat pentru stabilirea impozitului final potrivit prevederilor
art. 73 pot depune, odată cu declaraţia privind venitul realizat în
anul anterior, şi declaraţia privind venitul estimat/norma de venit
pentru anul curent, în vederea recalculării plăţilor anticipate.
(5) Contribuabilii
care determină venitul net pe bază de norme de venit, precum şi
cei pentru care cheltuielile se determină în sistem forfetar şi care
au optat pentru determinarea venitului net în sistem real depun declaraţia
privind venitul estimat/norma de venit completată corespunzător.
ART. 121
Stabilirea
plăţilor anticipate de impozit
(1) Contribuabilii
care realizează venituri din activităţi independente, cedarea
folosinţei bunurilor, activităţi agricole impuse în sistem real,
prevăzute la art. 104 alin. (3), precum şi din silvicultură
şi piscicultură, cu excepţia veniturilor din arendare, sunt
obligaţi să efectueze în cursul anului plăţi anticipate cu
titlu de impozit, exceptându-se cazul veniturilor pentru care plăţile
anticipate se stabilesc prin reţinere la sursă.
(2) Nu se
datorează plăţi anticipate în cazul contribuabililor, persoane
fizice cu handicap grav sau accentuat care realizează venituri din
activităţi independente, din activităţi agricole,
silvicultură şi piscicultură, prevăzute la cap. II -
Venituri din activităţi independente şi cap. VII - Venituri din
activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură,
scutite de impozit pe venit.
(3) Plăţile
anticipate se stabilesc de organul fiscal competent pe fiecare sursă de
venit, luându-se ca bază de calcul venitul anual estimat sau venitul net
realizat în anul precedent, după caz, prin emiterea unei decizii care se
comunică contribuabililor, potrivit legii. În cazul impunerilor efectuate
după expirarea termenelor de plată prevăzute la alin. (4),
contribuabilii au obligaţia efectuării plăţilor anticipate
la nivelul sumei datorate pentru ultimul termen de plată al anului
precedent. Diferenţa dintre impozitul anual calculat asupra venitului net
realizat în anul precedent şi suma reprezentând plăţi anticipate
datorate de contribuabil la nivelul trimestrului IV din anul anterior se
repartizează pe termenele de plată următoare din cadrul anului
fiscal. Pentru declaraţiile privind venitul estimat/norma de venit depuse
în luna decembrie nu se mai stabilesc plăţi anticipate, venitul net
aferent perioadei până la sfârşitul anului urmând să fie supus
impozitării potrivit deciziei de impunere emise pe baza declaraţiei
privind venitul realizat. Plăţile anticipate pentru veniturile din
cedarea folosinţei bunurilor, cu excepţia veniturilor din arendă,
se stabilesc de organul fiscal astfel:
a) pe baza
declaraţiei privind venitul estimat/norma de venit şi a contractului
încheiat între părţi; sau
b) pe baza veniturilor
determinate în sistem real, pe baza datelor din contabilitate, în conformitate
cu prevederile art. 68, potrivit opţiunii. În cazul în care, potrivit
clauzelor contractuale, venitul din cedarea folosinţei bunurilor
reprezintă echivalentul în lei al unei sume în valută, determinarea
venitului anual estimat se efectuează pe baza cursului de schimb al
pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României, din
ziua precedentă celei în care se efectuează impunerea.
(4) Plăţile
anticipate se efectuează în 4 rate egale, până la data de 25 inclusiv
a ultimei luni din fiecare trimestru, iar plata impozitului anual se
efectuează potrivit deciziei de impunere.
(5) Termenele şi
procedura de emitere a deciziilor de plăţi anticipate se stabilesc
prin ordin al preşedintelui A.N.A.F.
(6) Pentru stabilirea
plăţilor anticipate, organul fiscal va lua ca bază de calcul
venitul anual estimat, în toate situaţiile în care a fost depusă o
declaraţie privind venitul estimat/norma de venit pentru anul curent, sau
venitul net din declaraţia privind venitul realizat pentru anul fiscal
precedent, după caz. La stabilirea plăţilor anticipate se
utilizează cota de impozit prevăzută la art. 64.
(7) Plăţile
anticipate stabilite pe baza contractelor încheiate între părţi în
care chiria este exprimată în lei, potrivit prevederilor art. 88 alin.
(2), precum şi pentru veniturile din activităţi independente,
impuse pe baza normelor de venit, reprezintă impozit final.
(8) În situaţia
rezilierii, în cursul anului fiscal, a contractelor încheiate între
părţi în care chiria este exprimată în lei, plăţile anticipate
stabilite potrivit prevederilor art. 88 alin. (2) vor fi recalculate de organul
fiscal competent la cererea contribuabilului, pe bază de documente
justificative.
(9) În situaţia
rezilierii, în cursul anului fiscal, a contractelor încheiate între
părţi, pentru care determinarea venitului brut se efectuează
potrivit prevederilor art. 84 alin. (2) şi în care chiria reprezintă
echivalentul în lei al unei sume în valută, plăţile anticipate
stabilite potrivit prevederilor alin. (1) vor fi recalculate de organul fiscal
competent la cererea contribuabilului, pe bază de documente justificative.
Determinarea venitului anual se efectuează pe baza cursului de schimb al
pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României, din
ziua precedentă celei în care se emite decizia de impunere, impozitul
fiind final.
(10) Contribuabilii
care realizează venituri din activităţi independente şi/sau
din activităţi agricole impuse în sistem real, silvicultură
şi piscicultură şi care în cursul anului fiscal îşi încetează
activitatea, precum şi cei care intră în suspendare temporară a
activităţii, potrivit legislaţiei în materie, au obligaţia
de a depune la organul fiscal competent o declaraţie, însoţită
de documente justificative, în termen de 30 de zile de la data producerii
evenimentului, în vederea recalculării plăţilor anticipate.
(11) Procedura de
aplicare a prevederilor alin. (10) se stabileşte prin ordin al
preşedintelui A.N.A.F.
ART. 122
Declaraţia
privind venitul realizat
(1) Contribuabilii care
realizează, individual sau într-o formă de asociere, venituri din
activităţi independente, venituri din cedarea folosinţei
bunurilor, venituri din activităţi agricole, silvicultură
şi piscicultură, determinate în sistem real, au obligaţia de a
depune o declaraţie privind venitul realizat la organul fiscal competent,
pentru fiecare an fiscal, până la data de 25 mai inclusiv a anului
următor celui de realizare a venitului. Declaraţia privind venitul
realizat se completează pentru fiecare sursă şi categorie de
venit. Pentru veniturile realizate într-o formă de asociere, venitul
declarat va fi venitul net/pierderea distribuită din asociere.
(2) Declaraţia
privind venitul realizat se completează şi pentru contribuabilii
prevăzuţi la art. 88 alin. (2), caz în care plăţile
anticipate de impozit vor fi luate în calcul la stabilirea impozitului anual
datorat, pentru situaţiile în care intervin modificări ale clauzelor
contractuale, cu excepţia art. 121 alin. (8).
(3) Declaraţia
privind venitul realizat se completează şi pentru contribuabilii
prevăzuţi la art. 70, art. 84 alin. (3), art. 110 alin. (8) şi
art. 116.
(4) Declaraţia
privind venitul realizat se completează şi se depune la organul
fiscal competent pentru fiecare an fiscal până la data de 25 mai inclusiv
a anului următor celui de realizare a câştigului net anual/pierderii
nete anuale potrivit prevederilor cap. V - Venituri din investiţii.
(5) Nu se depun
declaraţii privind venitul realizat pentru următoarele categorii de
venituri:
a) venituri nete
determinate pe bază de norme de venit, cu excepţia contribuabililor
care au depus declaraţii privind venitul estimat/norma de venit în luna
decembrie şi pentru care nu s-au stabilit plăţi anticipate,
conform legii;
b) venituri din
activităţi independente, a căror impunere este finală
potrivit prevederilor art. 73;
c) venituri din
cedarea folosinţei bunurilor sub formă de arendă, a căror
impunere este finală potrivit prevederilor art. 84 alin. (8);
d) venituri din
cedarea folosinţei bunurilor prevăzute la art. 88 alin. (2) şi
la art. 121 alin. (9), a căror impunere este finală, cu excepţia
contribuabililor care au depus declaraţii privind venitul estimat/norma de
venit în luna decembrie şi pentru care nu s-au stabilit plăţi
anticipate, conform legii;
e) venituri sub
formă de salarii şi venituri asimilate salariilor, pentru care
informaţiile sunt cuprinse în declaraţia privind calcularea şi
reţinerea impozitului pentru fiecare beneficiar de venit sau
declaraţii lunare, depuse de contribuabilii prevăzuţi la art.
82;
f) venituri din
investiţii, a căror impunere este finală;
g) venituri din premii
şi din jocuri de noroc, a căror impunere este finală;
h) venituri din
pensii;
i) venituri din
activităţi agricole, a căror impunere este finală, potrivit
prevederilor art. 107 alin. (1);
j) venituri din
transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal;
k) venituri din alte
surse, cu excepţia celor prevăzute la art. 116.
ART. 123
Stabilirea şi
plata impozitului anual datorat
(1) Impozitul anual
datorat se stabileşte de organul fiscal competent pe baza declaraţiei
privind venitul realizat, prin aplicarea cotei de 16% asupra fiecăruia
dintre următoarele:
a) venitul net anual
impozabil;
b) câştigul net
anual impozabil determinat potrivit prevederilor art. 119.
(2) Contribuabilii pot
dispune asupra destinaţiei unei sume pentru susţinerea
entităţilor nonprofit care se înfiinţează şi
funcţionează în condiţiile legii, unităţilor de cult,
precum şi pentru acordarea de burse private, conform legii, sumă
reprezentând până la 2% din impozitul datorat pe venitul net anual
impozabil, câştigul net anual impozabil determinat potrivit prevederilor
art. 119.
(3) Contribuabilii
care au realizat venituri din activităţi
independente/activităţi agricole, impuşi pe bază de
normă de venit, şi/sau din cedarea folosinţei bunurilor, care nu
au obligaţia depunerii declaraţiei privind venitul realizat, pot dispune
asupra destinaţiei unei sume pentru susţinerea entităţilor
nonprofit care se înfiinţează şi funcţionează în
condiţiile legii, unităţilor de cult, precum şi pentru
acordarea de burse private, conform legii, sumă reprezentând până la
2% din impozitul datorat pe venitul anual.
(4) Organul fiscal
competent are obligaţia calculării, reţinerii şi
plăţii sumei reprezentând până la 2% din impozitul datorat
pentru:
a) venitul net anual
impozabil;
b) câştigul net
anual impozabil determinat potrivit prevederilor art. 119;
c) veniturile
menţionate la alin. (3).
(5) Procedura de
aplicare a prevederilor alin. (1)-(4) se stabileşte prin ordin al
preşedintelui A.N.A.F.
(6) Organul fiscal
stabileşte impozitul anual datorat pe baza declaraţiei privind
venitul realizat şi emite decizia de impunere la termenul şi în forma
stabilite prin ordin al preşedintelui A.N.A.F. Plata impozitului anual
stabilit conform deciziei de impunere anuale se efectuează către
bugetul de stat.
(7) Diferenţele
de impozit rămase de achitat conform deciziei de impunere anuale se
plătesc în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării
deciziei de impunere, perioadă pentru care nu se calculează şi
nu se datorează sumele stabilite potrivit reglementărilor în materie
privind colectarea creanţelor bugetare.
(8) Pentru anul fiscal
2016, organul fiscal competent stabileşte impozitul anual datorat pentru
veniturile din cedarea folosinţei bunurilor, având în vedere prevederile
art. 90 alin. (1), şi emite decizia de impunere la termenul şi în
forma stabilite prin ordin al preşedintelui A.N.A.F.
CAP. XII
Proprietatea
comună şi asociaţiile fără personalitate juridică
ART. 124
Venituri din bunuri
sau drepturi care sunt deţinute în comun
Venitul net
obţinut din exploatarea bunurilor şi drepturilor de orice fel,
deţinute în comun, este considerat ca fiind obţinut de proprietari,
uzufructuari sau de alţi deţinători legali, înscrişi
într-un document oficial, şi se atribuie proporţional cu
cotele-părţi pe care aceştia le deţin în acea proprietate
sau în mod egal, în situaţia în care acestea nu se cunosc.
ART. 125
Reguli privind
asocierile fără personalitate juridică
(1) Prevederile
prezentului articol nu se aplică:
a) fondurilor de
pensii administrate privat şi fondurilor de pensii facultative constituite
conform prevederilor legislaţiei specifice în materie;
b) fondurilor de
investiţii constituite ca asociaţii fără personalitate
juridică;
c)
asocierilor fără personalitate juridică, în cazul în care
membrii asociaţi realizează venituri stabilite potrivit art. 69.
----------
Lit. c) a alin. (1) al
art. 125 a fost modificată de pct. 15 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 50 din 27
octombrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3
noiembrie 2015.
În cazul asocierilor
cu o persoană juridică, contribuabil potrivit titlurilor II sau III,
sunt aplicabile prevederile alin. (7)-(9).
(2) În cadrul
fiecărei asocieri fără personalitate juridică,
constituită potrivit legii, asociaţii au obligaţia să
încheie contracte de asociere în formă scrisă, la începerea
activităţii, care să cuprindă inclusiv date referitoare la:
a) părţile
contractante;
b) obiectul de
activitate şi sediul asociaţiei;
c) contribuţia
asociaţilor în bunuri şi drepturi;
d) cota
procentuală de participare a fiecărui asociat la veniturile sau
pierderile din cadrul asocierii corespunzătoare contribuţiei
fiecăruia;
e) desemnarea
asociatului care să răspundă pentru îndeplinirea
obligaţiilor asociaţiei faţă de autorităţile
publice;
f) condiţiile de
încetare a asocierii. Contribuţiile asociaţilor conform contractului
de asociere nu sunt considerate venituri pentru asociaţie. Contractul de
asociere se înregistrează la organul fiscal competent, în termen de 30 de
zile de la data încheierii acestuia. Organul fiscal are dreptul să refuze
înregistrarea contractelor, în cazul în care acestea nu cuprind datele
solicitate conform prezentului alineat.
(3) În cazul în care
între membrii asociaţi există legături de rudenie până la
gradul al patrulea inclusiv, părţile sunt obligate să facă
dovada că participă la realizarea venitului cu bunuri sau drepturi
asupra cărora au drept de proprietate. Pot fi membri asociaţi şi
persoanele fizice care au dobândit capacitate de exerciţiu restrânsă.
(4) Asocierile, cu
excepţia celor care realizează venituri din activităţi
agricole impuse pe baza normelor de venit, au obligaţia să
depună la organul fiscal competent, până la data de 15 martie a
anului următor, declaraţii anuale de venit, conform modelului
stabilit de A.N.A.F., care vor cuprinde şi distribuţia venitului
net/pierderii pe asociaţi.
(5) Venitul/Pierderea
anual/anuală realizat(ă) în cadrul asocierii se distribuie
asociaţilor proporţional cu cota procentuală de participare corespunzătoare
contribuţiei, conform contractului de asociere.
(6) Tratamentul fiscal
al venitului realizat din asociere, în alte cazuri decât cele prevăzute la
alin. (8)-(10), va fi stabilit în aceeaşi manieră ca şi pentru
categoria de venituri în care este încadrat.
(7) Obligaţia
înregistrării veniturilor şi cheltuielilor aferente
activităţilor desfăşurate în cadrul asocierilor cu o
persoană juridică, contribuabil potrivit titlurilor II sau III,
revine persoanei juridice.
(8) În cazul asocierilor
dintre o persoană juridică contribuabil potrivit titlului II -
Impozitul pe profit - şi o persoană fizică sau orice altă
entitate - asociere fără personalitate juridică (indiferent de
modalitatea de stabilire a venitului net pentru activitatea desfăşurată
de persoana fizică) se distribuie un/o venit net/pierdere netă
asociatului persoană fizică proporţional cu cota
procentuală de participare corespunzătoare contribuţiei, conform
contractului de asociere stabilit pe baza regulilor prevăzute la titlul II.
Impozitul datorat de persoana fizică se calculează, se reţine
şi se plăteşte de către persoana juridică potrivit
regulilor prevăzute la titlul II şi reprezintă impozit final.
Pierderile nu se compensează şi nu se reportează potrivit
prevederilor titlului IV. Contribuabilul persoană fizică nu are
obligaţii fiscale potrivit titlului IV.
(9) În cazul
asocierilor dintre o persoana juridică contribuabil potrivit titlului III
- Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor - şi o persoană
fizică sau o entitate - asociere fără personalitate
juridică (indiferent de modalitatea de stabilire a venitului net pentru
activitatea desfăşurată de persoana fizică), pentru
impunerea veniturilor distribuite asociatului persoană fizică
proporţional cu cota procentuală de participare corespunzătoare
contribuţiei, conform contractului de asociere, se aplică regulile
prevăzute la titlul III. Impozitul datorat de persoana fizică se
calculează, se reţine şi se plăteşte de către
persoana juridică potrivit regulilor prevăzute la titlul III şi
reprezintă impozit final. Pierderile nu se compensează şi nu se
reportează potrivit prevederilor titlului IV. Contribuabilul persoană
fizică nu are obligaţii fiscale potrivit titlului IV.
(10) În cazul
asocierilor fără personalitate juridică constituite între
contribuabili care desfăşoară activitate individual sau
contribuabili care desfăşoară activitate individual şi o
asociere fără personalitate juridică şi pentru care stabilirea
venitului anual pentru activitatea desfăşurată se efectuează
pe baza normelor de venit sau prin utilizarea cotelor forfetare de cheltuieli,
veniturile realizate în cadrul asocierii respective nu sunt considerate
distribuite, în vederea impunerii, contribuabililor care datorează impozit
potrivit prezentului titlu, fiind aplicabile numai regulile stabilite pentru
impunerea venitului determinat pe baza normelor de venit sau stabilit pe baza
cotelor forfetare.
CAP. XIII
Aspecte fiscale
internaţionale
ART. 126
Venituri ale
persoanelor fizice nerezidente din activităţi independente
(1) Persoanele fizice
nerezidente, care desfăşoară o activitate independentă,
prin intermediul unui sediu permanent în România, sunt impozitate, potrivit
prezentului titlu, la venitul net anual impozabil din activitatea independentă,
ce este atribuibil sediului permanent.
(2) Venitul net
dintr-o activitate independentă care este atribuibil unui sediu permanent
se determină conform art. 68, în următoarele condiţii:
a) în veniturile
impozabile se includ numai veniturile ce sunt atribuibile sediului permanent;
b) în cheltuielile
deductibile se includ numai cheltuielile aferente realizării acestor
venituri.
ART. 127
Venituri ale
persoanelor fizice nerezidente din activităţi dependente
Persoanele fizice nerezidente
care desfăşoară activităţi dependente în România sunt
impozitate potrivit prevederilor cap. III din prezentul titlu.
ART. 128
Reguli de stabilire a
bazei de calcul al veniturilor impozabile pentru persoanele fizice rezidente
într-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European
(1) Persoana
fizică rezidentă într-unul din statele membre ale Uniunii Europene
sau într-unul din statele Spaţiului Economic European beneficiază de
aceleaşi deduceri ca şi persoanele fizice rezidente, la stabilirea
bazei de calcul pentru veniturile impozabile obţinute din România. Baza de
calcul se determină după regulile proprii fiecărei categorii de
venit, în funcţie de natura acestuia, potrivit titlului IV.
(2) Deducerile
prevăzute la alin. (1) se acordă în limita stabilită prin
legislaţia română în vigoare pentru persoana fizică
rezidentă, dacă persoana fizică rezidentă într-unul dintre
statele membre ale Uniunii Europene sau într-unul dintre statele Spaţiului
Economic European prezintă documente justificative şi dacă
acestea nu sunt deduse în statul de rezidenţă al persoanei fizice.
(3) Prevederile alin.
(1) şi (2) nu se aplică persoanelor fizice rezidente într-unul dintre
statele membre ale Spaţiului Economic European cu care România nu are
încheiat un instrument juridic în baza căruia să se realizeze
schimbul de informaţii.
ART. 129
Alte venituri ale
persoanelor fizice nerezidente
(1) Persoanele fizice
nerezidente, care obţin alte venituri decât cele prevăzute la art.
126, 127 şi la titlul VI, datorează impozit potrivit
reglementărilor prezentului titlu.
(2) Veniturile supuse
impunerii, din categoriile prevăzute la alin. (1), se determină pe
fiecare sursă, potrivit regulilor specifice fiecărei categorii de
venit, impozitul fiind final.
(3) Cu excepţia
plăţii impozitului pe venit prin reţinere la sursă,
contribuabilii persoane fizice nerezidente, care realizează venituri din
România, potrivit prezentului titlu, au obligaţia să declare şi
să plătească impozitul corespunzător fiecărei surse de
venit.
ART. 130
Venituri obţinute
din străinătate
(1) Persoanele fizice
prevăzute la art. 59 alin. (1) lit. a) şi cele care îndeplinesc
condiţiile prevăzute la art. 59 alin. (2) datorează impozit
pentru veniturile obţinute din străinătate.
(2) Veniturile
realizate din străinătate se supun impozitării prin aplicarea
cotelor de impozit asupra bazei de calcul determinate după regulile
proprii fiecărei categorii de venit, în funcţie de natura acestuia.
(3) Pentru veniturile
obţinute din străinătate de natura celor obţinute din
România şi neimpozabile în conformitate cu prevederile prezentului titlu
se aplică acelaşi tratament fiscal ca şi pentru cele
obţinute din România.
(4) Contribuabilii
care obţin venituri din străinătate conform alin. (1) au
obligaţia să le declare, potrivit declaraţiei specifice,
până la data de 25 mai a anului următor celui de realizare a
venitului.
(5) Organul fiscal
stabileşte impozitul anual datorat şi emite o decizie de impunere, în
intervalul şi în forma stabilite prin ordin al preşedintelui A.N.A.F.
(6) Diferenţele
de impozit rămase de achitat, conform deciziei de impunere anuală, se
plătesc în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării
deciziei de impunere, perioadă pentru care nu se calculează şi
nu se datorează sumele stabilite potrivit reglementărilor în materie
privind colectarea creanţelor bugetare.
ART. 131
Evitarea dublei
impuneri prin metoda creditului fiscal sau metoda scutirii
(1) Contribuabilii
persoane fizice rezidente care, pentru acelaşi venit şi pentru
aceeaşi perioadă impozabilă, sunt supuşi impozitului pe
venit atât pe teritoriul României, cât şi în statul străin cu care
România are încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri, iar
respectiva convenţie prevede ca metodă de evitare a dublei impuneri
metoda creditului, au dreptul la deducerea din impozitul pe venit datorat în
România a impozitului plătit în străinătate, în limitele
prevăzute în prezentul articol.
(2) Contribuabilii
persoane fizice rezidente care realizează un venit şi care, potrivit
convenţiei de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu un alt
stat, pot fi impuse în celălalt stat, iar respectiva convenţie
prevede ca metodă de evitare a dublei impuneri metoda scutirii,
respectivul venit va fi scutit de impozit în România. Acest venit se
declară în România, dar este scutit de impozit dacă se anexează
documentul justificativ eliberat de autoritatea competentă a statului
străin, care atestă impozitul plătit în străinătate.
(3) Creditul
fiscal/Scutirea se acordă dacă sunt îndeplinite, cumulativ,
următoarele condiţii:
a) se aplică
prevederile convenţiei de evitare a dublei impuneri încheiate între
România şi statul străin în care s-a plătit impozitul;
b) impozitul plătit în
străinătate, pentru venitul obţinut în străinătate, a
fost efectiv plătit de persoana fizică. Plata impozitului în
străinătate se dovedeşte printr-un document justificativ,
eliberat de autoritatea competentă a statului străin respectiv;
c) venitul pentru care
se acordă credit fiscal/scutire face parte din una dintre categoriile de
venituri prevăzute la art. 61.
(4) Creditul fiscal se
acordă la nivelul impozitului plătit în străinătate,
aferent venitului din sursa din străinătate, dar nu poate fi mai mare
decât partea de impozit pe venit datorat în România, aferentă venitului
impozabil din străinătate. În situaţia în care contribuabilul în
cauză obţine venituri din străinătate din mai multe state,
creditul fiscal admis a fi dedus din impozitul datorat în România se va
calcula, potrivit procedurii de mai sus, pentru fiecare ţară şi
pe fiecare natură de venit.
(5) După data
aderării României la Uniunea Europeană, pentru veniturile din
economii, definite la art. 242, obţinute de persoanele fizice rezidente
din acele state membre care au perioada de tranziţie specificată la
art. 246, se aplică metoda de eliminare a dublei impuneri,
prevăzută la art. 251 alin. (2).
(6) În vederea
calculului creditului fiscal, sumele în valută se transformă la
cursul de schimb mediu anual al pieţei valutare, comunicat de Banca
Naţională a României, din anul de realizare a venitului. Veniturile
din străinătate realizate de persoanele fizice rezidente, precum şi
impozitul aferent, exprimate în unităţi monetare proprii statului
respectiv, dar care nu sunt cotate de Banca Naţională a României, se
vor transforma astfel:
a) din moneda statului
de sursă într-o valută de circulaţie internaţională,
cum ar fi dolari S.U.A. sau euro, folosindu-se cursul de schimb din ţara
de sursă;
b) din valuta de
circulaţie internaţională în lei, folosindu-se cursul de schimb
mediu anual al acesteia, comunicat de Banca Naţională a României, din
anul de realizare a venitului respectiv.
CAP. XIV
Obligaţii declarative
ale plătitorilor de venituri cu reţinere la sursă
ART. 132
Obligaţii
declarative ale plătitorilor de venituri cu reţinere la sursă
(1) Plătitorii de
venituri, cu regim de reţinere la sursă a impozitelor, sunt
obligaţi să calculeze, să reţină, să
plătească şi să declare impozitul reţinut la
sursă, până la termenul de plată a acestuia inclusiv, cu
excepţiile prevăzute în prezentul titlu.
(2) Plătitorii de
venituri, cu regim de reţinere la sursă a impozitelor, au
obligaţia să depună o declaraţie privind calcularea şi
reţinerea impozitului pentru fiecare beneficiar de venit la organul fiscal
competent, până în ultima zi a lunii februarie inclusiv a anului curent
pentru anul expirat.
(3) Prin derogare de
la prevederile alin. (2), plătitorii de venituri din salarii şi
asimilate salariilor au obligaţia să depună o declaraţie
privind calcularea şi reţinerea impozitului pentru fiecare beneficiar
de venit, până la termenul prevăzut la alin. (1).
CAP. XV
Dispoziţii
tranzitorii şi finale
ART. 133
Dispoziţii
tranzitorii
(1) Pentru veniturile
realizate în anul fiscal 2015, obligaţiile fiscale sunt cele în vigoare la
data realizării venitului.
(2)
Abrogat.
----------
Alin. (2) al art. 133
a fost abrogat de pct. 16 al art.
I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015.
(3) Prevederile
prezentului titlu se vor aplica pentru veniturile realizate şi
cheltuielile efectuate de persoanele fizice începând cu data de 1 ianuarie
2016.
(4) Prevederile art.
68 alin. (4) lit. k) se aplică pentru activele neamortizabile
achiziţionate începând cu data de 1 ianuarie 2016.
(5) Prevederile art.
68 alin. (4) lit. e) se aplică numai pentru mijloacele fixe
achiziţionate începând cu 1 ianuarie 2012.
(6) Prevederile art.
118 alin. (3)-(5) se aplică pentru pierderile înregistrate începând cu
data de 1 ianuarie 2016.
(7) Deducerea
specială pentru creditele restructurate, reglementată potrivit
prevederilor Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 46/2014, se acordă
contribuabililor care obţin venituri din salarii la funcţia de
bază sau venituri din pensii aferente lunilor cuprinse în perioada 1
ianuarie 2016-31 decembrie 2017, în condiţiile stabilite potrivit actului
normativ menţionat.
(8) Cota de
impozit de 5% se aplică asupra veniturilor din dividende distribuite
începând cu data de 1 ianuarie 2016.
----------
Alin. (8) al art. 133 a
fost introdus de pct. 17 al art.
I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015.
ART. 134
Definitivarea
impunerii pe anul fiscal
Pentru definitivarea
impozitului aferent venitului realizat într-un an fiscal se va elabora
formularistica necesară, ce va fi aprobată prin ordin al
preşedintelui A.N.A.F., în termen de 90 de zile de la data intrării
în vigoare a prezentei legi.
TITLUL V
Contribuţii
sociale obligatorii
CAP. I
Dispoziţii
generale
ART. 135
Sfera
contribuţiilor sociale
În sensul prezentului
titlu, contribuţiile sociale definite la art. 2 alin. (2) sunt
contribuţii sociale obligatorii.
CAP. II
Contribuţiile de
asigurări sociale datorate bugetului asigurărilor sociale de stat
SECŢIUNEA 1
Contribuabilii/Plătitorii de venit la sistemul public de pensii
ART. 136
Contribuabilii/Plătitorii de venit la sistemul public de pensii
Următoarele
persoane au calitatea de contribuabili/plătitori de venit la sistemul
public de pensii, cu respectarea legislaţiei europene aplicabile în
domeniul securităţii sociale, precum şi a acordurilor privind
sistemele de securitate socială la care România este parte, după caz:
a) cetăţenii
români, cetăţenii altor state sau apatrizii, pe perioada în care au,
conform legii, domiciliul ori reşedinţa în România;
b) cetăţenii
români, cetăţenii altor state şi apatrizii care nu au domiciliul
sau reşedinţa în România, în condiţiile prevăzute de
legislaţia europeană aplicabilă în domeniul
securităţii sociale, precum şi de acordurile privind sistemele
de securitate socială la care România este parte;
c) persoanele fizice
şi juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora,
atât pe perioada în care persoanele fizice care realizează venituri din
salarii ori asimilate salariilor desfăşoară activitate, cât
şi pe perioada în care acestea beneficiază de concedii şi
indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate;
d) Agenţia
Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, prin
agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă judeţene şi
a municipiului Bucureşti, pentru persoanele care beneficiază de
indemnizaţie de şomaj sau, după caz, de alte drepturi de protecţie
socială ori de indemnizaţii de asigurări sociale de
sănătate care se acordă din bugetul asigurărilor pentru
şomaj, potrivit legii, şi pentru care dispoziţiile legale
prevăd plata de contribuţii de asigurări sociale datorate
bugetului asigurărilor sociale de stat din bugetul asigurărilor
pentru şomaj;
e) Casa
Naţională de Asigurări de Sănătate, prin casele de
asigurări de sănătate subordonate, pentru persoanele
prevăzute la art. 1 alin. (2), art. 23 alin. (2) şi la art. 32 din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile
şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 399/2006,
cu modificările şi completările ulterioare;
f) unităţile
trimiţătoare, pentru personalul român trimis în misiune
permanentă în străinătate, inclusiv pentru categoriile de
personal trimise în misiune temporară sau permanentă în
străinătate prevăzute prin hotărâre a Guvernului, pentru
soţul/soţia care însoţeşte personalul trimis în misiune
permanentă în străinătate şi căruia/căreia i se
suspendă raporturile de muncă sau raporturile de serviciu şi
pentru membrii Corpului diplomatic şi consular al României, cărora li
se suspendă raporturile de muncă, ca urmare a participării la
cursuri ori alte forme de pregătire în străinătate, pe o
durată care depăşeşte 90 de zile calendaristice.
SECŢIUNEA a 2-a
Veniturile pentru care
se datorează contribuţia şi cotele de contribuţii
ART. 137
Categorii de venituri
supuse contribuţiilor de asigurări sociale
(1)
Contribuabilii/Plătitorii de venit la sistemul public de pensii,
prevăzuţi la art. 136, datorează, după caz,
contribuţii de asigurări sociale pentru următoarele categorii de
venituri:
a) venituri din
salarii sau asimilate salariilor, definite conform art. 76;
b) venituri din
activităţi independente, definite conform art. 67;
c) indemnizaţii
de şomaj;
d) indemnizaţii
de asigurări sociale de sănătate.
(2) Pentru
veniturile prevăzute la alin. (1) se datorează contribuţii de
asigurări sociale şi în cazul în care acestea sunt realizate de
persoanele fizice aflate în situaţiile prevăzute la art. 60.
----------
Alin. (2) al art. 137
a fost modificat de pct. 18 al art.
I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015.
ART. 138
Cotele de
contribuţii de asigurări sociale datorate bugetului asigurărilor
sociale de stat
Cotele de
contribuţii de asigurări sociale sunt următoarele:
a) 26,3% pentru
condiţii normale de muncă, din care 10,5% pentru contribuţia
individuală şi 15,8% pentru contribuţia datorată de
angajator;
b) 31,3% pentru
condiţii deosebite de muncă, din care 10,5% pentru contribuţia
individuală şi 20,8% pentru contribuţia datorată de
angajator;
c) 36,3% pentru
condiţii speciale de muncă şi pentru alte condiţii de
muncă astfel cum sunt prevăzute în Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de
pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, din
care 10,5% pentru contribuţia individuală şi 25,8% pentru
contribuţia datorată de angajator.
SECŢIUNEA a 3-a
Baza de calcul al
contribuţiei de asigurări sociale datorate bugetului
asigurărilor sociale de stat în cazul persoanelor care realizează
venituri din salarii sau asimilate salariilor, precum şi în cazul
persoanelor pentru care plata unor prestaţii sociale se achită de
instituţii publice
ART. 139
Baza de calcul al
contribuţiei individuale de asigurări sociale în cazul persoanelor
fizice care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor
(1) Baza lunară
de calcul al contribuţiei individuale de asigurări sociale, în cazul
persoanelor fizice care realizează venituri din salarii sau asimilate
salariilor, o reprezintă câştigul brut realizat din salarii şi
venituri asimilate salariilor, în ţară şi în alte state, cu
respectarea prevederilor legislaţiei europene aplicabile în domeniul
securităţii sociale, precum şi a acordurilor privind sistemele
de securitate socială la care România este parte, care include:
a) veniturile din
salarii, în bani şi/sau în natură, obţinute în baza unui
contract individual de muncă, a unui raport de serviciu sau a unui statut
special prevăzut de lege. În situaţia personalului român trimis în
misiune permanentă în străinătate, veniturile asupra cărora
se datorează contribuţia sunt cele prevăzute la art. 145 alin.
(1) lit. a);
b) indemnizaţiile
din activităţi desfăşurate ca urmare a unei funcţii de
demnitate publică, stabilite potrivit legii;
c) indemnizaţiile
din activităţi desfăşurate ca urmare a unei funcţii
alese în cadrul persoanelor juridice fără scop patrimonial;
d) remuneraţia administratorilor
societăţilor, companiilor/societăţilor naţionale
şi regiilor autonome, desemnaţi/numiţi în condiţiile legii,
precum şi sumele primite de reprezentanţii în adunarea generală
a acţionarilor şi în consiliul de administraţie;
e) remuneraţia
obţinută de directorii cu contract de mandat şi de membrii
directoratului de la societăţile administrate în sistem dualist
şi ai consiliului de supraveghere, potrivit legii, precum şi
drepturile cuvenite managerilor, în baza contractului de management prevăzut
de lege;
f) sumele primite de
membrii comisiei de cenzori sau comitetului de audit, după caz, precum
şi sumele primite pentru participarea în consilii, comisii, comitete
şi altele asemenea;
g) sumele din profitul
net cuvenite administratorilor societăţilor, potrivit legii sau
actului constitutiv, după caz, precum şi participarea la profitul
unităţii pentru managerii cu contract de management, potrivit legii;
h) sumele reprezentând
participarea salariaţilor la profit, potrivit legii;
i) sume reprezentând
salarii/diferenţe de salarii, stabilite în baza unor hotărâri
judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile/
hotărâri judecătoreşti definitive şi executorii;
j) indemnizaţiile
şi orice alte sume de aceeaşi natură, altele decât cele acordate
pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare, primite de
salariaţi, potrivit legii, pe perioada delegării/detaşării,
după caz, în altă localitate, în ţară şi în
străinătate, în interesul serviciului, pentru partea care
depăşeşte plafonul neimpozabil stabilit astfel:
(i) în ţară,
2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizaţie, prin hotărâre a
Guvernului pentru personalul autorităţilor şi instituţiilor
publice;
(ii) în
străinătate, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru diurnă prin
hotărâre a Guvernului pentru personalul român trimis în
străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar;
k) indemnizaţiile
şi orice alte sume de aceeaşi natură, altele decât cele acordate
pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare, primite de
salariaţii care au stabilite raporturi de muncă cu angajatori din
străinătate, pe perioada delegării/detaşării,
după caz, în România, în interesul serviciului, pentru partea care depăşeşte
plafonul neimpozabil stabilit la nivelul legal pentru diurna acordată
personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor
misiuni cu caracter temporar, prin hotărâre a Guvernului,
corespunzător ţării de rezidenţă a angajatorului, de
care ar beneficia personalul din instituţiile publice din România
dacă s-ar deplasa în ţara respectivă, cu respectarea
prevederilor legislaţiei europene aplicabile în domeniul
securităţii sociale, precum şi a acordurilor privind sistemele
de securitate socială la care România este parte;
l) indemnizaţiile
şi orice alte sume de aceeaşi natură, altele decât cele acordate
pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare primite pe perioada
deplasării, în altă localitate, în ţară şi în
străinătate, în interesul desfăşurării
activităţii, astfel cum este prevăzut în raportul juridic, de
către administratorii stabiliţi potrivit actului constitutiv,
contractului de administrare/ mandat, de către directorii care îşi
desfăşoară activitatea în baza contractului de mandat potrivit
legii, de către membrii directoratului de la societăţile
administrate în sistem dualist şi ai consiliului de supraveghere, potrivit
legii, precum şi de către manageri, în baza contractului de
management prevăzut de lege, pentru partea care depăşeşte
plafonul neimpozabil stabilit astfel:
(i) în ţară,
2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizaţie, prin hotărâre a
Guvernului pentru personalul autorităţilor şi instituţiilor
publice;
(ii) în
străinătate, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru diurnă prin
hotărâre a Guvernului pentru personalul român trimis în
străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar;
m) indemnizaţiile
şi orice alte sume de aceeaşi natură, altele decât cele acordate
pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare, primite pe perioada
deplasării în România, în interesul desfăşurării
activităţii, de către administratori sau directori, care au
raporturi juridice stabilite cu entităţi din străinătate,
astfel cum este prevăzut în raporturile juridice respective, pentru partea
care depăşeşte plafonul neimpozabil stabilit la nivelul legal
pentru diurna acordată personalului român trimis în străinătate
pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, prin hotărâre a
Guvernului, corespunzător ţării de rezidenţă a
entităţii, de care ar beneficia personalul din instituţiile
publice din România dacă s-ar deplasa în ţara respectivă;
n) remuneraţia
primită de preşedintele asociaţiei de proprietari sau de alte
persoane, în baza contractului de mandat, potrivit Legii nr. 230/2007, cu modificările şi
completările ulterioare;
o) indemnizaţiile
de asigurări sociale de sănătate suportate de angajator sau din
Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate,
potrivit legii, primite pe perioada în care persoanele fizice care
realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor beneficiază
de concedii medicale şi de indemnizaţii de asigurări sociale de
sănătate, pentru care baza lunară de calcul al contribuţiei
de asigurări sociale este suma reprezentând 35% din câştigul salarial
mediu brut, prevăzut la alin. (3), corespunzător numărului
zilelor lucrătoare din concediul medical;
p) sumele primite de
reprezentanţii în organisme tripartite, potrivit legii;
q) veniturile
reprezentând plăţi compensatorii suportate de angajator potrivit
contractului colectiv sau individual de muncă.
(2) În situaţia
în care totalul veniturilor prevăzute la alin. (1) este mai mare decât
valoarea a de 5 ori câştigul salarial mediu brut, contribuţia
individuală de asigurări sociale se calculează în limita acestui
plafon, pe fiecare loc de realizare a venitului.
(3) Câştigul
salarial mediu brut prevăzut la alin. (2) este cel utilizat la
fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin
legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
(4) Sumele
prevăzute la alin. (1) lit. d) şi f) intră în baza lunară
de calcul al contribuţiei individuale de asigurări sociale,
indiferent dacă persoanele respective sunt din cadrul aceleiaşi
societăţi ori din afara ei, indiferent dacă sunt pensionari sau
angajaţi cu contract individual de muncă.
ART. 140
Baza de calcul al
contribuţiei de asigurări sociale datorate de angajatori sau persoane
asimilate acestora, prevăzute la art. 136 lit. c)
Pentru persoanele
prevăzute la art. 136 lit. c), baza lunară de calcul pentru
contribuţia de asigurări sociale o reprezintă suma
câştigurilor brute prevăzute la art. 139, realizate de persoanele
fizice care obţin venituri din salarii sau asimilate salariilor. Baza de
calcul nu poate fi mai mare decât produsul dintre numărul
asiguraţilor pentru care angajatorul datorează contribuţie
diferenţiată în funcţie de condiţiile de muncă, din
luna pentru care se calculează această contribuţie datorată
bugetului asigurărilor sociale de stat, şi valoarea
corespunzătoare a de 5 ori câştigul salarial mediu brut. În
situaţia depăşirii acestui plafon, în cazul angajatorilor care
datorează contribuţie la bugetul asigurărilor sociale de stat, diferenţiată
în funcţie de condiţiile de muncă, baza de calcul la care se
datorează această contribuţie, corespunzătoare
fiecărei condiţii de muncă, se stabileşte proporţional
cu ponderea, în total bază de calcul, a câştigurilor salariale brute
realizate în fiecare dintre condiţiile de muncă.
ART. 141
Excepţii
specifice contribuţiilor de asigurări sociale
Se exceptează de
la plata contribuţiilor de asigurări sociale următoarele
venituri:
a) prestaţiile
suportate din bugetul asigurărilor sociale de stat, potrivit legii;
b) veniturile din
salarii şi asimilate salariilor realizate de persoanele fizice asigurate
în sisteme proprii de asigurări sociale, precum şi de către
persoanele care au calitatea de pensionari ai acestor sisteme, care nu au
obligaţia asigurării în sistemul public de pensii, potrivit legii.
c) veniturile
acordate, potrivit legii, personalului militar în activitate,
poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special
care îşi desfăşoară activitatea în instituţiile din
sectorul de apărare, ordine publică şi securitate
naţională, pentru care se datorează contribuţie
individuală la bugetul de stat potrivit Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de
stat.
d)
ajutoarele/sumele acordate potrivit legii, în cazul decesului personalului din
cadrul instituţiilor publice de apărare, ordine publică şi
securitate naţională, decedat ca urmare a participării la
acţiuni militare, şi indemnizaţiile lunare de invaliditate
acordate personalului ca urmare a participării la acţiuni militare.
----------
Lit. d) a art. 141 a
fost introdusă de pct. 19 al art.
I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015.
ART. 142
Venituri din salarii şi
venituri asimilate salariilor care nu se cuprind în baza lunară de calcul
al contribuţiilor de asigurări sociale
Nu se cuprind în baza
lunară de calcul al contribuţiilor de asigurări sociale
următoarele:
a) sumele primite de
membrii fondatori ai societăţilor comerciale constituite prin
subscripţie publică;
b) ajutoarele de
înmormântare, ajutoarele pentru bolile grave şi incurabile, ajutoarele
pentru dispozitive medicale, ajutoarele pentru naştere, ajutoarele pentru
pierderi produse în gospodăriile proprii ca urmare a
calamităţilor naturale, veniturile reprezentând cadouri în bani
şi/sau în natură oferite salariaţilor, cele oferite pentru
copiii minori ai acestora, inclusiv tichetele cadou, contravaloarea
transportului la şi de la locul de muncă al salariatului, acordate de
angajator pentru salariaţii proprii sau alte persoane, precum şi
contravaloarea serviciilor turistice şi/sau de tratament, inclusiv
transportul, pe perioada concediului, acordate de angajator pentru salariaţii
proprii şi membrii de familie ai acestora, astfel cum este prevăzut
în contractul de muncă.
Cadourile în bani
şi în natură oferite de angajatori angajaţilor, cele oferite în
beneficiul copiilor minori ai acestora, inclusiv tichetele cadou, cu ocazia
Paştelui, zilei de 1 iunie, Crăciunului şi a
sărbătorilor similare ale altor culte religioase, precum şi
cadourile în bani şi în natură oferite angajatelor cu ocazia zilei de
8 martie nu sunt cuprinse în baza lunară de calcul, în măsura în care
valoarea acestora pentru fiecare persoană în parte, cu fiecare ocazie din
cele de mai sus, nu depăşeşte 150 lei.
Nu sunt incluse în
baza lunară de calcul al contribuţiilor veniturile de natura celor
prevăzute mai sus, realizate de persoane fizice, dacă aceste venituri
sunt primite în baza unor legi speciale şi finanţate din buget;
c) contravaloarea
folosinţei locuinţei de serviciu, potrivit repartiţiei de
serviciu, numirii conform legii sau specificităţii
activităţii prin cadrul normativ specific domeniului de activitate,
precum şi compensarea diferenţei de chirie, suportată de
persoana fizică, conform legilor speciale;
d) cazarea şi
contravaloarea chiriei pentru locuinţele puse la dispoziţia
persoanelor cu rol de reprezentare a interesului public, a angajaţilor
consulari şi diplomatici care lucrează în afara ţării, în
conformitate cu legislaţia în vigoare;
e) contravaloarea
echipamentelor tehnice, a echipamentului individual de protecţie şi
de lucru, a alimentaţiei de protecţie, a medicamentelor şi
materialelor igienico-sanitare, a altor drepturi privind sănătatea
şi securitatea în muncă, precum şi a uniformelor obligatorii
şi a drepturilor de echipament, ce se acordă potrivit
legislaţiei în vigoare;
f) contravaloarea
cheltuielilor de deplasare pentru transportul între localitatea în care
angajaţii îşi au reşedinţa şi localitatea unde se
află locul de muncă al acestora, pentru situaţiile în care nu se
asigură locuinţă sau nu se suportă contravaloarea chiriei,
conform legii;
g) indemnizaţiile
şi orice alte sume de aceeaşi natură, primite de salariaţi,
potrivit legii, pe perioada delegării/detaşării, după caz,
în altă localitate, în ţară şi în străinătate, în
interesul serviciului, în limita plafonului neimpozabil stabilit la art. 76
alin. (2) lit. k), precum şi cele primite pentru acoperirea cheltuielilor
de transport şi cazare;
h) indemnizaţiile
şi orice alte sume de aceeaşi natură, primite de salariaţii
care au stabilite raporturi de muncă cu angajatori din
străinătate, pe perioada delegării/detaşării,
după caz, în România, în interesul serviciului, în limita plafonului
neimpozabil stabilit la art. 76 alin. (2) lit. l), precum şi cele primite
pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare;
i) indemnizaţiile
şi orice alte sume de aceeaşi natură, primite pe perioada
deplasării, în altă localitate, în ţară şi în
străinătate, în interesul desfăşurării
activităţii, astfel cum este prevăzut în raportul juridic, de
către administratorii stabiliţi potrivit actului constitutiv,
contractului de administrare/mandat, de către directorii care îşi
desfăşoară activitatea în baza contractului de mandat potrivit
legii, de către membrii directoratului de la societăţile
administrate în sistem dualist şi ai consiliului de supraveghere, potrivit
legii, şi de către manageri, în baza contractului de management
prevăzut de lege, în limita plafonului neimpozabil stabilit la art. 76
alin. (2) lit. m), precum şi cele primite pentru acoperirea cheltuielilor
de transport şi cazare. Plafonul zilnic neimpozabil se acordă numai
dacă durata deplasării este mai mare de 12 ore, considerându-se
fiecare 24 de ore câte o zi de deplasare în interesul
desfăşurării activităţii;
j) indemnizaţiile
şi orice alte sume de aceeaşi natură, primite pe perioada
deplasării în România, în interesul desfăşurării
activităţii, de către administratori sau directori, care au
raporturi juridice stabilite cu entităţi din străinătate,
astfel cum este prevăzut în raporturile juridice respective, în limita
plafonului neimpozabil stabilit la art. 76 alin. (2) lit. n), precum şi
cele primite pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare.
Plafonul zilnic
neimpozabil se acordă numai dacă durata deplasării este mai mare
de 12 ore, considerându-se fiecare 24 de ore câte o zi de deplasare în
interesul desfăşurării activităţii;
k) indemnizaţiile
şi orice alte sume de aceeaşi natură primite de persoanele
fizice care desfăşoară o activitate în baza unui statut special
prevăzut de lege pe perioada deplasării, respectiv delegării
şi detaşării, în altă localitate, în ţară şi
în alte state, în limitele prevăzute de actele normative speciale
aplicabile acestora, precum şi cele primite pentru acoperirea
cheltuielilor de transport şi cazare;
l) sumele primite,
potrivit dispoziţiilor legale, pentru acoperirea cheltuielilor de mutare
în interesul serviciului;
m) indemnizaţiile
de instalare ce se acordă o singură dată, la încadrarea într-o
unitate situată într-o altă localitate decât cea de domiciliu, în
primul an de activitate după absolvirea studiilor, în limita unui salariu
de bază la angajare, precum şi indemnizaţiile de instalare
şi mutare acordate, potrivit legilor speciale, personalului din
instituţiile publice, potrivit legii;
n) cheltuielile
efectuate de angajatori/plătitori pentru pregătirea profesională
şi perfecţionarea angajaţilor, administratorilor stabiliţi
potrivit actului constitutiv, contractului de administrare/mandat şi
directorilor care îşi desfăşoară activitatea în baza
contractului de mandat potrivit legii, astfel cum este prevăzut în raporturile
juridice respective, pregătire legată de activitatea
desfăşurată de persoanele respective pentru
angajator/plătitor;
o) costul
abonamentelor telefonice şi al convorbirilor telefonice, inclusiv
cartelele telefonice, efectuate în vederea îndeplinirii sarcinilor de serviciu;
p) avantajele sub
forma dreptului la stock options plan, la momentul acordării şi la
momentul exercitării acestuia;
q) diferenţa
favorabilă dintre dobânda preferenţială stabilită prin
negociere şi dobânda practicată pe piaţă, pentru credite
şi depozite;
r) tichetele de
masă, voucherele de vacanţă, tichetele cadou şi tichetele
de creşă, acordate potrivit legii;
s) următoarele
avantaje primite în legătură cu o activitate dependentă:
1. utilizarea în scop
personal a vehiculelor pentru care cheltuielile sunt deductibile în cota de
50%, prevăzute la art. 76 alin. (4) lit. ţ);
2. cazarea în
unităţi proprii;
3. hrana şi
drepturile de hrană acordate potrivit legii;
4. hrana acordată
de angajatori angajaţilor, în cazul în care potrivit legislaţiei în
materie este interzisă introducerea alimentelor în incinta
unităţii;
5. permisele de
călătorie pe orice mijloc de transport, acordate în interes de
serviciu;
6. contribuţiile
la un fond de pensii facultative potrivit Legii
nr. 204/2006, cu modificările şi completările
ulterioare, şi cele reprezentând contribuţii la scheme de pensii
facultative, calificate astfel în conformitate cu legislaţia privind
pensiile facultative de către Autoritatea de Supraveghere Financiară,
administrate de către entităţi autorizate stabilite în state
membre ale Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic
European, precum şi primele de asigurare voluntară de
sănătate conform Legii nr. 95/2006,
republicată, suportate de angajator pentru angajaţii proprii, astfel
încât la nivelul anului să nu se depăşească limitele
prevăzute la art. 76 alin. (4) lit. ş) şi t) pentru veniturile
neimpozabile, precum şi primele aferente asigurărilor de risc
profesional;
ş) veniturile
acordate la momentul disponibilizării, venitul lunar de completare sau
plăţile compensatorii, suportate din bugetul asigurărilor de
şomaj, potrivit actelor normative care reglementează aceste domenii.
ART. 143
Baza de calcul al
contribuţiei de asigurări sociale datorate pentru persoanele fizice
care beneficiază de drepturi băneşti lunare ce se suportă
din bugetul asigurărilor pentru şomaj, potrivit legii
(1) Pentru persoanele
fizice care beneficiază de drepturi băneşti lunare ce se
suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj prevăzute la
art. 136 lit. d), baza lunară de calcul al contribuţiei de
asigurări sociale datorate bugetului asigurărilor sociale de stat o
reprezintă cuantumul drepturilor băneşti lunare ce se
suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj, potrivit legii,
respectiv indemnizaţia de şomaj, cu excepţia situaţiilor în
care potrivit dispoziţiilor legale se prevede altfel.
(2) Prevederile art.
139 alin. (2) şi (3), respectiv cele ale art. 140 referitoare la
plafonarea bazei de calcul al contribuţiei de asigurări sociale se
aplică şi în cazul persoanelor prevăzute la alin. (1).
(3) Contribuţia
de asigurări sociale pentru şomerii care beneficiază de
indemnizaţie de şomaj se suportă integral din bugetul
asigurărilor pentru şomaj la nivelul cotei stabilite pentru
condiţii normale de muncă.
(4) Pe perioada în
care şomerii beneficiază de concedii medicale şi de
indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate, cu
excepţia cazurilor de accident de muncă sau boală
profesională, baza lunară de calcul al contribuţiei de
asigurări sociale datorate bugetului asigurărilor sociale de stat
este suma reprezentând 35% din câştigul salarial mediu brut, prevăzut
la art. 139 alin. (3), corespunzător numărului zilelor
lucrătoare din concediul medical, iar contribuţia de asigurări
sociale se suportă la nivelul cotei stabilite pentru condiţii normale
de muncă.
(5) Contribuţia
de asigurări sociale pentru persoanele care beneficiază de plăţi
compensatorii acordate potrivit legii din bugetul asigurărilor pentru
şomaj se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj,
potrivit legii, la nivelul cotei contribuţiei individuale de
asigurări sociale, cu excepţia cazurilor în care, potrivit prevederilor
legale, se dispune altfel.
ART. 144
Baza de calcul al
contribuţiei de asigurări sociale datorate pentru persoanele fizice
care beneficiază de indemnizaţii de asigurări sociale de
sănătate
Pe perioada în care
persoanele fizice prevăzute la art. 136 lit. e) beneficiază de
concedii medicale şi de indemnizaţii de asigurări sociale de
sănătate, baza lunară de calcul al contribuţiei de
asigurări sociale datorate bugetului asigurărilor sociale de stat
este suma reprezentând 35% din câştigul salarial mediu brut, prevăzut
la art. 139 alin. (3), corespunzător numărului zilelor
lucrătoare din concediul medical.
ART. 145
Baza de calcul al
contribuţiei de asigurări sociale datorate pentru persoanele fizice
prevăzute la art. 136 lit. f)
(1) Pentru persoanele
fizice prevăzute la art. 136 lit. f), baza lunară de calcul al
contribuţiei individuale de asigurări sociale datorate bugetului
asigurărilor sociale de stat o reprezintă:
a) câştigul
salarial brut lunar în lei, corespunzător funcţiei în care personalul
român trimis în misiune permanentă în străinătate, de către
persoanele juridice din România, este încadrat în ţară;
b) ultimul salariu
avut înaintea plecării, care nu poate depăşi plafonul de 3
salarii de bază minime brute pe ţară, în cazul
soţului/soţiei care însoţeşte personalul trimis în misiune
permanentă în străinătate şi căruia/căreia i se
suspendă raporturile de muncă sau raporturile de serviciu;
c) totalitatea
drepturilor salariale corespunzătoare funcţiei de încadrare în cazul
membrilor corpului diplomatic şi consular al României, cărora li se
suspendă raporturile de muncă ca urmare a participării la
cursuri ori alte forme de pregătire în străinătate, pe o
durată care depăşeşte 90 de zile calendaristice, precum
şi în cazul categoriilor de personal trimise în misiune temporară sau
permanentă în străinătate, prevăzute prin hotărâre a
Guvernului.
(2) Prevederile art.
139 alin. (2) şi (3), respectiv cele ale art. 140 referitoare la
plafonarea bazei de calcul al contribuţiei de asigurări sociale se
aplică şi în cazul persoanelor prevăzute la art. 136 lit. f),
excepţie fiind în cazul soţului/soţiei care însoţeşte
personalul trimis în misiune permanentă în străinătate, pentru
care plafonarea bazei de calcul al contribuţiei de asigurări sociale
se face la 3 salarii de bază minime pe ţară.
(3) Salariul de
bază minim brut pe ţară, prevăzut la alin. (1) şi (2),
este salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată
aprobat prin hotărâre a Guvernului.
SECŢIUNEA a 4-a
Stabilirea, plata şi declararea
contribuţiilor de asigurări sociale în cazul persoanelor fizice
şi juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora,
instituţiilor prevăzute la art. 136 lit. d)-f), precum şi în
cazul persoanelor fizice care realizează în România venituri din salarii
sau asimilate salariilor de la angajatori din alte state
ART. 146
Stabilirea şi
plata contribuţiilor de asigurări sociale
(1) Persoanele fizice
şi juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora,
precum şi instituţiile prevăzute la art. 136 lit. d)-f) au
obligaţia de a calcula şi de a reţine la sursă
contribuţiile individuale de asigurări sociale, precum şi
obligaţia de a calcula contribuţiile de asigurări sociale
datorate de aceştia, după caz.
(2) Prevederile alin.
(1) se aplică şi în cazul persoanelor fizice care realizează în
România venituri din salarii sau asimilate salariilor de la angajatori din
state care nu intră sub incidenţa legislaţiei europene
aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi a
acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este
parte.
(3) Contribuţiile
de asigurări sociale individuale calculate şi reţinute potrivit
alin. (1) se plătesc la bugetul asigurărilor sociale de stat
până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se
plătesc veniturile sau până la data de 25 inclusiv a lunii
următoare trimestrului pentru care se datorează, după caz,
împreună cu contribuţia angajatorului ori a persoanelor asimilate
angajatorului datorată potrivit legii.
(4) Prin excepţie
de la prevederile alin. (1), persoanele fizice care realizează în România
venituri din salarii sau asimilate salariilor de la angajatori care nu au sediu
social, sediu permanent sau reprezentanţă în România şi care
datorează contribuţiile sociale obligatorii pentru salariaţii
lor, potrivit prevederilor legislaţiei europene aplicabile în domeniul
securităţii sociale, precum şi a acordurilor privind sistemele
de securitate socială la care România este parte, au obligaţia de a
calcula contribuţiile individuale şi pe cele ale angajatorului,
precum şi de a le plăti lunar, până la data de 25 inclusiv a
lunii următoare celei pentru care se plătesc veniturile, numai
dacă există un acord încheiat în acest sens cu angajatorul.
(5) Calculul
contribuţiilor de asigurări sociale individuale se realizează
prin aplicarea cotei corespunzătoare prevăzute la art. 138 asupra
bazelor lunare de calcul prevăzute la art. 139, art. 143-145, după
caz, în care nu se includ veniturile prevăzute la art. 141 şi 142.
(6) În cazul în care
din calcul rezultă o bază mai mare decât valoarea a de 5 ori
câştigul salarial mediu brut, prevăzut la art. 139 alin. (3), cota
contribuţiei individuale de asigurări sociale se va aplica asupra
echivalentului a de 5 ori câştigul salarial mediu brut, pe fiecare loc de
realizare al venitului.
(7) Calculul
contribuţiilor de asigurări sociale datorate de persoanele fizice
şi juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora,
precum şi de instituţiile prevăzute la art. 136 lit. d)-f) se
realizează prin aplicarea cotelor corespunzătoare prevăzute la
art. 138 asupra bazelor de calcul prevăzute la art. 140, art. 143-145,
după caz, în care nu se includ veniturile prevăzute la art. 141
şi 142.
(8) Calculul
contribuţiilor de asigurări sociale datorate de persoanele
prevăzute la alin. (2) se realizează de către acestea prin
aplicarea cotei corespunzătoare contribuţiei integrale,
rezultată din însumarea cotelor de contribuţie individuală cu
cea datorată de angajator, în funcţie de condiţiile de
muncă, prevăzută la art. 138, asupra bazei lunare de calcul
prevăzute la art. 139, iar în cazul în care din calcul rezultă o bază
mai mare decât valoarea a de 5 ori câştigul salarial mediu brut,
prevăzut la art. 139 alin. (3), cota integrală de contribuţie se
va aplica asupra echivalentului a de 5 ori câştigul salarial mediu brut.
Contribuţia se plăteşte până la data de 25 a lunii
următoare celei pentru care se plătesc veniturile.
(9) În cazul în care au fost acordate sume
reprezentând salarii sau diferenţe de salarii, stabilite în baza unor
hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi
irevocabile/hotărâri judecătoreşti definitive şi
executorii, precum şi în cazul în care prin astfel de hotărâri s-a
dispus reîncadrarea în muncă a unor persoane, în vederea stabilirii
prestaţiilor acordate de sistemul public de pensii, sumele respective se
defalcă pe lunile la care se referă şi se utilizează cotele
de contribuţii de asigurări sociale care erau în vigoare în acea
perioadă. Contribuţiile de asigurări sociale datorate potrivit
legii se calculează, se reţin la data efectuării
plăţii şi se plătesc până la data de 25 a lunii
următoare celei în care au fost plătite aceste sume.
(10) În cazul în care
au fost acordate cumulat sume reprezentând indemnizaţii de şomaj, în
vederea stabilirii prestaţiilor acordate de sistemul de asigurări
sociale, sumele respective se defalcă pe lunile la care se referă
şi se utilizează cotele de contribuţii de asigurări sociale
care erau în vigoare în acea perioadă. Contribuţiile de
asigurări sociale datorate potrivit legii se calculează, se
reţin la data efectuării plăţii şi se plătesc
până la data de 25 a lunii următoare celei în care au fost
plătite aceste sume.
(11) Prevederile alin.
(10) se aplică şi în cazul indemnizaţiilor de asigurări
sociale de sănătate dacă aceste sume sunt acordate în termenul
prevăzut la art. 40 din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările şi
completările ulterioare.
ART. 147
Depunerea
Declaraţiei privind obligaţiile de plată a contribuţiilor
sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor
asigurate
(1) Persoanele fizice
şi juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora,
instituţiile prevăzute la art. 136 lit. d)-f), precum şi
persoanele fizice care realizează în România venituri din salarii sau
asimilate salariilor de la angajatori din state care nu intră sub
incidenţa legislaţiei europene aplicabile în domeniul
securităţii sociale, precum şi a acordurilor privind sistemele
de securitate socială la care România este parte sunt obligate să
depună lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare
celei pentru care se plătesc veniturile, Declaraţia privind
obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe
venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate.
(2) În situaţia persoanelor
fizice care realizează venituri din activităţi independente
pentru care plătitorul de venit are obligaţia reţinerii la
sursă a contribuţiilor sociale, declararea contribuţiilor
individuale de asigurări sociale se face de către plătitorul de
venit, care în acest caz este asimilat angajatorului, prin depunerea
declaraţiei prevăzute la alin. (1), până la data de 25 inclusiv
a lunii următoare celei în care s-au plătit veniturile.
(3) În cazul în care
au fost acordate sume de natura celor prevăzute la art. 146 alin. (10)
şi (11), sume reprezentând salarii sau diferenţe de salarii,
stabilite în baza unor hotărâri judecătoreşti rămase
definitive şi irevocabile/hotărâri judecătoreşti definitive
şi executorii, precum şi în cazul în care prin astfel de
hotărâri s-a dispus reîncadrarea în muncă a unor persoane, în vederea
stabilirii prestaţiilor acordate de sistemul public de pensii,
contribuţiile de asigurări sociale datorate potrivit legii se
declară până la data de 25 a lunii următoare celei în care au
fost plătite aceste sume, prin depunerea declaraţiilor rectificative
pentru lunile cărora le sunt aferente sumele respective.
(4) Prin excepţie
de la prevederile alin. (1), plătitorii de venituri din salarii şi
asimilate salariilor prevăzuţi la art. 80 alin. (2), în calitate de
angajatori sau de persoane asimilate angajatorului, depun trimestrial
Declaraţia privind obligaţiile de plată a contribuţiilor
sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor
asigurate aferentă fiecărei luni a trimestrului, până la data de
25 inclusiv a lunii următoare trimestrului.
(5) Depunerea
trimestrială a declaraţiei prevăzute la alin. (1) constă în
completarea şi depunerea a câte unei declaraţii pentru fiecare
lună din trimestru.
(6) Numărul mediu
de salariaţi se calculează ca medie aritmetică a numărului
de salariaţi din declaraţiile prevăzute la alin. (1) depuse
pentru fiecare lună din anul anterior.
(7) Pentru persoanele
şi entităţile prevăzute la alin. (4), venitul total se
stabileşte pe baza informaţiilor din situaţiile financiare ale
anului anterior.
(8) Persoanele şi
entităţile prevăzute la alin. (4) pot opta pentru depunerea
Declaraţiei privind obligaţiile de plată a contribuţiilor
sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor
asigurate în condiţiile alin. (1), dacă depun declaraţia privind
opţiunea până la data de 31 ianuarie inclusiv.
(9) Persoanele şi
entităţile prevăzute la alin. (4) care au optat pentru depunerea
declaraţiei în condiţiile alin. (1) pot trece la regimul de declarare
prevăzut la alin. (4) începând cu luna ianuarie a anului pentru care s-a
depus opţiunea.
(10) Persoanele
şi entităţile prevăzute la alin. (4), cu excepţia
persoanelor fizice autorizate, întreprinderilor individuale şi persoanelor
fizice care exercită profesii libere, precum şi a asocierilor
fără personalitate juridică constituite între persoane fizice
care, potrivit legii, folosesc personal angajat şi care se
înfiinţează în cursul anului, aplică regimul trimestrial de
declarare începând cu anul înfiinţării dacă, odată cu
declaraţia de înregistrare fiscală, declară că în cursul
anului estimează un număr mediu de până la 3 salariaţi
exclusiv şi, după caz, urmează să realizeze un venit total
de până la 100.000 euro.
(11) Ori de câte ori
în cursul trimestrului persoanele fizice care realizează venituri din
salarii sau asimilate salariilor beneficiază de concedii şi
indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate sau le
încetează calitatea de asigurat, plătitorii de venituri din salarii
şi asimilate salariilor prevăzuţi la art. 80 alin. (2), în
calitate de angajatori ori de persoane asimilate angajatorului, depun
declaraţia prevăzută la alin. (1) până la data de 25
inclusiv a lunii următoare celei în care a intervenit concediul medical
sau încetarea calităţii de asigurat. În acest caz,
declaraţia/declaraţiile aferentă/aferente perioadei rămase
din trimestru se depune/se depun până la data de 25 inclusiv a lunii
următoare trimestrului. În cazul în care încetarea calităţii de
asigurat are loc în luna a doua a trimestrului, se vor depune atât
declaraţia pentru prima lună a trimestrului, cât şi cea pentru
luna a doua, urmând ca după încheierea trimestrului să se depună
numai declaraţia pentru luna a treia.
(12) Persoanele fizice
care îşi desfăşoară activitatea şi obţin venituri
sub formă de salarii ca urmare a activităţii
desfăşurate la misiunile diplomatice şi posturile consulare
acreditate în România, precum şi la reprezentanţele din România ale
persoanelor juridice străine depun declaraţia prevăzută la
alin. (1) şi achită contribuţiile sociale ale angajatorului
şi cele individuale în cazul în care misiunile şi posturile, precum
şi reprezentanţele respective nu optează pentru îndeplinirea
obligaţiilor declarative şi de plată a contribuţiilor
sociale.
(13) Persoanele fizice
care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor, care
îşi desfăşoară activitatea în România şi obţin
venituri sub formă de salarii de la angajatori care nu au sediu social,
sediu permanent sau reprezentanţă în România şi care
datorează contribuţiile sociale obligatorii pentru salariaţii
lor, potrivit prevederilor legislaţiei europene aplicabile în domeniul
securităţii sociale, precum şi ale acordurilor privind sistemele
de securitate socială la care România este parte, au obligaţia
să depună declaraţia prevăzută la alin. (1) numai
dacă există un acord încheiat în acest sens cu angajatorul.
(14) Angajatorii
prevăzuţi la alin. (13) au obligaţia să transmită
organului fiscal competent informaţii cu privire la acordul încheiat cu
angajaţii.
(15) Dacă între
angajatorii prevăzuţi la alin. (13) şi persoanele fizice care
realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor nu au fost
încheiate acorduri, obligaţia privind achitarea contribuţiilor sociale
datorate de angajatori, reţinerea şi plata contribuţiilor
sociale individuale, precum şi depunerea declaraţiei prevăzute
la alin. (1) revine angajatorilor.
(16) Declaraţia
prevăzută la alin. (1) se depune prin mijloace electronice de
transmitere la distanţă, pe portalul e-România, iar declaraţia
privind opţiunea prevăzută la alin. (8) se depune pe suport
hârtie, la sediul organului fiscal competent.
(17) Modelul,
conţinutul, modalitatea de depunere şi de gestionare a
declaraţiei prevăzute la alin. (1) sunt reglementate prin ordin comun
al ministrului finanţelor publice, al ministrului muncii, familiei,
protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice şi al ministrului
sănătăţii.
(18) Evidenţa
obligaţiilor de plată a contribuţiilor de asigurări sociale
datorate de angajatori şi asimilaţii acestora se ţine pe baza
codului de identificare fiscală, iar cea privind contribuţiile de
asigurări sociale individuale, pe baza codului numeric personal sau pe
baza numărului de identificare fiscală, după caz.
(19) Declaraţia prevăzută la
alin. (1) va cuprinde cel puţin:
a) date de
identificare a persoanei fizice sau juridice care depune declaraţia;
b) codul numeric
personal sau numărul de identificare fiscală atribuit de organul
fiscal, după caz;
c) numele, prenumele şi datele privind
calitatea de asigurat;
d) date referitoare la
raporturile de muncă şi activitatea desfăşurată;
e) date privind
condiţiile de muncă;
f) date privind
venituri/indemnizaţii/prestaţii.
(20) Datele cu caracter
personal cuprinse în declaraţia prevăzută la alin. (1) sunt
prelucrate în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 pentru protecţia
persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi
libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi
completările ulterioare.
(21) Ministerul
Afacerilor Interne, prin structurile competente, furnizează gratuit date
cu caracter personal necesare punerii în aplicare a prezentului titlu,
actualizate, pentru cetăţenii români, cetăţenii Uniunii
Europene şi ai statelor membre ale Spaţiului Economic European,
Confederaţiei Elveţiene şi pentru străinii care au
înregistrată rezidenţa/şederea în România.
(22) Conţinutul,
modalităţile şi termenele de transmitere a informaţiilor
prevăzute la alin. (20) se stabilesc prin protocoale încheiate, în termen
de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, între
beneficiarii acestora şi Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor
şi Administrarea Bazelor de Date sau Inspectoratul General pentru
Imigrări, după caz.
SECŢIUNEA a 5-a
Baza de calcul al
contribuţiei de asigurări sociale datorate de persoanele fizice care
realizează venituri din activităţi independente
ART. 148
Baza de calcul al
contribuţiei de asigurări sociale datorate de persoanele fizice care
realizează venituri din activităţi independente şi care
determină venitul net anual în sistem real şi/sau pe baza normelor
anuale de venit
(1) Pentru persoanele
fizice care realizează venituri din activităţi independente
şi care determină venitul net anual în sistem real, baza lunară
de calcul al contribuţiei de asigurări sociale, în cazul
plăţilor anticipate cu titlu de contribuţii de asigurări sociale,
o reprezintă echivalentul a 35% din câştigul salarial mediu brut
utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat,
prevăzut la art. 139 alin. (3), în vigoare în anul pentru care se
stabilesc plăţile anticipate.
(2) În cazul
persoanelor fizice care realizează venituri din activităţi independente
şi care determină venitul net anual pe baza normelor anuale de venit,
baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale o
reprezintă valoarea anuală a normei de venit raportată la
numărul de luni în care se desfăşoară activitatea şi
nu poate fi mai mică decât echivalentul reprezentând 35% din câştigul
salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor
sociale de stat, prevăzut la art. 139 alin. (3), în vigoare în anul pentru
care se stabilesc plăţile anticipate, şi nici mai mare decât
echivalentul a de 5 ori acest câştig.
(3) Pentru persoanele
fizice prevăzute la alin. (1), baza lunară de calcul al
contribuţiei de asigurări sociale se recalculează în anul
următor celui de realizare a venitului, în baza declaraţiei privind
venitul realizat, şi se stabileşte ca diferenţă între
venitul brut realizat şi cheltuielile efectuate în scopul
desfăşurării activităţii independente, exclusiv
cheltuielile reprezentând contribuţia de asigurări sociale,
raportată la numărul de luni în care a fost
desfăşurată activitatea. Baza lunară de calcul nu poate fi
mai mică decât echivalentul reprezentând 35% din câştigul salarial
mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de
stat, prevăzut la art. 139 alin. (3), în vigoare în anul pentru care se
efectuează definitivarea contribuţiei, şi nici mai mare decât
echivalentul a de 5 ori acest câştig.
(4) Persoanele fizice
prevăzute la alin. (1) şi (2) se încadrează în categoria
asiguraţilor obligatoriu în sistemul public de pensii dacă
îndeplinesc următoarele condiţii, după caz:
a) venitul realizat în
anul precedent, rămas după scăderea din venitul brut a
cheltuielilor efectuate în scopul desfăşurării
activităţii independente, exclusiv cheltuielile reprezentând
contribuţia de asigurări sociale, raportat la numărul lunilor de
activitate din cursul anului, depăşeşte 35% din câştigul
salarial mediu brut, în cazul contribuabililor care desfăşoară
activităţi impuse în sistem real;
b) venitul
lunar estimat a se realiza potrivit art. 120 alin. (1) depăşeşte
35% din câştigul salarial mediu brut, în cazul contribuabililor care
desfăşoară activităţi impuse în sistem real şi
îşi încep activitatea în cursul anului fiscal sau în cazul celor care trec
de la determinarea venitului net anual pe baza normelor anuale de venit la
impozitarea în sistem real;
----------
Lit. b) a alin. (4) al
art. 148 a fost modificată de pct. 20 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 50 din 27
octombrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3
noiembrie 2015.
c) valoarea
lunară a normelor de venit, obţinută prin raportarea normelor
anuale de venit la numărul lunilor de activitate din cursul anului
după aplicarea corecţiilor prevăzute la art. 69,
depăşeşte 35% din câştigul salarial mediu brut, în cazul
contribuabililor care în anul fiscal în curs desfăşoară
activităţi impuse pe bază de norme de venit.
(5) Persoanele fizice
prevăzute la alin. (1) şi (2), obligate să se asigure în
sistemul public de pensii, depun anual la organul fiscal competent, până
la data de 31 ianuarie inclusiv a anului pentru care se stabilesc
plăţile anticipate cu titlu de contribuţii de asigurări
sociale, declaraţia privind îndeplinirea condiţiilor prevăzute
la alin. (4).
(6) În cazul
contribuabililor prevăzuţi la alin. (1) şi (2) care încep o
activitate în cursul anului fiscal, declaraţia prevăzută la
alin. (5) se depune în termen de 30 de zile de la data producerii
evenimentului.
(7) Modelul,
conţinutul, modalitatea de depunere şi de gestionare a
declaraţiei prevăzute la alin. (5) se aprobă prin ordin al
preşedintelui A.N.A.F., în termen de 90 de zile de la data intrării
în vigoare a prezentului cod.
(8) Persoanele fizice
prevăzute la alin. (1) care în anul fiscal precedent au realizat venituri
sub nivelul plafonului minim prevăzut la alin. (3) nu au obligaţia
depunerii declaraţiei prevăzute la alin. (5) şi nu
datorează plăţi anticipate cu titlu de contribuţii de
asigurări sociale.
(9) Contribuţiile
de asigurări sociale plătite în anul fiscal în care persoanele
prevăzute la alin. (1) au realizat venituri determinate în sistem real sub
nivelul plafonului minim prevăzut la alin. (3) nu se restituie, acestea
fiind luate în calcul la stabilirea stagiului de cotizare şi la stabilirea
punctajului pentru pensionare.
ART. 149
Baza de calcul al
contribuţiei de asigurări sociale datorate de persoanele fizice care
realizează venituri din drepturi de proprietate intelectuală pentru
care impozitul pe venit se reţine la sursă
Pentru persoanele
fizice care realizează venituri din drepturi de proprietate
intelectuală pentru care impozitul pe venit se reţine la sursă,
baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale o
reprezintă diferenţa dintre venitul brut şi cheltuiala
deductibilă prevăzută la art. 70 şi nu poate fi mai mare
decât echivalentul a de 5 ori câştigul salarial mediu brut utilizat la
fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, prevăzut la
art. 139 alin. (3), în vigoare în luna pentru care se datorează
contribuţia.
ART. 150
Excepţii
specifice privind veniturile din activităţi independente
Persoanele fizice
asigurate în sisteme proprii de asigurări sociale, care nu au
obligaţia asigurării în sistemul public de pensii potrivit legii, precum
şi persoanele care au calitatea de pensionari nu datorează
contribuţia de asigurări sociale pentru veniturile prevăzute la
art. 137 alin. (1) lit. b).
SECŢIUNEA a 6-a
Stabilirea, plata
şi declararea contribuţiei de asigurări sociale pentru veniturile
din activităţi independente
ART. 151
Plăţi
anticipate cu titlu de contribuţii de asigurări sociale
(1) Persoanele fizice
care realizează venituri din activităţi independente, care
determină venitul net anual în sistem real şi/sau pe baza normelor
anuale de venit, sunt obligate să efectueze în cursul anului
plăţi anticipate cu titlu de contribuţii de asigurări
sociale care se stabilesc de organul fiscal competent, prin decizie de
impunere, pe baza declaraţiei prevăzute la art. 148 alin. (5).
(2) În decizia de
impunere prevăzută la alin. (1), baza de calcul al contribuţiei
de asigurări sociale se evidenţiază lunar, iar plata acestei
contribuţii se efectuează trimestrial, în 4 rate egale, până la
data de 25 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.
(3) Obligaţiile
de plată a contribuţiei de asigurări sociale reprezentând
plăţi anticipate, determinate prin decizia de impunere
prevăzută la alin. (1), se stabilesc prin aplicarea cotei de
contribuţie prevăzute la art. 138 asupra bazelor de calcul
prevăzute la art. 148 alin. (1) şi (2), după caz.
(4) Cota de
contribuţie de asigurări sociale pentru contribuabilii
prevăzuţi la alin. (1) este cota pentru contribuţia
individuală, prevăzută la art. 138.
(5) Contribuabilii
prevăzuţi la alin. (1) pot opta pentru cota integrală de
contribuţie de asigurări sociale corespunzătoare
condiţiilor normale de muncă, prevăzută la art. 138.
(6)
Opţiunea prevăzute la alin. (5) se exercită prin completarea
corespunzătoare a declaraţiei prevăzute la art. 148 alin. (5),
depusă la organul fiscal competent până la data de 31 ianuarie
inclusiv a anului fiscal pentru care se doreşte utilizarea cotei integrale
de contribuţie de asigurări sociale, în cazul contribuabililor care
au desfăşurat activitate în anul precedent, respectiv în termen de 30
de zile de la începerea activităţii, în cazul contribuabililor care
încep activitatea în cursul anului fiscal.
----------
Alin. (6) al art. 151
a fost modificat de pct. 21 al art.
I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015.
(7) Opţiunea
prevăzută la alin. (5) este obligatorie pentru contribuabil pentru
întreg anul fiscal, inclusiv la regularizarea plăţilor anticipate,
şi se consideră reînnoită pentru fiecare an fiscal dacă
contribuabilul nu solicită revenirea la cota individuală prin
depunerea unei cereri la organul fiscal competent până la data de 31 ianuarie
inclusiv a anului fiscal pentru care se doreşte revenirea la cota
individuală de contribuţie de asigurări sociale.
(8) Persoanele
prevăzute la alin. (1) care în cursul anului fiscal îşi
încetează activitatea, nu se mai încadrează în categoria persoanelor
care au obligaţia plăţii contribuţiei, precum şi cele
care intră în suspendare temporară a activităţii potrivit
legislaţiei în materie au obligaţia de a depune la organul fiscal
cererea prevăzută la art. 121 alin. (10), în vederea recalculării
plăţilor anticipate.
(9) Persoanele fizice care
realizează venituri din drepturi de proprietate intelectuală pentru
care impozitul pe venit se reţine la sursă datorează
contribuţii de asigurări sociale individuale în cursul anului, sub
forma plăţilor anticipate, plătitorii de venituri având
obligaţia calculării, reţinerii şi plăţii sumelor
respective potrivit regulilor prevăzute la art. 72.
(10) Pentru persoanele
prevăzute la alin. (9), obligaţiile reprezentând contribuţia
individuală de asigurări sociale se calculează prin aplicarea
cotei individuale de contribuţie prevăzute la art. 138 asupra
veniturilor prevăzute la art. 149, se reţin şi se plătesc
de către plătitorul de venit până la data de 25 inclusiv a lunii
următoare celei în care s-au plătit veniturile, acestea fiind
obligaţii finale.
(11) În cazul persoanelor prevăzute la
alin. (10), încadrarea în plafonul lunar reprezentând echivalentul a de 5 ori
câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului
asigurărilor sociale de stat se efectuează de către
plătitorul de venituri.
ART. 152
Declararea şi
definitivarea contribuţiei de asigurări sociale în cazul veniturilor
din activităţi independente
(1) Definitivarea
contribuţiei de asigurări sociale în cazul veniturilor determinate în
sistem real se efectuează în baza declaraţiei privind venitul
realizat prevăzute la art. 123.
(2) Obligaţiile
anuale de plată a contribuţiei de asigurări sociale se
determină de organul fiscal competent, prin decizie de impunere
anuală, pe baza declaraţiei menţionate la alin. (1), prin
aplicarea cotei individuale sau a cotei integrale de contribuţie, conform
opţiunii exprimate, prevăzute la art. 138, asupra bazei de calcul
prevăzute la art. 148 alin. (3), cu încadrarea acesteia în plafonul minim
şi maxim.
(3) Diferenţele
de venit, precum şi contribuţia de asigurări sociale
aferentă, stabilite în plus prin decizia de impunere prevăzută
la alin. (2), se repartizează pe lunile în care a fost
desfăşurată activitatea.
(4) Prevederile alin.
(2) se aplică şi în cazul persoanelor prevăzute la art. 148
alin. (8), al căror venit realizat în anul fiscal pentru care se
efectuează definitivarea contribuţiei de asigurări sociale se
încadrează în plafonul minim prevăzut la art. 148 alin. (3).
(5) Pentru persoanele
prevăzute la alin. (4), sumele reprezentând baza de calcul şi
contribuţia de asigurări sociale aferentă, stabilite prin
decizia de impunere prevăzută la alin. (2), se repartizează pe
lunile în care a fost desfăşurată activitatea.
(6) Plata
contribuţiei de asigurări sociale stabilite prin decizia de impunere
anuală se efectuează în termen de cel mult 60 de zile de la data
comunicării deciziei.
(7) Repartizarea
diferenţelor de contribuţie de asigurări sociale stabilite
potrivit alin. (3), precum şi a contribuţiei de asigurări
sociale stabilite potrivit alin. (5), care se efectuează în vederea
calculării prestaţiilor acordate de sistemul public de pensii,
conduce la reîntregirea bazei de calcul al contribuţiei de asigurări
sociale şi nu determină stabilirea de obligaţii fiscale
accesorii pentru plăţile anticipate.
CAP. III
Contribuţiile de
asigurări sociale de sănătate datorate bugetului Fondului
naţional unic de asigurări sociale de sănătate
SECŢIUNEA 1
Contribuabilii/Plătitorii de venit la sistemul de asigurări
sociale de sănătate
ART. 153
Contribuabilii/Plătitorii de venit la sistemul de asigurări
sociale de sănătate
(1) Următoarele
persoane au calitatea de contribuabili/plătitori de venit la sistemul de
asigurări sociale de sănătate, cu respectarea prevederilor
legislaţiei europene aplicabile în domeniul securităţii sociale,
precum şi ale acordurilor privind sistemele de securitate socială la
care România este parte, după caz:
a) cetăţenii
români cu domiciliul în ţară;
b) cetăţenii
străini şi apatrizii care au solicitat şi au obţinut
prelungirea dreptului de şedere temporară ori au domiciliul în
România;
c) cetăţenii
statelor membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European şi
ai Confederaţiei Elveţiene care nu deţin o asigurare
încheiată pe teritoriul altui stat membru care produce efecte pe
teritoriul României, care au solicitat şi au obţinut dreptul de a sta
în România pentru o perioadă de peste 3 luni;
d) persoanele din
statele membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European şi
Confederaţia Elveţiană care îndeplinesc condiţiile de
lucrător frontalier şi desfăşoară o activitate
salariată sau independentă în România şi care rezidă în alt
stat membru în care se întorc de regulă zilnic ori cel puţin o
dată pe săptămână;
e) pensionarii din
sistemul public de pensii care nu mai au domiciliul în România şi care
îşi stabilesc reşedinţa pe teritoriul unui stat membru al
Uniunii Europene, al unui stat aparţinând Spaţiului Economic European
sau al Confederaţiei Elveţiene, respectiv domiciliul pe teritoriul
unui stat cu care România aplică un acord bilateral de securitate
socială cu prevederi pentru asigurarea de boală-maternitate, care nu
deţin o asigurare încheiată pe teritoriul altui stat membru care
produce efecte pe teritoriul României;
f) persoanele fizice
şi juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora;
g) Agenţia
Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, prin
agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă judeţene şi
a municipiului Bucureşti, pentru persoanele care beneficiază de
indemnizaţie de şomaj sau, după caz, de alte drepturi de
protecţie socială care se acordă din bugetul asigurărilor
pentru şomaj, potrivit legii, şi pentru care dispoziţiile legale
prevăd plata contribuţiei de asigurări sociale de
sănătate din bugetul asigurărilor pentru şomaj;
h) Agenţia
Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială,
care administrează şi gestionează prestaţiile sociale
acordate de la bugetul de stat, prin agenţiile judeţene pentru
prestaţii sociale, pentru persoanele care beneficiază de
indemnizaţie pentru creşterea copilului în vârstă de până
la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, potrivit Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul
şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor,
aprobată cu modificări prin Legea
nr. 132/2011, cu modificările şi completările
ulterioare, precum şi pentru persoanele care beneficiază de
indemnizaţie pentru copilul cu handicap cu vârsta cuprinsă între 3
şi 7 ani, potrivit Legii
nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor
persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare;
i) Agenţia
Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială,
care administrează şi gestionează prestaţiile sociale
acordate de la bugetul de stat, prin agenţiile judeţene pentru
prestaţii sociale, pentru persoanele care beneficiază de ajutor
social potrivit Legii nr. 416/2001
privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările
ulterioare;
j) Casa
Naţională de Pensii Publice, prin casele teritoriale de pensii
şi casele sectoriale de pensii, pentru persoanele care realizează
venituri din pensii, precum şi pentru persoanele preluate în plata
indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă ca urmare
a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale;
k)
entităţile care plătesc venituri din pensii, altele decât cele
prevăzute la lit. j);
l) Ministerul
Justiţiei, prin unităţile sistemului administraţiei
penitenciare, pentru persoanele care execută o pedeapsă
privativă de libertate sau se află în arest preventiv în
unităţile penitenciare, precum şi pentru persoanele care se
află în executarea unei măsuri educative ori de siguranţă
privative de libertate, respectiv persoanele care se află în perioada de
amânare sau de întrerupere a executării pedepsei privative de libertate,
dacă nu au venituri;
m)
Ministerul Afacerilor Interne, pentru persoanele reţinute, arestate sau
deţinute care se află în centrele de reţinere şi arestare
preventivă organizate în subordinea acestei instituţii, care nu au
venituri, pentru străinii aflaţi în centrele de cazare în vederea
returnării ori expulzării, precum şi pentru cei care sunt
victime ale traficului de persoane, care se află în timpul procedurilor
necesare stabilirii identităţii şi sunt cazaţi în centrele
special amenajate potrivit legii;
----------
Lit. m) a alin. (1) al
art. 153 a fost modificată de pct. 1 al art. 44 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 57 din 9
decembrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 923 din 11
decembrie 2015.
n) Secretariatul de
Stat pentru Culte, pentru personalul monahal al cultelor recunoscute, dacă
nu realizează venituri din muncă, pensie sau din alte surse;
o)
autorităţile administraţiei publice locale, pentru persoanele,
cetăţeni români, care sunt victime ale traficului de persoane, pentru
o perioadă de cel mult 12 luni, dacă nu au venituri.
(2)
Persoanele prevăzute la alin. (1) lit. a)-e), care deţin o asigurare
pentru boală şi maternitate în sistemul de securitate socială
din alt stat membru al Uniunii Europene, Spaţiului Economic European
şi Confederaţiei Elveţiene sau în statele cu care România are
încheiate acorduri bilaterale de securitate socială cu prevederi pentru
asigurarea de boală-maternitate, în temeiul legislaţiei interne a
statelor respective, care produce efecte pe teritoriul României, şi fac
dovada valabilităţii asigurării, în conformitate cu procedura
stabilită prin ordin comun al preşedintelui A.N.A.F. şi al Casei
Naţionale de Asigurări de Sănătate, nu au calitatea de
contribuabil la sistemul de asigurări sociale de sănătate.
----------
Alin. (2) al art. 153
a fost modificat de pct. 22 al art.
I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015.
ART. 154
Categorii de persoane
fizice exceptate de la plata contribuţiei de asigurări sociale de
sănătate
(1) Următoarele
categorii de persoane fizice sunt exceptate de la plata contribuţiei de
asigurări sociale de sănătate:
a) copiii până la
vârsta de 18 ani, tinerii de la 18 ani până la vârsta de 26 de ani,
dacă sunt elevi, inclusiv absolvenţii de liceu, până la
începerea anului universitar, dar nu mai mult de 3 luni de la terminarea
studiilor, ucenicii sau studenţii, precum şi persoanele care urmează
modulul instruirii individuale, pe baza cererii lor, pentru a deveni
soldaţi sau gradaţi profesionişti. Dacă realizează
venituri din salarii sau asimilate salariilor, venituri din
activităţi independente, venituri din activităţi agricole,
silvicultură şi piscicultură, pentru aceste venituri
datorează contribuţie;
b) tinerii cu vârsta
de până la 26 de ani care provin din sistemul de protecţie a
copilului. Dacă realizează venituri din cele prevăzute la lit.
a) sau sunt beneficiari de ajutor social acordat în temeiul Legii nr. 416/2001,
cu modificările şi completările ulterioare, pentru aceste
venituri datorează contribuţie;
c) soţul,
soţia şi părinţii fără venituri proprii,
aflaţi în întreţinerea unei persoane asigurate;
d) persoanele ale
căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege
nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate
din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie
1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite
în prizonieri, republicat, cu modificările şi completările
ulterioare, prin Legea nr. 51/1993
privind acordarea unor drepturi magistraţilor care au fost
înlăturaţi din justiţie pentru considerente politice în perioada
anilor 1945-1989, cu modificările ulterioare, prin <LLNK 11999
105130 301 0 33>Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 privind
acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile
instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie
1945 din motive etnice, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea
nr. 189/2000, cu modificările şi completările
ulterioare, prin Legea nr. 44/1994
privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor
şi văduvelor de război, republicată, cu modificările
şi completările ulterioare, prin Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea
şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în
cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961, cu
modificările şi completările ulterioare, precum şi
persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 1 din Legea
recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie
1989 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă de la
Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările şi
completările ulterioare, pentru drepturile băneşti acordate de
aceste legi;
e) persoanele cu
handicap, pentru veniturile obţinute în baza Legii nr. 448/2006, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare;
f) bolnavii cu
afecţiuni incluse în programele naţionale de sănătate
stabilite de Ministerul Sănătăţii, până la vindecarea
respectivei afecţiuni, dacă nu realizează venituri asupra
cărora se datorează contribuţia;
g) femeile
însărcinate şi lăuzele, dacă nu realizează venituri
asupra cărora se datorează contribuţia sau dacă nivelul
lunar al acestora este sub valoarea salariului de bază minim brut pe
ţară. În cazul în care venitul lunar realizat
depăşeşte nivelul salariului de bază minim brut pe
ţară, baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări
sociale de sănătate o reprezintă numai partea de venit care
depăşeşte acest nivel.
(2) În cazul
persoanelor aflate în situaţiile prevăzute la alin. (1), cu
excepţia celor de la lit. c) şi g), care realizează venituri
asupra cărora datorează contribuţia de asigurări sociale de
sănătate, iar totalul lunar al acestora este sub nivelul salariului
de bază minim brut pe ţară, contribuţia se datorează
asupra venitului realizat.
(3) În vederea
încadrării în condiţiile privind realizarea de venituri
prevăzute la alin. (1), Casa Naţională de Asigurări de
Sănătate transmite A.N.A.F. lista persoanelor fizice înregistrate în
Registrul unic de evidenţă al asiguraţilor din Platforma
informatică din asigurările de sănătate, potrivit
prevederilor art. 224 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind
reforma în domeniul sănătăţii, republicată. Structura
informaţiilor şi periodicitatea transmiterii acestora se stabilesc
prin ordin comun al preşedintelui A.N.A.F. şi al preşedintelui
Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, în termen de 90
de zile de la data intrării în vigoare a prezentului cod.
SECŢIUNEA a 2-a
Veniturile pentru care
se datorează contribuţia, cotele de contribuţii
ART. 155
Categorii de venituri
supuse contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate
(1) Contribuabilii/Plătitorii
de venit la sistemul de asigurări sociale de sănătate,
prevăzuţi la art. 153, datorează, după caz,
contribuţii de asigurări sociale de sănătate pentru
următoarele categorii de venituri:
a) venituri din
salarii sau asimilate salariilor, definite conform art. 76;
b) venituri din
pensii, definite conform art. 99;
c) venituri din
activităţi independente, definite conform art. 67;
d) venituri din
asocierea cu o persoană juridică, contribuabil potrivit titlului II
sau III, pentru care sunt aplicabile prevederile art. 125 alin. (7)-(9);
e) venituri din
cedarea folosinţei bunurilor, definite conform art. 83;
f) venituri din
investiţii, definite conform art. 91;
g) venituri din
activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură,
definite conform art. 103;
h) venituri din alte
surse, definite conform art. 114 şi 117;
i) indemnizaţii
de şomaj;
j) indemnizaţii
pentru creşterea copilului;
k) ajutorul social
acordat potrivit Legii nr. 416/2001,
cu modificările şi completările ulterioare;
l) indemnizaţii
pentru incapacitate temporară de muncă drept urmare a unui accident
de muncă sau unei boli profesionale.
(2) Pentru veniturile
prevăzute la alin. (1) se datorează contribuţii de
asigurări sociale de sănătate şi în cazul în care acestea
sunt realizate de persoanele fizice aflate în situaţiile prevăzute la
art. 60.
ART. 156
Cotele de
contribuţii de asigurări sociale de sănătate
Cotele de
contribuţii de asigurări sociale de sănătate sunt
următoarele:
a) 5,5% pentru
contribuţia individuală;
b) 5,2% pentru
contribuţia datorată de angajator.
SECŢIUNEA a 3-a
Baza de calcul al
contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate în
cazul persoanelor care realizează venituri din salarii sau asimilate
salariilor, precum şi în cazul persoanelor aflate sub protecţia sau
în custodia statului
ART. 157
Baza de calcul al
contribuţiei individuale de asigurări sociale de sănătate
în cazul persoanelor fizice care realizează venituri din salarii sau
asimilate salariilor
(1) Baza lunară
de calcul al contribuţiei individuale de asigurări sociale de
sănătate, în cazul persoanelor fizice care realizează venituri
din salarii sau asimilate salariilor, în ţară şi în
străinătate, cu respectarea prevederilor legislaţiei europene
aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi a
acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este
parte, o reprezintă câştigul brut care include:
a) veniturile din
salarii, în bani şi/sau în natură, obţinute în baza unui
contract individual de muncă, a unui raport de serviciu sau a unui statut
special prevăzut de lege. În situaţia personalului român trimis în
misiune permanentă în străinătate, veniturile din salarii
cuprind salariile de bază sau, după caz, soldele funcţiilor de
bază corespunzătoare funcţiilor în care persoanele respective
sunt încadrate în ţară, la care se adaugă, după caz,
sporurile şi adaosurile care se acordă potrivit legii;
b) indemnizaţiile
din activităţi desfăşurate ca urmare a unei funcţii de
demnitate publică, stabilite potrivit legii;
c) indemnizaţiile
din activităţi desfăşurate ca urmare a unei funcţii
alese în cadrul persoanelor juridice fără scop patrimonial;
d) solda lunară
acordată potrivit legii;
e) remuneraţia
administratorilor societăţilor, companiilor/societăţilor
naţionale şi regiilor autonome, desemnaţi/numiţi în
condiţiile legii, precum şi sumele primite de reprezentanţii în
adunarea generală a acţionarilor şi în consiliul de
administraţie;
f) remuneraţia
obţinută de directorii cu contract de mandat şi de membrii
directoratului de la societăţile administrate în sistem dualist
şi ai consiliului de supraveghere, potrivit legii, precum şi
drepturile cuvenite managerilor, în baza contractului de management
prevăzut de lege;
g) sumele primite de
membrii comisiei de cenzori sau comitetului de audit, după caz, precum
şi sumele primite pentru participarea în consilii, comisii, comitete
şi altele asemenea;
h) sumele primite de
reprezentanţii în organisme tripartite, potrivit legii;
i) sumele din profitul
net cuvenite administratorilor societăţilor, potrivit legii sau
actului constitutiv, după caz, precum şi participarea la profitul
unităţii pentru managerii cu contract de management, potrivit legii;
j) sumele reprezentând
participarea salariaţilor la profit, potrivit legii;
k) sume reprezentând
salarii/solde, diferenţe de salarii/solde, stabilite în baza unor
hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi
irevocabile/hotărâri judecătoreşti definitive şi
executorii;
l) indemnizaţiile
lunare plătite conform legii de angajatori pe perioada de
neconcurenţă, stabilite conform contractului individual de
muncă;
m) indemnizaţiile
şi orice alte sume de aceeaşi natură, altele decât cele acordate
pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare, primite de
salariaţi, potrivit legii, pe perioada delegării/detaşării,
după caz, în altă localitate, în ţară şi în
străinătate, în interesul serviciului, pentru partea care
depăşeşte plafonul neimpozabil stabilit astfel:
(i) în ţară,
2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizaţie, prin hotărâre a
Guvernului pentru personalul autorităţilor şi instituţiilor
publice;
(ii) în
străinătate, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru diurnă prin
hotărâre a Guvernului pentru personalul român trimis în
străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar;
n) indemnizaţiile
şi orice alte sume de aceeaşi natură, altele decât cele acordate
pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare, primite de
salariaţii care au stabilite raporturi de muncă cu angajatori din
străinătate, pe perioada delegării/detaşării,
după caz, în România, în interesul serviciului, pentru partea care
depăşeşte plafonul neimpozabil stabilit la nivelul legal pentru
diurna acordată personalului român trimis în străinătate pentru
îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, prin hotărâre a
Guvernului, corespunzător ţării de rezidenţă a
angajatorului, de care ar beneficia personalul din instituţiile publice
din România dacă s-ar deplasa în ţara respectivă, cu respectarea
prevederilor legislaţiei europene aplicabile în domeniul
securităţii sociale, precum şi a acordurilor privind sistemele
de securitate socială la care România este parte;
o) indemnizaţiile
şi orice alte sume de aceeaşi natură, altele decât cele acordate
pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare primite pe perioada
deplasării, în altă localitate, în ţară şi în
străinătate, în interesul desfăşurării
activităţii, astfel cum este prevăzut în raportul juridic, de
către administratorii stabiliţi potrivit actului constitutiv,
contractului de administrare/mandat, de către directorii care îşi
desfăşoară activitatea în baza contractului de mandat potrivit
legii, de către membrii directoratului de la societăţile
administrate în sistem dualist şi ai consiliului de supraveghere, potrivit
legii, precum şi de către manageri, în baza contractului de
management prevăzut de lege, pentru partea care depăşeşte
plafonul neimpozabil stabilit astfel:
(i) în ţară,
2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizaţie, prin hotărâre a
Guvernului pentru personalul autorităţilor şi instituţiilor
publice;
(ii) în
străinătate, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru diurnă prin
hotărâre a Guvernului pentru personalul român trimis în
străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar;
p) indemnizaţiile
şi orice alte sume de aceeaşi natură, altele decât cele acordate
pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare, primite pe
perioada deplasării în România, în interesul desfăşurării
activităţii, de către administratori sau directori, care au
raporturi juridice stabilite cu entităţi din străinătate,
astfel cum este prevăzut în raporturile juridice respective, pentru partea
care depăşeşte plafonul neimpozabil stabilit la nivelul legal
pentru diurna acordată personalului român trimis în străinătate
pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, prin hotărâre a Guvernului,
corespunzător ţării de rezidenţă a
entităţii, de care ar beneficia personalul din instituţiile
publice din România dacă s-ar deplasa în ţara respectivă;
q) remuneraţia
primită de preşedintele asociaţiei de proprietari sau de alte
persoane, în baza contractului de mandat, potrivit legii, privind
înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de
proprietari;
r) ajutoarele şi
plăţile compensatorii care se acordă, conform legii,
personalului militar, poliţiştilor şi funcţionarilor
publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, la
trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea
raporturilor de serviciu, care îndeplinesc condiţiile pentru pensionare,
din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi
securităţii naţionale;
s) ajutoarele şi
plăţile compensatorii care se acordă, conform legii,
personalului militar, poliţiştilor şi funcţionarilor
publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, la
trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea
raporturilor de serviciu, care nu îndeplinesc condiţiile pentru
pensionare, din domeniul apărării naţionale, ordinii publice
şi securităţii naţionale;
ş) veniturile
reprezentând plăţi compensatorii suportate de angajator potrivit
contractului colectiv sau individual de muncă.
(2) Nu se
cuprind în baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări
sociale de sănătate sumele prevăzute la art. 76 alin. (4) lit.
d), art. 141 lit. d) şi art. 142.
----------
Alin. (2) al art. 157
a fost modificat de pct. 23 al art.
I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015.
(3) Pentru veniturile
realizate începând cu data de 1 ianuarie 2017, în situaţia în care totalul
veniturilor prevăzute la alin. (1) este mai mare decât valoarea a de 5 ori
câştigul salarial mediu brut prevăzut la art. 139 alin. (3),
contribuţia individuală de asigurări sociale de
sănătate se calculează în limita acestui plafon.
ART. 158
Baza de calcul al
contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate de
angajatori sau de persoane asimilate acestora prevăzute la art. 153 alin.
(1) lit. f)
(1) Pentru persoanele
prevăzute la art. 153 alin. (1) lit. f), baza lunară de calcul pentru
contribuţia de asigurări sociale de sănătate o
reprezintă suma câştigurilor brute prevăzute la art. 157 asupra
cărora se datorează contribuţia individuală.
(2) În baza
lunară de calcul pentru contribuţia de asigurări sociale de
sănătate se includ şi următoarele venituri:
a) indemnizaţiile
de incapacitate temporară de muncă, acordate în baza Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările şi
completările ulterioare, numai pentru zilele suportate de angajator;
b) indemnizaţiile
de incapacitate temporară de muncă, acordate în baza Legii nr. 346/2002
privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale,
republicată, numai pentru zilele suportate de angajator.
ART. 159
Prevederi specifice
privind contribuţia individuală de asigurări sociale de
sănătate
(1) Se datorează
contribuţie individuală de asigurări sociale de
sănătate pentru indemnizaţiile de incapacitate temporară de
muncă, ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli
profesionale, acordate persoanelor fizice care realizează venituri din
salarii sau asimilate salariilor, în baza Legii
nr. 346/2002, republicată.
(2) Contribuţia
individuală de asigurări sociale de sănătate
prevăzută la alin. (1) se stabileşte prin aplicarea cotei
prevăzute de lege asupra indemnizaţiei pentru incapacitate de
muncă şi se suportă de către angajatori sau persoanele
asimilate acestora ori din fondul de asigurare pentru accidente de muncă
şi boli profesionale, constituit în condiţiile legii, după caz.
(3) Angajatorii sau
persoanele asimilate acestora vor reţine din contribuţia
datorată fondului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli
profesionale sumele calculate potrivit alin. (2).
ART. 160
Baza de calcul al
contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate de
persoanele fizice cu venituri din pensii şi de cele care primesc
indemnizaţii pentru incapacitate temporară de muncă ca urmare a
unui accident de muncă sau a unei boli profesionale
(1) Pentru
persoanele fizice cu venituri din pensii, baza lunară de calcul al
contribuţiei de asigurări sociale de sănătate o
reprezintă numai partea de venit care depăşeşte valoarea,
întregită prin rotunjire în plus la un leu, a unui punct de pensie
stabilit pentru anul fiscal respectiv.
----------
Alin. (1) al art. 160
a fost modificat de pct. 2 al art. 44 din ORDONANŢA
DE URGENŢĂ nr. 57 din 9 decembrie 2015, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 923 din 11 decembrie 2015.
(2) Pentru persoanele
fizice preluate în plată de către Casa Naţională de Pensii
Publice, prin casele teritoriale de pensii, şi de către casele
sectoriale de pensii, baza lunară de calcul al contribuţiei de
asigurări sociale de sănătate o reprezintă cuantumul
indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă ca urmare a
unui accident de muncă sau a unei boli profesionale.
(3) Pentru veniturile
realizate începând cu data de 1 ianuarie 2017, în situaţia în care
veniturile bază de calcul prevăzute la alin. (1) şi (2)
depăşesc valoarea a de 5 ori câştigul salarial mediu brut
prevăzut la art. 139 alin. (3), contribuţia individuală de
asigurări sociale de sănătate se calculează în limita
acestui plafon.
ART. 161
Baza de calcul al
contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate
pentru persoanele fizice care beneficiază de drepturi băneşti
lunare ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj,
potrivit legii
(1) Pentru persoanele
fizice care beneficiază de drepturi băneşti lunare ce se
suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj, prevăzute la
art. 153 alin. (1) lit. g), baza lunară de calcul al contribuţiei de
asigurări sociale de sănătate o reprezintă cuantumul
drepturilor băneşti lunare ce se suportă din bugetul
asigurărilor pentru şomaj, potrivit legii, respectiv
indemnizaţia de şomaj, cu excepţia situaţiilor în care
potrivit dispoziţiilor legale se prevede altfel. Contribuţia se
suportă de la bugetul asigurărilor pentru şomaj şi
reprezintă contribuţia individuală de asigurări sociale de
sănătate.
(2) Pentru veniturile
realizate începând cu data de 1 ianuarie 2017, în situaţia în care venitul
bază de calcul prevăzut la alin. (1) depăşeşte
valoarea a de 5 ori câştigul salarial mediu brut prevăzut la art. 139
alin. (3), contribuţia individuală de asigurări sociale de
sănătate se calculează în limita acestui plafon.
ART. 162
Baza de calcul al
contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate
pentru persoanele fizice care beneficiază de indemnizaţie pentru
creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul
copilului cu handicap, de până la 3 ani, precum şi pentru persoanele
care beneficiază de indemnizaţie pentru copilul cu handicap cu vârsta
cuprinsă între 3 şi 7 ani
(1) Pentru persoanele
fizice care beneficiază de indemnizaţie pentru creşterea
copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu
handicap, de până la 3 ani, precum şi pentru persoanele care
beneficiază de indemnizaţie pentru copilul cu handicap cu vârsta
cuprinsă între 3 şi 7 ani, baza lunară de calcul al
contribuţiei de asigurări sociale de sănătate o
reprezintă indemnizaţia pentru creşterea copilului.
Contribuţia se suportă de la bugetul de stat.
(2) Pentru veniturile
realizate începând cu data de 1 ianuarie 2017, în situaţia în care venitul
bază de calcul prevăzut la alin. (1) depăşeşte
valoarea a de 5 ori câştigul salarial mediu brut prevăzut la art. 139
alin. (3), contribuţia individuală de asigurări sociale de
sănătate se calculează în limita acestui plafon.
ART. 163
Baza de calcul al
contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate
pentru persoanele fizice care beneficiază de ajutor social
Pentru persoanele
fizice care beneficiază de ajutor social, baza lunară de calcul al
contribuţiei de asigurări sociale de sănătate o
reprezintă ajutorul social acordat. Contribuţia se suportă de la
bugetul de stat.
ART. 164
Baza de calcul al
contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate
pentru persoanele fizice care execută o pedeapsă privativă de
libertate sau se află în arest preventiv, precum şi pentru persoanele
fizice care se află în executarea unei măsuri educative ori de
siguranţă privative de libertate, respectiv persoanele care se
află în perioada de amânare sau de întrerupere a executării pedepsei
privative de libertate, dacă nu au venituri
Pentru persoanele
fizice care execută o pedeapsă privativă de libertate sau se
află în arest preventiv, precum şi pentru persoanele fizice care se
află în executarea unei măsuri educative ori de siguranţă
privative de libertate, respectiv persoanele fizice care se află în perioada
de amânare sau de întrerupere a executării pedepsei privative de
libertate, dacă nu au venituri, baza lunară de calcul al
contribuţiei de asigurări sociale de sănătate o
reprezintă valoarea a două salarii minime brute pe ţară.
Contribuţia se suportă de la bugetul de stat.
ART. 165
Baza de calcul al
contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate
pentru străinii aflaţi în centrele de cazare în vederea
returnării ori expulzării, precum şi pentru cei care sunt
victime ale traficului de persoane, care se află în timpul procedurilor
necesare stabilirii identităţii şi sunt cazaţi în centrele
special amenajate potrivit legii
Pentru străinii
aflaţi în centrele de cazare în vederea returnării ori
expulzării, precum şi pentru cei care sunt victime ale traficului de
persoane, care se află în timpul procedurilor necesare stabilirii
identităţii şi sunt cazaţi în centrele special amenajate
potrivit legii, baza lunară de calcul al contribuţiei de
asigurări sociale de sănătate o reprezintă valoarea a
două salarii minime brute pe ţară. Contribuţia se
suportă de la bugetul de stat.
ART. 166
Baza de calcul al
contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate
pentru personalul monahal al cultelor recunoscute, dacă nu realizează
venituri din muncă, pensie sau din alte surse
Pentru personalul
monahal al cultelor recunoscute, dacă nu realizează venituri din
muncă, pensie sau din alte surse, baza lunară de calcul al
contribuţiei de asigurări sociale de sănătate o
reprezintă valoarea a două salarii minime brute pe ţară.
Contribuţia se suportă de la bugetul de stat.
ART. 167
Baza de calcul al
contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate
pentru persoanele, cetăţeni români, care sunt victime ale traficului
de persoane
Pentru persoanele,
cetăţeni români, care sunt victime ale traficului de persoane, baza
lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de
sănătate o reprezintă valoarea a două salarii minime brute
pe ţară. Contribuţia se suportă de la bugetul de stat.
SECŢIUNEA a 4-a
Stabilirea, plata
şi declararea contribuţiilor de asigurări sociale de
sănătate în cazul veniturilor din salarii şi asimilate
salariilor, veniturilor din pensii, în cazul veniturilor obţinute de
persoanele fizice aflate sub protecţia sau în custodia statului, precum
şi în cazul persoanelor fizice care realizează în România venituri
din salarii sau asimilate salariilor de la angajatori din alte state
ART. 168
Stabilirea şi
plata contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate
(1) Persoanele fizice
şi juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora,
precum şi instituţiile prevăzute la art. 153 alin. (1) lit.
g)-o) au obligaţia de a calcula şi de a reţine la sursă
contribuţiile individuale de asigurări sociale de sănătate,
precum şi obligaţia de a calcula contribuţiile de asigurări
sociale de sănătate datorate de aceştia, după caz.
(2) Prevederile alin.
(1) se aplică şi în cazul persoanelor fizice care realizează în
România venituri din salarii sau asimilate salariilor de la angajatori din
state care nu intră sub incidenţa legislaţiei europene
aplicabile în domeniul securităţii sociale şi a acordurilor
privind sistemele de securitate socială la care România este parte.
(3) Contribuţiile
de asigurări sociale de sănătate individuale calculate şi
reţinute potrivit alin. (1) se plătesc, până la data de 25
inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc veniturile
sau până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru
care se datorează, după caz, împreună cu contribuţia angajatorului
ori a persoanelor asimilate angajatorului datorată potrivit legii.
(4) Prin derogare de
la prevederile alin. (1), persoanele fizice care îşi
desfăşoară activitatea în România şi obţin venituri
sub formă de salarii de la angajatori care nu au sediu social, sediu
permanent sau reprezentanţă în România şi care datorează
contribuţiile sociale obligatorii pentru salariaţii lor, potrivit
prevederilor legislaţiei europene aplicabile în domeniul
securităţii sociale, precum şi a acordurilor privind sistemele
de securitate socială la care România este parte, au obligaţia de a
calcula şi de a reţine contribuţiile individuale şi pe cele
ale angajatorului, precum şi de a le plăti lunar, până la data
de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc
veniturile, numai dacă există un acord încheiat în acest sens cu
angajatorul.
(5) Calculul
contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate individuale
se realizează prin aplicarea cotei prevăzute la art. 156 lit. a)
asupra bazelor lunare de calcul menţionate la art. 157, art. 160-167,
după caz.
(6) Calculul
contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate datorate de
angajatori sau persoane asimilate acestora se realizează prin aplicarea
cotei prevăzute la art. 156 lit. b) asupra bazei lunare de calcul
prevăzute la art. 158, cu respectarea prevederilor specifice
prevăzute la art. 159.
(7) În cazul în care
au fost acordate sume reprezentând salarii/solde sau diferenţe de
salarii/solde şi pensii sau diferenţe de pensii, stabilite în baza
unor hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi
irevocabile/hotărâri judecătoreşti definitive şi
executorii, precum şi în cazul în care prin astfel de hotărâri s-a
dispus reîncadrarea în muncă a unor persoane, sumele respective se
defalcă pe lunile la care se referă şi se utilizează cotele
de contribuţii de asigurări sociale de sănătate care erau
în vigoare în acea perioadă. Contribuţiile de asigurări sociale
de sănătate datorate potrivit legii se calculează, se reţin
la data efectuării plăţii şi se plătesc până la
data de 25 a lunii următoare celei în care au fost plătite aceste
sume.
(8) Calculul
contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate datorate de
persoanele care realizează în România venituri din salarii sau asimilate
salariilor de la angajatori din state care nu intră sub incidenţa
legislaţiei europene aplicabile în domeniul securităţii sociale,
precum şi a acordurilor privind sistemele de securitate socială la
care România este parte se realizează de către acestea, prin
aplicarea cotei integrale de contribuţie rezultate din însumarea cotei
individuale cu cea datorată de angajator prevăzute la art. 156,
asupra bazei lunare de calcul prevăzute la art. 157. Contribuţia se
plăteşte până la data de 25 a lunii următoare celei pentru
care se plătesc veniturile.
(9)
Calculul contribuţiei de asigurări sociale de sănătate
datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii care
depăşesc, lunar, valoarea întregită la un leu, a unui punct de
pensie stabilit pentru anul fiscal respectiv, provenite dintr-un alt stat, cu
respectarea prevederilor legislaţiei europene aplicabile în domeniul
securităţii sociale, precum şi a acordurilor privind sistemele
de securitate socială la care România este parte, se realizează de către
organul fiscal competent în baza declaraţiei specifice prevăzute la
art. 130 alin. (4) sau a declaraţiei privind venitul estimat
prevăzute la art. 120, după caz.
----------
Alin. (9) al art. 168
a fost modificat de pct. 3 al art.
44 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 57 din 9 decembrie 2015,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 923 din 11 decembrie 2015.
(10) În cazul în care
au fost acordate cumulat sume reprezentând ajutor social, indemnizaţii de
şomaj, venituri din pensii, precum şi indemnizaţii pentru
creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul
copilului cu handicap, de până la 3 ani, precum şi pentru persoanele
care beneficiază de indemnizaţii pentru copilul cu handicap cu vârsta
cuprinsă între 3 şi 7 ani, sumele respective se defalcă pe
lunile la care se referă şi se utilizează cotele de
contribuţii de asigurări sociale de sănătate care erau în
vigoare în acea perioadă. Contribuţiile de asigurări sociale de
sănătate datorate potrivit legii se calculează, se reţin la
data efectuării plăţii şi se plătesc până la data
de 25 a lunii următoare celei în care au fost plătite aceste sume.
ART. 169
Depunerea
declaraţiilor
(1) Persoanele fizice
şi juridice care au calitatea de angajatori sau persoanele asimilate
acestora, instituţiile prevăzute la art. 153 alin. (1) lit. g)-o),
precum şi persoanele care realizează în România venituri din salarii
sau asimilate salariilor de la angajatori din state care nu intră sub
incidenţa legislaţiei europene aplicabile în domeniul
securităţii sociale, precum şi a acordurilor privind sistemele
de securitate socială la care România este parte sunt obligate să
depună lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare
celei pentru care se plătesc veniturile, declaraţia
prevăzută la art. 147 alin. (1).
(2) În situaţia
persoanelor fizice care realizează venituri din activităţi
independente, din asocieri fără personalitate juridică sau din
cedarea folosinţei bunurilor, pentru care plătitorul de venit are
obligaţia reţinerii la sursă a contribuţiei de
asigurări sociale de sănătate, declararea contribuţiei se
face de către plătitorul de venit prin depunerea declaraţiei
prevăzute la art. 147 alin. (1) până la data de 25 inclusiv a lunii
următoare celei în care s-au plătit veniturile.
(3) În cazul în care
au fost acordate sume de natura celor prevăzute la art. 168 alin. (10),
sume reprezentând salarii/solde sau diferenţe de salarii/solde şi
pensii sau diferenţe de pensii, stabilite în baza unor hotărâri
judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile/hotărâri
judecătoreşti definitive şi executorii, precum şi în cazul
în care prin astfel de hotărâri s-a dispus reîncadrarea în muncă a
unor persoane, contribuţiile de asigurări sociale de
sănătate datorate potrivit legii se declară până la data de
25 a lunii următoare celei în care au fost plătite aceste sume, prin
depunerea declaraţiilor rectificative pentru lunile cărora le sunt
aferente sumele respective.
(4) Prevederile art.
147 alin. (4)-(22) sunt aplicabile în mod corespunzător.
(5) Persoanele fizice
care realizează venituri din pensii provenite dintr-un alt stat, cu
respectarea prevederilor legislaţiei europene aplicabile în domeniul
securităţii sociale, precum şi a acordurilor privind sistemele
de securitate socială la care România este parte, au obligaţia ca în
termen de 30 de zile de la data încadrării în această categorie de
persoane să declare la organul fiscal competent venitul lunar din pensie,
prin depunerea declaraţiei privind venitul estimat prevăzute la art.
120.
(6) Pentru încadrarea
persoanelor fizice prevăzute la alin. (5) în categoria persoanelor care
realizează venituri din pensii care depăşesc, lunar, valoarea
unui punct de pensie stabilit pentru anul fiscal respectiv, organul fiscal
utilizează cursul de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca
Naţională a României, din ziua precedentă depunerii
declaraţiei privind venitul estimat.
(7) Persoanele fizice
prevăzute la alin. (6) sunt obligate să efectueze în cursul anului
plăţi anticipate cu titlu de contribuţii de asigurări
sociale de sănătate care se stabilesc de organul fiscal competent,
prin decizie de impunere, pe baza declaraţiei de venit estimat sau a
declaraţiei privind venitul realizat, după caz, cu respectarea
regulilor prevăzute la art. 121. Baza de calcul al contribuţiei de
asigurări sociale de sănătate se evidenţiază lunar în
decizia de impunere, iar plata se efectuează trimestrial, în 4 rate egale,
până la data de 25 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.
(8) Obligaţiile
anuale de plată a contribuţiei de asigurări sociale de
sănătate datorate de persoanele menţionate la alin. (6) se
determină de organul fiscal competent, prin decizie de impunere
anuală, pe baza declaraţiei specifice prevăzute la art. 130
alin. (4). Baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de
sănătate se evidenţiază lunar în decizia de impunere.
(9) Sumele de
plată stabilite prin decizia de impunere anuală se plătesc în
termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere,
iar cele achitate în plus se compensează sau se restituie potrivit
prevederilor Codului de procedură fiscală.
(10) Deciziile de
impunere, prevăzute la alin. (7) şi (8), se emit la termenul şi
în forma stabilite prin ordin al preşedintelui A.N.A.F.
SECŢIUNEA a 5-a
Baza de calcul al
contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate de
persoanele fizice care realizează venituri din activităţi
independente, din activităţi agricole, silvicultură,
piscicultură, din asocieri fără personalitate juridică,
precum şi din cedarea folosinţei bunurilor
ART. 170
Baza de calcul al
contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate de
persoanele fizice care realizează venituri din activităţi
independente şi care determină venitul net anual în sistem real
şi/sau pe baza normelor anuale de venit
(1) Pentru persoanele
fizice care realizează venituri din activităţi independente
şi care determină venitul net anual în sistem real şi/sau pe
baza normelor anuale de venit, baza lunară de calcul al contribuţiei
de asigurări sociale de sănătate este diferenţa
pozitivă dintre venitul brut şi cheltuielile efectuate în scopul
desfăşurării activităţii independent, exclusiv
cheltuielile reprezentând contribuţia de asigurări sociale de
sănătate sau valoarea anuală a normei de venit, după caz,
raportată la numărul de luni în care a fost
desfăşurată activitatea pe fiecare sursă de venit.
(2) Pentru veniturile
realizate începând cu data de 1 ianuarie 2017, baza lunară de calcul
prevăzută la alin. (1) nu poate fi mai mare decât valoarea a de 5 ori
câştigul salarial mediu brut prevăzut la art. 139 alin. (3), în
vigoare în anul pentru care se stabileşte contribuţia.
ART. 171
Baza de calcul al
contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate de
persoanele fizice care realizează venituri din drepturi de proprietate
intelectuală pentru care impozitul pe venit se reţine la sursă,
precum şi din asocierea cu o persoană juridică, contribuabil
potrivit titlului II sau III, pentru care sunt aplicabile prevederile art. 125
alin. (7)-(9)
(1) Pentru persoanele
fizice care realizează venituri din drepturi de proprietate
intelectuală, pentru care impozitul pe venit se reţine la sursă,
baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de
sănătate o reprezintă diferenţa dintre venitul brut şi
cheltuiala deductibilă prevăzută la art. 70.
(2) Pentru persoanele
fizice care realizează venituri din asocierea cu o persoană
juridică, contribuabil potrivit titlului II sau III, baza lunară de
calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate o
reprezintă venitul din asociere.
(3) Pentru veniturile
realizate începând cu data de 1 ianuarie 2017, bazele lunare de calcul
prevăzute la alin. (1) şi (2) nu pot fi mai mari decât valoarea a de
5 ori câştigul salarial mediu brut prevăzut la art. 139 alin. (3), în
vigoare în luna pentru care se datorează contribuţia.
(4) În anul 2016,
persoanele care realizează venituri din drepturi de proprietate
intelectuală nu datorează contribuţie de asigurări sociale
de sănătate pentru aceste venituri, dacă realizează
venituri de natura celor menţionate la art. 155 alin. (1) lit. a)-d), g),
i)-l), cu excepţia veniturilor din drepturi de proprietate
intelectuală.
ART. 172
Baza de calcul al
contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate de
persoanele fizice care realizează venituri din activităţi
agricole, silvicultură şi piscicultură
(1) Pentru persoanele
fizice care realizează venituri din activităţile agricole
prevăzute la art. 103 alin. (1), baza lunară de calcul al contribuţiei
de asigurări sociale de sănătate reprezintă valoarea
anuală a normei de venit, determinată potrivit prevederilor art. 106,
raportată la numărul de luni în care s-a desfăşurat
activitatea.
(2) Pentru persoanele
fizice care realizează venituri de natura celor prevăzute la art.
104, baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale
de sănătate reprezintă diferenţa pozitivă dintre
venitul brut şi cheltuielile efectuate în scopul desfăşurării
activităţii, exclusiv cheltuielile reprezentând contribuţia de
asigurări sociale de sănătate, raportată la numărul de
luni în care s-a desfăşurat activitatea.
(3) Pentru veniturile
realizate începând cu data de 1 ianuarie 2017, bazele lunare de calcul
prevăzute la alin. (1) şi (2) nu pot fi mai mari decât valoarea a de
5 ori câştigul salarial mediu brut prevăzut la art. 139 alin. (3), în
vigoare în luna pentru care se datorează contribuţia.
ART. 173
Baza de calcul al
contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate de
persoanele fizice care realizează venituri din cedarea folosinţei
bunurilor
(1) Baza lunară
de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate
pentru persoanele fizice care realizează venituri din cedarea
folosinţei bunurilor, cu excepţia celor care realizează venituri
din arendarea bunurilor agricole în regim de reţinere la sursă a
impozitului, este diferenţa dintre venitul brut şi cheltuiala
deductibilă determinată prin aplicarea cotei de 40% asupra venitului
brut, diferenţa pozitivă dintre venitul brut şi cheltuielile
efectuate în scopul realizării acestor venituri, exclusiv cheltuielile
reprezentând contribuţia de asigurări sociale de sănătate,
sau valoarea anuală a normei de venit, după caz, raportată la
numărul de luni din anul fiscal prevăzut în contractul încheiat între
părţi, şi nu poate fi mai mare decât valoarea a de 5 ori
câştigul salarial mediu brut prevăzut la art. 139 alin. (3), în
vigoare în anul pentru care se stabileşte contribuţia.
(2) Baza lunară
de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate
pentru persoanele fizice care realizează venituri din arendarea bunurilor
agricole în regim de reţinere la sursă a impozitului este
diferenţa dintre venitul brut şi cheltuiala deductibilă
determinată prin aplicarea cotei de 40% asupra venitului brut şi nu
poate fi mai mare decât valoarea a de 5 ori câştigul salarial mediu brut
prevăzut la art. 139 alin. (3), în vigoare în anul pentru care se
stabileşte contribuţia.
SECŢIUNEA a 6-a
Stabilirea, plata
şi declararea contribuţiei de asigurări sociale de
sănătate pentru veniturile din activităţi independente, din
activităţi agricole, silvicultură, piscicultură, din
asocieri fără personalitate juridică, precum şi din cedarea
folosinţei bunurilor
ART. 174
Plăţi
anticipate cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de
sănătate
(1) Următoarele
categorii de persoane au obligaţia de a efectua plăţi anticipate
cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate:
a) persoanele fizice
care realizează venituri din activităţi independente
prevăzute la art. 68 şi 69;
b) persoanele fizice
care realizează venituri din agricultură, silvicultură,
piscicultură prevăzute la art. 104;
c) persoanele fizice
care realizează venituri din cedarea folosinţei bunurilor, cu
excepţia veniturilor din arendă;
d) plătitorii de
venituri pentru persoanele fizice care realizează venituri din drepturi de
proprietate intelectuală, din asocierea cu o persoană juridică
contribuabil potrivit titlului II sau III, precum şi din arendarea
bunurilor agricole, impozitate în regim de reţinere la sursă.
(2) Persoanele fizice
prevăzute la alin. (1) lit. a)-c) sunt obligate să efectueze în
cursul anului plăţi anticipate cu titlu de contribuţii de
asigurări sociale de sănătate care se stabilesc de organul fiscal
competent, prin decizie de impunere, pe fiecare sursă de venit, pe baza
declaraţiei de venit estimat/norma de venit sau a declaraţiei privind
venitul realizat, după caz, cu respectarea regulilor prevăzute la
art. 121.
(3) Pentru persoanele
fizice prevăzute la alin. (2), cu excepţia celor care realizează
venituri din închirierea camerelor, situate în locuinţe proprietate
personală, în scop turistic, menţionaţi la art. 88 alin. (3),
baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de
sănătate prevăzute în decizia de impunere se
evidenţiază lunar, iar plata se efectuează trimestrial, în 4
rate egale, până la data de 25 inclusiv a ultimei luni din fiecare
trimestru.
(4) În decizia de
impunere prevăzută la alin. (2), baza de calcul al contribuţiei
de asigurări sociale de sănătate pentru persoanele fizice care
realizează venituri din închirierea camerelor, situate în locuinţe
proprietate personală, având o capacitate de cazare în scop turistic
cuprinsă între una şi 5 camere inclusiv, stabilite pe bază de
normă anuală de venit sau care optează pentru determinarea
venitului în sistem real, precum şi pentru cei care închiriază în
scop turistic, în cursul anului, un număr mai mare de 5 camere de
închiriat în locuinţe proprietate personală, menţionaţi la
art. 88 alin. (3), se evidenţiază lunar, iar plata se efectuează
în două rate egale, până la data de 25 iulie inclusiv şi 25
noiembrie inclusiv.
(5) Plăţile
anticipate cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de
sănătate datorate potrivit alin. (2) se determină prin aplicarea
cotei prevăzute la art. 156 lit. a) asupra bazelor de calcul
prevăzute la art. 170-173, după caz.
(6) În cazul în care,
în cursul anului fiscal, persoanele prevăzute la alin. (2) îşi
încetează activitatea, precum şi cei care intră în suspendare
temporară a activităţii potrivit legislaţiei în materie,
sunt aplicabile prevederile art. 121 alin. (10) referitoare la recalcularea
plăţilor anticipate.
(7) Persoanele
prevăzute la alin. (1) lit. d) au obligaţia calculării,
reţinerii şi plăţii sumelor respective cu respectarea
prevederilor art. 72, 73, art. 84 alin. (4)-(9) şi art. 125 alin. (7)-(9),
după caz.
(8) Contribuţia
individuală de asigurări sociale de sănătate datorată
potrivit alin. (7) se calculează prin aplicarea cotei de contribuţie
prevăzute la art. 156 lit. a) asupra bazelor de calcul prevăzute la
art. 171 şi art. 173 alin. (2), după caz, se reţine şi se
plăteşte de către plătitorul de venit până la data de
25 inclusiv a lunii următoare celei în care au fost plătite
veniturile.
(9) În cazul
persoanelor fizice care realizează venituri din agricultură
prevăzute la art. 103 alin. (1), obligaţiile de plată ale
contribuţiei de asigurări sociale de sănătate se
determină pe baza declaraţiei prevăzute la art. 107 alin. (2),
prin aplicarea cotei prevăzute la art. 156 lit. a) asupra bazei de calcul
prevăzute la art. 172 alin. (1). Baza de calcul al contribuţiei de
asigurări sociale de sănătate se evidenţiază lunar în
decizia de impunere prevăzută la art. 107 alin. (5), iar plata se
efectuează în două rate egale, până la data de 25 octombrie
inclusiv şi 15 decembrie inclusiv.
ART. 175
Declararea şi
definitivarea contribuţiei de asigurări sociale de sănătate
(1) Veniturile care
reprezintă baza lunară de calcul al contribuţiei de
asigurări sociale de sănătate sunt cele din declaraţia de
venit estimat/norma de venit prevăzută la art. 120 sau din
declaraţia privind venitul realizat prevăzută la art. 122, după
caz.
(2) Pentru anul fiscal
2016, obligaţiile anuale de plată a contribuţiei de
asigurări sociale de sănătate se determină de organul
fiscal competent, prin decizie de impunere anuală pe fiecare sursă de
venit, pe baza declaraţiilor menţionate la alin. (1), prin aplicarea
cotei prevăzute la art. 156 lit. a) asupra bazelor de calcul
prevăzute la art. 170-173, după caz, la determinarea cărora nu
se iau în considerare pierderile fiscale anuale. Baza de calcul al
contribuţiei de asigurări sociale de sănătate se
evidenţiază lunar în decizia de impunere. Baza lunară de calcul
astfel evidenţiată nu poate fi mai mică decât un salariu de
bază minim brut pe ţară, dacă venitul pentru care se
calculează contribuţia este singurul realizat.
(3) În cazul
contribuabililor care realizează venituri din cedarea folosinţei bunurilor
în anul 2016, stabilirea obligaţiilor anuale de plată a
contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, precum
şi încadrarea bazei lunare de calcul în plafoanele prevăzute la alin.
(2) şi la art. 173 se realizează de organul fiscal competent, prin
decizia de impunere anuală prevăzută la art. 123 alin. (8).
(4) Plata
contribuţiei de asigurări sociale de sănătate
stabilită potrivit alin. (2) şi (3) se efectuează în termen de
cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei, iar sumele achitate
în plus se compensează sau se restituie potrivit prevederilor Codului de
procedură fiscală.
(5) Pentru veniturile
realizate începând cu data de 1 ianuarie 2017, obligaţiile anuale de
plată a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate
se determină de organul fiscal competent, prin decizia de impunere
anuală prevăzută la art. 179 alin. (2), pe baza
declaraţiilor menţionate la alin. (1), prin aplicarea cotei
prevăzute la art. 156 lit. a) asupra bazelor de calcul prevăzute la
art. 170-173, după caz, la determinarea cărora nu se iau în
considerare pierderile fiscale anuale. Baza de calcul al contribuţiei de
asigurări sociale de sănătate se evidenţiază lunar în
decizia de impunere.
SECŢIUNEA a 7-a
Baza de calcul al
contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate de
persoanele fizice care realizează venituri din investiţii şi din
alte surse
ART. 176
Baza de calcul al
contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate de
persoanele fizice care realizează venituri din investiţii
(1) Pentru persoanele fizice care
realizează venituri din investiţii sub forma câştigurilor din
transferul titlurilor de valoare şi orice alte operaţiuni cu
instrumente financiare, inclusiv instrumente financiare derivate, precum
şi din transferul aurului financiar, baza lunară de calcul al
contribuţiei de asigurări sociale de sănătate
reprezintă câştigul net anual determinat potrivit prevederilor art.
96, raportat la cele 12 luni ale anului de realizare a veniturilor.
(2) Pentru persoanele
fizice care realizează venituri din dividende, baza lunară de calcul
al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate
reprezintă totalul veniturilor brute din dividende, în bani sau în
natură, distribuite de persoanele juridice, realizate în cursul anului
fiscal precedent, raportat la cele 12 luni ale anului.
(3) Pentru persoanele
fizice care realizează venituri din dobânzi, baza lunară de calcul al
contribuţiei de asigurări sociale de sănătate
reprezintă totalul veniturilor brute din dobânzi, realizate în cursul
anului fiscal precedent, raportat la cele 12 luni ale anului.
(4) Pentru persoanele
fizice care realizează venituri impozabile din lichidarea unei persoane
juridice, inclusiv din reducerea de capital, baza lunară de calcul al
contribuţiei de asigurări sociale de sănătate
reprezintă totalul veniturilor impozabile distribuite de persoanele
juridice.
(5) Pentru veniturile
realizate începând cu data de 1 ianuarie 2017, bazele lunare de calcul
prevăzute la alin. (1)-(4) nu pot fi mai mari decât valoarea a de 5 ori
câştigul salarial mediu brut prevăzut la art. 139 alin. (3), în
vigoare în anul pentru care se stabileşte contribuţia.
(6) Nu se cuprind în
baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de
sănătate veniturile din investiţii neimpozabile, prevăzute
la art. 93.
(7) În anul 2016,
persoanele care realizează venituri din investiţii nu datorează
contribuţie de asigurări sociale de sănătate pentru aceste
venituri, dacă realizează venituri de natura celor menţionate la
art. 155 alin. (1) lit. a)-d), g), i)-l), cu excepţia veniturilor din
drepturi de proprietate intelectuală.
ART. 177
Baza de calcul al
contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate de
persoanele fizice care realizează venituri din alte surse
(1) Pentru persoanele
fizice care realizează venituri din alte surse, baza lunară de calcul
al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate
reprezintă totalul veniturilor brute prevăzute la art. 114, 116
şi art. 117, realizate în cursul anului fiscal precedent, raportat la cele
12 luni ale anului.
(2) Pentru veniturile
realizate începând cu data de 1 ianuarie 2017, baza lunară de calcul
prevăzută la alin. (1) nu poate fi mai mare decât valoarea a de 5 ori
câştigul salarial mediu brut prevăzut la art. 139 alin. (3), în
vigoare în anul pentru care se stabileşte contribuţia.
(3) În anul 2016,
persoanele care realizează venituri din alte surse nu datorează
contribuţie de asigurări sociale de sănătate pentru aceste
venituri, dacă realizează venituri de natura celor menţionate la
art. 155 alin. (1) lit. a)-d), g), i)-l), cu excepţia veniturilor din
drepturi de proprietate intelectuală.
SECŢIUNEA a 8-a
Stabilirea şi
declararea contribuţiei de asigurări sociale de sănătate
datorate de persoanele fizice care realizează venituri din investiţii
şi din alte surse
ART. 178
Stabilirea
contribuţiei
(1) Pentru anul 2016,
în cazul persoanelor fizice care realizează venituri din investiţii
şi/sau din alte surse, contribuţia de asigurări sociale de
sănătate se stabileşte de organul fiscal competent, prin decizie
de impunere anuală, pe baza informaţiilor din declaraţia privind
venitul realizat sau din declaraţia privind calcularea şi
reţinerea impozitului pentru fiecare beneficiar de venit, precum şi
pe baza informaţiilor din evidenţa fiscală, după caz.
(2) În cazul
persoanelor fizice care realizează, începând cu anul 2017, venituri din
investiţii şi/sau din alte surse, contribuţia de asigurări
sociale de sănătate se stabileşte de organul fiscal competent,
prin decizia de impunere anuală prevăzută la art. 179 alin. (2),
pe baza informaţiilor din declaraţia privind venitul realizat sau din
declaraţiile privind calcularea şi reţinerea impozitului pentru
fiecare beneficiar de venit, precum şi pe baza informaţiilor din
evidenţa fiscală, după caz.
(3) Contribuţia
de asigurări sociale de sănătate prevăzută la alin.
(1) şi (2), după caz, se stabileşte în anul următor celui
în care au fost realizate veniturile, prin aplicarea cotei individuale de
contribuţie prevăzute la art. 156 lit. a) asupra bazelor de calcul
menţionate la art. 176 şi 177, după caz. Baza de calcul al
contribuţiei de asigurări sociale de sănătate se
evidenţiază lunar în decizia de impunere.
(4) Pentru anul 2016,
baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de
sănătate nu poate fi mai mică decât un salariu de bază
minim brut pe ţară, dacă venitul pentru care se calculează
contribuţia este singurul realizat.
(5) Sumele
reprezentând obligaţiile anuale de plată a contribuţiei de
asigurări sociale de sănătate stabilite prin decizia de impunere
anuală, potrivit alin. (1), se achită în termen de cel mult 60 de
zile de la data comunicării deciziei.
SECŢIUNEA a 9-a
Stabilirea
contribuţiei anuale de asigurări sociale de sănătate
ART. 179
(1) Organul fiscal
competent are obligaţia stabilirii contribuţiei anuale de
asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care
realizează, într-un an fiscal, venituri din următoarele categorii:
a) venituri din activităţi
independente;
b) venituri din
activităţi agricole, silvicultură, piscicultură;
c) venituri din
asocierea cu o persoană juridică, contribuabil potrivit titlului II
sau III, pentru care sunt aplicabile prevederile art. 125 alin. (7)-(9);
d) venituri din cedarea folosinţei
bunurilor;
e) venituri din
investiţii;
f) venituri din alte
surse.
(2) Contribuţia
anuală de asigurări sociale de sănătate prevăzută
la alin. (1) se stabileşte, de organul fiscal competent, în anul
următor celui de realizare a veniturilor, prin decizie de impunere
anuală pentru stabilirea contribuţiei de asigurări sociale de
sănătate, la termenul şi în forma stabilite prin ordin al
preşedintelui A.N.A.F., pe baza informaţiilor din declaraţiile
fiscale privind veniturile realizate, precum şi pe baza informaţiilor
din evidenţa fiscală, după caz.
(3) Contribuţia
anuală se calculează prin aplicarea cotei individuale asupra bazei
anuale de calcul, determinată ca sumă a bazelor lunare de calcul
asupra cărora se datorează contribuţia de asigurări sociale
de sănătate, aferente veniturilor prevăzute la alin. (1). Baza
anuală de calcul nu poate fi mai mică decât valoarea a
douăsprezece salarii de bază minime brute pe ţară şi
nici mai mare decât valoarea a de 5 ori câştigul salarial mediu brut
înmulţită cu 12 luni. În cazul persoanelor fizice care
realizează atât venituri dintre cele prevăzute la alin. (1), cât
şi venituri din salarii sau asimilate salariilor, baza anuală de
calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate
utilizată la încadrarea în plafonul minim prevăzut se determină
ca sumă a tuturor bazelor lunare de calcul asupra cărora se
datorează contribuţia de asigurări sociale de
sănătate.
(4) Pe perioada în
care persoanele fizice care realizează veniturile prevăzute la alin.
(1) se încadrează în categoria persoanelor care au calitatea de pensionari
sau în categoria celor prevăzute la art. 154 alin. (1) lit. a), b), d)-g),
baza anuală de calcul nu se încadrează în plafonul minim
prevăzut la alin. (3).
(5) În cazul în care
baza anuală de calcul este sub nivelul plafonului minim prevăzut la
alin. (3), organul fiscal stabileşte, prin decizia de impunere anuală
prevăzută la alin. (2), contribuţia de asigurări sociale de
sănătate datorată la nivelul contribuţiei anuale
aferentă plafonului anual minim.
(6) În cazul în care
baza anuală de calcul este mai mare decât plafonul maxim prevăzut la
alin. (3), organul fiscal stabileşte, prin decizia de impunere anuală
prevăzută la alin. (2), contribuţia de asigurări sociale de
sănătate datorată la nivelul contribuţiei anuale
aferentă plafonului anual maxim.
(7) Sumele de
plată stabilite prin decizia de impunere anuală prevăzută
la alin. (2) se plătesc în termen de cel mult 60 de zile de la data
comunicării deciziei de impunere, iar cele achitate în plus se
compensează sau se restituie potrivit prevederilor Codului de
procedură fiscală.
(8) Contribuţia
anuală de asigurări sociale de sănătate stabilită prin
decizia de impunere anuală prevăzută la alin. (2) se distribuie
proporţional cu ponderea fiecărei baze de calcul în baza anuală
de calcul prevăzută la alin. (3).
(9) Contribuţia
de asigurări sociale de sănătate aferentă fiecărei
baze de calcul, distribuită potrivit alin. (8), se deduce potrivit prevederilor
titlului IV "Impozitul pe venit".
(10) Prevederile
prezentului articol se aplică pentru veniturile realizate începând cu data
de 1 ianuarie 2017.
SECŢIUNEA a 10-a
Înregistrarea în
evidenţa fiscală, declararea, stabilirea şi plata contribuţiei
de asigurări sociale de sănătate în cazul în care persoanele
fizice nu realizează venituri de natura celor menţionate la art. 155
şi nu se încadrează în categoriile de persoane exceptate de la plata
contribuţiei de asigurări sociale de sănătate prevăzute
la art. 154 sau în categoriile de persoane prevăzute la art. 153 alin. (1)
lit. g)-o), pentru care plata contribuţiei se suportă din alte surse
ART. 180
Înregistrarea în
evidenţa fiscală a persoanelor fizice care nu realizează
venituri
(1) Persoanele fizice
care nu realizează venituri de natura celor menţionate la art. 155
şi nu se încadrează în categoriile de persoane exceptate de la plata
contribuţiei sau în categoriile de persoane pentru care plata contribuţiei
se suportă din alte surse, datorează, lunar, contribuţie de
asigurări sociale de sănătate şi au obligaţia să
solicite înregistrarea la organul fiscal competent, în termen de 15 zile de la
data la care se încadrează în această categorie.
(2) Contribuţia
prevăzută la alin. (1) se calculează prin aplicarea cotei
individuale de contribuţie asupra bazei de calcul reprezentând valoarea
salariului minim brut pe ţară şi se datorează pe toată
perioada în care sunt încadrate în această categorie.
(3) Pentru persoanele
fizice prevăzute la alin. (1) care nu au realizat venituri pe o
perioadă mai mare de 6 luni şi nu au efectuat plata contribuţiei
lunare pentru această perioadă, contribuţia datorată pentru
luna în care solicită înregistrarea se calculează prin aplicarea
cotei prevăzute la art. 156 lit. a) asupra bazei de calcul reprezentând
valoarea a de 7 ori salariul minim brut pe ţară. Dacă perioada
în care nu s-au realizat venituri este mai mică de 6 luni şi nu s-a
efectuat plata contribuţiei lunare pentru această perioadă,
contribuţia datorată pentru luna în care solicită înregistrarea
se stabileşte proporţional cu perioada respectivă.
ART. 181
Depunerea
declaraţiei
(1) Persoanele fizice
prevăzute la art. 180 alin. (1) au obligaţia să depună la
organul fiscal competent, în termen de 15 zile de la data la care se
încadrează în această categorie, o declaraţie în vederea
stabilirii obligaţiilor de plată.
(2) Persoanele fizice
care se încadrează în situaţia prevăzută la art. 180 alin.
(3) depun declaraţia prevăzută la alin. (1) la data
solicitării înregistrării.
(3) Modelul,
conţinutul, modalitatea de depunere şi de gestionare a
declaraţiei prevăzute la alin. (1) se aprobă prin ordin al
preşedintelui A.N.A.F.
ART. 182
Stabilirea şi
plata contribuţiei
(1) Organul fiscal
competent stabileşte contribuţia de asigurări sociale de
sănătate datorată de persoanele prevăzute la art. 180, pe
baza informaţiilor din declaraţia prevăzută la art. 181
alin. (1) şi emite anual decizia de impunere la termenul şi în forma
stabilite prin ordin al preşedintelui A.N.A.F.
(2) Pentru persoanele
fizice prevăzute la art. 180 alin. (1), plata contribuţiei de
asigurări sociale de sănătate stabilite potrivit alin. (1) se
efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a ultimei luni
din fiecare trimestru.
(3) Pentru persoanele
fizice care se încadrează în situaţia prevăzută la art. 180
alin. (3), plata contribuţiei de asigurări sociale de
sănătate stabilite potrivit alin. (1), datorată pentru luna în
care solicită înregistrarea, se efectuează în termen de 30 de zile de
la data comunicării deciziei de impunere.
ART. 183
Prevederi
privind scoaterea din evidenţa fiscală a persoanelor fizice care nu
realizează venituri
Persoanele
prevăzute la art. 180 care încep să realizeze venituri de natura
celor menţionate la art. 155 sau se încadrează în categoriile de
persoane exceptate de la plata contribuţiei ori cu plata contribuţiei
suportată din alte surse vor depune la organul fiscal competent, în termen
de 15 zile de la data la care a intervenit evenimentul, o cerere de încetare a
calităţii de persoană fizică fără venituri, în
vederea recalculării contribuţiei de asigurări sociale de
sănătate. Modelul cererii se aprobă prin ordin al
preşedintelui A.N.A.F.
----------
Art. 183 a fost
modificat de pct. 24 al art.
I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015.
CAP. IV
Contribuţiile
asigurărilor pentru şomaj datorate bugetului asigurărilor pentru
şomaj
SECŢIUNEA 1
Contribuabilii/plătitorii de venit la sistemul de asigurări
pentru şomaj
ART. 184
Contribuabilii/plătitorii de venit la sistemul de asigurări
pentru şomaj
Următoarele
persoane au calitatea de contribuabili/plătitori de venit la sistemul de
asigurări pentru şomaj, cu respectarea prevederilor legislaţiei
europene aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi a
acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este
parte, după caz:
a) cetăţenii
români, cetăţenii altor state sau apatrizii, pe perioada în care au,
conform legii, domiciliul sau reşedinţa în România, precum şi
cetăţenii români, cetăţenii altor state sau apatrizii care
nu au domiciliul sau reşedinţa în România în condiţiile
prevăzute de legislaţia europeană aplicabilă în domeniul
securităţii sociale, precum şi în acordurile privind sistemele
de securitate socială la care România este parte;
b) persoanele fizice
şi juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora.
SECŢIUNEA a 2-a
Veniturile pentru care
se datorează contribuţia, cotele de contribuţii şi bazele
de calcul
ART. 185
Categorii de venituri
supuse contribuţiilor de asigurări pentru şomaj
(1) Contribuabilii/plătitorii
de venit la sistemul de asigurări pentru şomaj, prevăzuţi
la art. 184, datorează, după caz, contribuţii de asigurări
pentru şomaj pentru veniturile din salarii sau asimilate salariilor,
definite conform art. 76.
(2) Pentru
veniturile prevăzute la alin. (1) se datorează contribuţii de
asigurări pentru şomaj şi în cazul în care acestea sunt
realizate de persoanele fizice aflate în situaţiile prevăzute la art.
60.
----------
Alin. (2) al art. 185
a fost modificat de pct. 25 al art.
I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015.
ART. 186
Cotele de
contribuţii de asigurări pentru şomaj
Cotele de
contribuţii de asigurări pentru şomaj sunt următoarele:
a) 0,5% pentru
contribuţia individuală;
b) 0,5% pentru
contribuţia datorată de angajator.
ART. 187
Baza de calcul al
contribuţiei individuale de asigurări pentru şomaj în cazul
persoanelor fizice care realizează venituri din salarii sau asimilate
salariilor
(1) Baza lunară
de calcul al contribuţiei individuale de asigurări pentru şomaj,
în cazul persoanelor fizice care realizează venituri din salarii sau
asimilate salariilor, reprezintă câştigul brut realizat din salarii
şi venituri asimilate salariilor în ţară şi în alte state,
cu respectarea prevederilor legislaţiei europene aplicabile în domeniul
securităţii sociale, precum şi a acordurilor privind sistemele
de securitate socială la care România este parte, care include:
a) veniturile din
salarii, în bani şi/sau în natură, obţinute în baza unui
contract individual de muncă, a unui raport de serviciu sau a unui statut
special prevăzut de lege;
b) indemnizaţiile
din activităţi desfăşurate ca urmare a unei funcţii de
demnitate publică, stabilite potrivit legii;
c) indemnizaţiile
din activităţi desfăşurate ca urmare a unei funcţii
alese în cadrul persoanelor juridice fără scop patrimonial;
d) remuneraţia
obţinută de directorii cu contract de mandat şi de membrii
directoratului de la societăţile administrate în sistem dualist
şi ai consiliului de supraveghere, potrivit legii, precum şi
drepturile cuvenite managerilor, în baza contractului de management
prevăzut de lege;
e) sumele reprezentând
participarea salariaţilor la profit, potrivit legii;
f) sume reprezentând
salarii, diferenţe de salarii, stabilite în baza unor hotărâri
judecătoreşti rămase definitive şi
irevocabile/hotărâri judecătoreşti definitive şi
executorii;
g) indemnizaţiile
şi orice alte sume de aceeaşi natură, altele decât cele acordate
pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare, primite de
salariaţi, potrivit legii, pe perioada delegării/detaşării,
după caz, în altă localitate, în ţară şi în
străinătate, în interesul serviciului, pentru partea care
depăşeşte plafonul neimpozabil stabilit astfel:
(i) în ţară,
2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizaţie, prin hotărâre a
Guvernului, pentru personalul autorităţilor şi
instituţiilor publice;
(ii) în străinătate,
2,5 ori nivelul legal stabilit pentru diurnă, prin hotărâre a
Guvernului, pentru personalul român trimis în străinătate pentru
îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar;
h) indemnizaţiile
şi orice alte sume de aceeaşi natură, altele decât cele acordate
pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare, primite de
salariaţii care au stabilite raporturi de muncă cu angajatori din
străinătate, pe perioada delegării/detaşării,
după caz, în România, în interesul serviciului, pentru partea care
depăşeşte plafonul neimpozabil stabilit la nivelul legal pentru
diurna acordată personalului român trimis în străinătate pentru
îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, prin hotărâre a
Guvernului, corespunzător ţării de rezidenţă a
angajatorului, de care ar beneficia personalul din instituţiile publice
din România dacă s-ar deplasa în ţara respectivă, cu respectarea
prevederilor legislaţiei europene aplicabile în domeniul
securităţii sociale, precum şi a acordurilor privind sistemele
de securitate socială la care România este parte;
i) indemnizaţiile
şi orice alte sume de aceeaşi natură, altele decât cele acordate
pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare, primite pe
perioada deplasării, în altă localitate, în ţară şi în
străinătate, în interesul desfăşurării
activităţii, astfel cum este prevăzut în raportul juridic, de
către directorii care îşi desfăşoară activitatea în
baza contractului de mandat potrivit legii, de către membrii
directoratului de la societăţile administrate în sistem dualist
şi ai consiliului de supraveghere, potrivit legii, precum şi de
către manageri, în baza contractului de management prevăzut de lege,
pentru partea care depăşeşte plafonul neimpozabil stabilit
astfel:
(i) în ţară,
2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizaţie, prin hotărâre a
Guvernului, pentru personalul autorităţilor şi
instituţiilor publice;
(ii) în
străinătate, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru diurnă, prin
hotărâre a Guvernului, pentru personalul român trimis în
străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar;
j)
indemnizaţiile şi orice alte sume de aceeaşi natură, altele
decât cele acordate pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi
cazare, primite pe perioada deplasării în România, în interesul
desfăşurării activităţii, de către directorii
care au raporturi juridice stabilite cu entităţi din
străinătate, astfel cum este prevăzut în raporturile juridice
respective, pentru partea care depăşeşte plafonul neimpozabil
stabilit la nivelul legal pentru diurna acordată personalului român trimis
în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar,
prin hotărâre a Guvernului, corespunzător ţării de
rezidenţă a entităţii, de care ar beneficia personalul din
instituţiile publice din România dacă s-ar deplasa în ţara
respectivă;
----------
Lit. j) a alin. (1) al
art. 187 a fost modificată de pct. 26 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 50 din 27
octombrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3
noiembrie 2015.
k) indemnizaţiile
de asigurări sociale de sănătate suportate de angajator,
potrivit legii;
l) indemnizaţiile
pentru incapacitate temporară de muncă ca urmare a unui accident de
muncă sau a unei boli profesionale, suportate de angajator, potrivit
legii.
(2) Nu se
cuprind în baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări
pentru şomaj sumele prevăzute la art. 76 alin. (4) lit. d), art. 141
lit. d) şi art. 142.
----------
Alin. (2) al art. 187
a fost modificat de pct. 27 al art.
I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015.
ART. 188
Baza de calcul al
contribuţiei de asigurări pentru şomaj datorate de angajatori sau
persoane asimilate acestora
Pentru persoanele
prevăzute la art. 184 lit. b), baza lunară de calcul pentru
contribuţia de asigurări pentru şomaj prevăzută de
lege reprezintă suma câştigurilor brute prevăzute la art. 187,
acordate persoanelor fizice care realizează venituri din salarii sau
asimilate salariilor, asupra cărora există, potrivit legii,
obligaţia de plată a contribuţiei individuale la bugetul
asigurărilor pentru şomaj.
ART. 189
Excepţii
specifice contribuţiilor de asigurări pentru şomaj
Se exceptează de
la plata contribuţiilor de asigurări pentru şomaj
următoarele venituri:
1. prestaţiile
suportate din bugetul asigurărilor sociale de stat;
2. veniturile
obţinute de pensionari;
3. veniturile
realizate de persoanele care realizează venituri din salarii sau asimilate
salariilor şi nu se mai regăsesc în raporturi juridice cu persoanele
fizice şi juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate
acestora prevăzute la art. 184 lit. b), dar încasează venituri ca
urmare a faptului că au avut încheiate raporturi juridice şi
respectivele venituri se acordă, potrivit legii, ulterior sau la data
încetării raporturilor juridice; în această categorie nu se includ
sumele reprezentând salarii, diferenţe de salarii, venituri asimilate
salariilor sau diferenţe de venituri asimilate salariilor, asupra
cărora există obligaţia plăţii contribuţiei de
asigurare pentru şomaj, stabilite în baza unor hotărâri
judecătoreşti rămase definitive şi
irevocabile/hotărâri judecătoreşti definitive şi
executorii;
4. compensaţiile
acordate, în condiţiile legii ori ale contractelor colective sau
individuale de muncă, persoanelor cărora le încetează
raporturile de muncă ori de serviciu sau care, potrivit legii, sunt
trecute în rezervă ori în retragere;
5. veniturile aferente
perioadei în care raporturile de muncă sau de serviciu ale persoanelor
care au încheiat astfel de raporturi sunt suspendate potrivit legii, altele
decât cele aferente perioadei de incapacitate temporară de muncă
cauzată de boli obişnuite ori de accidente în afara muncii şi
perioadei de incapacitate temporară de muncă în cazul accidentului de
muncă sau al bolii profesionale, în care plata indemnizaţiei se
suportă de unitate, conform legii;
6. drepturile de
soldă/salariu lunar acordate personalului militar, poliţiştilor
şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul
administraţiei penitenciare, potrivit legii.
SECŢIUNEA a 3-a
Stabilirea, plata
şi declararea contribuţiilor de asigurări pentru şomaj în
cazul persoanelor fizice şi juridice care au calitatea de angajatori sau
sunt asimilate acestora, precum şi în cazul persoanelor fizice care
realizează în România venituri din salarii sau asimilate salariilor de la
angajatori din alte state
ART. 190
Stabilirea şi
plata contribuţiilor de asigurări pentru şomaj
(1) Persoanele
prevăzute la art. 184 lit. b) au obligaţia de a calcula şi de a
reţine la sursă contribuţiile individuale de asigurări
pentru şomaj, precum şi obligaţia de a calcula contribuţiile
de asigurări pentru şomaj datorate de aceştia, după caz.
(2) Prevederile alin.
(1) se aplică şi în cazul persoanelor fizice care realizează în
România venituri din salarii sau asimilate salariilor de la angajatori din
state care nu intră sub incidenţa legislaţiei europene
aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi a
acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este
parte.
(3) Contribuţiile
de asigurări pentru şomaj individuale, calculate şi
reţinute potrivit alin. (1), se plătesc până la data de 25
inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc veniturile
sau până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru
care se datorează, după caz, împreună cu contribuţia
angajatorului ori a persoanelor asimilate angajatorului datorată potrivit
legii.
(4) Prin excepţie
de la prevederile alin. (1), persoanele fizice care realizează în România
venituri din salarii sau asimilate salariilor de la angajatori care nu au sediu
social, sediu permanent sau reprezentanţă în România şi care
datorează contribuţiile sociale obligatorii pentru salariaţii
lor, potrivit prevederilor legislaţiei europene aplicabile în domeniul
securităţii sociale, precum şi ale acordurilor privind sistemele
de securitate socială la care România este parte, au obligaţia de a
calcula şi de a reţine contribuţiile individuale şi pe cele
ale angajatorului, precum şi de a le plăti lunar, până la data
de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc
veniturile, numai dacă există un acord încheiat în acest sens cu
angajatorul.
(5) Calculul
contribuţiilor de asigurări pentru şomaj individuale se
realizează prin aplicarea cotei prevăzute la art. 186 lit. a) asupra
bazei lunare de calcul prevăzute la art. 187, cu respectarea prevederilor
art. 189.
(6) Calculul
contribuţiilor de asigurări pentru şomaj datorate de persoanele
prevăzute la art. 184 lit. b) se realizează prin aplicarea cotei
prevăzute la art. 186 lit. b) asupra bazei de calcul prevăzute la
art. 188, cu respectarea prevederilor art. 189.
(7) Calculul
contribuţiilor de asigurări pentru şomaj datorate de persoanele
prevăzute la alin. (2) se realizează de către acestea prin
aplicarea cotei integrale de contribuţie, rezultată din însumarea
cotelor individuale cu cele datorate de angajator prevăzute la art. 186,
asupra bazei lunare de calcul prevăzute la art. 187, cu respectarea
prevederilor art. 189. Contribuţia se plăteşte până la data
de 25 a lunii următoare celei pentru care se plătesc veniturile.
(8) În cazul în care
au fost acordate sume reprezentând salarii sau diferenţe de salarii,
stabilite în baza unor hotărâri judecătoreşti rămase
definitive şi irevocabile/hotărâri judecătoreşti definitive
şi executorii, precum şi în cazul în care prin astfel de
hotărâri s-a dispus reîncadrarea în muncă a unor persoane, în vederea
stabilirii prestaţiilor de şomaj acordate de sistemul de
asigurări pentru şomaj, sumele respective se defalcă pe lunile
la care se referă şi se utilizează cotele de contribuţii de
asigurări pentru şomaj care erau în vigoare în acea perioadă.
Contribuţiile de asigurări pentru şomaj datorate potrivit legii
se calculează, se reţin la data efectuării plăţii
şi se plătesc până la data de 25 a lunii următoare celei în
care au fost plătite aceste sume.
ART. 191
Depunerea
Declaraţiei privind obligaţiile de plată a contribuţiilor
sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor
asigurate
(1) Persoanele
prevăzute la art. 184 lit. b), precum şi persoanele fizice care
realizează în România venituri din salarii sau asimilate salariilor de la
angajatori din state care nu intră sub incidenţa legislaţiei
europene aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi a
acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este
parte sunt obligate să depună lunar, până la data de 25 inclusiv
a lunii următoare celei pentru care se plătesc veniturile,
declaraţia prevăzută la art. 147 alin. (1).
(2) În cazul în care
au fost acordate sume reprezentând salarii sau diferenţe de salarii,
stabilite în baza unor hotărâri judecătoreşti rămase
definitive şi irevocabile/hotărâri judecătoreşti definitive
şi executorii, precum şi în cazul în care prin astfel de
hotărâri s-a dispus reîncadrarea în muncă a unor persoane, în vederea
stabilirii prestaţiilor de şomaj acordate de sistemul
asigurărilor pentru şomaj, contribuţiile de asigurări
pentru şomaj datorate potrivit legii se declară până la data de
25 a lunii următoare celei în care au fost plătite aceste sume, prin
depunerea declaraţiilor rectificative pentru lunile cărora le sunt
aferente sumele respective.
(3) Prevederile art.
147 alin. (4)-(22) sunt aplicabile în mod corespunzător.
CAP. V
Contribuţia
pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de
sănătate
SECŢIUNEA 1
Contribuabilii/plătitorii de venit la sistemul de asigurări
sociale de sănătate, în cazul veniturilor supuse contribuţiei
pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de
sănătate
ART. 192
Contribuabilii/plătitorii de venit la sistemul de asigurări
sociale de sănătate, obligaţi la plata contribuţiei pentru
concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de
sănătate
Contribuabilii/plătitorii de venit obligaţi la plata
contribuţiei pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale
de sănătate sunt, după caz:
a) persoanele fizice
şi juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora,
pentru cetăţenii români, cetăţeni ai altor state sau
apatrizii, pe perioada în care au, conform legii, domiciliul sau reşedinţa
în România, cu respectarea prevederilor legislaţiei europene aplicabile în
domeniul securităţii sociale, precum şi a acordurilor privind
sistemele de securitate socială la care România este parte;
b) persoanele fizice
cetăţeni români, cetăţenii altor state sau apatrizii, pe
perioada în care au, conform legii, domiciliul sau reşedinţa în
România, şi care realizează în România venituri din salarii sau
asimilate salariilor de la angajatori din state care nu intră sub incidenţa
legislaţiei europene aplicabile în domeniul securităţii sociale,
precum şi a acordurilor privind sistemele de securitate socială la
care România este parte;
c) Agenţia
Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, prin
agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă judeţene şi
a municipiului Bucureşti, pentru persoanele care beneficiază de
indemnizaţie de şomaj sau, după caz, de alte drepturi de
protecţie socială care se acordă din bugetul asigurărilor
pentru şomaj, potrivit legii, şi pentru care dispoziţiile legale
prevăd plata contribuţiei pentru concedii şi indemnizaţii
de asigurări sociale de sănătate din bugetul asigurărilor
pentru şomaj.
SECŢIUNEA a 2-a
Veniturile pentru care
se datorează contribuţia, cotele de contribuţii şi bazele
de calcul
ART. 193
Categorii de venituri
supuse contribuţiei pentru concedii şi indemnizaţii de
asigurări sociale de sănătate
(1)
Contribuabilii/plătitorii de venit la sistemul de asigurări sociale
de sănătate, prevăzuţi la art. 192, datorează,
după caz, contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii de
asigurări sociale de sănătate pentru următoarele categorii
de venituri:
a) veniturile din
salarii sau asimilate salariilor, definite conform art. 76;
b) indemnizaţiile
de şomaj;
c) indemnizaţiile
de incapacitate temporară de muncă ca urmare a unui accident de
muncă sau unei boli profesionale.
(2) Pentru
veniturile prevăzute la alin. (1) se datorează contribuţia
pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de
sănătate şi în cazul în care acestea sunt realizate de persoanele
fizice aflate în situaţiile prevăzute la art. 60.
----------
Alin. (2) al art. 193
a fost modificat de pct. 28 al art.
I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015.
ART. 194
Cota de
contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări
sociale de sănătate
Cota de
contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări
sociale de sănătate este de 0,85%.
ART. 195
Baza de calcul al
contribuţiei pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări
sociale de sănătate
(1) Pentru persoanele
prevăzute la art. 192 lit. a) baza lunară de calcul al
contribuţiei pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări
sociale de sănătate o reprezintă suma câştigurilor brute
realizate din salarii şi venituri asimilate salariilor, în ţară
şi în străinătate, cu respectarea prevederilor legislaţiei
europene aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi a
acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este
parte, care include:
a) veniturile din
salarii, în bani şi/sau în natură, obţinute în baza unui
contract individual de muncă, a unui raport de serviciu sau a unui statut
special prevăzut de lege;
b) indemnizaţiile
din activităţi desfăşurate ca urmare a unei funcţii de
demnitate publică, stabilite potrivit legii;
c) indemnizaţiile
din activităţi desfăşurate ca urmare a unei funcţii
alese în cadrul persoanelor juridice fără scop patrimonial;
d) remuneraţia administratorilor
societăţilor, companiilor/societăţilor naţionale
şi regiilor autonome, desemnaţi/numiţi în condiţiile legii,
precum şi sumele primite de reprezentanţii în adunarea generală
a acţionarilor şi în consiliul de administraţie;
e) remuneraţia
obţinută de directorii cu contract de mandat şi de membrii
directoratului de la societăţile administrate în sistem dualist
şi ai consiliului de supraveghere, potrivit legii, precum şi
drepturile cuvenite managerilor, în baza contractului de management prevăzut
de lege;
f) sumele reprezentând
participarea salariaţilor la profit, potrivit legii;
g) sume reprezentând
salarii, diferenţe de salarii, stabilite în baza unor hotărâri
judecătoreşti rămase definitive şi
irevocabile/hotărâri judecătoreşti definitive şi
executorii;
h) indemnizaţiile
şi orice alte sume de aceeaşi natură, altele decât cele acordate
pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare, primite de
salariaţi, potrivit legii, pe perioada delegării/detaşării,
după caz, în altă localitate, în ţară şi în
străinătate, în interesul serviciului, pentru partea care
depăşeşte plafonul neimpozabil stabilit astfel:
(i) în ţară,
2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizaţie, prin hotărâre a
Guvernului, pentru personalul autorităţilor şi
instituţiilor publice;
(ii) în
străinătate, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru diurnă, prin
hotărâre a Guvernului, pentru personalul român trimis în
străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar;
i) indemnizaţiile
şi orice alte sume de aceeaşi natură, altele decât cele acordate
pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare, primite de
salariaţii care au stabilite raporturi de muncă cu angajatori din
străinătate, pe perioada delegării/detaşării,
după caz, în România, în interesul serviciului, pentru partea care
depăşeşte plafonul neimpozabil stabilit la nivelul legal pentru
diurna acordată personalului român trimis în străinătate pentru
îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, prin hotărâre a
Guvernului, corespunzător ţării de rezidenţă a
angajatorului, de care ar beneficia personalul din instituţiile publice
din România dacă s-ar deplasa în ţara respectivă, cu respectarea
prevederilor legislaţiei europene aplicabile în domeniul
securităţii sociale, precum şi a acordurilor privind sistemele
de securitate socială la care România este parte;
j) indemnizaţiile
şi orice alte sume de aceeaşi natură, altele decât cele acordate
pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare, primite pe
perioada deplasării, în altă localitate, în ţară şi în
străinătate, în interesul desfăşurării
activităţii, astfel cum este prevăzut în raportul juridic, de
către administratorii stabiliţi potrivit actului constitutiv,
contractului de administrare/mandat, de către directorii care îşi
desfăşoară activitatea în baza contractului de mandat potrivit
legii, de către membrii directoratului de la societăţile
administrate în sistem dualist şi ai consiliului de supraveghere, potrivit
legii, precum şi de către manageri, în baza contractului de
management prevăzut de lege, pentru partea care depăşeşte
plafonul neimpozabil stabilit astfel:
(i) în ţară,
2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizaţie, prin hotărâre a
Guvernului, pentru personalul autorităţilor şi
instituţiilor publice;
(ii) în
străinătate, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru diurnă, prin
hotărâre a Guvernului, pentru personalul român trimis în
străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar;
k) indemnizaţiile
şi orice alte sume de aceeaşi natură, altele decât cele acordate
pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare, primite pe
perioada deplasării în România, în interesul desfăşurării
activităţii, de către administratori sau directori, care au
raporturi juridice stabilite cu entităţi din străinătate,
astfel cum este prevăzut în raporturile juridice respective, pentru partea
care depăşeşte plafonul neimpozabil stabilit la nivelul legal
pentru diurna acordată personalului român trimis în străinătate
pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, prin hotărâre a
Guvernului, corespunzător ţării de rezidenţă a
entităţii, de care ar beneficia personalul din instituţiile
publice din România dacă s-ar deplasa în ţara respectivă.
(2) Nu se
cuprind în baza lunară de calcul al contribuţiei pentru concedii
şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate
sumele prevăzute la art. 76 alin. (4) lit. d), art. 141 lit. d) şi
art. 142.
----------
Alin. (2) al art. 195
a fost modificat de pct. 29 al art.
I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015.
(3) Baza lunară
de calcul al contribuţiei pentru concedii şi indemnizaţii de
asigurări sociale de sănătate nu poate fi mai mare decât
produsul dintre numărul asiguraţilor din luna pentru care se
calculează contribuţia şi valoarea corespunzătoare a 12
salarii minime brute pe ţară garantate în plată.
(4) Prevederile alin.
(1)-(3) se aplică şi în cazul persoanelor prevăzute la art. 192
lit. b).
ART. 196
Prevederi specifice
contribuţiei pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări
sociale de sănătate
(1) În baza
lunară de calcul al contribuţiei pentru concedii şi
indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate pentru persoanele
prevăzute la art. 192 lit. a) se includ şi următoarele venituri:
a) indemnizaţiile
de incapacitate temporară de muncă, acordate în baza Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările şi
completările ulterioare, numai pentru zilele suportate de angajator;
b) indemnizaţiile
de incapacitate temporară de muncă ca urmare a unui accident de
muncă sau a unei boli profesionale, acordate în baza Legii nr. 346/2002,
republicată, cu modificările ulterioare, suportate de angajator sau
din Fondul naţional de asigurare pentru accidente de muncă şi
boli profesionale.
(2) Contribuţia pentru
concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de
sănătate datorată pentru indemnizaţiile prevăzute la
alin. (1) lit. b) se stabileşte prin aplicarea cotei prevăzute la
art. 194 asupra indemnizaţiei pentru incapacitate de muncă şi se
suportă de către persoanele prevăzute la art. 192 lit. a) ori
din fondul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli
profesionale, constituit în condiţiile legii, după caz.
(3) Persoanele
prevăzute la art. 192 lit. a) vor reţine din contribuţia
datorată fondului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli
profesionale sumele calculate potrivit alin. (2).
ART. 197
Excepţii
specifice contribuţiei pentru concedii şi indemnizaţii de
asigurări sociale de sănătate
Se exceptează de
la plata contribuţiei pentru concedii şi indemnizaţii de
asigurări sociale de sănătate veniturile acordate, potrivit
legii, personalului militar în activitate, poliţiştilor şi
funcţionarilor publici cu statut special care îşi desfăşoară
activitatea în instituţiile din sectorul de apărare, ordine
publică şi securitate naţională.
ART. 198
Baza de calcul al
contribuţiei pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări
sociale de sănătate datorate pentru persoanele care beneficiază
de drepturi băneşti lunare ce se suportă din bugetul
asigurărilor pentru şomaj
(1) Pentru persoanele
prevăzute la art. 192 lit. c), baza lunară de calcul pentru
contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări
sociale de sănătate o reprezintă totalitatea drepturilor
reprezentând indemnizaţii de şomaj.
(2) Prevederile art.
195 alin. (3) referitoare la plafonarea bazei de calcul al contribuţiei
pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de
sănătate se aplică în mod corespunzător şi în cazul
persoanelor prevăzute la alin. (1).
(3) Pentru persoanele
prevăzute la art. 192 lit. c), contribuţia pentru concedii şi
indemnizaţii se aplică şi asupra indemnizaţiei pentru
incapacitate temporară de muncă ca urmare a unui accident de
muncă sau a unei boli profesionale şi se suportă din bugetul
asigurărilor pentru şomaj sau din fondul de asigurare pentru
accidente de muncă şi boli profesionale constituit în condiţiile
legii, după caz.
SECŢIUNEA a 3-a
Stabilirea, plata
şi declararea contribuţiei pentru concedii şi indemnizaţii
de asigurări sociale de sănătate
ART. 199
Stabilirea şi
plata contribuţiei pentru concedii şi indemnizaţii de
asigurări sociale de sănătate
(1) Persoanele
prevăzute la art. 192 lit. a) şi c) au obligaţia de a calcula
contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări
sociale de sănătate.
(2) Prevederile alin.
(1) se aplică şi în cazul persoanelor fizice care realizează în
România venituri din salarii sau asimilate salariilor de la angajatori din
state care nu intră sub incidenţa legislaţiei europene
aplicabile în domeniul securităţii sociale şi nici a acordurilor
privind sistemele de securitate socială la care România este parte,
prevăzute la art. 192 lit. b).
(3) Contribuţia
pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de
sănătate calculată potrivit alin. (1) se plăteşte
până la data 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se
plătesc veniturile sau până la data de 25 inclusiv a lunii
următoare trimestrului pentru care se datorează, după caz.
(4) Prin derogare de
la prevederile alin. (1), persoanele fizice care realizează în România
venituri din salarii sau asimilate salariilor de la angajatori care nu au sediu
social, sediu permanent sau reprezentanţă în România şi care
datorează contribuţiile sociale obligatorii pentru salariaţii
lor, potrivit prevederilor legislaţiei europene aplicabile în domeniul
securităţii sociale, precum şi ale acordurilor privind sistemele
de securitate socială la care România este parte, au obligaţia de a
calcula contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii de
asigurări sociale de sănătate, precum şi de a o plăti
lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru
care se plătesc veniturile, numai dacă există un acord încheiat
în acest sens cu angajatorul.
(5) Calculul
contribuţiei pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări
sociale de sănătate se realizează prin aplicarea cotei
prevăzute la art. 194 asupra bazelor lunare de calcul prevăzute la
art. 195 şi 198, după caz, cu respectarea prevederilor art. 196
şi 197.
(6) Calculul contribuţiei
pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de
sănătate datorate de persoanele prevăzute la alin. (2) se
realizează de către acestea prin aplicarea cotei prevăzute la
art. 194 asupra bazei lunare de calcul prevăzute la art. 195. Contribuţia
se plăteşte până la data de 25 a lunii următoare celei
pentru care se plătesc veniturile.
(7) În cazul în care
au fost acordate sume reprezentând salarii sau diferenţe de salarii,
stabilite în baza unor hotărâri judecătoreşti rămase
definitive şi irevocabile/hotărâri judecătoreşti definitive
şi executorii, precum şi în cazul în care prin astfel de
hotărâri s-a dispus reîncadrarea în muncă a unor persoane, în vederea
stabilirii prestaţiilor acordate de sistemul de asigurări sociale de
sănătate, sumele respective se defalcă pe lunile la care se
referă şi se utilizează cota de contribuţie pentru concedii
şi indemnizaţii care era în vigoare în acea perioadă.
Contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii datorată
potrivit legii se calculează şi se plăteşte până la
data de 25 a lunii următoare celei în care au fost plătite aceste
sume.
(8) În cazul în care
au fost acordate cumulat sume reprezentând indemnizaţii de şomaj, în
vederea stabilirii prestaţiilor acordate de sistemul de asigurări
sociale de sănătate, sumele respective se defalcă pe lunile la
care se referă şi se utilizează cota de contribuţie pentru
concedii şi indemnizaţii care era în vigoare în acea perioadă.
Contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii datorată
potrivit legii se calculează şi se plăteşte până la
data de 25 a lunii următoare celei în care au fost plătite aceste
sume.
ART. 200
Depunerea
declaraţiei privind obligaţiile de plată a contribuţiilor
sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor
asigurate
(1) Persoanele prevăzute la art. 192 sunt
obligate să depună lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii
următoare celei pentru care se plătesc veniturile, declaraţia
prevăzută la art. 147 alin. (1).
(2) În cazul în care
au fost acordate sume de natura celor prevăzute la art. 199 alin. (8),
precum şi sume reprezentând salarii sau diferenţe de salarii,
stabilite în baza unor hotărâri judecătoreşti rămase
definitive şi irevocabile/hotărâri judecătoreşti definitive
şi executorii, precum şi în cazul în care prin astfel de
hotărâri s-a dispus reîncadrarea în muncă a unor persoane, în vederea
stabilirii prestaţiilor acordate de sistemul de asigurări sociale de
sănătate, contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii de
asigurări sociale de sănătate datorată potrivit legii se
declară până la data de 25 a lunii următoare celei în care au
fost plătite aceste sume, prin depunerea declaraţiilor rectificative
pentru lunile cărora le sunt aferente sumele respective.
(3) Prevederile art.
147 alin. (4)-(22) sunt aplicabile în mod corespunzător.
CAP. VI
Contribuţia de
asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale
SECŢIUNEA 1
Contribuabilii/plătitorii de venit la sistemul de asigurări
sociale de stat, în cazul veniturilor supuse contribuţiei de asigurare
pentru accidente de muncă şi boli profesionale
ART. 201
Contribuabilii/plătitorii de venit la sistemul de asigurări
sociale de stat, obligaţi la plata contribuţiei de asigurare pentru
accidente de muncă şi boli profesionale
Contribuabilii/plătitorii
de venit la sistemul de asigurări sociale de stat, obligaţi la plata
contribuţiei de asigurare pentru accidente de muncă şi boli
profesionale, sunt, după caz:
a) persoanele fizice
şi juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora,
pentru cetăţenii români, cetăţenii altor state sau
apatrizii, pe perioada în care au, conform legii, domiciliul sau
reşedinţa în România cu respectarea prevederilor legislaţiei
europene aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi a
acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este
parte;
b) Agenţia
Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, prin
agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă judeţene şi
a municipiului Bucureşti, pentru persoanele care beneficiază de
indemnizaţie de şomaj pe toată durata efectuării practicii
profesionale în cadrul cursurilor organizate potrivit legii.
SECŢIUNEA a 2-a
Veniturile pentru care
se datorează contribuţia, cotele de contribuţii şi bazele
de calcul
ART. 202
Categorii
de venituri supuse contribuţiei de asigurare pentru accidente de
muncă şi boli profesionale
(1)
Contribuabilii/Plătitorii de venit la sistemul de asigurări sociale
de stat, prevăzuţi la art. 201, datorează, după caz,
contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli
profesionale pentru următoarele categorii de venituri:
a)
veniturile din salarii sau asimilate salariilor, definite conform art. 76;
b)
indemnizaţia de şomaj primită de şomeri pe toată
durata efectuării practicii profesionale în cadrul cursurilor organizate
potrivit legii.
(2) Pentru
veniturile prevăzute la alin. (1) se datorează contribuţia de
asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale şi în
cazul în care acestea sunt realizate de persoanele fizice aflate în
situaţiile prevăzute la art. 60.
----------
Art. 202 a fost
modificat de pct. 30 al art.
I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015.
ART. 203
Cotele de
contribuţie de asigurare pentru accidente de muncă şi boli
profesionale
(1) Cota de
contribuţie de asigurare pentru accidente de muncă şi boli
profesionale este cuprinsă între 0,15% şi 0,85%,
diferenţiată în funcţie de clasa de risc, conform legii.
(2) Prin excepţie
de la prevederile alin. (1), cota de contribuţie de asigurare pentru
accidente de muncă şi boli profesionale în cazul şomerilor pe
toată durata efectuării practicii profesionale în cadrul cursurilor
organizate potrivit legii este de 1%.
ART. 204
Baza de calcul al
contribuţiei de asigurare pentru accidente de muncă şi boli
profesionale
(1) Pentru persoanele
prevăzute la art. 201 lit. a) baza lunară de calcul al
contribuţiei de asigurare pentru accidente de muncă şi boli
profesionale o reprezintă suma câştigurilor brute realizate de
angajaţii acestora, în ţară şi în alte state, cu
respectarea prevederilor legislaţiei europene aplicabile în domeniul
securităţii sociale, precum şi a acordurilor privind sistemele
de securitate socială la care România este parte, care include:
a) veniturile din
salarii, în bani şi/sau în natură, obţinute în baza unui
contract individual de muncă, a unui raport de serviciu sau a unui statut
special prevăzut de lege;
b) indemnizaţiile
din activităţi desfăşurate ca urmare a unei funcţii de
demnitate publică, stabilite potrivit legii;
c) remuneraţia
obţinută de directorii cu contract de mandat şi de membrii
directoratului de la societăţile administrate în sistem dualist
şi ai consiliului de supraveghere, potrivit legii, precum şi
drepturile cuvenite managerilor, în baza contractului de management
prevăzut de lege;
d) sumele reprezentând
participarea salariaţilor la profit, potrivit legii;
e) sume reprezentând
salarii, diferenţe de salarii, stabilite în baza unor hotărâri
judecătoreşti rămase definitive şi
irevocabile/hotărâri judecătoreşti definitive şi
executorii;
f) indemnizaţiile
şi orice alte sume de aceeaşi natură, altele decât cele acordate
pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare, primite de
salariaţi, potrivit legii, pe perioada delegării/detaşării,
după caz, în altă localitate, în ţară şi în
străinătate, în interesul serviciului, pentru partea care
depăşeşte plafonul neimpozabil stabilit astfel:
(i) în
ţară, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizaţie, prin
hotărâre a Guvernului, pentru personalul autorităţilor şi
instituţiilor publice;
(ii) în
străinătate, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru diurnă, prin
hotărâre a Guvernului, pentru personalul român trimis în
străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar;
g) indemnizaţiile
şi orice alte sume de aceeaşi natură, altele decât cele acordate
pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare, primite pe
perioada deplasării, în altă localitate, în ţară şi în
străinătate, în interesul desfăşurării
activităţii, astfel cum este prevăzut în raportul juridic, de
către directorii care îşi desfăşoară activitatea în
baza contractului de mandat potrivit legii, de către membrii
directoratului de la societăţile administrate în sistem dualist
şi ai consiliului de supraveghere, potrivit legii, precum şi de
către manageri, în baza contractului de management prevăzut de lege,
pentru partea care depăşeşte plafonul neimpozabil stabilit
astfel:
(i) în
ţară, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizaţie, prin
hotărâre a Guvernului, pentru personalul autorităţilor şi
instituţiilor publice;
(ii) în
străinătate, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru diurnă, prin
hotărâre a Guvernului, pentru personalul român trimis în
străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar;
h) indemnizaţiile
de asigurări sociale de sănătate suportate de angajator,
potrivit legii;
i) indemnizaţiile
de asigurări sociale de sănătate suportate de la Fondul
naţional unic de asigurări sociale de sănătate, potrivit
legii;
j) veniturile
reprezentând plăţi compensatorii suportate de angajator potrivit
contractului colectiv sau individual de muncă.
(2) Nu se cuprind în baza lunară de
calcul al contribuţiei de asigurare pentru accidente de muncă şi
boli profesionale sumele prevăzute la art. 76 alin. (4) lit. d), art. 141
lit. d) şi art. 142.
----------
Alin. (2) al art. 204
a fost modificat de pct. 31 al art.
I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015.
ART. 205
Excepţii
specifice contribuţiei de asigurare pentru accidente de muncă şi
boli profesionale
Sunt exceptate de la
plata contribuţiei de asigurare pentru accidente de muncă şi
boli profesionale următoarele venituri:
a) veniturile
realizate de personalul Ministerului Apărării Naţionale,
Ministerului Afacerilor Interne, Serviciului Român de Informaţii,
Serviciului de Informaţii Externe, Serviciului de Protecţie şi
Pază, Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, precum şi cel al
Ministerului Justiţiei - Administraţia Naţională a
Penitenciarelor;
b) prestaţiile
suportate din bugetul asigurărilor sociale de stat;
c) indemnizaţiile
pentru incapacitate temporară de muncă ca urmare a unui accident de
muncă sau a unei boli profesionale, suportate de angajator, potrivit
legii.
ART. 206
Baza de calcul al
contribuţiei de asigurare pentru accidente de muncă şi boli
profesionale datorată pentru persoanele care beneficiază de drepturi
băneşti lunare ce se suportă din bugetul asigurărilor
pentru şomaj, potrivit legii
Baza lunară de
calcul al contribuţiei de asigurare pentru accidente de muncă şi
boli profesionale, în cazul şomerilor, care beneficiază de
indemnizaţia de şomaj pe durata efectuării practicii
profesionale în cadrul cursurilor organizate potrivit legii, o reprezintă
indemnizaţia de şomaj acordată din bugetul asigurărilor
pentru şomaj conform prevederilor legale.
SECŢIUNEA a 3-a
Stabilirea, plata
şi declararea contribuţiei de asigurare pentru accidente de
muncă şi boli profesionale
ART. 207
Stabilirea şi
plata contribuţiei de asigurare pentru accidente de muncă şi
boli profesionale
(1) Persoanele
prevăzute la art. 201 au obligaţia de a calcula contribuţia de
asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale.
(2) Contribuţia
de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale
calculată potrivit alin. (1) se plăteşte până la data de 25
inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc veniturile
sau până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru
care se datorează, după caz.
(3) Prin derogare de
la prevederile alin. (1), persoanele care îşi desfăşoară
activitatea în România şi obţin venituri sub formă de salarii de
la angajatori care nu au sediu social, sediu permanent sau
reprezentanţă în România şi care datorează
contribuţiile sociale obligatorii pentru salariaţii lor, potrivit
instrumentelor juridice internaţionale la care România este parte, au
obligaţia de a calcula contribuţia de asigurare pentru accidente de
muncă şi boli profesionale, precum şi de a o plăti lunar,
până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se
plătesc veniturile, numai dacă există un acord încheiat în acest
sens cu angajatorul.
(4)
Calculul contribuţiei de asigurare pentru accidente de muncă şi
boli profesionale se realizează prin aplicarea cotelor prevăzute la
art. 203 alin. (1) şi (2) asupra bazelor lunare de calcul prevăzute
la art. 204 şi 206, după caz, cu respectarea prevederilor art. 205.
----------
Alin. (4) al art. 207
a fost modificat de pct. 32 al art.
I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015.
(5) Contribuţia
de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale, în cazul
şomerilor, se suportă integral din bugetul asigurărilor pentru
şomaj, se datorează pe toată durata efectuării practicii
profesionale în cadrul cursurilor organizate potrivit legii şi se
stabileşte prin aplicarea cotei prevăzute la art. 203 alin. (2)
asupra cuantumului drepturilor acordate pe perioada respectivă
reprezentând indemnizaţia de şomaj.
(6) În cazul în care
au fost acordate sume reprezentând salarii sau diferenţe de salarii,
stabilite în baza unor hotărâri judecătoreşti rămase
definitive şi irevocabile/hotărâri judecătoreşti definitive
şi executorii, precum şi în cazul în care prin astfel de
hotărâri s-a dispus reîncadrarea în muncă a unor persoane, sumele
respective se defalcă pe lunile la care se referă şi se
utilizează cota de contribuţie de asigurare pentru accidente de
muncă şi boli profesionale care era în vigoare în acea perioadă.
Contribuţia datorată potrivit legii se calculează şi se
plăteşte până la data de 25 a lunii următoare celei în care
au fost plătite aceste sume.
ART. 208
Depunerea
Declaraţiei privind obligaţiile de plată a contribuţiilor
sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor
asigurate
(1) Persoanele
prevăzute la art. 201 sunt obligate să depună lunar, până
la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc
veniturile, declaraţia prevăzută la art. 147 alin. (1).
(2) În cazul în care
au fost acordate sume reprezentând salarii sau diferenţe de salarii,
stabilite în baza unor hotărâri judecătoreşti rămase
definitive şi irevocabile/hotărâri judecătoreşti definitive
şi executorii, precum şi în cazul în care prin astfel de
hotărâri s-a dispus reîncadrarea în muncă a unor persoane, în vederea
stabilirii prestaţiilor acordate de sistemul de asigurări sociale,
contribuţia pentru accidente de muncă şi boli profesionale
datorată potrivit legii se declară până la data de 25 a lunii
următoare celei în care au fost plătite aceste sume, prin depunerea
declaraţiilor rectificative pentru lunile cărora le sunt aferente
sumele respective.
(3) Prevederile art.
147 sunt aplicabile în mod corespunzător.
CAP. VII
Contribuţia la
Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale, datorată de
persoanele fizice şi juridice care au calitatea de angajator potrivit art. 4 din Legea nr. 200/2006
privind constituirea şi utilizarea Fondului de garantare pentru plata
creanţelor salariale, cu modificările ulterioare
SECŢIUNEA 1
Contribuabilii/plătitorii de venit la Fondul de garantare pentru
plata creanţelor salariale, obligaţi la plata contribuţiei
ART. 209
Contribuabilii/plătitorii de venit la Fondul de garantare pentru
plata creanţelor salariale
Contribuabilii/plătitorii de venit la Fondul de garantare pentru
plata creanţelor salariale, obligaţi la plata contribuţiei sunt
persoanele fizice şi juridice, cu excepţia instituţiilor publice
definite conform Legii nr. 500/2002
privind finanţele publice, cu modificările şi completările
ulterioare, şi Legii nr. 273/2006
privind finanţele publice locale, cu modificările şi
completările ulterioare, ce pot să angajeze forţă de
muncă pe bază de contract individual de muncă, în
condiţiile prevăzute de Legea
nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările
şi completările ulterioare.
SECŢIUNEA a 2-a
Veniturile pentru care
se datorează contribuţia, cota de contribuţie şi baza de
calcul
ART. 210
Categorii de venituri
supuse contribuţiei la Fondul de garantare pentru plata creanţelor
salariale
(1)
Contribuabilii/plătitorii de venit la Fondul de garantare pentru plata
creanţelor salariale, prevăzuţi la art. 209, datorează,
după caz, contribuţia la Fondul de garantare pentru plata
creanţelor salariale pentru veniturile din salarii, definite conform art.
76.
(2) Pentru
veniturile prevăzute la alin. (1) se datorează contribuţia la
Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale şi în cazul în
care acestea sunt realizate de persoanele fizice aflate în situaţiile
prevăzute la art. 60.
----------
Alin. (2) al art. 210
a fost modificat de pct. 33 al art.
I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015.
ART. 211
Cota de contribuţie
la Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale
Cota de
contribuţie la Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale,
datorată de angajator, este de 0,25%.
ART. 212
Baza de calcul al
contribuţiei la Fondul de garantare pentru plata creanţelor
salariale, datorată de angajatori sau persoane asimilate acestora
(1) Pentru persoanele
fizice şi juridice care au calitatea de angajator prevăzute la art.
209, baza lunară de calcul al contribuţiei la Fondul de garantare
pentru plata creanţelor salariale o reprezintă suma câştigurilor
brute realizate de angajaţii care au la bază un contract individual
de muncă, din salarii sau venituri asimilate salariilor, în ţară
şi în alte state, cu respectarea prevederilor legislaţiei europene
aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi a
acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este
parte, care include:
a) veniturile din
salarii, în bani şi/sau în natură, obţinute în baza unui
contract individual de muncă;
b) sume reprezentând
salarii, stabilite în baza unor hotărâri judecătoreşti
rămase definitive şi irevocabile/hotărâri
judecătoreşti definitive şi executorii;
c) indemnizaţiile
şi orice alte sume de aceeaşi natură, altele decât cele acordate
pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare, primite de
salariaţi, potrivit legii, pe perioada delegării/detaşării,
după caz, în altă localitate, în ţară şi în
străinătate, în interesul serviciului, pentru partea care
depăşeşte plafonul neimpozabil stabilit astfel:
(i) în
ţară, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizaţie, prin
hotărâre a Guvernului, pentru personalul autorităţilor şi
instituţiilor publice;
(ii) în
străinătate, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru diurnă, prin
hotărâre a Guvernului, pentru personalul român trimis în
străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar;
d) indemnizaţiile
de asigurări sociale de sănătate suportate de angajator,
potrivit legii;
e) indemnizaţiile
pentru incapacitate temporară de muncă ca urmare a unui accident de
muncă sau a unei boli profesionale, suportate de angajator, potrivit
legii.
(2) Nu se
cuprind în baza lunară de calcul al contribuţiei la Fondul de
garantare pentru plata creanţelor salariale sumele prevăzute la art.
76 alin. (4) lit. d), art. 141 lit. d) şi art. 142.
----------
Alin. (2) al art. 212
a fost modificat de pct. 34 al art.
I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015.
ART. 213
Excepţii
specifice contribuţiei la Fondul de garantare pentru plata creanţelor
salariale
Contribuţia la
Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale nu se datorează
pentru:
a) veniturile care nu
au la bază un contract individual de muncă;
b) prestaţiile
suportate din bugetul asigurărilor sociale de stat sau Fondul
naţional unic pentru asigurări de sănătate, inclusiv cele
acordate pentru accidente de muncă şi boli profesionale;
c) compensaţiile
acordate, în condiţiile legii ori ale contractelor colective sau
individuale de muncă, persoanelor concediate pentru motive care nu
ţin de persoana lor.
SECŢIUNEA a 3-a
Stabilirea, plata
şi declararea contribuţiei la Fondul de garantare pentru plata
creanţelor salariale
ART. 214
Stabilirea şi
plata contribuţiei la Fondul de garantare pentru plata creanţelor
salariale
(1) Persoanele fizice
şi juridice care au calitatea de angajator, prevăzute la art. 209, au
obligaţia de a calcula contribuţia de asigurare la Fondul de
garantare pentru plata creanţelor salariale.
(2) Contribuţia
calculată potrivit alin. (1) se plăteşte până la data de 25
inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc veniturile
sau până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru
care se datorează, după caz.
(3) Calculul
contribuţiei la Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale
datorate potrivit alin. (1) se realizează prin aplicarea cotei
prevăzute la art. 211 asupra bazei de calcul prevăzute la art. 212,
cu respectarea prevederilor art. 213.
(4) În cazul în care
au fost acordate sume reprezentând salarii sau diferenţe de salarii,
stabilite în baza unor hotărâri judecătoreşti rămase
definitive şi irevocabile/hotărâri judecătoreşti definitive
şi executorii, precum şi în cazul în care prin astfel de
hotărâri s-a dispus reîncadrarea în muncă a unor persoane, sumele
respective se defalcă pe lunile la care se referă şi se
utilizează cota de contribuţie la Fondul de garantare pentru plata
creanţelor salariale care era în vigoare în acea perioadă.
Contribuţia datorată potrivit legii se calculează la data
efectuării plăţii şi se plăteşte până la
data de 25 a lunii următoare celei în care au fost plătite aceste
sume.
ART. 215
Depunerea
Declaraţiei privind obligaţiile de plată a contribuţiilor
sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor
asigurate
(1) Persoanele
prevăzute la art. 209 sunt obligate să depună lunar, până
la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc
veniturile, declaraţia prevăzută la art. 147 alin. (1).
(2) În cazul în care
au fost acordate sume reprezentând salarii sau diferenţe de salarii,
stabilite în baza unor hotărâri judecătoreşti rămase definitive
şi irevocabile/hotărâri judecătoreşti definitive şi
executorii, precum şi în cazul în care prin astfel de hotărâri s-a
dispus reîncadrarea în muncă a unor persoane, contribuţia la Fondul
de garantare pentru plata creanţelor salariale datorată potrivit
legii se declară până la data de 25 a lunii următoare celei în
care au fost plătite aceste sume, prin depunerea declaraţiilor
rectificative pentru lunile cărora le sunt aferente sumele respective.
(3) Prevederile art.
147 alin. (4)-(22) sunt aplicabile în mod corespunzător.
CAP. VIII
Prevederi comune în
cazul persoanelor fizice care realizează venituri din salarii sau
asimilate salariilor şi/sau din activităţi independente, atât în
România, cât şi pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, al
unui stat membru al Spaţiului Economic European sau al Confederaţiei
Elveţiene pentru care sunt incidente prevederile legislaţiei europene
aplicabile în domeniul securităţii sociale
SECŢIUNEA 1
Contribuţiile
sociale obligatorii datorate de persoanele fizice care realizează venituri
din salarii sau asimilate salariilor şi/sau din activităţi
independente, atât în România, cât şi pe teritoriul unui stat membru al
Uniunii Europene, al unui stat membru al Spaţiului Economic European sau
al Confederaţiei Elveţiene
ART. 216
Contribuţiile
sociale obligatorii datorate în România
(1) Persoanele fizice
care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor şi/sau
din activităţi independente, atât în România, cât şi pe
teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, al unui stat membru al
Spaţiului Economic European sau al Confederaţiei Elveţiene
pentru care autorităţile competente ale acestor state sau organismele
desemnate ale acestor autorităţi stabilesc că, pentru veniturile
realizate în afara României, legislaţia aplicabilă în domeniul
contribuţiilor sociale obligatorii este cea din România, au obligaţia
plăţii contribuţiilor sociale obligatorii prevăzute la art.
2 alin. (2), după caz.
(2) Persoanele fizice
prevăzute la alin. (1) care realizează venituri din salarii sau
asimilate salariilor atât în România, cât şi în alte state membre ale
Uniunii Europene, într-un stat membru al Spaţiului Economic European sau
Confederaţia Elveţiană datorează pentru veniturile din
afara României contribuţiile sociale obligatorii prevăzute la art. 2
alin. (2).
(3) Persoanele fizice
prevăzute la alin. (1) care realizează venituri din
desfăşurarea unei activităţi independente atât în România,
cât şi pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, al unui stat
membru al Spaţiului Economic European sau al Confederaţiei
Elveţiene datorează pentru veniturile din afara României
contribuţiile sociale obligatorii prevăzute la art. 2 alin. (2) lit.
a) şi b).
(4) Persoanele fizice
prevăzute la alin. (1) care realizează venituri din salarii sau
asimilate salariilor în România şi venituri din desfăşurarea
unei activităţi independente pe teritoriul unui stat membru al
Uniunii Europene, al unui stat membru al Spaţiului Economic European sau
al Confederaţiei Elveţiene datorează pentru veniturile din afara
României contribuţiile sociale obligatorii prevăzute la art. 2 alin.
(2) lit. a) şi b).
SECŢIUNEA a 2-a
Înregistrarea în
evidenţa fiscală, baza de calcul, declararea, stabilirea şi
plata contribuţiilor sociale obligatorii
ART. 217
Înregistrarea în
evidenţa fiscală
Persoanele
prevăzute la art. 216 alin. (3) şi (4) au obligaţia să se
înregistreze fiscal la organul fiscal competent potrivit Codului de
procedură fiscală, ca plătitor de contribuţii sociale
obligatorii, în termen de 30 de zile de la data la care se încadrează în
această categorie.
ART. 218
Baza de calcul
Pentru persoanele
prevăzute la art. 216 baza lunară de calcul al contribuţiilor
sociale obligatorii datorate pentru veniturile realizate în afara României este
venitul realizat declarat, pe fiecare categorie de venit.
ART. 219
Stabilirea şi
plata contribuţiilor sociale obligatorii
(1) Pentru persoanele
fizice prevăzute la art. 216 alin. (2) contribuţiile sociale
obligatorii datorate pentru veniturile din afara României se calculează,
se reţin şi se plătesc de către angajatorii acestora.
(2) Prin derogare de
la alin. (1), persoanele fizice prevăzute la art. 216 alin. (2) au
obligaţia de a calcula, de a reţine şi plăti
contribuţiile sociale obligatorii individuale şi pe cele ale
angajatorului, numai dacă există un acord încheiat în acest sens cu
angajatorul.
(3) Pentru persoanele
prevăzute la alin. (1) şi (2) modul de stabilire şi de
plată a contribuţiilor sociale datorate este cel prevăzut la
cap. II-VII aplicabil angajatorilor, respectiv cel aplicabil persoanelor fizice
care realizează în România venituri din salarii sau asimilate salariilor
de la angajatori care nu au sediul social sau reprezentanţă în
România şi care datorează contribuţiile sociale obligatorii
pentru salariaţii lor, potrivit prevederilor legislaţiei europene
aplicabile în domeniul securităţii sociale, şi au un acord încheiat
în acest sens cu angajatorul.
(4) Pentru persoanele
fizice prevăzute la art. 216 alin. (3) şi (4), modul de stabilire
şi plată a contribuţiilor datorate pentru veniturile din afara
României este cel prevăzut la cap. II şi III aplicabil în cazul
persoanelor fizice care realizează venituri din activităţi
independente în România.
ART. 220
Depunerea
declaraţiilor
(1) Pentru persoanele
fizice prevăzute la art. 216 alin. (2), contribuţiile sociale
obligatorii datorate pentru veniturile din afara României se declară de
către angajatorii acestora.
(2) Prin derogare de
la alin. (1), persoanele fizice prevăzute la art. 216 alin. (2) au
obligaţia de a declara contribuţiile sociale obligatorii individuale
şi pe cele ale angajatorului, numai dacă există un acord
încheiat în acest sens cu angajatorul.
(3) Pentru persoanele
prevăzute la alin. (1) şi (2), modul de declarare a
contribuţiilor datorate este cel prevăzut la cap. II - VII aplicabil
angajatorilor, respectiv cel aplicabil persoanelor fizice care realizează
în România venituri din salarii sau asimilate salariilor de la angajatori care
nu au sediul social sau reprezentanţă în România şi care
datorează contribuţiile sociale obligatorii pentru salariaţii
lor, potrivit prevederilor legislaţiei europene aplicabile în domeniul
securităţii sociale, şi au un acord încheiat în acest sens cu
angajatorul.
(4) Pentru persoanele
fizice prevăzute la art. 216 alin. (3) şi (4), modul de declarare a
contribuţiilor datorate pentru veniturile din afara României este cel
prevăzut la cap. II şi III aplicabil în cazul persoanelor fizice care
realizează venituri din activităţi independente în România.
TITLUL VI
Impozitul pe
veniturile obţinute din România de nerezidenţi şi impozitul pe
reprezentanţele firmelor străine înfiinţate în România
CAP. I
Impozitul pe
veniturile obţinute din România de nerezidenţi
ART. 221
Contribuabili
Nerezidenţii care
obţin venituri impozabile din România au obligaţia de a plăti
impozit conform prezentului capitol şi sunt denumiţi în continuare
contribuabili.
ART. 222
Sfera de cuprindere a
impozitului
Impozitul stabilit
prin prezentul capitol, denumit în continuare impozit pe veniturile
obţinute din România de nerezidenţi, se aplică asupra
veniturilor brute impozabile obţinute din România.
ART. 223
Venituri impozabile
obţinute din România
(1) Veniturile
impozabile obţinute din România, indiferent dacă veniturile sunt
primite în România sau în străinătate, sunt:
a) dividende de la un
rezident;
b) dobânzi de la un
rezident;
c) dobânzi de la un nerezident care are un
sediu permanent în România, dacă dobânda este o cheltuială a sediului
permanent/a sediului permanent desemnat;
d) redevenţe de
la un rezident;
e) redevenţe de
la un nerezident care are un sediu permanent în România, dacă
redevenţa este o cheltuială a sediului permanent/a sediului permanent
desemnat;
f) comisioane de la un
rezident;
g) comisioane de la un
nerezident care are un sediu permanent în România, dacă comisionul este o
cheltuială a sediului permanent/a sediului permanent desemnat;
h) venituri din
activităţi sportive şi de divertisment desfăşurate în
România, indiferent dacă veniturile sunt primite de către persoanele
care participă efectiv la asemenea activităţi sau de către
alte persoane;
i) venituri din
prestarea de servicii de management sau de consultanţă din orice
domeniu, dacă aceste venituri sunt obţinute de la un rezident sau
dacă veniturile respective sunt cheltuieli ale unui sediu permanent în
România;
j) venituri reprezentând
remuneraţii primite de persoane juridice străine care
acţionează în calitate de administrator, fondator sau membru al
consiliului de administraţie al unei persoane juridice române;
k) venituri din
servicii prestate în România, exclusiv transportul internaţional şi
prestările de servicii accesorii acestui transport;
l) venituri din
profesii independente desfăşurate în România - medic, avocat,
inginer, dentist, arhitect, auditor şi alte profesii similare - în cazul
când sunt obţinute în alte condiţii decât prin intermediul unui sediu
permanent sau într-o perioadă ori în mai multe perioade care nu
depăşesc în total 183 de zile pe parcursul oricărui interval de
12 luni consecutive care se încheie în anul calendaristic vizat;
m) venituri din premii
acordate la concursuri organizate în România;
n) venituri
obţinute la jocurile de noroc practicate în România, pentru toate
câştigurile primite de un participant de la un organizator sau
plătitor de venituri din jocuri de noroc, exclusiv jocurile de noroc
prevăzute la art. 110 alin. (7);
o) venituri realizate
de nerezidenţi din lichidarea unei persoane juridice române. Venitul brut
realizat din lichidarea unei persoane juridice române reprezintă suma
excedentului distribuţiilor în bani sau în natură care
depăşeşte aportul la capitalul social al persoanei
fizice/juridice beneficiare. Se consideră venituri din lichidarea unei
persoane juridice, din punct de vedere fiscal, şi veniturile obţinute
în cazul reducerii capitalului social, potrivit legii, altele decât cele
primite ca urmare a restituirii cotei-părţi din aporturi. Venitul
impozabil reprezintă diferenţa dintre distribuţiile în bani sau
în natură efectuate peste valoarea fiscală a titlurilor de valoare;
p) venituri realizate
din transferul masei patrimoniale fiduciare de la fiduciar la beneficiarul
nerezident în cadrul operaţiunii de fiducie.
(2) Următoarele
venituri impozabile obţinute din România nu sunt impozitate potrivit
prezentului capitol şi se impozitează conform titlului II sau IV,
după caz:
a) veniturile unui
nerezident, care sunt atribuibile unui sediu permanent/sediu permanent desemnat
în România;
b) veniturile unei
persoane juridice străine obţinute din transferul
proprietăţilor imobiliare situate în România sau a oricăror
drepturi legate de aceste proprietăţi, inclusiv închirierea sau
cedarea folosinţei bunurilor proprietăţii imobiliare situate în
România, veniturile din exploatarea resurselor naturale situate în România,
precum şi veniturile din vânzarea-cesionarea titlurilor de participare
deţinute la o persoană juridică română;
c) venituri
obţinute din România de persoana juridică rezidentă într-un stat
cu care România are încheiată o convenţie de evitare a dublei
impuneri din activităţi desfăşurate de artişti şi
sportivi;
d) venituri ale unei
persoane fizice nerezidente, obţinute dintr-o activitate dependentă
desfăşurată în România;
e) venituri primite de
persoane fizice nerezidente care acţionează în calitatea lor de
administrator, fondator sau membru al consiliului de administraţie al unei
persoane juridice române;
f) veniturile din
pensii definite la art. 99, în măsura în care pensia lunară
depăşeşte plafonul prevăzut la art. 100;
g) veniturile unei
persoane fizice nerezidente obţinute din închirierea sau din altă
formă de cedare a dreptului de folosinţă a unei
proprietăţi imobiliare situate în România, din transferul
proprietăţilor imobiliare situate în România, din transferul
titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică
română şi din transferul titlurilor de valoare emise de
rezidenţi români;
h) venituri
obţinute din România de persoane fizice rezidente într-un stat cu care
România are încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri în
calitate de artişti sau sportivi.
(3) Tratamentul fiscal al veniturilor
realizate din administrarea masei patrimoniale de către fiduciar, altele
decât remuneraţia acestuia, este stabilit în funcţie de natura
venitului respectiv şi supus impunerii conform prezentului titlu,
respectiv titlurilor II şi IV, după caz. Obligaţiile fiscale ale
constituitorului nerezident vor fi îndeplinite de fiduciar.
ART. 224
Reţinerea
impozitului din veniturile impozabile obţinute din România de
nerezidenţi
(1) Impozitul datorat
de nerezidenţi pentru veniturile impozabile obţinute din România se
calculează, se reţine, se declară şi se plăteşte
la bugetul de stat de către plătitorii de venituri. Impozitul
reţinut se declară până la termenul de plată a acestuia la
bugetul de stat.
(2) Prin excepţie
de la prevederile alin. (1), impozitul datorat de nerezidenţi, membri în
asocierea/entitatea transparentă fiscal, care desfăşoară
activitate în România, pentru veniturile impozabile obţinute din România,
se calculează, se reţine, se plăteşte la bugetul de stat
şi se declară de către persoana desemnată din cadrul
asocierii/entităţii transparente fiscal, prevăzută la art.
233 şi art. 234 alin. (1). Reţinerea la sursă nu se aplică
în cazul contribuabililor nerezidenţi a căror activitate în cadrul
asocierii/entităţii transparente fiscal generează un sediu
permanent în România.
(3) Prin plată a
unui venit se înţelege îndeplinirea obligaţiei de a pune fonduri la
dispoziţia creditorului în maniera stabilită prin contract sau prin
alte înţelegeri convenite între părţi care conduc la stingerea
obligaţiilor contractuale.
(4) Impozitul datorat
se calculează prin aplicarea următoarelor cote asupra veniturilor
brute:
a) 1% pentru
veniturile obţinute la jocurile de noroc practicate în România, primite de
un participant de la un organizator sau plătitor de venituri din jocuri de
noroc, prevăzute la art. 223 alin. (1) lit. n);
b) 5%
pentru veniturile din dividende prevăzute la art. 223 alin. (1) lit. a);
----------
Lit. b) a alin. (4) al
art. 224 a fost modificată de pct. 35 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 50 din 27
octombrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3
noiembrie 2015.
c) 50% pentru
veniturile prevăzute la art. 223 alin. (1) lit. b)-g), i), k), l) şi
o), dacă veniturile sunt plătite într-un cont dintr-un stat cu care
România nu are încheiat un instrument juridic în baza căruia să se
realizeze schimbul de informaţii. Aceste prevederi se aplică numai în
situaţia în care veniturile de natura celor prevăzute la art. 223
alin. (1) lit. b)-g), i), k), l) şi o) sunt plătite ca urmare a unor
tranzacţii calificate ca fiind artificiale conform art. 11 alin. (3);
d) 16% în cazul
oricăror altor venituri impozabile obţinute din România, aşa cum
sunt enumerate la art. 223 alin. (1).
(5) Impozitul se
calculează, respectiv se reţine în momentul plăţii
venitului, se declară şi se plăteşte la bugetul de stat
până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care s-a
plătit venitul. Impozitul se calculează, se reţine, se
declară şi se plăteşte, în lei, la bugetul de stat, la
cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională
a României, pentru ziua în care se efectuează plata venitului către
nerezidenţi. În cazul dividendelor distribuite, dar care nu au fost
plătite acţionarilor sau asociaţilor până la sfârşitul
anului în care s-au aprobat situaţiile financiare anuale, impozitul pe
dividende se declară şi se plăteşte până la data de 25
ianuarie a anului următor.
(6) Pentru veniturile
sub formă de dobânzi la depozitele la vedere/conturi curente, la
depozitele la termen, certificate de depozit şi alte instrumente de
economisire la bănci şi la alte instituţii de credit autorizate
şi situate în România, impozitul se calculează şi se reţine
de către plătitorii de astfel de venituri la momentul
înregistrării în contul curent sau în contul de depozit al titularului,
respectiv la momentul răscumpărării, în cazul certificatelor de
depozit şi al instrumentelor de economisire. Plata şi declararea
impozitului pentru veniturile din dobânzi se fac lunar, până la data de 25
inclusiv a lunii următoare
înregistrării/răscumpărării.
(7) Reînnoirea
depozitelor/instrumentelor de economisire va fi asimilată cu constituirea
unui nou depozit/achiziţionarea unui nou instrument de economisire.
(8) Impozitul asupra
dobânzilor capitalizate se calculează de plătitorul acestor venituri
în momentul înregistrării în contul curent sau în contul de depozit al
titularului, respectiv în momentul răscumpărării în cazul unor
instrumente de economisire sau în momentul în care dobânda se transformă
în împrumut ori în capital, după caz.
(9) Pentru orice venit
impozitul care trebuie reţinut, în conformitate cu prezentul capitol, este
impozit final.
ART. 225
Tratamentul fiscal al veniturilor din dobânzi
obţinute din România de persoane juridice rezidente într-un stat membru al
Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European
(1) Veniturile
reprezentând dobânzi obţinute din România de o persoană juridică
rezidentă într-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului
Economic European, stat cu care România are încheiată o convenţie
pentru evitarea dublei impuneri, cu excepţia dobânzilor care intră
sub incidenţa prevederilor cap. V din prezentul titlu, se impun cu cota
şi în condiţiile prevăzute de convenţia aplicabilă,
dacă persoana juridică prezintă un certificat de
rezidenţă fiscală valabil.
(2) Persoana
juridică rezidentă într-un stat membru al Uniunii Europene sau al
Spaţiului Economic European, care obţine venituri reprezentând
dobânzi în condiţiile prevăzute la alin. (1), poate opta pentru
regularizarea impozitului plătit conform alin. (1) prin declararea şi
plata impozitului pe profit pentru profitul impozabil aferent acestor venituri,
conform regulilor stabilite în titlul II. Impozitul reţinut la sursă
potrivit alin. (1) constituie plată anticipată în contul impozitului
pe profit şi se scade din impozitul pe profit datorat.
(3) Constituie
plată anticipată în contul impozitului pe profit şi se scade din
impozitul pe profit datorat şi impozitul reţinut la sursă
conform prevederilor art. 224, în condiţiile în care persoana
juridică rezidentă într-un stat membru al Uniunii Europene sau al
Spaţiului Economic European, stat cu care România are încheiată o
convenţie pentru evitarea dublei impuneri, prezintă certificatul de
rezidenţă fiscală ulterior realizării venitului.
(4) Veniturile
reprezentând dobânzi obţinute din România de o persoană juridică
rezidentă într-un stat al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic
European cu care România nu are încheiată o convenţie de evitare a
dublei impuneri se impun conform prevederilor art. 224. Dacă persoana
juridică prevăzută în prezentul alineat este rezidentă a
unui stat din Uniunea Europeană sau din Spaţiul Economic European cu
care este încheiat un instrument juridic în baza căruia să se
realizeze schimbul de informaţii, această persoană poate opta
pentru regularizarea impozitului plătit conform prevederilor art. 224 prin
declararea şi plata impozitului pe profit pentru profitul impozabil
aferent acestor venituri, conform regulilor stabilite în titlul II. Impozitul
reţinut la sursă conform prevederilor art. 224 constituie plată
anticipată în contul impozitului pe profit şi se scade din impozitul
pe profit datorat.
ART. 226
Tratamentul fiscal al
categoriilor de venituri din activităţi independente impozabile în
România obţinute de persoane fizice rezidente într-un stat membru al
Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European
(1) Veniturile din
activităţi independente care sunt obţinute din România de o
persoană fizică rezidentă într-un stat membru al Uniunii
Europene sau al Spaţiului Economic European, stat cu care România are
încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri şi care
prezintă un certificat de rezidenţă fiscală, se vor impune
cu cota şi/sau în condiţiile prevăzute de convenţia
aplicabilă.
(2) Persoana
fizică rezidentă într-un stat membru al Uniunii Europene sau al
Spaţiului Economic European, stat cu care România are încheiată o
convenţie de evitare a dublei impuneri, care obţine venituri din
activităţi independente în condiţiile prevăzute la alin.
(1), poate opta pentru regularizarea impozitului plătit conform alin. (1)
prin declararea şi plata impozitului pe venit pentru venitul impozabil
aferent acestor venituri, conform regulilor stabilite în titlul IV. Impozitul
reţinut la sursă potrivit alin. (1) constituie plată
anticipată în contul impozitului pe venit şi se scade din impozitul
pe venit datorat.
(3) Pentru a beneficia
de prevederile aplicabile rezidenţilor români, constituie plată
anticipată în contul impozitului pe venit şi se scade din impozitul
pe venit datorat şi impozitul reţinut la sursă conform
prevederilor art. 224 în condiţiile în care persoana fizică
rezidentă într-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului
Economic European, stat cu care România are încheiată o convenţie
pentru evitarea dublei impuneri, prezintă certificatul de
rezidenţă fiscală ulterior realizării venitului.
(4) Veniturile din
activităţi independente obţinute din România de o persoană
fizică rezidentă într-un stat al Uniunii Europene sau a
Spaţiului Economic European, stat cu care România nu are încheiată o
convenţie de evitare a dublei impuneri, se impun conform prevederilor art.
224. Dacă persoana fizică prevăzută în prezentul alineat
este rezidentă a unui stat al Uniunii Europene sau a Spaţiului
Economic European cu care este încheiat un instrument juridic în baza
căruia să se realizeze schimbul de informaţii, această
persoană poate opta pentru regularizarea impozitului plătit conform
art. 224 prin declararea şi plata impozitului pe venit pentru venitul
impozabil aferent acestor venituri, conform regulilor stabilite în titlul IV.
Impozitul reţinut la sursă potrivit art. 224 constituie plată
anticipată în contul impozitului pe venit.
ART. 227
Reţinerea
impozitului din veniturile obţinute din România de persoane rezidente
într-un stat membru al Uniunii Europene sau într-un stat cu care România are
încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri din
activităţi desfăşurate de artişti şi sportivi
(1) Veniturile
obţinute de artişti sau sportivi, persoane fizice sau juridice,
rezidenţi într-un stat membru al Uniunii Europene sau într-un stat cu care
România are încheiată o convenţie pentru evitarea dublei impuneri,
pentru activităţile desfăşurate în această calitate în
România şi în condiţiile prevăzute în convenţie se impun cu
o cotă de 16%, aplicată asupra veniturilor brute. Impozitul se
calculează, respectiv se reţine în momentul plăţii
venitului, se declară şi se plăteşte la bugetul de stat
până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care s-a
plătit venitul. Impozitul se calculează, se reţine, se
declară şi se plăteşte, în lei, la bugetul de stat, la
cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională
a României pentru ziua în care se efectuează plata venitului către
nerezidenţi. Obligaţia calculării, reţinerii,
declarării şi plăţii impozitului la bugetul de stat revine
plătitorului de venit.
(2) Persoana
juridică rezidentă într-un stat membru al Uniunii Europene sau
într-un stat cu care România are încheiată o convenţie de evitare a
dublei impuneri care obţine venituri din activităţi
desfăşurate în România de artişti de spectacol sau sportivi
poate opta pentru regularizarea impozitului plătit conform alin. (1) prin
declararea şi plata impozitului pe profit pentru profitul impozabil
aferent acestor venituri, conform regulilor stabilite în titlul II. Impozitul
reţinut la sursă potrivit alin. (1) constituie plată
anticipată în contul impozitului anual pe profit şi se scade din
impozitul pe profit datorat.
(3) Persoana
fizică rezidentă într-un stat membru al Uniunii Europene sau într-un
stat cu care România are încheiată o convenţie de evitare a dublei
impuneri care realizează venituri din România în calitate de artist de
spectacol sau ca sportiv, din activităţile artistice şi
sportive, indiferent dacă acestea sunt plătite direct artistului sau
sportivului ori unei terţe părţi care acţionează în
numele acelui artist sau sportiv poate opta pentru regularizarea impozitului
plătit conform alin. (1) prin declararea şi plata impozitului pe
venit pentru venitul impozabil aferent acestor venituri, conform regulilor
stabilite în titlul IV. Impozitul reţinut la sursă potrivit alin. (1)
constituie plată anticipată în contul impozitului anual pe venit
şi se scade din impozitul pe venit datorat.
ART. 228
Venituri neimpozabile
în România
Următoarele
venituri nu sunt impozabile în România:
a) veniturile
obţinute de organismele nerezidente de plasament colectiv fără
personalitate juridică sau de alte organisme asimilate acestora,
recunoscute de autoritatea competentă de reglementare care
autorizează activitatea pe acea piaţă, din transferul titlurilor
de valoare, respectiv al titlurilor de participare, deţinute direct sau
indirect într-o persoană juridică română;
b) veniturile
obţinute de nerezidenţi pe pieţe de capital străine din
transferul titlurilor de participare, deţinute la o persoană
juridică română, precum şi din transferul titlurilor de valoare,
emise de rezidenţi români;
c) venitul
obţinut de la un fiduciar rezident de către un beneficiar nerezident
atunci când acesta este constituitor nerezident, din transferul masei patrimoniale
fiduciare în cadrul operaţiunii de fiducie.
ART. 229
Scutiri de la
impozitul prevăzut în prezentul capitol
(1) Sunt scutite de
impozitul pe veniturile obţinute din România de nerezidenţi
următoarele venituri:
a) dobânda
aferentă instrumentelor de datorie publică în lei şi în
valută, veniturile obţinute din tranzacţiile cu instrumente
financiare derivate utilizate pentru realizarea operaţiunilor de
administrare a riscurilor asociate obligaţiilor de natura datoriei publice
guvernamentale şi veniturile obţinute din tranzacţionarea
titlurilor de stat şi a obligaţiunilor emise de către
unităţile administrativ-teritoriale, în lei şi în valută,
pe piaţa internă şi/sau pe pieţele financiare
internaţionale, precum şi dobânda aferentă instrumentelor emise
de către Banca Naţională a României în scopul atingerii
obiectivelor de politică monetară şi veniturile obţinute
din tranzacţionarea valorilor mobiliare emise de către Banca
Naţională a României;
b) dobânda la
instrumente/titluri de creanţă emise de societăţile române,
constituite potrivit Legii
nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, dacă instrumentele/titlurile de
creanţă sunt emise în baza unui prospect aprobat de autoritatea de
reglementare competentă şi dobânda este plătită unei
persoane care nu este o persoană afiliată a emitentului
instrumentelor/titlurilor de creanţă respective;
c) dividendele
plătite de o persoană juridică română sau persoană
juridică cu sediul social în România, înfiinţată potrivit
legislaţiei europene, unei persoane juridice rezidente într-un alt stat
membru al Uniunii Europene ori unui sediu permanent al unei întreprinderi
dintr-un stat membru al Uniunii Europene, situat într-un alt stat membru al
Uniunii Europene, dacă:
1. persoana
juridică străină beneficiară a dividendelor
îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
(i) este
rezidentă într-un stat membru al Uniunii Europene şi are una dintre
formele de organizare prevăzute în anexa nr. 1 la titlul II;
(ii) este
considerată a fi rezidentă a statului membru al Uniunii Europene, în
conformitate cu legislaţia fiscală a statului respectiv şi, în
temeiul unei convenţii privind evitarea dublei impuneri încheiate cu un
stat terţ, nu se consideră că este rezidentă în scopul
impunerii în afara Uniunii Europene;
(iii)
plăteşte, în conformitate cu legislaţia fiscală a unui stat
membru, fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări, unul
dintre impozitele prevăzute în anexa nr. 2 la titlul II sau un impozit
similar impozitului pe profit reglementat la titlul II;
(iv) deţine
minimum 10% din capitalul social al întreprinderii persoană juridică
română pe o perioadă neîntreruptă de cel puţin un an, care
se încheie la data plăţii dividendului.
2. beneficiarul
dividendelor este un sediu permanent al unei persoane juridice rezidente
într-un stat membru al Uniunii Europene situat într-un alt stat membru al
Uniunii Europene, iar persoana juridică străină pentru care
sediul permanent îşi desfăşoară activitatea trebuie să
întrunească cumulativ condiţiile prevăzute la pct. 1, subpct.
(i)-(iv) şi profiturile înregistrate de sediul permanent să fie
impozabile în statul membru în care acesta este stabilit, în baza unei
convenţii pentru evitarea dublei impuneri sau în baza legislaţiei
interne a acelui stat membru;
3. persoana
juridică română care plăteşte dividendul îndeplineşte
cumulativ următoarele condiţii:
(i) este o societate
înfiinţată în baza legii române şi are una dintre următoarele
forme de organizare: societate pe acţiuni, societate în comandită pe
acţiuni, societate cu răspundere limitată, societate în nume
colectiv, societate în comandită simplă;
(ii)
plăteşte impozit pe profit, potrivit prevederilor titlului II,
fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări. Pentru
acordarea acestei scutiri, persoana juridică cu sediul social în România,
înfiinţată potrivit legislaţiei europene, care
plăteşte dividendul, trebuie să plătească impozit pe
profit, potrivit prevederilor titlului II, fără posibilitatea unei
opţiuni sau exceptări;
d) premiile unei
persoane fizice nerezidente obţinute din România, ca urmare a
participării la festivalurile naţionale şi internaţionale
artistice, culturale şi sportive finanţate din fonduri publice;
e) premiile acordate
elevilor şi studenţilor nerezidenţi la concursurile
finanţate din fonduri publice;
f) veniturile
persoanelor juridice străine care desfăşoară în România
activităţi de consultanţă în cadrul unor acorduri de
finanţare gratuită, încheiate de Guvernul
României/autorităţi publice cu alte guverne/autorităţi
publice sau organizaţii internaţionale guvernamentale ori
neguvernamentale;
g) veniturile din
dobânzi şi redevenţe, care intră sub incidenţa cap. V din
prezentul titlu;
h) dobânzile şi/sau dividendele
plătite către fonduri de pensii, astfel cum sunt ele definite în
legislaţia statului membru al Uniunii Europene sau în unul dintre statele
Spaţiului Economic European, cu condiţia existenţei unui
instrument juridic în baza căruia să se realizeze schimbul de
informaţii;
i) veniturile
obţinute de persoane fizice nerezidente ca urmare a participării în
alt stat la un joc de noroc, ale cărui fonduri de câştiguri provin
şi din România.
(2) Prevederile alin.
(1) lit. c) nu se aplică unui demers sau unor serii de demersuri care,
fiind întreprinse cu scopul principal sau cu unul dintre scopurile principale
de a obţine un avantaj fiscal care contravine obiectului sau scopului
prezentului articol, nu sunt oneste având în vedere toate faptele şi
circumstanţele relevante. Un demers poate cuprinde mai multe etape sau
părţi. În înţelesul prezentului alineat, un demers sau o serie
de demersuri sunt considerate ca nefiind oneste în măsura în care nu sunt
întreprinse din motive comerciale valabile care reflectă realitatea
economică. Dispoziţiile prezentului alineat se completează cu
prevederile existente în legislaţia internă sau în acorduri
referitoare la prevenirea evaziunii fiscale, a fraudei fiscale sau a
abuzurilor.
ART. 230
Coroborarea
prevederilor Codului fiscal cu cele ale convenţiilor de evitare a dublei
impuneri şi a legislaţiei Uniunii Europene
(1) În înţelesul
art. 224, dacă un contribuabil este rezident al unei ţări cu
care România a încheiat o convenţie pentru evitarea dublei impuneri, cota
de impozit care se aplică venitului impozabil obţinut de către
acel contribuabil din România nu poate depăşi cota de impozit
prevăzută în convenţia care se aplică asupra acelui venit.
În situaţia în care sunt cote diferite de impozitare în legislaţia
internă sau în convenţiile de evitare a dublei impuneri, se
aplică cotele de impozitare mai favorabile. Dacă un contribuabil este
rezident al unei ţări din Uniunea Europeană, cota de impozit
care se aplică venitului impozabil obţinut de acel contribuabil din
România este cota mai favorabilă prevăzută în legislaţia
internă, legislaţia Uniunii Europene sau în convenţiile de
evitare a dublei impuneri. Legislaţia Uniunii Europene se aplică în
relaţia României cu statele membre ale Uniunii Europene, respectiv cu
statele cu care Uniunea Europeană are încheiate acorduri de stabilire a
unor măsuri echivalente.
(2) Pentru aplicarea
prevederilor convenţiei de evitare a dublei impuneri şi a
legislaţiei Uniunii Europene, nerezidentul are obligaţia de a
prezenta plătitorului de venit, în momentul plăţii venitului,
certificatul de rezidenţă fiscală eliberat de către
autoritatea competentă din statul său de rezidenţă, precum
şi, după caz, o declaraţie pe propria răspundere în care se
indică îndeplinirea condiţiei de beneficiar în situaţia
aplicării legislaţiei Uniunii Europene. Dacă certificatul de
rezidenţă fiscală, respectiv declaraţia ce va indica
calitatea de beneficiar nu se prezintă în acest termen, se aplică
prevederile prezentului titlu. În momentul prezentării certificatului de
rezidenţă fiscală şi, după caz, a declaraţiei
prin care se indică calitatea de beneficiar se aplică prevederile
convenţiei de evitare a dublei impuneri sau ale legislaţiei Uniunii
Europene şi se face regularizarea impozitului în cadrul termenului legal
de prescripţie. În acest sens, certificatul de rezidenţă
fiscală trebuie să menţioneze că beneficiarul venitului a
avut, în termenul de prescripţie, rezidenţa fiscală în statul
contractant cu care este încheiată convenţia de evitare a dublei
impuneri, într-un stat al Uniunii Europene sau într-un stat cu care Uniunea
Europeană are încheiat un acord de stabilire a unor măsuri
echivalente pentru toată perioada în care s-au realizat veniturile din România.
Calitatea de beneficiar în scopul aplicării legislaţiei Uniunii
Europene va fi dovedită prin certificatul de rezidenţă
fiscală şi, după caz, declaraţia pe propria răspundere
a acestuia de îndeplinire cumulativă a condiţiilor referitoare la:
perioada minimă de deţinere, condiţia de participare minimă
în capitalul persoanei juridice române, încadrarea în una dintre formele de
organizare prevăzute în titlul II sau în prezentul titlu, după caz,
calitatea de contribuabil plătitor de impozit pe profit sau un impozit
similar acestuia, fără posibilitatea unei opţiuni sau
exceptări. Certificatul de rezidenţă fiscală prezentat în
cursul anului pentru care se fac plăţile este valabil şi în
primele 60 de zile calendaristice din anul următor, cu excepţia
situaţiei în care se schimbă condiţiile de rezidenţă.
(3) Persoanele fizice
care sosesc în România şi au o şedere în statul român pe o
perioadă sau mai multe perioade ce depăşesc în total 183 de
zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive, care se
încheie în anul calendaristic vizat au obligaţia completării
formularelor prevăzute la alin. (7), la termenele stabilite prin norme.
(4) În cazul în care
s-au făcut reţineri de impozit ce depăşesc cotele din
convenţiile de evitare a dublei impuneri, respectiv din legislaţia
Uniunii Europene, suma impozitului reţinut în plus se restituie potrivit
prevederilor Codului de procedură fiscală.
(5) Intermediarii,
definiţi potrivit legislaţiei în materie, prin care persoanele fizice
nerezidente obţin venituri din transferul titlurilor de valoare emise de
rezidenţi români au următoarele obligaţii:
a) să solicite
organului fiscal din România codul de identificare fiscală pentru persoana
nerezidentă care nu deţine acest număr;
b) să
păstreze originalul sau copia legalizată a certificatului de
rezidenţă fiscală sau un alt document eliberat de către o
altă autoritate decât cea fiscală, care are atribuţii în
domeniul certificării rezidenţei conform legislaţiei interne a
acelui stat, însoţit/însoţită de o traducere autorizată în
limba română;
c) să calculeze
câştigul/pierderea la fiecare tranzacţie efectuată pentru
contribuabilul persoană fizică nerezidentă;
d) să calculeze
totalul câştigurilor/pierderilor pentru tranzacţiile efectuate în
cursul anului pentru fiecare contribuabil persoană fizică
nerezidentă;
e) să
transmită în formă scrisă către fiecare contribuabil
persoană fizică nerezidentă informaţiile privind totalul
câştigurilor/pierderilor, pentru tranzacţiile efectuate în cursul
anului, până în ultima zi a lunii februarie a anului curent, pentru anul
expirat;
f) să depună
la organul fiscal competent declaraţia informativă privind totalul
câştigurilor/pierderilor, pentru fiecare contribuabil, până în ultima
zi a lunii februarie a anului curent, pentru anul expirat.
Persoana fizică
nerezidentă nu are obligaţia de a declara
câştigurile/pierderile, pentru tranzacţiile efectuate în cursul
anului, dacă prin convenţia de evitare a dublei impuneri
încheiată între România şi statul de rezidenţă al persoanei
fizice nerezidente nu este menţionat dreptul de impunere pentru România
şi respectiva persoană prezintă certificatul de
rezidenţă fiscală.
(6) Macheta
certificatului de rezidenţă fiscală pentru persoane rezidente în
România, precum şi termenul de depunere de către nerezidenţi a
documentelor de rezidenţă fiscală, emise de autoritatea din
statul de rezidenţă al acestora, se stabilesc prin norme.
(7) Machetele
Chestionar pentru stabilirea rezidenţei fiscale a persoanei fizice la
sosirea în România şi Chestionar pentru stabilirea rezidenţei fiscale
a persoanei fizice la plecarea din România se stabilesc prin norme.
ART. 231
Declaraţii anuale
privind reţinerea la sursă
(1) Plătitorii de
venituri cu regim de reţinere la sursă a impozitelor, cu excepţia
plătitorilor de venituri din salarii, conform prezentului titlu, au
obligaţia să depună o declaraţie privind calcularea şi
reţinerea impozitului pentru fiecare beneficiar de venit la organul fiscal
competent, până în ultima zi a lunii februarie inclusiv a anului curent
pentru anul expirat. Declaraţia informativă se va depune de
către plătitorii de venit la organul fiscal competent în format
electronic.
(2) Plătitorii de
venituri sub forma dobânzilor au obligaţia să depună o
declaraţie informativă referitoare la plăţile de astfel de
venituri făcute către persoane fizice rezidente în statele membre ale
Uniunii Europene. Declaraţia se depune până în ultima zi a lunii
februarie inclusiv a anului curent, pentru informaţii referitoare la
plăţile de dobânzi făcute în cursul anului precedent. Modelul
şi conţinutul declaraţiei informative, precum şi procedura
de declarare a veniturilor din dobânzile realizate din România de către
persoane fizice rezidente în statele membre ale Uniunii Europene se aprobă
prin ordin al preşedintelui A.N.A.F., potrivit Codului de procedură
fiscală.
ART. 232
Certificatele de
atestare a impozitului plătit de nerezidenţi
(1) Orice nerezident
poate depune o cerere la organul fiscal competent, prin care va solicita eliberarea
certificatului de atestare a impozitului plătit către bugetul de
stat.
(2) Organul fiscal
competent are obligaţia de a elibera certificatul de atestare a
impozitului plătit de nerezidenţi.
(3) Forma cererii
şi a certificatului de atestare a impozitului plătit de nerezident,
precum şi condiţiile de depunere, respectiv de eliberare se stabilesc
prin norme.
CAP. II
Asocieri/Entităţi care desfăşoară
activitate/obţine venituri în/din România
ART. 233
Asociere/Entitate
transparentă fiscal fără personalitate juridică,
constituită conform legislaţiei din România şi care
desfăşoară activitate în România
(1)
Asocierea/Entitatea transparentă fiscal fără personalitate
juridică se poate constitui între persoane nerezidente sau între una sau
mai multe persoane nerezidente şi una sau mai multe persoane rezidente.
(2) Orice
asociere/entitate transparentă fiscal fără personalitate
juridică ce îşi desfăşoară activitatea în România
trebuie să desemneze unul dintre asociaţi/participanţi, după
caz, care să îndeplinească obligaţiile ce îi revin fiecărui
asociat/participant potrivit prezentului titlu. Persoana desemnată este
responsabilă pentru:
a) înregistrarea
fiecărui asociat/participant dacă acesta nu deţine un cod de
identificare fiscală atribuit de organul fiscal din România;
b) conducerea
evidenţei contabile a asocierii/entităţii şi
păstrarea/arhivarea documentelor justificative aferente
activităţii asocierii, în condiţiile legii;
c) furnizarea de
informaţii în scris, pe bază de decont de asociere, către
fiecare asociat/participant, persoană juridică sau fizică, cu
privire la partea din veniturile şi/sau cheltuielile realizate/efectuate
care îi sunt repartizate în baza contractului de asociere; decontul de asociere
pe baza căruia se repartizează veniturile/cheltuielile
reprezintă document justificativ la nivel de asociat/participant;
d) deţinerea
şi prezentarea autorităţii competente din România a contractului
de asociere care cuprinde date referitoare la părţile contractante,
obiectul de activitate al asocierii/entităţii, cota de participare în
asociere/entitate a fiecărui asociat/participant, dovada
înregistrării la organul fiscal competent din România a sediului permanent
al asociatului/participantului nerezident şi certificatul de
rezidenţă fiscală al fiecărui asociat/participant
nerezident. Contractul de asociere se înregistrează la organul fiscal
competent în raza căruia este înregistrat asociatul desemnat pentru
îndeplinirea obligaţiilor fiscale ale asocierii;
e) calculul,
reţinerea, plata la bugetul statului şi declararea impozitul pentru
veniturile cu regim de reţinere la sursă datorat de fiecare
asociat/participant nerezident potrivit convenţiei de evitare a dublei
impuneri, respectiv a prezentului cod, după caz;
f) îndeplinirea
obligaţiilor privind depunerea declaraţiei prevăzute la art. 231
alin. (1), pentru veniturile cu regim de reţinere la sursă.
(3) Impozitul
reţinut la sursă de persoana desemnată din cadrul
asocierii/entităţii transparente fiscal fără personalitate
juridică, prevăzută la alin. (1) este impozit final. Impozitul
se calculează, respectiv se reţine în momentul plăţii
venitului, se declară şi se plăteşte la bugetul de stat până
la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care s-a plătit
venitul. Impozitul se calculează, se reţine, se declară şi
se plăteşte, în lei, la bugetul de stat, la cursul de schimb al
pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României, pentru
ziua în care se efectuează plata venitului către nerezidenţi.
(4) Asociatul/Participantul nerezident,
persoană juridică sau fizică, ce desfăşoară
activitate în România prin intermediul unui sediu permanent/sediu permanent
desemnat, respectiv obţine venituri pentru care România are drept de
impunere, precum şi asociatul/participantul persoană juridică
sau fizică, rezident în România are obligaţia de a calcula,
plăti şi declara impozitul pe profit/venit pentru profitul
impozabil/venitul net impozabil, potrivit titlului II sau IV, după caz, pe
baza veniturilor şi cheltuielilor determinate de operaţiunile
asocierii.
ART. 234
Asociere/Entitate
nerezidentă constituită conform legislaţiei unui stat
străin şi care desfăşoară activitate/obţine
venituri în/din România
(1)
Asocierea/Entitatea nerezidentă care nu este tratată ca
rezidentă în scopuri fiscale în statul străin în care este
înregistrată este considerată asociere/entitate transparentă
fără personalitate juridică din punct de vedere fiscal în
România. Acesteia îi sunt aplicabile prevederile art. 233, dacă cel
puţin unul dintre asociaţi/participanţi nerezidenţi
desfăşoară activitate în România prin intermediul unui sediu
permanent, respectiv obţine venituri pentru care România are drept de
impunere.
(2) Pentru veniturile
impozabile obţinute din România de asocierea/entitatea nerezidentă
care nu este tratată ca rezidentă în scopuri fiscale în statul
străin în care este înregistrată, plătitorul de venit din
România calculează, reţine, plăteşte la bugetul statului
şi declară impozitul pentru veniturile cu regim de reţinere la
sursă datorat de fiecare asociat/participant nerezident potrivit
convenţiei de evitare a dublei impuneri, respectiv prezentului cod,
după caz.
(3)
Asocierea/Entitatea nerezidentă tratată ca rezidentă în scopuri
fiscale în statul străin în care este înregistrată, stat cu care
România are încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri, nu este
considerată asociere/entitate transparentă fără
personalitate juridică din punct de vedere fiscal în România, fiind
impusă pentru profitul impozabil/venitul brut, după caz, care îi
revine acestei asocieri/entităţi potrivit convenţiei de evitare
a dublei impuneri, respectiv titlului II.
(4) Prevederile
referitoare la persoana juridică străină care
desfăşoară activitate prin intermediul unui sediu permanent în
România se aplică şi asocierii/entităţii nerezidente
tratată ca rezidentă în scopuri fiscale în statul străin cu care
România are încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri
dacă asocierea/entitatea desfăşoară activitate în România
printr-un sediu permanent.
(5) Pentru a beneficia
de prevederile convenţiei de evitare a dublei impuneri încheiate de
România cu statul străin, asocierea/entitatea nerezidentă
tratată ca rezidentă în scopuri fiscale în statul străin în care
este înregistrată trebuie să prezinte certificatul de
rezidenţă fiscală emis de autoritatea competentă a statului
străin.
(6) Prevederile
prezentului articol şi ale art. 233 nu se aplică organismelor de
plasament colectiv fără personalitate juridică sau altor organisme
asimilate acestora, constituite potrivit legislaţiei în materie şi
fondurilor de pensii, constituite potrivit legislaţiei în materie.
CAP. III
Impozitul pe
reprezentanţe
ART. 235
Contribuabili
Orice persoană
juridică străină, care are o reprezentanţă
autorizată să funcţioneze în România, potrivit legii, are
obligaţia de a plăti un impozit anual, conform prezentului capitol.
ART. 236
Stabilirea impozitului
(1) Impozitul pe
reprezentanţă pentru un an fiscal este egal cu echivalentul în lei al
sumei de 4.000 euro, stabilită pentru un an fiscal, la cursul de schimb al
pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României, pentru
ziua în care se efectuează plata impozitului către bugetul de stat,
respectiv până la 25 iunie şi 25 decembrie inclusiv a anului de
impunere.
(2) În cazul unei
persoane juridice străine, care în cursul unui an fiscal
înfiinţează sau desfiinţează o reprezentanţă în
România, impozitul datorat pentru acest an se calculează proporţional
cu numărul de luni de existenţă a reprezentanţei în anul
fiscal respectiv.
ART. 237
Plata impozitului
şi depunerea declaraţiei fiscale
(1) Orice
persoană juridică străină are obligaţia de a
plăti impozitul pe reprezentanţă la bugetul de stat, în
două tranşe egale, până la datele de 25 iunie şi 25
decembrie inclusiv a anului de impunere.
(2) Orice
persoană juridică străină care datorează impozitul pe
reprezentanţă are obligaţia de a depune o declaraţie
anuală la organul fiscal competent, până în ultima zi a lunii
februarie inclusiv a anului de impunere.
(3) Orice
persoană juridică străină, care înfiinţează sau
desfiinţează o reprezentanţă în cursul anului fiscal, are
obligaţia de a depune o declaraţie fiscală la organul fiscal
competent, în termen de 30 de zile de la data la care reprezentanţa a fost
înfiinţată sau desfiinţată.
(4)
Reprezentanţele sunt obligate să conducă evidenţa
contabilă prevăzută de legislaţia în vigoare din România.
CAP. IV
Modul de impozitare a
veniturilor din economii obţinute din România de persoane fizice rezidente
în state membre şi aplicarea schimbului de informaţii în
legătură cu această categorie de venituri
ART. 238
Definiţia
beneficiarului efectiv
(1) În sensul
prezentului capitol, prin beneficiar efectiv se înţelege orice
persoană fizică ce primeşte o plată de dobândă sau
orice persoană fizică pentru care o plată de dobândă este
garantată, cu excepţia cazului când această persoană
dovedeşte că plata nu a fost primită sau garantată pentru
beneficiul său propriu, respectiv atunci când:
a)
acţionează ca un agent plătitor, în înţelesul art. 240
alin. (1); sau
b)
acţionează în numele unei persoane juridice, al unei
entităţi care este impozitată pe profit, conform regimului
general pentru impozitarea profiturilor, al unui organism de plasament colectiv
în valori mobiliare, autorizat conform Directivei Consiliului nr. 85/611/CEE din 20
decembrie 1985 de coordonare a actelor cu putere de lege şi a actelor
administrative privind anumite organisme de plasament colectiv în valori
mobiliare (OPCVM), sau în numele unei entităţi la care se face
referire la art. 240 alin. (2), iar în acest din urmă caz, dezvăluie
numele şi adresa acelei entităţi operatorului economic care efectuează
plata dobânzii şi operatorul transmite aceste informaţii
autorităţii competente a statului membru în care este stabilită
entitatea; sau
c)
acţionează în numele altei persoane fizice care este beneficiarul
efectiv şi dezvăluie agentului plătitor identitatea acelui
beneficiar efectiv, în conformitate cu art. 239 alin. (2).
(2) Atunci când un
agent plătitor are informaţii care arată că persoana
fizică ce primeşte o plată de dobândă sau pentru care o
plată de dobândă este garantată, poate să nu fie
beneficiarul efectiv, iar atunci când nici prevederile alin. (1) lit. a), nici
cele ale alin. (1) lit. b) nu se aplică acelei persoane fizice, se vor lua
măsuri rezonabile pentru stabilirea identităţii beneficiarului
efectiv, conform prevederilor art. 239 alin. (2). Dacă agentul
plătitor nu poate identifica beneficiarul efectiv, va considera persoana
fizică în discuţie drept beneficiar efectiv.
ART. 239
Identitatea şi
determinarea locului de rezidenţă a beneficiarilor efectivi
(1) România adoptă
şi asigură aplicarea pe teritoriul său a procedurilor necesare,
care să permită agentului plătitor să identifice
beneficiarii efectivi şi locul lor de rezidenţă, în scopul
aplicării prevederilor art. 244-248.
(2) Agentul
plătitor stabileşte identitatea beneficiarului efectiv în
funcţie de cerinţele minime care sunt conforme cu relaţiile
dintre agentul plătitor şi primitorul dobânzii, la data începerii
relaţiei, astfel:
a) pentru
relaţiile contractuale încheiate înainte de data de 1 ianuarie 2004
şi care continuă în prezent, agentul plătitor stabileşte
identitatea beneficiarului efectiv, respectiv numele şi adresa sa, prin
utilizarea informaţiilor de care dispune, în special conform
reglementărilor în vigoare din statul său de stabilire şi dispoziţiilor
Directivei 91/308/CEE din 10 iunie 1991 privind
prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării
banilor;
b) în cazul
relaţiilor contractuale încheiate sau al tranzacţiilor efectuate în
absenţa relaţiilor contractuale, începând cu data de 1 ianuarie 2004,
agentul plătitor stabileşte identitatea beneficiarului efectiv,
constând în nume, adresă şi, dacă există, numărul
fiscal de identificare, atribuit de către statul membru de
rezidenţă pentru scopurile fiscale. Aceste detalii sunt stabilite pe
baza paşaportului sau a cardului de identitate oficial, prezentat de
beneficiarul efectiv. Dacă adresa nu apare nici în paşaport, nici în
cardul de identitate oficială, atunci se stabileşte pe baza
oricărui alt document doveditor de identitate prezentat de beneficiarul
efectiv. Dacă numărul fiscal de identificare nu este menţionat
în paşaport, în cardul de identitate oficială sau în oricare alt
document doveditor de identitate, incluzând, posibil, certificatul de rezidenţă
fiscală eliberat pentru scopuri fiscale, prezentate de beneficiarul
efectiv, identitatea sa se va completa prin menţionarea datei şi a
locului naşterii, stabilite pe baza paşaportului sau a cardului de
identitate oficial.
(3) Agentul
plătitor stabileşte rezidenţa beneficiarului efectiv pe baza
cerinţelor minime care sunt conforme cu relaţiile dintre agentul
plătitor şi primitorul dobânzii la data începerii relaţiei. Sub
rezerva prevederilor de mai jos, se consideră că rezidenţa se
află în ţara în care beneficiarul efectiv îşi are adresa
permanentă:
a) în cazul
relaţiilor contractuale încheiate înainte de data de 1 ianuarie 2004, dar
care continuă şi în prezent, agentul plătitor stabileşte
rezidenţa beneficiarului efectiv pe baza informaţiilor de care
dispune, în special ca urmare a reglementărilor în vigoare în statul
său de stabilire şi a prevederilor Directivei nr. 91/308/CEE;
b) în cazul
relaţiilor contractuale încheiate sau al tranzacţiilor efectuate în absenţa
relaţiilor contractuale, începând cu data de 1 ianuarie 2004, agentul
plătitor stabileşte rezidenţa beneficiarului efectiv pe baza
adresei menţionate în paşaport, în cardul de identitate oficială
sau, dacă este necesar, pe baza oricărui alt document doveditor de
identitate, prezentat de beneficiarul efectiv, şi în concordanţă
cu următoarea procedură: pentru persoanele fizice care prezintă
paşaportul sau cardul de identitate oficială emisă de către
un stat membru şi care declară ele însele că sunt rezidente
într-o ţară terţă, rezidenţa lor se stabileşte
prin intermediul unui certificat de rezidenţă fiscală, emis de o
autoritate competentă a ţării terţe în care persoana
fizică a declarat că este rezidentă. În lipsa prezentării
acestui certificat, se consideră că rezidenţa este situată
în statul membru care a emis paşaportul, cardul de identitate
oficială sau un alt document de identitate oficial.
ART. 240
Definiţia
agentului plătitor
(1) În sensul
prezentului capitol, prin agent plătitor se înţelege orice operator
economic care plăteşte dobânda sau garantează plata dobânzii
pentru beneficiul imediat al beneficiarului efectiv, indiferent dacă
operatorul este debitorul creanţei care produce dobândă sau operatorul
însărcinat de către debitor ori de către beneficiarul efectiv cu
plata dobânzii sau cu garantarea plăţii de dobândă.
(2) Orice entitate
stabilită într-un stat membru către care se plăteşte
dobândă sau pentru care plata este garantată în beneficiul
beneficiarului efectiv va fi, de asemenea, considerată agent
plătitor, la momentul plăţii sau garantării unei astfel de
plăţi. Prezenta prevedere nu se aplică dacă operatorul
economic are motive să creadă, pe baza dovezilor oficiale prezentate
de acea entitate, că:
a) este o
persoană juridică, cu excepţia celor prevăzute la alin.
(5); sau
b) profitul său
este impozitat prin aplicarea regimului general referitor la impozitarea
profiturilor; sau
c) este un organism de
plasament colectiv în valori mobiliare, autorizat conform Directivei nr. 85/611/CEE. Un operator economic
care plăteşte dobândă sau garantează plata dobânzii pentru
o astfel de entitate stabilită în alt stat membru şi care este
considerată agent plătitor, în temeiul prezentului alineat, va
comunica numele şi adresa entităţii şi suma totală a
dobânzii plătite sau garantate entităţii autorităţii
competente a statului membru unde este stabilit, care va transmite mai departe
aceste informaţii autorităţii competente din statul membru unde
este stabilită entitatea.
(3) Entitatea
prevăzută la alin. (2) poate totuşi să aleagă să
fie tratată, în scopul aplicării prezentului capitol, ca un organism
de plasament colectiv în valori mobiliare, aşa cum acesta este
prevăzut la alin. (2) lit. c). Exercitarea acestei posibilităţi
face obiectul unui certificat emis de statul membru în care entitatea este
stabilită, certificat care este prezentat operatorului economic de
către entitate. În ceea ce priveşte această opţiune ce
poate fi exercitată de entităţile stabilite pe teritoriul
României se vor emite norme.
(4) Atunci când
operatorul economic şi entitatea vizate la alin. (2) sunt stabilite în
România, România ia măsurile necesare pentru a da asigurări că
acea entitate îndeplineşte prevederile prezentului capitol atunci când
acţionează ca agent plătitor.
(5) Persoanele
juridice exceptate de la prevederile alin. (2) lit. a) sunt:
a) în Finlanda:
avoinyhtio (y) şi kommandiittiyhtio (ky)/oppet bolag şi
kommanditbolag;
b) în Suedia:
handelsbolag (HB) şi kommanditbolag (KB).
ART. 241
Definiţia
autorităţii competente
În sensul prezentului
capitol, prin autoritate competentă se înţelege:
a) pentru România -
A.N.A.F.;
b) pentru
ţările terţe - autoritatea competentă definită pentru
scopul convenţiilor bilaterale sau multilaterale de evitare a dublei
impuneri sau, în lipsa acestora, oricare altă autoritate competentă
pentru emiterea certificatelor de rezidenţă fiscală.
ART. 242
Definiţia
plăţii dobânzilor
(1) În sensul prezentului
capitol, prin plata dobânzii se înţelege:
a) dobânda
plătită sau înregistrată în cont, referitoare la creanţele
de orice natură, fie că este garantată sau nu de o ipotecă
ori de o clauză de participare la beneficiile debitorului, şi, în
special, veniturile din obligaţiuni guvernamentale şi veniturile din
obligaţiuni de stat, inclusiv primele şi premiile legate de astfel de
titluri de valoare, obligaţiuni sau titluri de creanţă;
penalităţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate
plăţi de dobânzi;
b) dobânzile
capitalizate sau capitalizarea prin cesiunea, rambursarea sau
răscumpărarea creanţelor prevăzute la lit. a);
c) venitul provenit
din plăţile dobânzilor fie direct, fie prin intermediul unei
entităţi prevăzute la art. 240 alin. (2), distribuit prin:
- organisme de
plasament colectiv în valori mobiliare, autorizate în conformitate cu Directiva nr. 85/611/CEE;
- entităţi
care beneficiază de opţiunea prevăzută la art. 240 alin.
(3);
- organisme de
plasament colectiv stabilite în afara sferei teritoriale prevăzute la art.
243;
d) venitul realizat
din cesiunea, rambursarea sau răscumpărarea acţiunilor ori
unităţilor în următoarele organisme şi entităţi,
dacă aceste organisme şi entităţi investesc direct sau
indirect, prin intermediul altor organisme de plasament colectiv sau prin
entităţi la care se face referire mai jos, mai mult de 25% din
activele lor în creanţe de natura celor prevăzute la lit. a), cu
condiţia ca acest venit să corespundă câştigurilor care,
direct sau indirect, provin din plăţile dobânzilor care sunt definite
la lit. a) şi b). Entităţile la care se face referire sunt:
- organisme de
plasament colectiv în valori mobiliare, autorizate în conformitate cu Directiva nr. 85/611/CEE;
- entităţi
care beneficiază de opţiunea prevăzută la art. 240 alin.
(3);
- organisme de
plasament colectiv stabilite în afara sferei teritoriale prevăzute la art.
243.
(2) În ceea ce
priveşte alin. (1) lit. c) şi d), atunci când un agent plătitor
nu dispune de nicio informaţie cu privire la proporţia veniturilor
care provin din plăţi de dobânzi, suma totală a venitului se
consideră plată de dobândă.
(3) În ceea ce
priveşte alin. (1) lit. d), atunci când un agent plătitor nu dispune
de nicio informaţie privind procentul activelor investite în creanţe,
în acţiuni sau în unităţi, acest procent este considerat a fi
superior celui de 25%. Atunci când nu se poate determina suma venitului
realizat de beneficiarul efectiv, venitul este considerat ca fiind rezultatul
cesiunii, rambursării sau răscumpărării acţiunii ori
unităţilor.
(4) Atunci când
dobânda, aşa cum este prevăzută la alin. (1), este
plătită sau creditată într-un cont deţinut de o entitate prevăzută
la art. 240 alin. (2), această entitate nefiind beneficiara opţiunii
prevăzute la art. 240 alin. (3), dobânda respectivă se consideră
ca plată de dobândă de către această entitate.
(5) În ceea ce
priveşte alin. (1) lit. b) şi d), România cere agenţilor
plătitori situaţi pe teritoriul ei să anualizeze dobânda peste o
anumită perioadă de timp, care nu poate depăşi un an,
şi să trateze aceste dobânzi anualizate ca plăţi de
dobândă, chiar dacă nicio cesiune, răscumpărare sau
rambursare nu intervine în decursul acestei perioade.
(6) Prin excepţie
de la prevederile alin. (1) lit. c) şi d), din definiţia
plăţii dobânzii se exclude orice venit menţionat în prevederile
legate de organisme sau entităţi stabilite pe teritoriul României,
dacă investiţia acestor entităţi în creanţele
prevăzute la alin. (1) lit. a) nu depăşeşte 15% din
activele lor. În acelaşi fel, prin derogare de la alin. (4), se exclude
din definiţia plăţii dobânzii prevăzute la alin. (1) plata
dobânzii sau creditarea într-un cont al unei entităţi prevăzute
la art. 240 alin. (2), care nu beneficiază de opţiunea
prevăzută la art. 240 alin. (3) şi este stabilită pe
teritoriul României, în cazul în care investiţia acestei entităţi
în creanţele prevăzute la alin. (1) lit. a) nu
depăşeşte 15% din activele sale.
(7) Procentele
prevăzute la alin. (1) lit. d) şi alin. (6) sunt determinate în
funcţie de politica de investiţii, aşa cum este definită în
regulile de finanţare sau în documentele constitutive ale organismelor ori
entităţilor, iar în lipsa acestora, în funcţie de componenta
reală a activelor acestor organisme sau entităţi.
ART. 243
Sfera teritorială
Prevederile acestui
capitol se aplică dobânzilor plătite de către un agent
plătitor stabilit în teritoriul în care Tratatul privind funcţionarea
Uniunii Europene se aplică potrivit art. 349 şi art. 355.
ART. 244
Informaţiile
comunicate de un agent plătitor
(1) Atunci când
beneficiarul efectiv este rezident într-un stat membru, altul decât România,
unde este agentul plătitor, informaţiile minime pe care agentul
plătitor trebuie să le comunice autorităţii competente din
România sunt următoarele:
a) identitatea şi
rezidenţa beneficiarului efectiv, stabilite conform art. 239;
b) numele şi
adresa agentului plătitor;
c) numărul de
cont al beneficiarului efectiv sau, în lipsa acestuia, identificarea
creanţei generatoare de dobândă;
d) informaţii
referitoare la plata dobânzii, în conformitate cu alin. (2).
(2) Conţinutul
minim de informaţii referitoare la plata dobânzii, pe care agentul
plătitor le comunică, se referă la următoarele categorii de
dobândă:
a) în cazul unei
plăţi de dobândă, în înţelesul art. 242 alin. (1) lit. a) -
suma dobânzii plătite sau creditate;
b) în cazul unei
plăţi de dobândă, în înţelesul art. 242 alin. (1) lit. b)
şi d) - fie suma dobânzii sau a venitului prevăzut la respectivul
alineat, fie suma totală a venitului din cesiune, răscumpărare
sau rambursare;
c) în cazul unei
plăţi de dobândă, în înţelesul art. 242 alin. (1) lit. c) -
fie suma venitului prevăzut la respectivul alineat, fie suma totală a
distribuţiei;
d) în cazul unei
plăţi de dobândă, în înţelesul art. 242 alin. (4) - suma
dobânzii care revine fiecărui membru din entitatea prevăzută la
art. 240 alin. (2), care îndeplineşte condiţiile prevăzute la
art. 238 alin. (1);
e) în cazul unei
plăţi de dobândă, în înţelesul art. 242 alin. (5) - suma
dobânzii anualizate.
(3) Informaţiile
care privesc plăţile de dobânzi raportate de către agentul
plătitor sunt limitate la informaţia referitoare la suma totală
a dobânzii sau a venitului şi la suma totală a veniturilor
obţinute din cesiune, răscumpărare sau rambursare.
ART. 245
Schimbul automat de
informaţii
(1) Autoritatea
competentă din România comunică autorităţii competente din
statul membru de rezidenţă al beneficiarului efectiv
informaţiile prevăzute la art. 244.
(2) Comunicarea de
informaţii are un caracter automat şi are loc cel puţin o
dată pe an, în decursul a 6 luni următoare sfârşitului anului
fiscal, pentru toate plăţile de dobândă efectuate în cursul
acestui an.
(3) Dispoziţiile
prezentului capitol se completează cu cele ale Codului de procedură
fiscală.
ART. 246
Perioada de
tranziţie
(1) În cursul unei
perioade de tranziţie, începând cu data la care se face referire la alin.
(2) şi (3), Austria va primi informaţii din România. În cursul
perioadei de tranziţie, scopul prezentului capitol este de a garanta un
minimum de impozitare efectivă a veniturilor din economii sub forma
plăţilor de dobândă efectuate în favoarea beneficiarilor
efectivi persoane fizice rezidenţi români.
(2) Beneficiarii
efectivi persoane fizice rezidenţi români vor avea în vedere perioada de
tranziţie stabilită pentru Austria, perioadă care se va termina
la sfârşitul primului an fiscal încheiat care urmează după
definitivarea ultimului dintre următoarele evenimente:
a) data de intrare în
vigoare a acordului dintre Uniunea Europeană, după decizia în
unanimitate a Consiliului, şi Confederaţia Elveţiană,
Principatul Liechtenstein, Republica San Marino, Principatul Monaco şi
Principatul Andorra, care prevede schimbul de informaţii la cerere,
aşa cum este definit în Modelul Acordului OECD privind schimbul de
informaţii în materie fiscală, publicat la data de 18 aprilie 2002,
denumit în continuare Modelul Acordului OECD, în ceea ce priveşte
plăţile de dobândă, aşa cum sunt definite în prezentul
capitol, efectuate de agenţii plătitori stabiliţi pe teritoriul
acestor ţări către beneficiarii efectivi rezidenţi pe
teritoriul pentru care se aplică prezentul capitol, în plus faţă
de aplicarea simultană de către aceste ţări a unei
reţineri la sursă cu o cotă definită pentru perioadele
corespunzătoare prevăzute la art. 247;
b) data la care
Consiliul convine, în unanimitate, ca Statele Unite ale Americii să
schimbe informaţii, la cerere, în conformitate cu Modelul Acordului OECD,
în ceea ce priveşte plăţile de dobânzi efectuate de agenţii
plătitori stabiliţi pe teritoriul lor către beneficiarii
efectivi rezidenţi pe teritoriul în care se aplică prevederile
referitoare la efectuarea schimbului automat de informaţii privind
veniturile din economii.
(3) La sfârşitul
perioadei de tranziţie, beneficiarii efectivi persoane fizice
rezidenţi români nu vor fi supuşi impozitării prin reţinere
asupra veniturilor din economii distribuit la sursă în Austria, întrucât
acest stat va efectua schimb automat de informaţii privind veniturile din
economii cu România.
ART. 247
Reţinerea la
sursă
(1) În decursul perioadei
de tranziţie prevăzute la art. 246, beneficiarilor efectivi persoane
fizice rezidenţi români li se va percepe o reţinere la sursă de
35% în Austria.
(2) Reţinerea la
sursă asupra veniturilor din economii obţinute din Austria de
către beneficiari efectivi persoane fizice rezidenţi români se va
face după cum urmează:
a) în cazul unei
plăţi de dobândă, în înţelesul art. 242 alin. (1) lit. a) -
la suma dobânzii plătite sau creditate;
b) în cazul unei
plăţi de dobândă, în înţelesul art. 242 alin. (1) lit. b)
sau d) - la suma dobânzii sau venitului prevăzute/prevăzut la aceste
litere sau prin perceperea unui efect echivalent care să fie suportat de
primitor pe suma totală a venitului din cesiune, răscumpărare şi
rambursare;
c) în cazul
plăţii de dobândă, în înţelesul art. 242 alin. (1) lit. c)
- pe suma venitului prevăzut la respectivul alineat;
d) în cazul
plăţii de dobândă, în înţelesul art. 242 alin. (4) - pe
suma dobânzii care revine fiecărui membru al entităţii la care
s-a făcut referire la art. 240 alin. (2), care îndeplineşte
condiţiile art. 238 alin. (1);
e) în cazul
exercitării de către Austria a opţiunii prevăzute la art.
242 alin. (5) - pe suma dobânzii anualizate.
(3) În scopul
aplicării prevederilor alin. (2) lit. a) şi b), reţinerea la
sursă este percepută la pro rata pentru perioada de deţinere a
creanţei de către beneficiarul efectiv.
(4) Perceperea unei
reţineri la sursă de către Austria nu împiedică România, ca
stat de rezidenţă fiscală al beneficiarului efectiv al
veniturilor din economii să impoziteze venitul, conform prevederilor
prezentului Cod.
ART. 248
Distribuirea venitului
(1) România va primi
prin transfer 75% din venitul obţinut de Austria din reţinerea la
sursă efectuată de agenţii plătitori rezidenţi ai
acestor state asupra veniturilor din economii ale beneficiarilor efectivi
persoane fizice rezidenţi români.
(2) România
primeşte veniturile menţionate la alin. (1) prin transfer din Austria
nu mai târziu de 6 luni de la sfârşitul anului fiscal.
ART. 249
Excepţii de la
sistemul de reţinere la sursă
(1) Beneficiarii
efectivi persoane fizice rezidenţi români care obţin venituri din
economii din Austria pot cere în acest stat ca reţinerea la sursă
să nu fie aplicată atunci când urmează în acest stat una dintre
procedurile de mai jos:
a) o procedură
care permite beneficiarului efectiv rezident român să autorizeze în mod
expres agentul plătitor rezident în Austria să comunice
informaţiile, în conformitate cu art. 244 şi 245. Această
autorizaţie acoperă toate dobânzile plătite de către
respectivul agent plătitor către beneficiarul efectiv persoană
fizică rezident român. În acest caz se aplică prevederile art. 245;
b) o procedură
care garantează că reţinerea la sursă nu este percepută
atunci când beneficiarul efectiv rezident român prezintă agentului
său plătitor din Austria un certificat emis pe numele său de
autorităţile fiscale competente române, în concordanţă cu
prevederile alin. (2).
(2) La cererea
beneficiarului efectiv persoană fizică rezident român, autoritatea
fiscală competentă română emite un certificat care indică:
a) numele, adresa
şi numărul de identificare fiscală sau alt număr ori, în
lipsa acestuia, data şi locul naşterii beneficiarului efectiv;
b) numele şi
adresa agentului plătitor;
c) numărul de
cont al beneficiarului efectiv sau, în lipsa acestuia, identificarea
garanţiei.
(3) Acest certificat
este valabil pentru o perioadă care nu depăşeşte 3 ani.
Certificatul este eliberat fiecărui beneficiar efectiv care îl
solicită, în termen de două luni de la solicitare.
ART. 250
Măsuri luate de
România pentru efectuarea schimbului de informaţii cu statele care au
perioadă de tranziţie la impozitarea economiilor
Procedura
administrării prezentului capitol în relaţia cu Austria, care are
perioadă de tranziţie în aplicarea prevederilor prezentului capitol,
se va stabili prin norme elaborate de Ministerul Finanţelor Publice sau
A.N.A.F., după caz.
ART. 251
Eliminarea dublei
impuneri
(1) România asigură pentru beneficiarii
efectivi persoane fizice rezidenţi români eliminarea oricărei duble
impuneri care ar putea rezulta din perceperea reţinerii la sursă în
Austria.
(2) România restituie
beneficiarului efectiv rezident în România impozitul reţinut conform art.
247.
ART. 252
Titluri de
creanţe negociabile
(1) Pe parcursul
perioadei de tranziţie, prevăzută la art. 246, dar nu mai târziu
de data de 31 decembrie 2010, obligaţiunile naţionale şi
internaţionale şi alte titluri de creanţe negociabile, a
căror primă emisiune este anterioară datei de 1 martie 2001 sau
pentru care prospectele emisiunii de origine au fost aprobate înainte de
această dată de autorităţile competente, în înţelesul
Directivei nr. 80/390/CEE privind cerinţele de redactare, verificare
şi distribuire a informaţiilor necesare listării ce trebuie
publicate pentru admiterea valorilor mobiliare la cota oficială a bursei,
sau de către autorităţile competente ale ţărilor
terţe, nu sunt considerate creanţe, în înţelesul art. 242 alin.
(1) lit. a), cu condiţia ca niciun fel de emisiuni noi ale acestor titluri
de creanţe negociabile să nu fi fost realizate începând cu data de 1
martie 2002. Totuşi, dacă perioada de tranziţie se prelungeşte
după data de 31 decembrie 2010, prevederile prezentului alineat
continuă să se aplice doar în ceea ce priveşte aceste titluri de
creanţe negociabile:
a) care conţin
clauzele de sumă brută sau de restituire anticipată; şi
b) atunci când agentul
plătitor, aşa cum este definit la art. 240 alin. (1) şi (2),
este stabilit în unul dintre statele membre care aplică reţinerea la
sursă şi atunci când agentul plătitor plăteşte dobânda
direct sau garantează dobânda pentru beneficiul imediat al beneficiarului
efectiv rezident în România. Dacă o nouă emisiune pentru titlurile de
creanţe negociabile menţionate mai sus, emise de un guvern sau de o
entitate asimilată, care acţionează ca autoritate publică
sau al cărei rol este recunoscut de un tratat internaţional, în
înţelesul art. 253, este realizată începând cu data de 1 martie 2002,
ansamblul acestor titluri emise, constând în emisiunea de origine şi în
oricare alta ulterioară, este considerat ca fiind o creanţă, în
înţelesul art. 242 alin. (1) lit. a).
(2) Prevederile alin.
(1) nu împiedică impozitarea veniturilor obţinute din titlurile de
creanţe negociabile la care se face referire la alin. (1), conform
prevederilor prezentului cod.
ART. 253
Anexa referitoare la
lista entităţilor asimilate la care se face referire la art. 252
Pentru scopurile art.
252, următoarele entităţi sunt considerate ca fiind
entităţi care acţionează ca autoritate publică sau al
căror rol este recunoscut de un tratat internaţional:
1. entităţi
din Uniunea Europeană:
Belgia
- Vlaams Gewest
(Regiunea Flamandă);
- Region wallonne
(Regiunea Valonă);
- Region
bruxelloise/Brussels Gewest (Regiunea Bruxelles);
- Communaute francaise
(Comunitatea Franceză);
- Vlaamse Gemeenschap
(Comunitatea Flamandă);
- Deutschsprachige
Gemeinschaft (Comunitatea vorbitoare de limbă germană);
Bulgaria
-
municipalităţi;
Spania
- Xunta de Galicia
(Executivul Regional al Galiciei);
- Junta de Andalucia
(Executivul Regional al Andaluziei);
- Junta de Extremadura
(Executivul Regional Extremadura);
- Junta de Castilla -
La Mancha (Executivul Regional Castilla - La Mancha);
- Junta de Castilla -
Leon (Executivul Regional Castilla - Leon);
- Gobierno Foral de
Navarra (Guvernul Regional al Navarrei);
- Govern de les Illes
Balears (Guvernul Insulelor Baleare);
- Generalitat de
Catalunya (Guvernul Autonom al Cataloniei);
- Generalitat de
Valencia (Guvernul Autonom al Valenciei);
- Diputacion General
de Aragon (Consiliul Regional al Aragonului);
- Gobierno de las
Islas Canarias (Guvernul Insulelor Canare);
- Gobierno de Murcia
(Guvernul Murciei);
- Gobierno de Madrid
(Guvernul Madridului);
- Gobierno de la
Comunidad Autonoma del Pais Vasco/Euzkadi (Guvernul Comunităţii
Autonome a Ţărilor Bascilor);
- Diputacion Foral de
Guipuzcoa (Consiliul Regional Guipuzcoa);
- Diputacion Foral de
Vizcaya/Bizkaia (Consiliul Regional Vizcaya);
- Diputacion Foral de
Alava (Consiliul Regional Alava);
- Ayuntamiento de
Madrid (Consiliul Orăşenesc al Madridului);
- Ayuntamiento de
Barcelona (Consiliul Orăşenesc al Barcelonei);
- Cabildo Insular de
Gran Canaria (Consiliul Insulei Gran Canaria);
- Cabildo Insular de
Tenerife (Consiliul Insulei Tenerife);
- Instituto de Credito
Oficial (Oficiul de creditare al Statului);
- Instituto Catalan de
Finanzas (Instituţia Financiară Publică a Cataloniei);
- Instituto Valenciano
de Finanzas (Instituţia Financiară Publică a Valenciei);
Grecia
- Organismos
Tegepikoinonion Ellados (Organizaţia Telecomunicaţiilor din Grecia);
- Organismos
Siderodromon Ellados (Organizaţia Naţională a Căilor
Ferate);
- Demosia Epikeirese
Elektrismou (Compania Publică de Energie Electrică);
Franţa
- La Caisse
d'amortissement de la dette sociale (CADES) (Casa de Amortizare a Deficitului
Public);
- L'Agence francaise
de developpement (AFD) (Agenţia Franceză pentru Dezvoltare);
- Reseau Ferre de
France (RFF) (Reţeaua Căilor Ferate Franceze);
- Caisse
Naţionale des Autoroutes (CAN) (Casa Naţională a
Autostrăzilor);
- Assistance publique
Hopitaux de Paris (APHP) (Asistenţa Publică a Spitalelor din Paris);
- Charbonnages de
France (CDF) (Consiliul Francez al Cărbunelui);
- Entreprise miniere
et chimique (EMC) (Compania Minieră şi Chimică);
Italia
- regiuni;
- provincii;
-
municipalităţi;
- Cassa Depositi e
Prestiti (Casa de Depozite şi Împrumuturi);
Letonia
- Pasvaldibas
(autorităţi locale);
Polonia
- gminy (comune);
- powiaty (districte);
- wojewodztwa
(provincii);
- zwiazki gmîn
(asociaţii de comune);
- powiatow
(asociaţii de districte);
- wojewodztw
(asociaţii de provincii);
- miasto stoleczne
Warszawa (capitala Varşovia);
- Agencja
Restrukturyzacji i Modernizacji Rolnictwa (Agenţia pentru Restructurare
şi Modernizare a Agriculturii);
- Agencja
Nieruchomosci Rolnych (Agenţia Proprietăţilor Agricole);
Portugalia
- Regiao Autonoma da
Madeira (Regiunea Autonomă a Madeirei);
- Regiao Autonoma dos
Acores (Regiunea Autonomă a Azorelor);
-
municipalităţi;
România
-
autorităţile administraţiei publice locale;
Slovacia
- mesta a obce
(municipalităţi);
- Zeleznice Slovenskej
Republiky (Compania Căilor Ferate Slovace);
- Statny fond cestneho
hospodarstva (Fondul de Stat pentru Gestionarea Drumurilor);
- Slovenske elektrarne
(Centralele electrice slovace);
- Vodohospodarska
vystavba (Compania pentru utilizarea raţională a apelor).
2. entităţi
internaţionale:
- Banca Europeană
pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare;
- Banca Europeană
de Investiţii;
- Banca Asiatică
de Dezvoltare;
- Banca Africană
de Dezvoltare;
- Banca Mondială
- Banca Internaţională de Reconstrucţie şi Dezvoltare -
Fondul Monetar Internaţional;
- Societatea
Financiară Internaţională;
- Banca
InterAmericană de Dezvoltare;
- Fondul de Dezvoltare
Socială al Consiliului Europei;
- Euratom;
- Uniunea
Europeană;
- Societatea
Andină de Dezvoltare (CAF);
- Eurofima;
- Comunitatea Economică a
Cărbunelui şi Oţelului;
- Banca Nordică
de Investiţii;
- Banca de Dezvoltare
din Caraibe.
Prevederile art. 252
nu aduc atingere niciuneia dintre obligaţiile internaţionale pe care
România şi le-a asumat în relaţiile cu entităţile
internaţionale menţionate mai sus.
3. entităţi
din state terţe:
- acele
entităţi care îndeplinesc următoarele criterii:
a) entitatea este
considerată în mod cert ca fiind o entitate publică, conform
criteriilor naţionale;
b) entitatea
publică este un producător fără caracter comercial din
afara Uniunii Europene, care administrează şi finanţează un
grup de activităţi, furnizând în principal bunuri şi servicii
fără caracter comercial destinate beneficiului Uniunii Europene
şi care sunt efectiv controlate de guvernul central;
c) entitatea
publică realizează emisiuni/titluri de creanţă de mari
dimensiuni şi cu regularitate;
d) statul vizat poate
să garanteze că o asemenea entitate publică nu va exercita o
răscumpărare înainte de termen, în cazul clauzelor de reîntregire a
sumei brute.
ART. 254
Data
aplicării
(1)
Dispoziţiile prezentului capitol transpun prevederile Directivei
2003/48/CE a Consiliului din 3 iunie 2003 privind impozitarea veniturilor
din economii sub forma plăţilor de dobânzi, publicată în
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 157 din 26 iunie 2003.
(2)
Prevederile privind obligaţiile agentului plătitor stabilit în
România, prevăzute la art. 231 alin. (2) şi în prezentul capitol, se
aplică până în ultima zi a lunii februarie inclusiv a anului 2016,
respectiv până în ultima zi a lunii februarie inclusiv a anului 2017 în
relaţia cu Austria.
(3)
Prevederile privind obligaţiile autorităţii competente din
România prevăzute în prezentul capitol se aplică până la 30
iunie 2016, respectiv până la 30 iunie 2017 în relaţia cu Austria.
(4) Sub
rezerva alin. (2) şi alin. (3), dispoziţiile prezentului capitol care
transpun prevederile Directivei 2003/48/CE se
aplică în relaţia cu statele membre până la data de 31 decembrie
2015 inclusiv şi în relaţia cu Austria până la data de 31
decembrie 2016 inclusiv.
(5)
Alineatele (2)-(4) transpun prevederile Directivei (UE) 2015/2060 a Consiliului din 10 noiembrie 2015 de
abrogare a Directivei
2003/48/CE privind impozitarea veniturilor din economii sub forma
plăţilor de dobânzi, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene, seria L, nr. 301 din 18 noiembrie 2015.
----------
Art. 254 a fost
modificat de pct. 4 al art.
44 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 57 din 9 decembrie 2015,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 923 din 11 decembrie 2015.
CAP. V
Redevenţe şi
dobânzi la întreprinderi asociate
ART. 255
Sfera de aplicare
şi procedura
(1) Plăţile
de dobânzi şi redevenţe ce provin din România sunt exceptate de la
orice impozite aplicate asupra acelor plăţi în România, fie prin
reţinere la sursă, fie prin declarare, cu condiţia ca
beneficiarul efectiv al dobânzilor sau redevenţelor să fie o
societate din alt stat membru sau un sediu permanent, situat în alt stat
membru, al unei societăţi dintr-un stat membru.
(2) O plată
făcută de o societate rezidentă în România sau de către un
sediu permanent situat în România trebuie să fie considerată ca
provenind din România, denumită în continuare stat sursă.
(3) Un sediu permanent
este tratat ca plătitor al dobânzilor sau redevenţelor doar în
măsura în care acele plăţi reprezintă cheltuieli
deductibile fiscal pentru sediul permanent din România.
(4) O societate a unui
stat membru va fi tratată ca beneficiar efectiv al dobânzilor şi
redevenţelor doar dacă primeşte acele plăţi pentru
beneficiul său propriu, şi nu ca un intermediar pentru o altă
persoană, cum ar fi un agent, un fiduciar sau semnatar autorizat.
(5) Un sediu permanent
trebuie să fie tratat ca beneficiar efectiv al dobânzilor sau
redevenţelor:
a) dacă
creanţa, dreptul sau utilizarea informaţiei, în legătură cu
care iau naştere plăţile de dobânzi sau redevenţe, este
efectiv legată de acel sediu permanent; şi
b) dacă
plăţile de dobânzi sau redevenţe reprezintă venituri cu
privire la care acel sediu permanent este supus, în statul membru în care este
situat, unuia dintre impozitele menţionate la art. 258 lit. a) pct. (iii)
sau, în cazul Belgiei, impozitului nerezidenţilor/belasting der
niet-verblijfhouders ori, în cazul Spaniei, impozitului asupra venitului
nerezidenţilor sau unui impozit care este identic sau în mod
substanţial similar şi care este aplicat după data de intrare în
vigoare a prezentului capitol, suplimentar sau în locul acelor impozite
existente.
(6) Dacă un sediu
permanent al unei societăţi a unui stat membru este considerat ca
plătitor sau ca beneficiar efectiv al dobânzilor ori redevenţelor,
nicio altă parte a societăţii nu va fi tratată ca
plătitor sau ca beneficiar efectiv al acelor dobânzi ori redevenţe,
în sensul prezentului articol.
(7) Prezentul articol
se aplică numai în cazul în care societatea care este plătitor sau
societatea al cărei sediu permanent este considerat plătitor al
dobânzilor ori redevenţelor este o societate asociată a
societăţii care este beneficiarul efectiv sau al cărei sediu
permanent este tratat ca beneficiarul efectiv al acelor dobânzi ori al acelor
redevenţe.
(8) Prevederile
prezentului articol nu se aplică dacă dobânzile sau redevenţele
sunt plătite de către ori către un sediu permanent al unei
societăţi dintr-un stat membru situat într-un stat terţ şi
activitatea societăţii este, în întregime sau parţial,
desfăşurată prin acel sediu permanent.
(9) Prevederile
prezentului articol nu împiedică România să ia în considerare, la
determinarea impozitului pe profit, atunci când aplică legislaţia sa
fiscală, dobânzile sau redevenţele primite de către
societăţile rezidente, de sediile permanente ale
societăţilor rezidente în România sau de către sediile
permanente situate în România.
(10) Prevederile
prezentului capitol nu se aplică unei societăţi a altui stat
membru sau unui sediu permanent al unei societăţi a altui stat
membru, atunci când condiţiile stabilite la art. 258 lit. b) nu au fost
menţinute pentru o perioadă neîntreruptă de cel puţin 2
ani.
(11) Îndeplinirea
cerinţelor stabilite de prezentul articol şi de art. 258 se
dovedeşte la data plăţii dobânzilor sau redevenţelor
printr-o atestare. Dacă îndeplinirea cerinţelor stabilite în
prezentul articol nu a fost atestată la data plăţii, se va
aplica reţinerea impozitului la sursă.
(12) În sensul alin.
(11), atestarea care va fi prezentată în legătură cu fiecare
contract de plată trebuie să fie valabilă pentru un an de la
data emiterii acestei atestări şi va conţine următoarele
informaţii:
a) dovada
rezidenţei fiscale, în scopul impozitării, pentru societatea care
primeşte dobânzi sau redevenţe din România şi, când este
necesar, dovada existenţei unui sediu permanent atestat de autoritatea
fiscală a statului membru în care societatea care primeşte dobânzi
ori redevenţe este rezidentă pentru scopuri fiscale sau în care este
situat sediul permanent;
b) indicarea
calităţii de beneficiar efectiv al dobânzilor sau redevenţelor
de către societatea care primeşte astfel de plăţi, în
conformitate cu prevederile alin. (4), sau a existenţei condiţiilor
prevăzute la alin. (5), când un sediu permanent este beneficiarul
plăţii;
c) îndeplinirea
cerinţelor, în conformitate cu prevederile art. 258 lit. a) pct. (iii), în
cazul societăţii primitoare;
d) deţinerea
participaţiei minime, în conformitate cu prevederile art. 258 lit. b);
e) perioada pentru
care deţinerea la care se face referire la lit. d) există.
Se poate solicita în
plus justificarea legală pentru plăţile efectuate din cadrul
contractului, de exemplu se poate solicita contractul de împrumut sau
contractul de licenţă.
(13) Dacă
cerinţele pentru acordarea scutirii încetează să fie
îndeplinite, societatea primitoare sau sediul permanent informează imediat
societatea plătitoare sau sediul permanent plătitor.
(14) Dacă
societatea plătitoare sau sediul permanent a reţinut impozitul la
sursă asupra venitului ce urma să fie scutit de impozit, conform
prezentului articol, aceasta poate face o cerere pentru restituirea acestui
impozit reţinut la sursă. În acest sens se va solicita
informaţia specificată la alin. (12). Cererea pentru restituirea
impozitului trebuie să fie transmisă în cadrul termenului legal de
prescripţie.
(15) Impozitul
reţinut la sursă în plus va fi restituit într-un interval de un an de
la primirea cererii de restituire a impozitului şi a informaţiilor
doveditoare pe care le poate solicita în mod rezonabil. Dacă impozitul
reţinut la sursă nu a fost restituit în perioada
menţionată, societatea primitoare sau sediul permanent este
îndreptăţit, la expirarea anului în cauză, să solicite
dobânda asupra sumei reprezentând impozitul care trebuie restituit. Dobânda
solicitată se va calcula corespunzător prevederilor Codului de
procedură fiscală.
ART. 256
Definiţia
dobânzii
În sensul prezentului
capitol, termenul dobândă înseamnă venitul din creanţe de orice
fel, însoţite sau nu de garanţii ipotecare ori de o clauză de
participare la profiturile debitorului şi, în special, venitul din efecte
publice, titluri de creanţă sau obligaţiuni, inclusiv primele
şi premiile legate de asemenea efecte, titluri de creanţă sau
obligaţiuni; penalităţile pentru plata cu întârziere nu vor fi
considerate dobânzi.
ART. 257
Definiţia
redevenţei
În sensul prezentului
capitol, termenul redevenţe înseamnă plăţile de orice fel
primite pentru folosirea sau concesionarea utilizării oricărui drept
de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice,
inclusiv asupra filmelor cinematografice şi programele informatice, orice
brevet, marcă de comerţ, desen ori model, plan, formulă sau
procedeu secret de fabricaţie, ori pentru informaţii referitoare la
experienţa în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific;
plăţile pentru folosirea sau dreptul de folosire a echipamentului
industrial, comercial ori ştiinţific.
ART. 258
Definiţia
întreprinderii, întreprinderii asociate şi a sediului permanent
În sensul prezentului
capitol:
a) sintagma societate
a unui stat membru înseamnă orice societate:
(i) care
îmbracă una dintre formele enumerate în lista prevăzută la art.
263; şi
(ii) care, în
conformitate cu legislaţia fiscală a unui stat membru, este
considerată ca fiind rezidentă în acel stat membru şi nu este
considerată, în înţelesul unei convenţii de evitare a dublei
impuneri pe venit şi pe capital încheiată cu un stat terţ, ca
fiind rezident în scopul impozitării în afara Uniunii Europene; şi
(iii) care este
supusă unuia dintre următoarele impozite, fără a fi
scutită de impozit, sau unui impozit care este identic ori, în
esenţă, similar şi care este stabilit după data de intrare
în vigoare a prezentului articol, în plus sau în locul acelor impozite
existente:
- impozitul
societăţilor/vennootschapsbelasting, în Belgia;
- selskabsskat, în
Danemarca;
- Korperschaftsteuer,
în Germania;
- phdros eisodematos
uomikou prosopon, în Grecia;
- impuesto sobre
sociedades, în Spania;
- impot sur les
societes, în Franţa;
- corporation tax, în
Irlanda;
- imposta sul reddito
delle persone giuridiche, în Italia;
- impot sur le revenu des collectivites, în
Luxemburg;
-
vennootschapsbelasting, în Olanda;
- Korperschaftsteuer,
în Austria;
- imposto sobre o
rendimento da pessoas colectivas, în Portugalia;
- vhteisoien
tulovero/în komstskatten, în Finlanda;
- statlîn g în
komstskatt, în Suedia;
- corporation tax, în
Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord;
- dan z prijmu
pravnickych osob, în Republica Cehă;
- tulumaks, în
Estonia;
- phdros eisodematos,
în Cipru;
- uznemumu ienakuma
nodoklis, în Letonia;
- pelno mokestis, în
Lituania;
- tarsasagi ado, în
Ungaria;
- taxxa fuq l-income,
în Malta;
- todatek dochodowy od
osob prawnych, în Polonia;
- davek od dobicka
praznih oseb, în Slovenia;
- dan z prijmov
pravnickych osob, în Slovacia;
- impozitul pe profit,
în România;
- korporativen
danăk, în Bulgaria;
- porez na dobit, în
Croaţia;
b) o societate este o
societate asociată a unei alte societăţi dacă, cel
puţin:
(i) prima societate
are o participare minimă directă de 25% în capitalul celei de-a doua
întreprinderi; sau
(ii) cea de-a doua
societate are o participare minimă directă de 25% în capitalul primei
societăţi; sau
(iii) o societate
terţă are o participare minimă directă de 25% atât în
capitalul primei societăţi, cât şi în al celei de-a doua.
Participările în
capitalul social trebuie să fie deţinute numai la întreprinderile
rezidente pe teritoriul Uniunii Europene;
c) sintagma sediu
permanent înseamnă un loc fix de afaceri situat într-un stat membru, prin
care se desfăşoară în întregime sau în parte activitatea unei
societăţi rezidente într-un alt stat membru.
ART. 259
Exceptarea
plăţilor de dobânzi sau de redevenţe
(1) Nu se acordă
beneficiile prezentului capitol în următoarele cazuri:
a) atunci când
plăţile sunt tratate ca o distribuire de beneficii sau ca o
restituire de capital, conform legislaţiei române;
b) pentru
plăţile rezultate din creanţe care dau dreptul de participare la
profiturile debitorului;
c) pentru
plăţile rezultate din creanţe care dau dreptul creditorului
să îşi schimbe dreptul de a primi dobânda contra unui drept de
participare în profiturile debitorului;
d) pentru
plăţile rezultate din creanţe care nu conţin niciun fel de
prevederi referitoare la restituirea datoriei principale sau dacă
restituirea este datorată pentru o perioadă mai mare de 50 de ani de
la data emisiunii.
(2) Când datorită
relaţiilor speciale existente între debitor şi beneficiarul efectiv
al dobânzii sau redevenţelor ori între unul dintre ei şi o altă
persoană, suma dobânzilor sau redevenţelor depăşeşte
suma care s-ar fi convenit între debitor şi beneficiarul efectiv, în lipsa
unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică
numai în această ultimă sumă menţionată, dacă
există o astfel de sumă.
ART. 260
Fraudă şi
abuz
(1) Prevederile
prezentului capitol nu exclud aplicarea prevederilor legislaţiei
naţionale sau a celor bazate pe tratate, la care România este parte, care
sunt necesare pentru prevenirea fraudei sau abuzului constatate în condiţiile
legii.
(2) Prevederile
prezentului capitol nu se aplică atunci când tranzacţiile au drept
consecinţă frauda, evaziunea fiscală sau abuzul, constatate în
condiţiile legii.
ART. 261
Clauza de delimitare
Prevederile
prezentului capitol nu exclud aplicarea prevederilor naţionale sau a celor
bazate pe tratatele la care România este parte şi ale căror prevederi
au în vedere eliminarea sau evitarea dublei impozitări a dobânzilor
şi a redevenţelor.
ART. 262
Măsuri luate de
România
Procedura
administrării prezentului capitol se va stabili prin norme, elaborate de
Ministerul Finanţelor Publice sau A.N.A.F., după caz.
ART. 263
Lista
societăţilor acoperite de prevederile art. 258 lit. a) pct. (iii)
Societăţile
acoperite de prevederile art. 258 lit. a) pct. (iii) sunt următoarele:
a) societăţi
cunoscute în legislaţia belgiană ca - "naamloze
vennootschap/societe anonyme, commanditaire vennootschap op aandelen/societe en
commandite par actions, besloten vennootschap met beperkte
aansprakelijkheid/societe privee a responsabilite limitee" şi acele
entităţi publice legislative care desfăşoară
activitate conform dreptului privat;
b) societăţi
cunoscute în legislaţia daneză ca - "aktieselskab" şi
"anpartsselskab";
c) societăţi
cunoscute în legislaţia germană ca - "Aktiengesellschaft,
Kommanditgesellschaft auf Aktien, Gesellschaft mit beschrankter Haftung"
şi "bergrechtliche Gewerkschaft";
d) societăţi
cunoscute în legislaţia grecească ca - "anonume etairia";
e) societăţi
cunoscute în legislaţia spaniolă ca - "sociedad anonima,
sociedad comanditaria por acciones, sociedad de responsabilidad limitada"
şi acele entităţi publice legale care desfăşoară
activitate conform dreptului privat;
f) societăţi
cunoscute în legislaţia franceză ca - "societe anonyme, societe
en commandite par actions, societe a responsabilite limitee" şi
entităţi publice şi întreprinderi industriale şi
comerciale;
g) persoanele juridice
irlandeze denumite "public companies limited by shares or by
guarantee", "private companies limited by shares or by
guarantee", instituţiile înregistrate în regimul "Industrial and
Provident Societies Acts", sau "building societies" înregistrate
în regimul "Building Societies Acts";
h) societăţi
cunoscute în legislaţia italiană ca - "societa per azioni,
societa in accomandita per azioni, societa a responsabilita limitata"
şi entităţi publice şi private care
desfăşoară activităţi industriale şi comerciale;
i) societăţi
cunoscute în legislaţia luxemburgheză ca - "societe anonyme,
societe en commandite par actions" şi "societe a responsabilite
limitee";
j) societăţi
cunoscute în legislaţia olandeză ca - "noomloze
vennootschap" şi "besloten vennootschap met beperkte
aansprakelijkheid";
k) societăţi
cunoscute în legislaţia austriacă ca - "Aktiengesellschaft"
şi "Gesellschaft mit beschrankter Haftung";
l) societăţi
comerciale sau societăţi înfiinţate conform legii civile, având
formă comercială, şi cooperative şi entităţi
publice înregistrate conform legii portugheze;
m) societăţi
cunoscute în legislaţia finlandeză ca - "osakeyhtio/aktiebolag,
osuuskunta/andelslag, saastopankki/sparbank" şi
"vakuutusyhtio/forsakrîn gsbolag";
n) societăţi
cunoscute în legislaţia suedeză ca - "aktiebolag" şi
"forsakrin gsaktiebolag";
o) societăţi
înregistrate conform legislaţiei Marii Britanii;
p) societăţi
cunoscute în legislaţia cehă ca - "akciova spolecnost",
"spolecnost s rucenim omezenym", "verejna obchodni
spolecnnost", "komanditni spolecnost", "druzstvo";
q) societăţi
cunoscute în legislaţia estoniană ca - "taisuhin g",
"usaldusuhin g", "osauhin g", "aktsiaselts",
"tulundusuhistu";
r) societăţi
cunoscute în legislaţia cipriotă ca societăţi înregistrate
în conformitate cu legea companiilor, entităţi publice corporatiste,
precum şi alte entităţi care sunt considerate
societăţi, conform legii impozitului pe venit;
s) societăţi
cunoscute în legislaţia letonă ca - "akciju sabiedriba",
"sabiedriba ar ierobezotu atbildibu";
ş)
societăţi înregistrate conform legislaţiei lituaniene;
t) societăţi
cunoscute în legislaţia ungară ca - "kozkereseti tarsasag",
"beteti tarsasag", "kozos vallalat", "korlatolt
felelossegu tarsasag", "reszvenytarsasag",
"egyesules", "kozhasznu tarsasag", "szovetkezet";
ţ)
societăţi cunoscute în legislaţia malteză ca -
"Kumpaniji ta' Responsabilita'Limitata", "Socjetajiet în
akkomandita li l-kapital taghhom maqsum f'azzjonitjiet";
u) societăţi
cunoscute în legislaţia poloneză ca - "spolka akcyjna",
"spolka z ofraniczona odpowiedzialnoscia";
v) societăţi
cunoscute în legislaţia slovenă ca - "delniska druzba",
"komanditna delniska druzba", "komanditna druzba",
"druzba z omejeno odgovornostjo", "druzba z neomejeno
odgovomostjo";
w) societăţi
cunoscute în legislaţia slovacă ca - "akciova spolocnos",
"spolocnost's rucenim obmedzenym", "komanditna spolocnos",
"verejna obchodna spolocnos", "druzstvo";
x) societăţi
cunoscute în legislaţia română ca - "societăţi în nume
colectiv", "societăţi în comandită simplă",
"societăţi pe acţiuni", "societăţi în
comandită pe acţiuni", "societăţi cu
răspundere limitată";
y) societăţi
cunoscute în legislaţia bulgară ca - "Akţionerno
drujestvo", "Komanditno drujestvo s akţii", "Drujestvo
s ogranicena otgovornost";
z) societăţi aflate sub
incidenţa legislaţiei croate, denumite "dionicko drustvo",
"drustvo s ogranicenom odgovornoscu" şi alte societăţi
constituite în conformitate cu legislaţia croată şi care sunt
supuse impozitului pe profit în Croaţia.
ART. 264
Data aplicării
Dispoziţiile
prezentului capitol transpun prevederile Directivei 2003/49/CE
a Consiliului din 3 iunie 2003 privind sistemul comun de impozitare, aplicabil
plăţilor de dobânzi şi de redevenţe efectuate între
societăţi asociate din state membre diferite, cu amendamentele
ulterioare.
TITLUL VII
Taxa pe valoarea
adăugată
CAP. I
Definiţii
ART. 265
Definiţia taxei
pe valoarea adăugată
Taxa pe valoarea
adăugată este un impozit indirect datorat la bugetul statului şi
care este colectat conform prevederilor prezentului titlu.
ART. 266
Semnificaţia unor
termeni şi expresii
(1) În sensul
prezentului titlu, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele
semnificaţii:
1. achiziţie
reprezintă bunurile şi serviciile obţinute sau care urmează
a fi obţinute de o persoană impozabilă, prin următoarele
operaţiuni: livrări de bunuri şi/sau prestări de servicii,
efectuate sau care urmează a fi efectuate de altă persoană
către această persoană impozabilă, achiziţii
intracomunitare şi importuri de bunuri;
2. achiziţie
intracomunitară are înţelesul art. 273;
3. active corporale
fixe reprezintă orice imobilizare corporală amortizabilă,
construcţiile şi terenurile de orice fel, deţinute pentru a fi
utilizate în producţia sau livrarea de bunuri ori în prestarea de
servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau pentru scopuri
administrative;
4. activitate
economică are înţelesul prevăzut la art. 269 alin. (2). Atunci
când o persoană desfăşoară mai multe activităţi
economice, prin activitate economică se înţelege toate
activităţile economice desfăşurate de aceasta;
5. baza de impozitare
reprezintă contravaloarea unei livrări de bunuri sau prestări de
servicii impozabile, a unui import impozabil sau a unei achiziţii
intracomunitare impozabile, stabilită conform cap. VII al prezentului
titlu;
6. bunuri
reprezintă bunuri corporale mobile şi imobile. Energia
electrică, energia termică, gazele naturale, agentul frigorific
şi altele de această natură se consideră bunuri corporale
mobile;
7. produse accizabile
sunt produsele energetice, alcoolul şi băuturile alcoolice, precum
şi tutunul prelucrat, astfel cum sunt definite la titlul VIII, cu
excepţia gazului livrat prin intermediul unui sistem de gaze naturale
situat pe teritoriul Uniunii Europene sau prin orice reţea conectată
la un astfel de sistem;
8. codul de
înregistrare în scopuri de TVA reprezintă codul prevăzut la art. 318
alin. (1), atribuit de către autorităţile competente din România
persoanelor care au obligaţia să se înregistreze conform art. 316 sau
317, sau un cod de înregistrare similar, atribuit de autorităţile
competente dintr-un alt stat membru;
9. codul NC
reprezintă poziţia tarifară, subpoziţia tarifară sau
codul tarifar, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentul (CEE) nr. 2.658/87
al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară şi
statistică şi Tariful Vamal Comun, astfel cum a fost modificat prin
Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1.101/2014 al Comisiei din 16
octombrie 2014. Ori de câte ori intervin modificări în nomenclatura
combinată stabilită prin Regulamentul (CEE) nr. 2.658/87,
corespondenţa dintre codurile NC prevăzute în prezentul titlu şi
noile coduri NC se realizează potrivit prevederilor din normele
metodologice;
10. data aderării
României la Uniunea Europeană este data de 1 ianuarie 2007;
11. decont de
taxă reprezintă decontul care se întocmeşte şi se depune
conform art. 323;
12. decontul special
de taxă reprezintă decontul care se întocmeşte şi se depune
conform art. 324;
13. Directiva 112 este
Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28
noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată,
publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE),
seria L, nr. 347 din 11 decembrie 2006, cu modificările şi
completările ulterioare. Referirile din facturile transmise de
furnizori/prestatori din alte state membre la articolele din Directiva a 6-a,
respectiv Directiva 77/388/CE a Consiliului din 17 mai 1977
privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la impozitul
pe cifra de afaceri - Sistemul comun privind taxa pe valoarea
adăugată: baza unitară de stabilire, publicată în Jurnalul
Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE), seria L, nr. 145 din 3
iunie 1977, vor fi considerate referiri la articolele corespunzătoare din
Directiva 112, conform tabelului de corelări din anexa XII la această
directivă;
14. factura
reprezintă documentul prevăzut la art. 319;
15. importator
reprezintă persoana pe numele căreia sunt declarate bunurile, în
momentul în care taxa la import devine exigibilă, conform art. 285 şi
care în cazul importurilor taxabile este obligată la plata taxei conform
art. 309;
16. întreprindere
mică reprezintă o persoană impozabilă care aplică
regimul special de scutire prevăzut la art. 310 sau, după caz, un
regim de scutire echivalent, în conformitate cu prevederile legale ale statului
membru în care persoana este stabilită, potrivit art. 281-292 din
Directiva 112;
17. livrare
intracomunitară are înţelesul prevăzut la art. 270 alin. (9);
18. livrare către
sine are înţelesul prevăzut la art. 270 alin. (4);
19. operaţiuni
imobiliare reprezintă operaţiunile constând în livrarea, închirierea,
leasingul, arendarea, concesionarea de bunuri imobile sau alte operaţiuni
prin care un bun imobil este pus la dispoziţia altei persoane, precum
şi acordarea cu plată pe o anumită perioadă a unor drepturi
reale, precum dreptul de uzufruct şi superficia, asupra unui bun imobil;
20. perioada
fiscală este perioada prevăzută la art. 322;
21. persoană
impozabilă are înţelesul art. 269 alin. (1) şi reprezintă
persoana fizică, grupul de persoane, instituţia publică,
persoana juridică, precum şi orice entitate capabilă să
desfăşoare o activitate economică;
22. persoană
juridică neimpozabilă reprezintă instituţia publică,
organismul internaţional de drept public şi orice altă
persoană juridică, care nu este persoană impozabilă, în
sensul art. 269 alin. (1);
23. persoană
parţial impozabilă are înţelesul prevăzut la art. 300;
24. persoană
reprezintă o persoană impozabilă sau o persoană juridică
neimpozabilă sau o persoană neimpozabilă;
25. plafon pentru
achiziţii intracomunitare reprezintă plafonul stabilit conform art.
268 alin. (4) lit. b);
26. plafon pentru
vânzări la distanţă reprezintă plafonul stabilit conform
art. 275 alin. (2) lit. a);
27. prestarea
către sine are înţelesul prevăzut la art. 271 alin. (4);
28. serviciile
furnizate pe cale electronică includ, în special, serviciile
prevăzute în Anexa II a Directivei 112 şi la art. 7 alin. (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 282/2011 al
Consiliului din 15 martie 2011 de stabilire a măsurilor de punere în
aplicare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al
taxei pe valoarea adăugată, cu modificările şi
completările ulterioare;
29. serviciile de
telecomunicaţii sunt serviciile având ca obiect transmiterea, emiterea
şi recepţia de semnale, înscrisuri, imagini şi sunete sau
informaţii de orice natură, prin cablu, radio, mijloace optice sau
alte mijloace electromagnetice, inclusiv cedarea dreptului de utilizare a
mijloacelor pentru astfel de transmisii, emiteri sau recepţii. Serviciile
de telecomunicaţii cuprind, de asemenea, şi furnizarea accesului la
reţeaua mondială de informaţii;
30. serviciile de radiodifuziune şi
televiziune includ, în special, serviciile prevăzute la art. 6b alin. (1)
din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 282/2011,
cu modificările şi completările ulterioare;
31. taxă
înseamnă taxa pe valoarea adăugată, aplicabilă conform
prezentului titlu;
32. taxă
colectată reprezintă taxa aferentă livrărilor de bunuri
şi/sau prestărilor de servicii taxabile la momentul
exigibilităţii taxei, efectuate sau care urmează a fi efectuate
de persoana impozabilă, precum şi taxa aferentă
operaţiunilor pentru care beneficiarul este obligat la plata taxei,
conform art. 307-309;
33. taxă
deductibilă reprezintă suma totală a taxei datorate sau achitate
de către o persoană impozabilă pentru achiziţiile efectuate
sau care urmează a fi efectuate;
34. taxă
dedusă reprezintă taxa deductibilă care a fost efectiv
dedusă;
35. vânzarea la
distanţă reprezintă o livrare de bunuri care sunt expediate sau
transportate dintr-un stat membru în alt stat membru de către furnizor sau
de altă persoană în numele acestuia către un
cumpărător persoană impozabilă sau persoană
juridică neimpozabilă, care beneficiază de excepţia
prevăzută la art. 268 alin. (4), sau către orice altă
persoană neimpozabilă, în condiţiile prevăzute la art. 275
alin. (2)-(7).
(2) În înţelesul
prezentului titlu:
a) o persoană
impozabilă care are sediul activităţii economice în România este
considerată a fi stabilită în România;
b) o persoană
impozabilă care are sediul activităţii economice în afara
României se consideră că este stabilită în România dacă are
un sediu fix în România, respectiv dacă dispune în România de suficiente
resurse tehnice şi umane pentru a efectua regulat livrări de bunuri
şi/sau prestări de servicii impozabile;
c) o persoană
impozabilă care are sediul activităţii economice în afara
României şi care are un sediu fix în România conform lit. b) este
considerată persoană impozabilă care nu este stabilită în
România pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii
realizate la care sediul fix de pe teritoriul României nu participă.
(3) Mijloacele de
transport noi la care se face referire la art. 268 alin. (3) lit. b) şi la
art. 294 alin. (2) lit. b) sunt cele prevăzute la lit. a) şi care îndeplinesc
condiţiile prevăzute la lit. b), respectiv:
a) mijloacele de
transport reprezintă o navă care depăşeşte 7,5 m
lungime, o aeronavă a cărei greutate la decolare
depăşeşte 1.550 kg sau un vehicul terestru cu motor a cărui
capacitate depăşeşte 48 cmc sau a cărui putere
depăşeşte 7,2 kW, destinate transportului de pasageri sau
bunuri, cu excepţia:
1. navelor atribuite
navigaţiei în largul mării şi care sunt utilizate pentru
transportul de călători/bunuri cu plată sau pentru
activităţi comerciale, industriale sau de pescuit, precum şi a
navelor utilizate pentru salvare ori asistenţă pe mare sau pentru
pescuitul de coastă; şi
2. aeronavelor
utilizate de companiile aeriene care realizează în principal transport
internaţional de persoane şi/sau de bunuri cu plată;
b) condiţiile
care trebuie îndeplinite sunt:
1. în cazul unui
vehicul terestru, acesta să nu fi fost livrat cu mai mult de 6 luni de la
data intrării în funcţiune sau să nu fi efectuat deplasări
care depăşesc 6.000 km;
2. în cazul unei nave,
aceasta să nu fi fost livrată cu mai mult de 3 luni de la data
intrării în funcţiune sau să nu fi efectuat deplasări a
căror durată totală depăşeşte 100 de ore;
3. în cazul unei
aeronave, aceasta să nu fi fost livrată cu mai mult de 3 luni de la
data intrării în funcţiune sau să nu fi efectuat zboruri a
căror durată totală depăşeşte 40 de ore.
ART. 267
Aplicare
teritorială
(1) În sensul
prezentului titlu:
a) Uniunea
Europeană şi teritoriul Uniunii Europene înseamnă teritoriile
statelor membre, astfel cum sunt definite în prezentul articol;
b) stat membru şi
teritoriul statului membru înseamnă teritoriul fiecărui stat membru
al Uniunii Europene pentru care se aplică Tratatul privind
funcţionarea Uniunii Europene, în conformitate cu art. 349 din acesta, cu
excepţia teritoriilor prevăzute la alin. (2) şi (3);
c) teritorii
terţe sunt teritoriile prevăzute la alin. (2) şi (3);
d) ţară
terţă înseamnă orice stat sau teritoriu pentru care nu se
aplică prevederile Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene.
(2) Următoarele
teritorii care nu fac parte din teritoriul vamal al Uniunii Europene se exclud
din teritoriul Uniunii Europene din punctul de vedere al taxei:
a) Republica
Federală Germania:
1. Insula Heligoland;
2. teritoriul
Busingen;
b) Regatul Spaniei:
1. Ceuta;
2. Melilla;
c) Republica
Italiană:
1. Livigno;
2. Campione d'Italia;
3. apele italiene ale
Lacului Lugano.
(3) Următoarele
teritorii care fac parte din teritoriul vamal al Uniunii Europene se exclud din
teritoriul Uniunii Europene din punctul de vedere al taxei:
a) Insulele Canare;
b) teritoriile
franceze menţionate la art. 349 şi art. 355 alin. (1) din Tratatul
privind funcţionarea Uniunii Europene;
c) Muntele Athos;
d) Insulele Aland;
e) Insulele
anglo-normande.
(4) Se consideră
ca fiind incluse în teritoriile următoarelor state membre teritoriile
menţionate mai jos:
a) Republica
Franceză: Principatul Monaco;
b) Regatul Unit al
Marii Britanii şi Irlandei de Nord: Insula Man;
c) Republica Cipru:
zonele Akrotiri şi Dhekelia aflate sub suveranitatea Regatului Unit al
Marii Britanii şi Irlandei de Nord.
CAP. II
Operaţiuni
impozabile
ART. 268
Operaţiuni impozabile
(1) Din punctul de
vedere al taxei sunt operaţiuni impozabile în România cele care
îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a) operaţiunile
care, în sensul art. 270-272, constituie sau sunt asimilate cu o livrare de
bunuri sau o prestare de servicii, în sfera taxei, efectuate cu plată;
b) locul de livrare a
bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în România, în
conformitate cu prevederile art. 275 şi 278;
c) livrarea bunurilor
sau prestarea serviciilor este realizată de o persoană
impozabilă, astfel cum este definită la art. 269 alin. (1),
acţionând ca atare;
d) livrarea bunurilor
sau prestarea serviciilor să rezulte din una dintre activităţile
economice prevăzute la art. 269 alin. (2).
(2) Este, de asemenea,
operaţiune impozabilă şi importul de bunuri efectuat în România
de orice persoană, dacă locul importului este în România, potrivit
art. 277.
(3) Sunt, de asemenea,
operaţiuni impozabile şi următoarele operaţiuni efectuate
cu plată, pentru care locul este considerat a fi în România, potrivit art.
276:
a) o achiziţie
intracomunitară de bunuri, altele decât mijloace de transport noi sau
produse accizabile, efectuată de o persoană impozabilă ce
acţionează ca atare sau de o persoană juridică neimpozabilă,
care nu beneficiază de excepţia prevăzută la alin. (4),
care urmează unei livrări intracomunitare efectuate în afara României
de către o persoană impozabilă ce acţionează ca atare şi
care nu este considerată întreprindere mică în statul său membru,
şi căreia nu i se aplică prevederile art. 275 alin. (1) lit. b)
cu privire la livrările de bunuri care fac obiectul unei instalări
sau unui montaj sau ale art. 275 alin. (2) cu privire la vânzările la
distanţă;
b) o achiziţie
intracomunitară de mijloace de transport noi, efectuată de orice
persoană;
c) o achiziţie
intracomunitară de produse accizabile, efectuată de o persoană
impozabilă, care acţionează ca atare, sau de o persoană
juridică neimpozabilă.
(4) Prin excepţie
de la prevederile alin. (3) lit. a), nu sunt considerate operaţiuni
impozabile în România achiziţiile intracomunitare de bunuri care
îndeplinesc următoarele condiţii:
a) sunt efectuate de o
persoană impozabilă care efectuează numai livrări de bunuri
sau prestări de servicii pentru care taxa nu este deductibilă sau de
o persoană juridică neimpozabilă;
b) valoarea
totală a acestor achiziţii intracomunitare nu
depăşeşte pe parcursul anului calendaristic curent sau nu a
depăşit pe parcursul anului calendaristic anterior plafonul de 10.000
euro, al cărui echivalent în lei este stabilit prin normele metodologice.
(5) Plafonul pentru
achiziţii intracomunitare prevăzut la alin. (4) lit. b) este
constituit din valoarea totală, exclusiv taxa pe valoarea
adăugată, datorată sau achitată în statul membru din care
se expediază ori se transportă bunurile, a achiziţiilor
intracomunitare de bunuri, altele decât mijloace de transport noi sau bunuri
supuse accizelor.
(6) Persoanele
impozabile şi persoanele juridice neimpozabile, eligibile pentru
excepţia prevăzută la alin. (4), au dreptul să opteze
pentru regimul general prevăzut la alin. (3) lit. a). Opţiunea se
aplică pentru cel puţin doi ani calendaristici.
(7) Regulile
aplicabile în cazul depăşirii plafonului pentru achiziţii
intracomunitare, prevăzut la alin. (4) lit. b), sau al exercitării
opţiunii sunt stabilite prin normele metodologice.
(8) Nu sunt
considerate operaţiuni impozabile în România:
a) achiziţiile
intracomunitare de bunuri a căror livrare în România ar fi scutită
conform art. 294 alin. (1) lit. h)-n);
b) achiziţia
intracomunitară de bunuri, efectuată în cadrul unei operaţiuni
triunghiulare, pentru care locul este în România în conformitate cu prevederile
art. 276 alin. (1), atunci când sunt îndeplinite următoarele
condiţii:
1. achiziţia de
bunuri este efectuată de către o persoană impozabilă,
denumită cumpărător revânzător, care nu este stabilită
în România, dar este înregistrată în scopuri de TVA în alt stat membru;
2. achiziţia de
bunuri este efectuată în scopul unei livrări ulterioare a bunurilor
respective în România, de către cumpărătorul revânzător
prevăzut la pct. 1;
3. bunurile astfel
achiziţionate de către cumpărătorul revânzător
prevăzut la pct. 1 sunt expediate sau transportate direct în România,
dintr-un alt stat membru decât cel în care cumpărătorul
revânzător este înregistrat în scopuri de TVA, către persoana
căreia urmează să îi efectueze livrarea ulterioară,
denumită beneficiarul livrării ulterioare;
4. beneficiarul
livrării ulterioare este o altă persoană impozabilă sau o
persoană juridică neimpozabilă, înregistrată în scopuri de
TVA în România;
5. beneficiarul
livrării ulterioare a fost desemnat în conformitate cu art. 307 alin. (4)
ca persoană obligată la plata taxei pentru livrarea efectuată de
cumpărătorul revânzător prevăzut la pct. 1;
c) achiziţiile
intracomunitare de bunuri second-hand, opere de artă, obiecte de
colecţie şi de antichităţi, în sensul prevederilor art.
312, atunci când vânzătorul este o persoană impozabilă
revânzătoare, care acţionează în această calitate, iar
bunurile au fost taxate în statul membru de unde sunt furnizate, conform
regimului special pentru intermediarii persoane impozabile, în sensul art. 313 şi
326 din Directiva 112, sau vânzătorul este organizator de vânzări
prin licitaţie publică, care acţionează în această
calitate, iar bunurile au fost taxate în statul membru furnizor, conform
regimului special, în sensul art. 333 din Directiva 112;
d) achiziţia
intracomunitară de bunuri care urmează unei livrări de bunuri
aflate în regim vamal suspensiv sau sub o procedură de tranzit intern,
dacă pe teritoriul României se încheie aceste regimuri sau această
procedură pentru respectivele bunuri.
(9) Operaţiunile
impozabile pot fi:
a) operaţiuni taxabile, pentru care se
aplică cotele prevăzute la art. 291;
b) operaţiuni
scutite de taxă cu drept de deducere, pentru care nu se datorează
taxa, dar este permisă deducerea taxei datorate sau achitate pentru
achiziţii. În prezentul titlu aceste operaţiuni sunt prevăzute
la art. 294-296;
c) operaţiuni
scutite de taxă fără drept de deducere, pentru care nu se
datorează taxa şi nu este permisă deducerea taxei datorate sau
achitate pentru achiziţii. În prezentul titlu aceste operaţiuni sunt
prevăzute la art. 292;
d) importuri şi
achiziţii intracomunitare, scutite de taxă, conform art. 293;
e) operaţiuni
prevăzute la lit. a)-c), care sunt scutite fără drept de
deducere, fiind efectuate de întreprinderile mici care aplică regimul special
de scutire prevăzut la art. 310, pentru care nu se datorează taxa
şi nu este permisă deducerea taxei datorate sau achitate pentru
achiziţii.
CAP. III
Persoane impozabile
ART. 269
Persoane impozabile
şi activitatea economică
(1) Este
considerată persoană impozabilă orice persoană care
desfăşoară, de o manieră independentă şi
indiferent de loc, activităţi economice de natura celor
prevăzute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei
activităţi.
(2) În sensul prezentului
titlu, activităţile economice cuprind activităţile
producătorilor, comercianţilor sau prestatorilor de servicii,
inclusiv activităţile extractive, agricole şi
activităţile profesiilor liberale sau asimilate acestora. De asemenea
constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau
necorporale în scopul obţinerii de venituri cu caracter de continuitate.
(3) Situaţiile în
care persoanele fizice care efectuează livrări de bunuri imobile
devin persoane impozabile se prevăd prin normele metodologice.
(4) Nu
acţionează de o manieră independentă angajaţii sau
oricare alte persoane legate de angajator printr-un contract individual de
muncă sau prin orice alte instrumente juridice care creează un raport
angajator/angajat în ceea ce priveşte condiţiile de muncă,
remunerarea sau alte obligaţii ale angajatorului.
(5) Instituţiile
publice şi organismele internaţionale de drept public nu sunt
persoane impozabile pentru activităţile care sunt
desfăşurate în calitate de autorităţi publice, chiar
dacă pentru desfăşurarea acestor activităţi se percep
cotizaţii, onorarii, redevenţe, taxe sau alte plăţi, cu
excepţia acelor activităţi care ar produce distorsiuni
concurenţiale dacă instituţiile publice şi organismele
internaţionale de drept public ar fi tratate ca persoane neimpozabile,
precum şi a celor prevăzute la alin. (6) şi (7). În sensul
prezentului articol, prin organisme internaţionale de drept public se
înţelege organizaţiile internaţionale interguvernamentale,
constituite de către state care sunt părţi la acestea, în baza
unor tratate sau a altor instrumente juridice specifice dreptului
internaţional public şi care funcţionează conform actelor
lor constitutive, statutelor lor sau altor documente care emană de la
acestea, fiind guvernate de normele dreptului internaţional public şi
nu de dreptul intern al vreunui stat.
(6) Instituţiile
publice şi organismele internaţionale de drept public prevăzute
la alin. (5) sunt persoane impozabile pentru activităţile
desfăşurate în calitate de autorităţi publice, dar care
sunt scutite de taxă, conform art. 292.
(7) Instituţiile
publice şi organismele internaţionale de drept public prevăzute
la alin. (5) sunt, de asemenea, persoane impozabile pentru următoarele
activităţi:
a) telecomunicaţii;
b) furnizarea de
apă, gaze, energie electrică, energie termică, agent frigorific
şi altele de aceeaşi natură;
c) transport de bunuri
şi de persoane;
d) servicii prestate
în porturi şi aeroporturi;
e) livrarea de bunuri
noi, produse pentru vânzare;
f) activitatea
târgurilor şi expoziţiilor comerciale;
g) depozitarea;
h)
activităţile organismelor de publicitate comercială;
i)
activităţile agenţiilor de călătorie;
j)
activităţile magazinelor pentru personal, cantine, restaurante
şi alte localuri asemănătoare;
k) operaţiunile
posturilor publice de radio şi televiziune;
l) operaţiunile
agenţiilor agricole de intervenţie efectuate asupra produselor
agricole şi în temeiul regulamentelor privind organizarea comună a
pieţei respectivelor produse.
(8) Prin excepţie
de la prevederile alin. (1), orice persoană care efectuează ocazional
o livrare intracomunitară de mijloace de transport noi va fi
considerată persoană impozabilă pentru orice astfel de livrare.
(9) În condiţiile
şi în limitele prevăzute în normele metodologice, este considerat
drept grup fiscal unic un grup de persoane impozabile stabilite în România
care, independente fiind din punct de vedere juridic, sunt în relaţii
strânse una cu alta din punct de vedere organizatoric, financiar şi
economic.
(10) Orice asociat sau
partener al unei asocieri ori organizaţii fără personalitate
juridică este considerat persoană impozabilă separată
pentru acele activităţi economice care nu sunt desfăşurate
în numele asocierii sau organizaţiei respective.
(11) Asocierile în
participaţiune nu dau naştere unei persoane impozabile separate.
Asocierile de tip joint venture, consortium sau alte forme de asociere în
scopuri comerciale, care nu au personalitate juridică şi sunt
constituite în temeiul legii, indiferent dacă sunt tratate sau nu drept
asocieri în participaţiune, nu dau naştere unei persoane impozabile
separate.
CAP. IV
Operaţiuni
cuprinse în sfera de aplicare a taxei
ART. 270
Livrarea de bunuri
(1) Este
considerată livrare de bunuri transferul dreptului de a dispune de bunuri
ca şi un proprietar.
(2) Se consideră
că o persoană impozabilă, care acţionează în nume
propriu, dar în contul altei persoane, în calitate de intermediar, într-o livrare
de bunuri, a achiziţionat şi livrat bunurile respective ea
însăşi, în condiţiile stabilite prin normele metodologice.
(3) Următoarele
operaţiuni sunt considerate, de asemenea, livrări de bunuri, în
sensul alin. (1):
a) predarea
efectivă a bunurilor către o altă persoană, ca urmare a
unui contract care prevede că plata se efectuează în rate sau a
oricărui alt tip de contract care prevede că proprietatea este
atribuită cel mai târziu în momentul plăţii ultimei sume
scadente, cu excepţia contractelor de leasing;
b) transferul
dreptului de proprietate asupra bunurilor, în urma executării silite;
c) trecerea în
domeniul public a unor bunuri din patrimoniul persoanelor impozabile, în
condiţiile prevăzute de legislaţia referitoare la proprietatea
publică şi regimul juridic al acesteia, în schimbul unei
despăgubiri.
(4) Sunt asimilate
livrărilor de bunuri efectuate cu plată următoarele
operaţiuni:
a) preluarea de
către o persoană impozabilă a bunurilor mobile
achiziţionate sau produse de către aceasta pentru a fi utilizate în
scopuri care nu au legătură cu activitatea economică
desfăşurată, dacă taxa aferentă bunurilor respective
sau părţilor lor componente a fost dedusă total sau
parţial;
b) preluarea de
către o persoană impozabilă a bunurilor mobile
achiziţionate sau produse de către aceasta pentru a fi puse la
dispoziţia altor persoane în mod gratuit, dacă taxa aferentă
bunurilor respective sau părţilor lor componente a fost dedusă
total sau parţial;
c) preluarea de
către o persoană impozabilă de bunuri mobile corporale
achiziţionate sau produse de către aceasta, altele decât bunurile de
capital prevăzute la art. 305 alin. (1) lit. a), pentru a fi utilizate în
scopul unor operaţiuni care nu dau drept integral de deducere, dacă taxa
aferentă bunurilor respective a fost dedusă total sau parţial la
data achiziţiei.
(5) Orice distribuire
de bunuri din activele unei persoane impozabile către asociaţii sau
acţionarii săi, inclusiv o distribuire de bunuri legată de
lichidarea sau de dizolvarea fără lichidare a persoanei impozabile,
cu excepţia transferului prevăzut la alin. (7), constituie livrare de
bunuri efectuată cu plată, dacă taxa aferentă bunurilor
respective sau părţilor lor componente a fost dedusă total sau
parţial.
(6) În cazul a
două sau mai multe transferuri succesive ale dreptului de proprietate
asupra unui bun, fiecare tranzacţie este considerată o livrare
separată a bunului.
(7) Transferul tuturor
activelor sau al unei părţi a acestora, efectuat cu ocazia transferului
de active sau, după caz, şi de pasive, realizat ca urmare a altor
operaţiuni decât divizarea sau fuziunea, precum vânzarea sau aportul în
natură la capitalul unei societăţi, nu constituie livrare de
bunuri dacă primitorul activelor este o persoană impozabilă
stabilită în România în sensul art. 266 alin. (2), în condiţiile
stabilite prin normele metodologice. Transferul tuturor activelor sau al unei
părţi a acestora, efectuat cu ocazia divizării sau fuziunii, nu
constituie livrare de bunuri dacă primitorul activelor este o
persoană impozabilă stabilită în România în sensul art. 266
alin. (2). Atât în cazul transferului tuturor activelor sau al unei
părţi a acestora, efectuat cu ocazia transferului de active sau,
după caz, şi de pasive, realizat ca urmare a altor operaţiuni
decât divizarea sau fuziunea, cât şi în cazul transferului tuturor
activelor sau al unei părţi a acestora efectuat cu ocazia
divizării sau fuziunii, primitorul activelor este considerat a fi
succesorul cedentului în ceea ce priveşte ajustarea dreptului de deducere
prevăzută de lege.
(8) Nu constituie
livrare de bunuri, în sensul alin. (1):
a) bunurile acordate
gratuit din rezerva de stat ca ajutoare umanitare externe sau interne;
b) acordarea în mod
gratuit de bunuri în scop de reclamă sau în scopul stimulării
vânzărilor sau, mai general, în scopuri legate de desfăşurarea
activităţii economice, în condiţiile stabilite prin normele
metodologice;
c) acordarea de bunuri
de mică valoare, în mod gratuit, în cadrul acţiunilor de
sponsorizare, de mecenat, de protocol/reprezentare, în condiţiile
stabilite prin normele metodologice.
(9) Livrarea
intracomunitară reprezintă o livrare de bunuri, în înţelesul
alin. (1), care sunt expediate sau transportate dintr-un stat membru în alt
stat membru de către furnizor sau de persoana către care se
efectuează livrarea ori de altă persoană în contul acestora.
(10) Este asimilat cu
livrarea intracomunitară cu plată transferul de către o
persoană impozabilă de bunuri aparţinând activităţii
sale economice din România într-un alt stat membru, cu excepţia
nontransferurilor prevăzute la alin. (12).
(11) Transferul
prevăzut la alin. (10) reprezintă expedierea sau transportul
oricăror bunuri mobile corporale din România către alt stat membru,
de persoana impozabilă sau de altă persoană în contul său,
pentru a fi utilizate în scopul desfăşurării
activităţii sale economice.
(12) În sensul
prezentului titlu, nontransferul reprezintă expedierea sau transportul
unui bun din România în alt stat membru, de persoana impozabilă sau de
altă persoană în contul său, pentru a fi utilizat în scopul
uneia dintre următoarele operaţiuni:
a) livrarea bunului
respectiv realizată de persoana impozabilă pe teritoriul statului
membru de destinaţie a bunului expediat sau transportat în condiţiile
prevăzute la art. 275 alin. (5) şi (6) privind vânzarea la
distanţă;
b) livrarea bunului
respectiv, realizată de persoana impozabilă pe teritoriul statului
membru de destinaţie a bunului expediat sau transportat, în
condiţiile prevăzute la art. 275 alin. (1) lit. b) privind
livrările cu instalare sau asamblare, efectuate de către furnizor sau
în numele acestuia;
c) livrarea bunului
respectiv, realizată de persoana impozabilă la bordul navelor,
aeronavelor sau trenurilor, pe parcursul transportului de persoane efectuat în
teritoriul Uniunii Europene, în condiţiile prevăzute la art. 275
alin. (1) lit. d);
d) livrarea bunului
respectiv, realizată de persoana impozabilă, în condiţiile
prevăzute la art. 294 alin. (2) cu privire la livrările
intracomunitare scutite, la art. 294 alin. (1) lit. a) şi b) cu privire la
scutirile pentru livrările la export şi la art. 294 alin. (1) lit.
h), i), j), l) şi n) cu privire la scutirile pentru livrările
destinate navelor, aeronavelor, misiunilor diplomatice şi oficiilor
consulare, precum şi organizaţiilor internaţionale şi
forţelor NATO;
e) livrarea de gaz
printr-un sistem de gaze naturale situat pe teritoriul Uniunii Europene sau
prin orice reţea conectată la un astfel de sistem, livrarea de
electricitate, livrarea de energie termică sau agent frigorific prin
intermediul reţelelor de încălzire sau de răcire, în
conformitate cu condiţiile prevăzute la art. 275 alin. (1) lit. e)
şi f) privind locul livrării acestor bunuri;
f) prestarea de
servicii în beneficiul persoanei impozabile, care implică evaluarea
bunurilor mobile corporale sau lucrări asupra bunurilor mobile corporale
efectuate în statul membru în care se termină expedierea ori transportul
bunului, cu condiţia ca bunurile, după prelucrare, să fie
reexpediate persoanei impozabile din România de la care fuseseră expediate
sau transportate iniţial;
g) utilizarea
temporară a bunului respectiv pe teritoriul statului membru de
destinaţie a bunului expediat sau transportat, în scopul prestării de
servicii în statul membru de destinaţie, de către persoana
impozabilă stabilită în România;
h) utilizarea
temporară a bunului respectiv, pentru o perioadă care nu
depăşeşte 24 de luni, pe teritoriul unui alt stat membru, în
condiţiile în care importul aceluiaşi bun dintr-un stat terţ, în
vederea utilizării temporare, ar beneficia de regimul vamal de admitere
temporară cu exonerare totală de drepturi de import.
(13) În cazul în care
nu mai este îndeplinită una dintre condiţiile prevăzute la alin.
(12), expedierea sau transportul bunului respectiv este considerat ca un
transfer din România în alt stat membru. În acest caz, transferul se
consideră efectuat în momentul în care condiţia nu mai este îndeplinită.
(14) Prin ordin al
ministrului finanţelor publice se pot introduce măsuri de
simplificare cu privire la aplicarea alin. (10)-(13).
ART. 271
Prestarea de servicii
(1) Se consideră
prestare de servicii orice operaţiune care nu constituie livrare de bunuri,
aşa cum este definită la art. 270.
(2) Atunci când o
persoană impozabilă care acţionează în nume propriu, dar în
contul altei persoane, ia parte la o prestare de servicii, se consideră
că a primit şi a prestat ea însăşi serviciile respective.
(3) Prestările de
servicii cuprind operaţiuni cum sunt:
a) închirierea de
bunuri sau transmiterea folosinţei bunurilor în cadrul unui contract de
leasing;
b) cesiunea bunurilor
necorporale, indiferent dacă acestea fac sau nu obiectul unui drept de proprietate,
cum sunt: transferul şi/sau cesiunea drepturilor de autor, brevetelor,
licenţelor, mărcilor comerciale şi a altor drepturi similare;
c) angajamentul de a
nu desfăşura o activitate economică, de a nu concura cu
altă persoană sau de a tolera o acţiune ori o situaţie;
d) prestările de
servicii efectuate pe baza unui ordin emis de/sau în numele unei
autorităţi publice sau potrivit legii;
e) servicii de
intermediere efectuate de persoane care acţionează în numele şi
în contul altei persoane, atunci când intervin într-o livrare de bunuri sau o
prestare de servicii.
(4) Sunt asimilate
prestării de servicii efectuate cu plată următoarele:
a) utilizarea
bunurilor, altele decât bunurile de capital, care fac parte din activele
folosite în cadrul activităţii economice a persoanei impozabile în
folosul propriu sau de către personalul acesteia ori pentru a fi puse la
dispoziţie, în vederea utilizării în mod gratuit, altor persoane,
pentru alte scopuri decât desfăşurarea activităţii sale economice,
dacă taxa pentru bunurile respective a fost dedusă total sau
parţial, cu excepţia bunurilor a căror achiziţie face
obiectul limitării la 50% a dreptului de deducere potrivit prevederilor
art. 298;
b) serviciile prestate
în mod gratuit de către o persoană impozabilă pentru uzul
propriu sau al personalului acesteia ori pentru uzul altor persoane, pentru
alte scopuri decât desfăşurarea activităţii sale economice.
(5) Nu constituie
prestare de servicii efectuată cu plată în sensul alin. (4), fără
a se limita la acestea, operaţiuni precum:
a) utilizarea
bunurilor care fac parte din activele folosite în cadrul activităţii
economice a persoanei impozabile sau prestarea de servicii în mod gratuit, în
cadrul acţiunilor de sponsorizare, mecenat sau protocol, în
condiţiile stabilite prin normele metodologice;
b) serviciile prestate
în mod gratuit în scop de reclamă sau în scopul stimulării
vânzărilor sau, mai general, în scopuri legate de desfăşurarea
activităţii economice, în condiţiile stabilite prin normele
metodologice;
c) serviciile prestate
în mod gratuit în cadrul perioadei de garanţie de către persoana care
a efectuat iniţial livrarea de bunuri sau prestarea de servicii.
(6) Prevederile art.
270 alin. (5) şi (7) se aplică în mod corespunzător şi
prestărilor de servicii.
ART. 272
Schimbul de bunuri sau
servicii
În cazul unei
operaţiuni care implică o livrare de bunuri şi/sau o prestare de
servicii în schimbul unei livrări de bunuri şi/sau prestări de
servicii, fiecare persoană impozabilă se consideră că a
efectuat o livrare de bunuri şi/sau o prestare de servicii cu plată.
ART. 273
Achiziţiile
intracomunitare de bunuri
(1) Se consideră
achiziţie intracomunitară de bunuri obţinerea dreptului de a
dispune, ca şi un proprietar, de bunuri mobile corporale expediate sau
transportate la destinaţia indicată de cumpărător, de
către furnizor, de către cumpărător sau de către
altă persoană, în contul furnizorului sau al
cumpărătorului, către un stat membru, altul decât cel de plecare
a transportului sau de expediere a bunurilor.
(2) Sunt asimilate
unei achiziţii intracomunitare cu plată următoarele:
a) utilizarea în
România, de către o persoană impozabilă, în scopul
desfăşurării activităţii economice proprii, a unor
bunuri transportate sau expediate de aceasta sau de altă persoană, în
numele acesteia, din statul membru pe teritoriul căruia aceste bunuri au
fost produse, extrase, achiziţionate, dobândite ori importate de
către aceasta, dacă transportul sau expedierea acestor bunuri, în
cazul în care ar fi fost efectuat din România în alt stat membru, ar fi fost
tratat ca transfer de bunuri în alt stat membru, în conformitate cu prevederile
art. 270 alin. (10) şi (11);
b) preluarea de
către forţele armatei române, pentru uzul acestora sau pentru
personalul civil din cadrul forţelor armate, de bunuri pe care le-au
dobândit în alt stat membru, care este parte a Tratatului Atlanticului de Nord,
semnat la Washington la 4 aprilie 1949, şi la a căror achiziţie
nu s-au aplicat regulile generale de impozitare din acel stat membru în
situaţia în care importul bunurilor respective nu a putut beneficia de
scutirea prevăzută la art. 293 alin. (1) lit. h).
(3) Se consideră,
de asemenea, că este efectuată cu plată achiziţia intracomunitară
de bunuri a căror livrare, dacă ar fi fost realizată în România,
ar fi fost tratată drept o livrare de bunuri efectuată cu plată.
(4) Este
asimilată unei achiziţii intracomunitare şi achiziţionarea
de către o persoană juridică neimpozabilă a unor bunuri
importate de acea persoană în Uniunea Europeană şi transportate
sau expediate într-un alt stat membru decât cel în care s-a efectuat importul.
Persoana juridică neimpozabilă va beneficia de rambursarea taxei plătite
în România pentru importul bunurilor, dacă dovedeşte că
achiziţia sa intracomunitară a fost supusă taxei în statul
membru de destinaţie a bunurilor expediate sau transportate.
(5) Prin ordin al
ministrului finanţelor publice se pot reglementa măsuri de
simplificare cu privire la aplicarea prevederilor alin. (2) lit. a).
ART. 274
Importul de bunuri
Importul de bunuri
reprezintă:
a) intrarea pe
teritoriul Uniunii Europene de bunuri care nu se află în liberă
circulaţie în înţelesul art. 29 din Tratatul privind funcţionarea
Uniunii Europene;
b) pe lângă
operaţiunile prevăzute la lit. a), intrarea în Uniunea Europeană
a bunurilor care se află în liberă circulaţie, provenite
dintr-un teritoriu terţ, care face parte din teritoriul vamal al Uniunii
Europene.
CAP. V
Locul
operaţiunilor cuprinse în sfera de aplicare a taxei
ART. 275
Locul livrării de
bunuri
(1) Se consideră
a fi locul livrării de bunuri:
a) locul unde se
găsesc bunurile în momentul când începe expedierea sau transportul, în cazul
bunurilor care sunt expediate sau transportate de furnizor, de
cumpărător sau de un terţ. Dacă locul livrării,
stabilit conform prezentei prevederi, se situează în afara teritoriului
european, locul livrării realizate de către importator şi locul
oricărei livrări ulterioare se consideră în statul membru de
import al bunurilor, iar bunurile se consideră a fi transportate sau
expediate din statul membru de import;
b) locul unde se
efectuează instalarea sau montajul, de către furnizor ori de
către altă persoană în numele furnizorului, în cazul bunurilor
care fac obiectul unei instalări sau unui montaj;
c) locul unde se
găsesc bunurile atunci când sunt puse la dispoziţia
cumpărătorului, în cazul bunurilor care nu sunt expediate sau
transportate;
d) locul de plecare a
transportului de pasageri, în cazul în care livrările de bunuri sunt
efectuate la bordul unui vapor, avion sau tren, pentru partea din transportul
de pasageri efectuată în interiorul Uniunii Europene, dacă:
1. partea
transportului de pasageri efectuată în interiorul Uniunii Europene
reprezintă partea transportului, efectuată fără nicio
oprire în afara Uniunii Europene, între locul de plecare şi locul de
sosire ale transportului de pasageri;
2. locul de plecare a
transportului de pasageri reprezintă primul punct de îmbarcare a
pasagerilor în interiorul Uniunii Europene, eventual după o oprire în
afara Uniunii Europene;
3. locul de sosire a
transportului de pasageri reprezintă ultimul punct de debarcare
prevăzut în interiorul Uniunii Europene pentru pasagerii care s-au
îmbarcat în interiorul Uniunii Europene, eventual înainte de o oprire în afara
Uniunii Europene;
e) în cazul
livrării de gaz prin intermediul unui sistem de gaze naturale situat pe
teritoriul Uniunii Europene sau prin orice reţea conectată la un
astfel de sistem, al livrării de energie electrică ori al
livrării de energie termică sau agent frigorific prin intermediul
reţelelor de încălzire ori de răcire către un comerciant
persoană impozabilă, locul livrării se consideră a fi locul
în care acel comerciant persoană impozabilă îşi are sediul
activităţii economice sau un sediu fix pentru care se livrează
bunurile ori, în absenţa unui astfel de sediu, locul în care acesta are
domiciliul stabil sau reşedinţa sa obişnuită. Comerciantul
persoană impozabilă reprezintă persoana impozabilă a
cărei activitate principală, în ceea ce priveşte
cumpărările de gaz, de energie electrică şi de energie
termică sau agent frigorific, o reprezintă revânzarea de astfel de
produse şi al cărei consum propriu de astfel de produse este
neglijabil;
f) în cazul
livrării de gaz printr-un sistem de gaze naturale situat pe teritoriul
Uniunii Europene sau prin orice reţea conectată la un astfel de
sistem, al livrării de energie electrică ori al livrării de
energie termică sau agent frigorific prin intermediul reţelelor de
încălzire ori de răcire, în situaţia în care unei astfel de
livrări nu i se aplică lit. e), locul livrării reprezintă
locul în care cumpărătorul utilizează şi consumă
efectiv bunurile. Atunci când cumpărătorul nu consumă efectiv
gazul, energia electrică, energia termică sau agentul frigorific ori
le consumă doar parţial, se consideră că bunurile în
cauză neconsumate au fost utilizate şi consumate în locul în care
cumpărătorul îşi are sediul activităţii economice ori
un sediu fix pentru care se livrează bunurile. În absenţa unui astfel
de sediu, se consideră că acesta a utilizat şi a consumat
bunurile în locul în care îşi are domiciliul sau reşedinţa
obişnuită.
(2) Prin excepţie
de la prevederile alin. (1) lit. a), în cazul unei vânzări la
distanţă care se efectuează dintr-un stat membru spre România,
locul livrării se consideră în România dacă livrarea este
efectuată către un cumpărător persoană impozabilă
sau persoană juridică neimpozabilă, care beneficiază de
excepţia de la art. 268 alin. (4), sau către orice altă
persoană neimpozabilă şi dacă sunt îndeplinite
următoarele condiţii:
a) valoarea
totală a vânzărilor la distanţă al căror transport sau
expediere în România se realizează de către un furnizor, în anul
calendaristic în care are loc o anumită vânzare la distanţă,
inclusiv valoarea respectivei vânzări la distanţă, sau în anul
calendaristic precedent, depăşeşte plafonul pentru vânzări
la distanţă de 35.000 euro, al cărui echivalent în lei se
stabileşte prin normele metodologice; sau
b) furnizorul a optat
în statul membru din care se transportă bunurile pentru considerarea
vânzărilor sale la distanţă, care presupun transportul bunurilor
din acel stat membru în România, ca având loc în România.
(3) Locul
livrării este întotdeauna în România, în cazul vânzărilor la
distanţă de produse accizabile, efectuate dintr-un stat membru
către persoane neimpozabile din România, altele decât persoanele juridice
neimpozabile, fără să se aplice plafonul prevăzut la alin.
(2) lit. a).
(4) Excepţia
prevăzută la alin. (2) nu se aplică vânzărilor la
distanţă efectuate din alt stat membru în România:
a) de mijloace de
transport noi;
b) de bunuri instalate
sau asamblate de furnizor ori în numele acestuia;
c) de bunuri taxate în
statul membru de plecare, conform regimului special prevăzut la art. 313,
326 sau art. 333 din Directiva 112, privind bunurile second-hand, operele de
artă, obiectele de colecţie şi antichităţile, astfel
cum sunt definite la art. 312 alin. (1);
d) de gaz printr-un
sistem de gaze naturale situat pe teritoriul Uniunii Europene sau prin orice
reţea conectată la un astfel de sistem, de energie electrică, de
energie termică sau agent frigorific prin intermediul reţelelor de
încălzire ori de răcire;
e) de produse
accizabile, livrate către persoane impozabile şi persoane juridice
neimpozabile.
(5) Prin excepţie
de la prevederile alin. (1) lit. a), locul livrării pentru vânzările
la distanţă efectuate din România către alt stat membru se
consideră în acest alt stat membru, în cazul în care livrarea este
efectuată către o persoană care nu îi comunică furnizorului
un cod de înregistrare în scopuri de TVA, atribuit de statul membru în care se
încheie transportul sau expedierea, dacă sunt îndeplinite următoarele
condiţii:
a) valoarea
totală a vânzărilor la distanţă, efectuate de furnizor
şi care presupun transportul sau expedierea bunurilor din România
către un anumit stat membru, în anul calendaristic în care are loc o
anumită vânzare la distanţă, inclusiv valoarea respectivei
vânzări la distanţă, sau în anul calendaristic precedent,
depăşeşte plafonul pentru vânzări la distanţă, stabilit
conform legislaţiei privind taxa pe valoarea adăugată din statul
membru respectiv, astfel de vânzări având locul livrării în statul
respectiv; sau
b) furnizorul a optat
în România pentru considerarea tuturor vânzărilor sale la
distanţă, care presupun transportul bunurilor din România într-un
anumit stat membru, ca având loc în respectivul stat membru. Opţiunea se
exercită în condiţiile stabilite prin normele metodologice şi se
aplică tuturor vânzărilor la distanţă, efectuate către
respectivul stat membru, în anul calendaristic în care se exercită
opţiunea şi în următorii 2 ani calendaristici.
(6) În cazul
vânzărilor la distanţă de produse accizabile efectuate din
România către persoane neimpozabile din alt stat membru, altele decât
persoanele juridice neimpozabile, locul livrării este întotdeauna în
celălalt stat membru.
(7) Excepţia
prevăzută la alin. (5) nu se aplică vânzărilor la
distanţă efectuate din România către un alt stat membru:
a) de mijloace de
transport noi;
b) de bunuri instalate
sau asamblate de furnizor sau de altă persoană în numele acestuia;
c) de bunuri taxate în
România, conform regimului special pentru bunuri second-hand, opere de
artă, obiecte de colecţie şi antichităţi,
prevăzut la art. 312;
d) de gaz printr-un
sistem de gaze naturale situat pe teritoriul Uniunii Europene sau prin orice
reţea conectată la un astfel de sistem, de energie electrică, de
energie termică sau agent frigorific prin intermediul reţelelor de
încălzire ori de răcire;
e) de produse
accizabile, livrate către persoane juridice neimpozabile şi persoane
impozabile.
(8) În aplicarea alin.
(2)-(7), atunci când o vânzare la distanţă presupune expedierea sau
transportul bunurilor vândute dintr-un teritoriu terţ şi importul de
către furnizor într-un stat membru, altul decât statul membru în care se
expediază sau se transportă în vederea livrării acestora
către client, se va considera că bunurile au fost expediate sau
transportate din statul membru în care se efectuează importul.
ART. 276
Locul achiziţiei
intracomunitare de bunuri
(1) Locul
achiziţiei intracomunitare de bunuri se consideră a fi locul unde se
găsesc bunurile în momentul în care se încheie expedierea sau transportul
bunurilor.
(2) În cazul
achiziţiei intracomunitare de bunuri, prevăzută la art. 268
alin. (3) lit. a), dacă cumpărătorul îi comunică
furnizorului un cod de înregistrare în scopuri de TVA valabil, emis de
autorităţile unui stat membru, altul decât cel în care are loc
achiziţia intracomunitară, conform alin. (1), locul respectivei
achiziţii intracomunitare se consideră în statul membru care a emis
codul de înregistrare în scopuri de TVA.
(3) Dacă o
achiziţie intracomunitară a fost supusă la plata taxei în alt
stat membru, conform alin. (1), şi în România, conform alin. (2), baza de
impozitare se reduce în mod corespunzător în România.
(4) Prevederile alin.
(2) nu se aplică dacă cumpărătorul face dovada că
achiziţia intracomunitară a fost supusă la plata TVA în statul
membru în care are loc achiziţia intracomunitară, conform alin. (1).
(5) Prevederile alin.
(2) nu se aplică în cazul operaţiunilor triunghiulare, atunci când
cumpărătorul revânzător înregistrat în scopuri de TVA în România
în conformitate cu art. 316 face dovada că a efectuat o achiziţie
intracomunitară neimpozabilă pe teritoriul altui stat membru, în
condiţii similare celor prevăzute la art. 268 alin. (8) lit. b), în
vederea efectuării unei livrări ulterioare în acel alt stat membru.
Obligaţiile persoanelor implicate în operaţiuni triunghiulare sunt
prevăzute în normele metodologice.
ART. 277
Locul importului de
bunuri
(1) Locul importului
de bunuri se consideră pe teritoriul statului membru în care se află
bunurile când intră pe teritoriul european.
(2) Prin excepţie
de la prevederile alin. (1), atunci când bunurile la care se face referire la
art. 274 lit. a), care nu se află în liberă circulaţie, sunt
plasate, la intrarea în Uniunea Europeană, în unul dintre regimurile sau
situaţiile la care se face referire la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1-7,
locul importului pentru aceste bunuri se consideră a fi pe teritoriul
statului membru în care bunurile încetează să mai fie plasate în
astfel de regimuri sau situaţii.
(3) Atunci când
bunurile la care se face referire în art. 274 lit. b), care se află în
liberă circulaţie la intrarea în Uniunea Europeană, sunt în una
dintre situaţiile care le-ar permite, dacă ar fi fost importate în
Uniunea Europeană, în sensul art. 274 lit. a), să beneficieze de unul
dintre regimurile sau situaţiile prevăzute la art. 295 alin. (1) lit.
a) pct. 1-7 sau sunt sub o procedură de tranzit intern, locul importului
este considerat a fi statul membru pe teritoriul căruia se încheie aceste
regimuri sau această procedură.
ART. 278
Locul prestării
de servicii
(1) În vederea
aplicării regulilor referitoare la locul de prestare a serviciilor:
a) o persoană
impozabilă care desfăşoară şi activităţi sau
operaţiuni care nu sunt considerate impozabile în conformitate cu art. 268
alin. (1)-(4) este considerată persoană impozabilă pentru toate
serviciile care i-au fost prestate;
b) o persoană
juridică neimpozabilă care este înregistrată în scopuri de TVA
este considerată persoană impozabilă.
(2) Locul de prestare
a serviciilor către o persoană impozabilă care
acţionează ca atare este locul unde respectiva persoană care
primeşte serviciile îşi are stabilit sediul activităţii
sale economice. Dacă serviciile sunt furnizate către un sediu fix al
persoanei impozabile, aflat în alt loc decât cel în care persoana îşi are
sediul activităţii sale economice, locul de prestare a serviciilor
este locul unde se află respectivul sediu fix al persoanei care
primeşte serviciile. În absenţa unui astfel de loc sau sediu fix,
locul de prestare a serviciilor este locul unde persoana impozabilă care
primeşte aceste servicii îşi are domiciliul stabil sau
reşedinţa obişnuită.
(3) Locul de prestare
a serviciilor către o persoană neimpozabilă este locul unde
prestatorul îşi are stabilit sediul activităţii sale economice.
Dacă serviciile sunt prestate de la un sediu fix al prestatorului, aflat
în alt loc decât locul în care persoana impozabilă şi-a stabilit
sediul activităţii economice, locul de prestare a serviciilor este
locul unde se află respectivul sediu fix. În absenţa unui astfel de
loc sau sediu fix, locul de prestare a serviciilor este locul unde prestatorul
îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită.
(4) Prin excepţie
de la prevederile alin. (2) şi (3), pentru următoarele prestări
de servicii, locul prestării este considerat a fi:
a) locul unde sunt
situate bunurile imobile, pentru prestările de servicii efectuate în
legătură cu bunurile imobile, inclusiv serviciile prestate de
experţi şi agenţi imobiliari, de cazare în sectorul hotelier sau
în sectoare cu funcţie similară, precum tabere de vacanţă
sau locuri amenajate pentru camping, de acordare de drepturi de utilizare a
bunurilor imobile, pentru servicii de pregătire şi coordonare a
lucrărilor de construcţii, precum serviciile prestate de
arhitecţi şi de societăţile care asigură supravegherea
pe şantier;
b) locul unde se
efectuează transportul, în funcţie de distanţele parcurse, în
cazul serviciilor de transport de călători;
c) locul
prestării efective, pentru serviciile de restaurant şi catering, cu
excepţia celor prestate efectiv la bordul navelor, al aeronavelor sau al
trenurilor pe parcursul unei părţi a unei operaţiuni de
transport de călători efectuate în cadrul Uniunii Europene;
d) locul unde mijlocul
de transport este pus efectiv la dispoziţia clientului, în cazul închirierii
pe termen scurt a unui mijloc de transport. Prin termen scurt se înţelege
posesia sau utilizarea continuă a mijlocului de transport pe o
perioadă de maximum 30 de zile şi, în cazul ambarcaţiunilor
maritime, pe o perioadă de maximum 90 de zile;
e) locul de plecare a
transportului de călători, pentru serviciile de restaurant şi
catering furnizate efectiv la bordul navelor, al aeronavelor sau al trenurilor
în timpul unei părţi a unei operaţiuni de transport de călători
efectuată în Uniunea Europeană. Parte a unei operaţiuni de
transport de călători efectuată în Uniunea Europeană
înseamnă acea parte a operaţiunii efectuate, fără
escală în afara Uniunii Europene, între punctul de plecare şi punctul
de sosire al transportului de călători. Punctul de plecare a unui
transport de călători înseamnă primul punct stabilit pentru
îmbarcarea călătorilor în interiorul Uniunii Europene, dacă este
cazul, după o oprire în afara Uniunii Europene. Punctul de sosire a unui
transport de călători înseamnă ultimul punct stabilit pentru
debarcarea în interiorul Uniunii Europene a călătorilor care s-au
îmbarcat în Uniunea Europeană, dacă este cazul înaintea unei opriri
în afara Uniunii Europene. În cazul unei călătorii dus-întors,
traseul de retur este considerat o operaţiune de transport separată.
(5) Prin excepţie
de la prevederile alin. (3), locul următoarelor servicii este considerat a
fi:
a) locul în care este
efectuată operaţiunea principală în conformitate cu prevederile
prezentului titlu, în cazul serviciilor prestate de un intermediar care
acţionează în numele şi în contul altei persoane şi
beneficiarul este o persoană neimpozabilă;
b) locul unde are loc
transportul, proporţional cu distanţele parcurse, în cazul
serviciilor de transport de bunuri, altul decât transportul intracomunitar de
bunuri, către persoane neimpozabile;
c) locul de plecare a
unui transport intracomunitar de bunuri, pentru serviciile de transport
intracomunitar de bunuri prestate către persoane neimpozabile. Prin
transport intracomunitar de bunuri se înţelege orice transport de bunuri
al cărui loc de plecare şi loc de sosire sunt situate pe teritoriile
a două state membre diferite. Loc de plecare înseamnă locul unde
începe efectiv transportul de bunuri, indiferent de distanţele parcurse pentru
a ajunge la locul unde se găsesc bunurile, iar loc de sosire înseamnă
locul unde se încheie efectiv transportul de bunuri;
d) locul în care se
prestează efectiv serviciile către persoane neimpozabile, în cazul
următoarelor:
1. servicii constând
în activităţi accesorii transportului, precum încărcarea,
descărcarea, manipularea şi servicii similare acestora;
2. servicii constând
în lucrări asupra bunurilor mobile corporale;
3. evaluări ale
bunurilor mobile corporale;
e) locul unde beneficiarul
este stabilit sau îşi are domiciliul stabil ori reşedinţa
obişnuită, dacă respectivul beneficiar este o persoană
neimpozabilă care este stabilită sau îşi are domiciliul stabil
sau reşedinţa obişnuită în afara Uniunii Europene, în cazul
următoarelor servicii:
1. închirierea
bunurilor mobile corporale, cu excepţia tuturor mijloacelor de transport;
2. operaţiunile
de leasing având ca obiect utilizarea bunurilor mobile corporale, cu
excepţia tuturor mijloacelor de transport;
3. transferul
şi/sau cesiunea drepturilor de autor, brevetelor, licenţelor,
mărcilor comerciale şi a altor drepturi similare;
4. serviciile de
publicitate;
5. serviciile
consultanţilor, inginerilor, juriştilor şi avocaţilor,
contabililor şi experţilor contabili, ale birourilor de studii
şi alte servicii similare, precum şi prelucrarea de date şi
furnizarea de informaţii;
6. operaţiunile
de natură financiar-bancară şi de asigurări, inclusiv
reasigurări, cu excepţia închirierii de seifuri;
7. punerea la dispoziţie
de personal;
8. acordarea accesului
la un sistem de gaze naturale situat pe teritoriul Uniunii Europene sau la o
reţea conectată la un astfel de sistem, la reţeaua de energie
electrică ori la reţelele de încălzire sau de răcire,
transportul şi distribuţia prin intermediul acestor sisteme ori
reţele, precum şi alte prestări de servicii legate direct de
acestea;
9. obligaţia de a
se abţine de la realizarea sau exercitarea, total sau parţial, a unei
activităţi economice sau a unui drept prevăzut la prezenta
literă;
f) locul în care
activităţile se desfăşoară efectiv, în cazul
serviciilor principale şi auxiliare legate de activităţi
culturale, artistice, sportive, ştiinţifice, educaţionale, de
divertisment sau de activităţi similare, cum ar fi târgurile şi
expoziţiile, inclusiv în cazul serviciilor prestate de organizatorii
acestor activităţi, prestate către persoane neimpozabile;
g) locul de
închiriere, cu excepţia închirierii pe termen scurt a unui mijloc de
transport unei persoane neimpozabile, este locul în care clientul este
stabilit, îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa
obişnuită. Prin închiriere se înţeleg inclusiv serviciile de
leasing de mijloace de transport. Prin excepţie, locul de închiriere a
unei ambarcaţiuni de agrement unei persoane neimpozabile, cu excepţia
închirierii pe termen scurt, este locul unde ambarcaţiunea de agrement
este pusă efectiv la dispoziţia clientului, în cazul în care
serviciul respectiv este prestat efectiv de către prestator din locul în
care este situat sediul activităţii sale economice sau sediul
său fix. Prin termen scurt se înţelege deţinerea sau utilizarea
continuă a mijlocului de transport pe o perioadă de maximum 30 de
zile şi, în cazul ambarcaţiunilor maritime, pe o perioadă de
maximum 90 de zile;
h) locul unde
beneficiarul este stabilit, îşi are domiciliul stabil sau
reşedinţa obişnuită, în cazul următoarelor servicii
prestate către o persoană neimpozabilă:
1. serviciile de
telecomunicaţii;
2. serviciile de
radiodifuziune şi televiziune;
3. serviciile
furnizate pe cale electronică.
(6) Prin excepţie
de la prevederile alin. (2), locul următoarelor servicii este considerat a
fi:
a) în România, pentru
serviciile constând în activităţi accesorii transportului, precum
încărcarea, descărcarea, manipularea şi servicii similare
acestora, servicii constând în lucrări asupra bunurilor mobile corporale
şi evaluări ale bunurilor mobile corporale, servicii de transport de
bunuri efectuate în România, când aceste servicii sunt prestate către o
persoană impozabilă nestabilită pe teritoriul Uniunii Europene,
dacă utilizarea şi exploatarea efectivă a serviciilor au loc în
România;
b) locul în care
evenimentele se desfăşoară efectiv, pentru serviciile legate de
acordarea accesului la evenimente culturale, artistice, sportive,
ştiinţifice, educaţionale, de divertisment sau alte evenimente
similare, cum ar fi târgurile şi expoziţiile, precum şi pentru
serviciile auxiliare legate de acordarea acestui acces, prestate unei persoane
impozabile.
(7) Prin excepţie
de la prevederile alin. (2), pentru serviciile de transport de bunuri efectuate
în afara Uniunii Europene, când aceste servicii sunt prestate către o
persoană impozabilă stabilită în România, locul prestării
se consideră a fi în afara Uniunii Europene, dacă utilizarea şi
exploatarea efectivă a serviciilor au loc în afara Uniunii Europene. În
aplicarea prezentului alineat, serviciile de transport de bunuri efectuate în
afara Uniunii Europene sunt serviciile de transport ale cărui punct de
plecare şi punct de sosire se află în afara Uniunii Europene, acestea
fiind considerate efectiv utilizate şi exploatate în afara Uniunii
Europene.
ART. 279
Locul
operaţiunilor legate de podul de frontieră peste fluviul Dunărea
între Calafat şi Vidin
(1) Prin excepţie
de la prevederile art. 275-278 pentru operaţiunile legate de podul de
frontieră peste fluviul Dunărea între Calafat şi Vidin se
aplică prevederile alin. (2) şi (3).
(2) Pentru a determina
locul operaţiunilor impozabile în ceea ce priveşte întreţinerea
sau repararea podului de frontieră, frontiera teritorială este
considerată ca fiind la mijlocul podului, pentru livrările de bunuri,
prestările de servicii, achiziţiile intracomunitare şi
importurile de bunuri, destinate întreţinerii sau reparării podului.
(3) Pentru a determina
locul operaţiunii impozabile în ceea ce priveşte perceperea taxei de
trecere a podului se consideră toată lungimea podului ca fiind:
a) parte a
teritoriului României, pentru călătoriile dinspre România spre
Bulgaria;
b) parte a
teritoriului Bulgariei, pentru călătoriile dinspre Bulgaria spre
România.
CAP. VI
Faptul generator
şi exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată
ART. 280
Faptul generator
şi exigibilitatea - definiţii
(1) Faptul generator
reprezintă faptul prin care sunt realizate condiţiile legale necesare
pentru exigibilitatea taxei.
(2) Exigibilitatea
taxei reprezintă data la care autoritatea fiscală devine
îndreptăţită, în baza legii, să solicite plata de către
persoanele obligate la plata taxei, chiar dacă plata acestei taxe poate fi
amânată.
(3) Exigibilitatea
plăţii taxei reprezintă data la care o persoană are
obligaţia de a plăti taxa la bugetul statului, conform prevederilor
art. 326 alin. (1).
(4) Regimul de
impozitare aplicabil pentru operaţiunile impozabile este regimul în
vigoare la data la care intervine faptul generator, cu excepţia cazurilor
prevăzute la art. 282 alin. (2), pentru care se aplică regimul de
impozitare în vigoare la data exigibilităţii taxei.
(5) În cazul
operaţiunilor pentru care se aplică sistemul de TVA la încasare
prevăzut la art. 282 alin. (3), regimul de impozitare aplicabil este
regimul în vigoare la data la care intervine faptul generator, cu excepţia
situaţiilor în care se emite o factură sau se încasează un
avans, înainte de data la care intervine faptul generator. În aceste
situaţii se aplică regimul de impozitare în vigoare la data emiterii
facturii sau la data încasării avansului, după caz.
(6) În cazul schimbării
regimului de impozitare se procedează la regularizare pentru a se aplica
regimul de impozitare în vigoare la data livrării de bunuri sau
prestării de servicii pentru cazurile prevăzute la art. 282 alin. (2)
lit. a), numai dacă factura este emisă pentru contravaloarea
parţială a livrării de bunuri ori a prestării de servicii,
şi la art. 282 alin. (2) lit. b), dacă a fost încasat un avans pentru
valoarea parţială a livrării de bunuri sau a prestării de
servicii, mai puţin în cazul operaţiunilor pentru care se aplică
sistemul TVA la încasare, pentru care se aplică regulile stabilite la art.
282 alin. (7). Prin excepţie, micile întreprinderi prevăzute la art.
310, care se înregistrează în scopuri de TVA conform art. 316, procedează
la regularizare în vederea aplicării regimului de impozitare în vigoare la
data livrării de bunuri sau prestării de servicii în cazurile
prevăzute la art. 282 alin. (2) lit. a) şi b), pentru facturile emise
şi/sau avansurile care au fost încasate, înainte de înregistrarea în scopuri
de TVA, pentru contravaloarea parţială sau integrală a
livrării de bunuri ori a prestării de servicii.
(7) Prin excepţie
de la prevederile alin. (4)-(6), în cazul modificărilor de cote se
aplică prevederile art. 291 alin. (4) şi (6), iar pentru operaţiunile
prevăzute la art. 331 regimul aplicabil este cel de la data la care
intervine exigibilitatea taxei conform art. 282 alin. (1) şi (2).
ART. 281
Faptul generator
pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii
(1) Faptul generator
intervine la data livrării bunurilor sau la data prestării
serviciilor, cu excepţiile prevăzute în prezentul capitol.
(2) Pentru bunurile
livrate în baza unui contract de consignaţie se consideră că
livrarea bunurilor de la consignant la consignatar are loc la data la care
bunurile sunt livrate de consignatar clienţilor săi.
(3) Pentru bunurile
transmise în vederea testării sau verificării
conformităţii, se consideră că livrarea bunurilor are loc
la data acceptării bunurilor de către beneficiar.
(4) Pentru stocurile
la dispoziţia clientului se consideră că livrarea bunurilor are
loc la data la care clientul retrage bunurile din stoc în vederea
utilizării, în principal pentru activitatea de producţie.
(5) Prin normele
metodologice sunt definite contractele de consignaţie, stocurile la
dispoziţia clientului, bunurile livrate în vederea testării sau a
verificării conformităţii.
(6) Pentru
livrările de bunuri corporale, inclusiv de bunuri imobile, data
livrării este data la care intervine transferul dreptului de a dispune de
bunuri ca un proprietar. Prin excepţie, în cazul contractelor care
prevăd că plata se efectuează în rate sau al oricărui alt
tip de contract care prevede că proprietatea este atribuită cel mai
târziu în momentul plăţii ultimei sume scadente, cu excepţia
contractelor de leasing, data livrării este data la care bunul este predat
beneficiarului.
(7) Prestările de
servicii care determină decontări sau plăţi succesive, cum
sunt serviciile de construcţii-montaj, consultanţă, cercetare,
expertiză şi alte servicii similare, sunt considerate efectuate la
data la care sunt emise situaţii de lucrări, rapoarte de lucru, alte
documente similare pe baza cărora se stabilesc serviciile efectuate sau,
după caz, în funcţie de prevederile contractuale, la data
acceptării acestora de către beneficiari.
(8) În cazul
livrărilor de bunuri şi al prestărilor de servicii care se
efectuează continuu, altele decât cele prevăzute la alin. (7), cum
sunt: livrările de gaze naturale, de apă, serviciile de telefonie,
livrările de energie electrică şi altele asemenea, se
consideră că livrarea/prestarea este efectuată la datele
specificate în contract pentru plata bunurilor livrate sau a serviciilor
prestate sau la data emiterii unei facturi, dar perioada de decontare nu poate
depăşi un an.
(9) În cazul
operaţiunilor de închiriere, leasing, concesionare, arendare de bunuri,
acordare cu plată pe o anumită perioadă a unor drepturi reale,
precum dreptul de uzufruct şi superficia, asupra unui bun imobil, serviciul
se consideră efectuat la fiecare dată specificată în contract
pentru efectuarea plăţii.
(10) Prestările
de servicii pentru care taxa este datorată de către beneficiarul
serviciilor în conformitate cu art. 307 alin. (2), care sunt prestate continuu
pe o perioadă mai mare de un an şi care nu determină
decontări sau plăţi în cursul acestei perioade, se
consideră efectuate la expirarea fiecărui an calendaristic, atât timp
cât prestarea de servicii nu a încetat.
(11) Prin
excepţie de la prevederile alin. (8), livrarea continuă de bunuri,
altele decât cele prevăzute la art. 275 alin. (1) lit. e) şi f), pe o
perioadă care depăşeşte o lună calendaristică,
care sunt expediate sau transportate într-un alt stat membru decât cel în care
începe expedierea ori transportul bunurilor şi care sunt livrate în regim
de scutire de TVA sau care sunt transferate în regim de scutire de TVA într-un
alt stat membru de către o persoană impozabilă în scopul
desfăşurării activităţii sale economice, în
conformitate cu condiţiile stabilite la art. 294 alin. (2), se
consideră ca fiind efectuată în momentul încheierii fiecărei
luni calendaristice, atât timp cât livrarea de bunuri nu a încetat.
(12) Prestările
de servicii care nu se regăsesc la alin. (7) -(10) se consideră
efectuate la data finalizării prestării serviciului respectiv.
ART. 282
Exigibilitatea pentru
livrări de bunuri şi prestări de servicii
(1) Exigibilitatea
taxei intervine la data la care are loc faptul generator.
(2) Prin excepţie
de la prevederile alin. (1), exigibilitatea taxei intervine:
a) la data emiterii
unei facturi, înainte de data la care intervine faptul generator;
b) la data la care se
încasează avansul, pentru plăţile în avans efectuate înainte de
data la care intervine faptul generator. Avansurile reprezintă plata
parţială sau integrală a contravalorii bunurilor şi
serviciilor, efectuată înainte de data livrării ori prestării
acestora;
c) la data extragerii
numerarului, pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii
realizate prin maşini automate de vânzare, de jocuri sau alte maşini
similare.
(3) Prin excepţie
de la prevederile alin. (1) şi alin. (2) lit. a), exigibilitatea taxei
intervine la data încasării contravalorii integrale sau parţiale a
livrării de bunuri ori a prestării de servicii, în cazul persoanelor
impozabile care optează în acest sens, denumite în continuare persoane
care aplică sistemul TVA la încasare. Sunt eligibile pentru aplicarea
sistemului TVA la încasare:
a) persoanele
impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 316, care au sediul
activităţii economice în România conform art. 266 alin. (2) lit. a),
a căror cifră de afaceri în anul calendaristic precedent nu a
depăşit plafonul de 2.250.000 lei. Persoana impozabilă care în
anul precedent nu a aplicat sistemul TVA la încasare, dar a cărei
cifră de afaceri pentru anul respectiv este inferioară plafonului de
2.250.000 lei şi care optează pentru aplicarea sistemului TVA la
încasare, aplică sistemul TVA la încasare începând cu prima zi a celei
de-a doua perioade fiscale din anul următor celui în care nu a
depăşit plafonul, cu condiţia ca la data exercitării
opţiunii să nu fi depăşit plafonul pentru anul în curs.
Cifra de afaceri pentru calculul plafonului de 2.250.000 lei este constituită
din valoarea totală a livrărilor de bunuri şi a prestărilor
de servicii taxabile şi/sau scutite de TVA, precum şi a
operaţiunilor rezultate din activităţi economice pentru care
locul livrării/prestării se consideră ca fiind în
străinătate, conform art. 275 şi 278, realizate în cursul anului
calendaristic;
b) persoanele
impozabile, care au sediul activităţii economice în România conform
art. 266 alin. (2) lit. a), care se înregistrează în scopuri de TVA
conform art. 316 în cursul anului şi care optează pentru aplicarea
sistemului TVA la încasare începând cu data înregistrării în scopuri de
TVA.
(4) Nu sunt eligibile
pentru aplicarea sistemului TVA la încasare:
a) persoanele
impozabile care fac parte dintr-un grup fiscal unic conform prevederilor art.
269 alin. (9);
b) persoanele
impozabile care nu sunt stabilite în România conform art. 266 alin. (2) lit.
a);
c) persoanele
impozabile care în anul precedent au depăşit plafonul de 2.250.000
lei prevăzut la alin. (3) lit. a);
d) persoanele
impozabile care se înregistrează în scopuri de TVA conform art. 316 în
cursul anului şi care au depăşit plafonul de 2.250.000 lei
prevăzut la alin. (3) lit. a) în anul precedent sau în anul calendaristic
în curs, calculat în funcţie de operaţiunile realizate în perioada în
care respectiva persoană a avut un cod valabil de TVA conform art. 316.
(5) Persoana
impozabilă care optează pentru aplicarea sistemului TVA la încasare
este obligată să aplice sistemul respectiv cel puţin până
la sfârşitul anului calendaristic în care a optat pentru aplicarea
sistemului, cu excepţia situaţiei în care în cursul aceluiaşi an
cifra de afaceri depăşeşte plafonul de 2.250.000 lei, caz în
care sistemul se aplică până la sfârşitul perioadei fiscale
următoare celei în care plafonul a fost depăşit. Dacă în
primul an de aplicare a sistemului TVA la încasare persoana impozabilă nu
depăşeşte plafonul de 2.250.000 lei, poate aplica sistemul TVA
la încasare până la sfârşitul perioadei fiscale următoare celei
în care plafonul de 2.250.000 lei, calculat pentru fiecare an calendaristic în
parte, a fost depăşit pe parcursul unui an calendaristic. Orice
persoană impozabilă care a optat pentru aplicarea sistemului TVA la
încasare şi care nu depăşeşte în cursul unui an plafonul de
2.250.000 lei poate renunţa la aplicarea sistemului respectiv oricând în
cursul anului, prin depunerea unei notificări la organul fiscal competent
între data de 1 şi 25 ale lunii, cu excepţia primului an în care a
optat pentru aplicarea sistemului. Radierea persoanei respective din Registrul
persoanelor care aplică sistemul TVA la încasare se operează de
organele fiscale competente începând cu prima zi a perioadei fiscale
următoare celei în care a fost depusă notificarea.
(6) Persoanele
impozabile care optează pentru aplicarea sistemului TVA la încasare
aplică sistemul respectiv numai pentru operaţiuni pentru care locul
livrării, conform prevederilor art. 275, sau locul prestării, conform
prevederilor art. 278, se consideră a fi în România, dar nu aplică
sistemul respectiv pentru următoarele operaţiuni care intră sub
incidenţa regulilor generale privind exigibilitatea TVA:
a) livrările de
bunuri/prestările de servicii pentru care beneficiarul este persoana
obligată la plata taxei conform art. 307 alin. (2)-(6) sau art. 331;
b) livrările de
bunuri/prestările de servicii care sunt scutite de TVA;
c) operaţiunile
supuse regimurilor speciale prevăzute la art. 311-313;
d) livrările de
bunuri/prestările de servicii pentru care beneficiarul este o
persoană afiliată furnizorului/prestatorului potrivit art. 7 pct. 26.
(7) În cazul
facturilor emise de persoanele impozabile înainte de intrarea sau ieşirea
în/din sistemul de TVA la încasare se aplică următoarele reguli:
a) în cazul facturilor
pentru contravaloarea totală a livrării de bunuri ori a
prestării de servicii emise înainte de data intrării în sistemul de
TVA la încasare, indiferent dacă acestea sunt sau nu încasate, pentru care
faptul generator de taxă intervine după intrarea în sistemul TVA la
încasare, nu se aplică prevederile alin. (3) şi (5). În cazul
facturilor pentru contravaloarea parţială a livrării de bunuri
sau a prestării de servicii emise înainte de data intrării în
sistemul de TVA la încasare, care au fost ori nu încasate, pentru care faptul
generator de taxă intervine după data intrării persoanei
impozabile în sistem, se vor aplica prevederile alin. (3) şi (5) pentru
diferenţele care vor fi facturate după data intrării în sistemul
de TVA la încasare al persoanei impozabile;
b) în cazul facturilor
pentru contravaloarea totală a livrării de bunuri sau a
prestării de servicii emise înainte de data ieşirii din sistemul de
TVA la încasare, indiferent dacă acestea sunt ori nu încasate, pentru care
faptul generator de taxă intervine după ieşirea din sistemul TVA
la încasare, se continuă aplicarea sistemului, respectiv exigibilitatea
taxei intervine conform alin. (3) şi (5). În cazul facturilor pentru
contravaloarea parţială a livrării de bunuri sau a
prestării de servicii emise înainte de data ieşirii din sistemul de
TVA la încasare, pentru care faptul generator de taxă intervine după
data ieşirii persoanei impozabile din sistemul TVA la încasare, se vor
aplica prevederile alin. (3) şi (5) numai pentru taxa aferentă
contravalorii parţiale a livrărilor/prestărilor facturate
înainte de ieşirea din sistem a persoanei impozabile.
(8) Pentru
determinarea taxei aferente încasării contravalorii integrale sau
parţiale a livrării de bunuri ori a prestării de servicii, care
devine exigibilă potrivit prevederilor alin. (3), fiecare încasare
totală sau parţială se consideră că include şi
taxa aferentă.
(9) În cazul
evenimentelor menţionate la art. 287, taxa este exigibilă la data la
care intervine oricare dintre evenimente, iar regimul de impozitare, cotele
aplicabile şi cursul de schimb valutar sunt aceleaşi ca şi ale
operaţiunii de bază care a generat aceste evenimente.
(10) În situaţia
livrărilor de bunuri/prestărilor de servicii pentru care se
aplică sistemul TVA la încasare, în cazul evenimentelor menţionate la
art. 287, regimul de impozitare, cotele aplicabile şi cursul de schimb
valutar sunt aceleaşi ca şi ale operaţiunii de bază care a
generat aceste evenimente, dar pentru stabilirea exigibilităţii taxei
se aplică următoarele prevederi:
a) pentru
situaţia prevăzută la art. 287 lit. a):
1. în cazul în care
operaţiunea este anulată total înainte de livrare/prestare,
exigibilitatea taxei intervine la data anulării operaţiunii, pentru
contravaloarea pentru care a intervenit exigibilitatea taxei. Pentru
contravaloarea pentru care nu a intervenit exigibilitatea taxei se
operează anularea taxei neexigibile aferente;
2. în cazul în care
operaţiunea este anulată parţial înainte de livrare/prestare, se
operează reducerea taxei neexigibile aferente contravalorii pentru care nu
a intervenit exigibilitatea taxei, iar în situaţia în care cuantumul taxei
aferente anulării depăşeşte taxa neexigibilă, pentru
diferenţă exigibilitatea taxei intervine la data anulării
operaţiunii;
b) pentru situaţia prevăzută la
art. 287 lit. b) se aplică corespunzător prevederile lit. a);
c) pentru
situaţia prevăzută la art. 287 lit. c) se aplică
corespunzător prevederile lit. a) pct. 2;
d) pentru
situaţia prevăzută la art. 287 lit. d) se operează anularea
taxei neexigibile aferente;
e) pentru
situaţia prevăzută la art. 287 lit. e) se aplică
corespunzător prevederile lit. a).
ART. 283
Exigibilitatea pentru
livrări intracomunitare de bunuri, scutite de taxă
(1) Prin excepţie
de la prevederile art. 282, în cazul unei livrări intracomunitare de
bunuri, scutite de taxă conform art. 294 alin. (2), exigibilitatea taxei
intervine la data emiterii facturii prevăzute la art. 319 alin. (15) sau,
după caz, la emiterea autofacturii prevăzute la art. 319 alin. (9)
ori în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care a intervenit
faptul generator, dacă nu a fost emisă nicio
factură/autofactură până la data respectivă.
(2) Prevederile art.
282 alin. (2) lit. b) nu se aplică în ceea ce priveşte livrările
şi transferurile de bunuri prevăzute la alin. (1).
ART. 284
Faptul generator
şi exigibilitatea pentru achiziţii intracomunitare de bunuri
(1) În cazul unei
achiziţii intracomunitare de bunuri, faptul generator intervine la data la
care ar interveni faptul generator pentru livrări de bunuri similare, în
statul membru în care se face achiziţia.
(2) În cazul unei
achiziţii intracomunitare de bunuri, exigibilitatea taxei intervine la
data emiterii facturii prevăzute în legislaţia altui stat membru la
articolul care transpune prevederile art. 222 din Directiva 112 sau, după
caz, la data emiterii autofacturii prevăzute la art. 319 alin. (9) ori în
cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care a intervenit faptul
generator, dacă nu a fost emisă nicio factură/autofactură
până la data respectivă.
ART. 285
Faptul generator
şi exigibilitatea pentru importul de bunuri
(1) În cazul în care,
la import, bunurile sunt supuse taxelor vamale, taxelor agricole sau altor taxe
europene similare, stabilite ca urmare a unei politici comune, faptul generator
şi exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată intervin la data la
care intervin faptul generator şi exigibilitatea respectivelor taxe
europene.
(2) În cazul în care,
la import, bunurile nu sunt supuse taxelor europene prevăzute la alin.
(1), faptul generator şi exigibilitatea taxei pe valoarea
adăugată intervin la data la care ar interveni faptul generator
şi exigibilitatea acelor taxe europene dacă bunurile importate ar fi
fost supuse unor astfel de taxe.
(3) În cazul în care,
la import, bunurile sunt plasate într-un regim vamal special, prevăzut la
art. 295 alin. (1) lit. a) şi d), faptul generator şi exigibilitatea
taxei intervin la data la care acestea încetează a mai fi plasate într-un
astfel de regim.
CAP. VII
Baza de impozitare
ART. 286
Baza de impozitare
pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii efectuate în
interiorul ţării
(1) Baza de impozitare
a taxei pe valoarea adăugată este constituită din:
a) pentru livrări
de bunuri şi prestări de servicii, altele decât cele prevăzute
la lit. b) şi c), din tot ceea ce constituie contrapartida
obţinută sau care urmează a fi obţinută de furnizor
ori prestator din partea cumpărătorului, beneficiarului sau a unui
terţ, inclusiv subvenţiile direct legate de preţul acestor
operaţiuni;
b) pentru
operaţiunile prevăzute la art. 270 alin. (3) lit. c),
compensaţia aferentă;
c) pentru
operaţiunile prevăzute la art. 270 alin. (4) şi (5), pentru
transferul prevăzut la art. 270 alin. (10) şi pentru achiziţiile
intracomunitare considerate ca fiind cu plată şi prevăzute la
art. 273 alin. (2) şi (3), preţul de cumpărare al bunurilor
respective sau al unor bunuri similare ori, în absenţa unor astfel de
preţuri de cumpărare, preţul de cost, stabilit la data
livrării. În cazul în care bunurile reprezintă active corporale fixe
sau bunuri de natură alimentară al căror termen de consum a
expirat şi care nu mai pot fi valorificate, baza de impozitare se
stabileşte conform procedurii stabilite prin normele metodologice;
d) pentru
operaţiunile prevăzute la art. 271 alin. (4), suma cheltuielilor
efectuate de persoana impozabilă pentru realizarea prestării de
servicii;
e) pentru livrarea de
bunuri sau prestarea de servicii pentru care beneficiarul este o persoană
afiliată furnizorului/prestatorului potrivit prevederilor art. 7 pct. 26,
baza de impozitare este considerată valoarea de piaţă în
următoarele situaţii:
1. atunci când
contrapartida este mai mică decât valoarea de piaţă, iar
beneficiarul livrării sau al prestării nu are drept complet de
deducere în conformitate cu prevederile art. 297, 298 şi 300;
2. atunci când
contrapartida este mai mică decât valoarea de piaţă, iar
furnizorul sau prestatorul nu are un drept complet de deducere în conformitate
cu prevederile art. 297 şi 300 şi livrarea sau prestarea este
scutită conform art. 292;
3. atunci când
contrapartida este mai mare decât valoarea de piaţă, iar furnizorul
sau prestatorul nu are drept complet de deducere în conformitate cu prevederile
art. 297 şi 300.
(2) În sensul alin.
(1) lit. e), valoare de piaţă înseamnă suma totală pe care,
pentru obţinerea bunurilor ori serviciilor în cauză la momentul
respectiv, un client aflat în aceeaşi etapă de comercializare la care
are loc livrarea de bunuri sau prestarea de servicii ar trebui să o
plătească în condiţii de concurenţă loială unui
furnizor ori prestator independent de pe teritoriul statului membru în care
livrarea sau prestarea este supusă taxei. Atunci când nu poate fi
stabilită o livrare de bunuri sau o prestare de servicii comparabilă,
valoare de piaţă înseamnă:
1. pentru bunuri, o
sumă care nu este mai mică decât preţul de cumpărare al
bunurilor sau al unor bunuri similare ori, în absenţa unui preţ de
cumpărare, preţul de cost, stabilit la momentul livrării;
2. pentru servicii, o
sumă care nu este mai mică decât costurile complete ale persoanei
impozabile pentru prestarea serviciului.
(3) Baza de impozitare
cuprinde următoarele:
a) impozitele şi
taxele, dacă prin lege nu se prevede altfel, cu excepţia taxei pe
valoarea adăugată;
b) cheltuielile
accesorii, cum sunt: comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport şi
asigurare, solicitate de către furnizor/prestator cumpărătorului
sau beneficiarului. Cheltuielile facturate de furnizorul de bunuri sau de
prestatorul de servicii cumpărătorului, care fac obiectul unui
contract separat şi care sunt legate de livrările de bunuri sau de
prestările de servicii în cauză, se consideră cheltuieli
accesorii.
(4) Baza de impozitare
nu cuprinde următoarele:
a) rabaturile,
remizele, risturnele, sconturile şi alte reduceri de preţ, acordate
de furnizori direct clienţilor la data exigibilităţii taxei;
b) sumele reprezentând
daune-interese, stabilite prin hotărâre judecătorească
definitivă/definitivă şi irevocabilă, după caz,
penalizările şi orice alte sume solicitate pentru neîndeplinirea
totală sau parţială a obligaţiilor contractuale, dacă
sunt percepute peste preţurile şi/sau tarifele negociate;
c) dobânzile,
percepute după data livrării sau prestării, pentru
plăţi cu întârziere;
d) valoarea
ambalajelor care circulă între furnizorii de marfă şi
clienţi, prin schimb, fără facturare;
e) sumele achitate de
o persoană impozabilă în numele şi în contul altei persoane
şi care apoi se decontează acesteia, inclusiv atunci când locatorul
asigură el însuşi bunul care face obiectul unui contract de leasing
financiar sau operaţional şi refacturează locatarului costul
exact al asigurării, precum şi sumele încasate de o persoană
impozabilă în numele şi în contul unei alte persoane.
ART. 287
Ajustarea bazei de
impozitare
Baza de impozitare se
reduce în următoarele situaţii:
a) în cazul
desfiinţării totale sau parţiale a contractului pentru livrarea
de bunuri sau prestarea de servicii, înainte de efectuarea acestora, dar pentru
care au fost emise facturi în avans;
b) în cazul
refuzurilor totale sau parţiale privind cantitatea, calitatea ori
preţurile bunurilor livrate sau ale serviciilor prestate, precum şi
în cazul desfiinţării totale ori parţiale a contractului pentru
livrarea sau prestarea în cauză ca urmare a unui acord scris între
părţi sau ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti
definitive/definitive şi irevocabile, după caz, sau în urma unui
arbitraj;
c) în cazul în care
rabaturile, remizele, risturnele şi celelalte reduceri de preţ
prevăzute la art. 286 alin. (4) lit. a) sunt acordate după livrarea
bunurilor sau prestarea serviciilor;
d) în cazul în care
contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate nu se poate încasa
ca urmare a falimentului beneficiarului sau ca urmare a punerii în aplicare a
unui plan de reorganizare admis şi confirmat printr-o sentinţă
judecătorească, prin care creanţa creditorului este
modificată sau eliminată. Ajustarea este permisă începând cu
data pronunţării hotărârii judecătoreşti de confirmare
a planului de reorganizare, iar, în cazul falimentului beneficiarului, începând
cu data pronunţării hotărârii judecătoreşti de
închidere a procedurii prevăzute de legislaţia insolvenţei,
hotărâre rămasă definitivă/definitivă şi
irevocabilă, după caz. În cazul în care ulterior
pronunţării hotărârii judecătoreşti de confirmare a
planului de reorganizare sunt încasate sume aferente creanţelor modificate
sau eliminate prin planul de reorganizare, se anulează ajustarea
efectuată, corespunzător sumelor respective prin decontul perioadei
fiscale în care acestea sunt încasate;
e) în cazul în care
cumpărătorii returnează ambalajele în care s-a expediat marfa,
pentru ambalajele care circulă prin facturare.
ART. 288
Baza de impozitare
pentru achiziţiile intracomunitare
(1) Pentru
achiziţiile intracomunitare de bunuri baza de impozitare se
stabileşte pe baza aceloraşi elemente utilizate conform art. 286
pentru determinarea bazei de impozitare în cazul livrării aceloraşi
bunuri în interiorul ţării. În cazul unei achiziţii
intracomunitare de bunuri, conform art. 273 alin. (2) lit. a), baza de impozitare
se determină în conformitate cu prevederile art. 286 alin. (1) lit. c)
şi ale art. 286 alin. (3).
(2) Baza de impozitare
cuprinde şi accizele datorate sau achitate în România de persoana care
efectuează achiziţia intracomunitară a unui produs supus
accizelor. Atunci când după efectuarea achiziţiei intracomunitare de
bunuri, persoana care a achiziţionat bunurile obţine o rambursare a
accizelor achitate în statul membru în care a început expedierea sau
transportul bunurilor, baza de impozitare a achiziţiei intracomunitare efectuate
în România se reduce corespunzător.
ART. 289
Baza de impozitare
pentru import
(1) Baza de impozitare
pentru importul de bunuri este valoarea în vamă a bunurilor,
stabilită conform legislaţiei vamale în vigoare, la care se
adaugă orice taxe, impozite, comisioane şi alte taxe datorate în
afara României, precum şi cele datorate ca urmare a importului bunurilor
în România, cu excepţia taxei pe valoarea adăugată care
urmează a fi percepută.
(2) Baza de impozitare
cuprinde cheltuielile accesorii, precum comisioanele, cheltuieli de ambalare,
transport şi asigurare, care intervin până la primul loc de
destinaţie a bunurilor în România, în măsura în care aceste
cheltuieli nu au fost cuprinse în baza de impozitare stabilită conform
alin. (1), precum şi cele care decurg din transportul către alt loc
de destinaţie din Uniunea Europeană, în cazul în care locul respectiv
este cunoscut la momentul la care intervine faptul generator. Primul loc de
destinaţie a bunurilor îl reprezintă destinaţia indicată în
documentul de transport sau în orice alt document în baza căruia bunurile
sunt importate în România ori, în absenţa unei astfel de menţiuni,
primul loc de descărcare a bunurilor în România.
(3) Baza de impozitare
nu cuprinde elementele prevăzute la art. 286 alin. (4) lit. a)-d).
ART. 290
Cursul de schimb
valutar
(1) Dacă
elementele folosite la stabilirea bazei de impozitare a unui import de bunuri
se exprimă în valută, cursul de schimb valutar se stabileşte
conform prevederilor europene care reglementează calculul valorii în
vamă.
(2) Dacă
elementele folosite pentru stabilirea bazei de impozitare a unei
operaţiuni, alta decât importul de bunuri, se exprimă în valută,
cursul de schimb care se aplică este ultimul curs de schimb comunicat de
Banca Naţională a României sau ultimul curs de schimb publicat de
Banca Centrală Europeană ori cursul de schimb utilizat de banca prin
care se efectuează decontările, valabil la data la care intervine
exigibilitatea taxei pentru operaţiunea în cauză, iar, în cazul
operaţiunilor supuse sistemului TVA la încasare prevăzut la art. 282
alin. (3)-(8), la data la care ar fi intervenit exigibilitatea taxei pentru
operaţiunea în cauză dacă nu ar fi fost supusă sistemului
TVA la încasare. În situaţia în care se utilizează cursul de schimb
publicat de Banca Centrală Europeană, conversia între monede, altele
decât moneda euro, se realizează prin intermediul cursului de schimb al
monedei euro pentru fiecare dintre monede. În contractele încheiate între
părţi trebuie menţionat dacă pentru decontări va fi
utilizat cursul de schimb al unei bănci comerciale, în caz contrar
aplicându-se cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României
sau cursul de schimb publicat de Banca Centrală Europeană.
CAP. VIII
Cotele de taxă
ART. 291
Cotele
(1) Cota standard se
aplică asupra bazei de impozitare pentru operaţiunile impozabile care
nu sunt scutite de taxă sau care nu sunt supuse cotelor reduse, iar
nivelul acesteia este:
a) 20% începând cu
data de 1 ianuarie 2016 şi până la data de 31 decembrie 2016;
b) 19% începând cu
data de 1 ianuarie 2017.
(2) Cota redusă
de 9% se aplică asupra bazei de impozitare pentru următoarele
prestări de servicii şi/sau livrări de bunuri:
a) livrarea de proteze
şi accesorii ale acestora, definite prin normele metodologice conform
legislaţiei specifice, cu excepţia protezelor dentare scutite de
taxă conform art. 292 alin. (1) lit. b);
b) livrarea de produse
ortopedice;
c) livrarea de
medicamente de uz uman şi veterinar;
d) cazarea în cadrul
sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcţie similară, inclusiv
închirierea terenurilor amenajate pentru camping;
e) livrarea
următoarelor bunuri: alimente, inclusiv băuturi, cu excepţia
băuturilor alcoolice, destinate consumului uman şi animal, animale
şi păsări vii din specii domestice, seminţe, plante şi
ingrediente utilizate în prepararea alimentelor, produse utilizate pentru a
completa sau înlocui alimentele. Prin normele metodologice se stabilesc codurile
NC corespunzătoare acestor bunuri;
f) serviciile de
restaurant şi de catering, cu excepţia băuturilor alcoolice,
altele decât berea care se încadrează la codul NC 22 03 00 10.
g) livrarea
apei potabile şi a apei pentru irigaţii în agricultură.
----------
Lit. g) a alin. (2) al
art. 291 a fost introdusă de pct. 36 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 50 din 27
octombrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3
noiembrie 2015.
(3) Cota redusă
de 5% se aplică asupra bazei de impozitare pentru următoarele
livrări de bunuri şi prestări de servicii:
a) manuale
şcolare, cărţi, ziare şi reviste, cu excepţia celor
destinate exclusiv sau în principal publicităţii;
b) serviciile constând
în permiterea accesului la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice,
monumente de arhitectură şi arheologice, grădini zoologice
şi botanice, târguri, expoziţii şi evenimente culturale,
evenimente sportive, cinematografe, altele decât cele scutite conform art. 292
alin. (1) lit. m);
c) livrarea
locuinţelor ca parte a politicii sociale, inclusiv a terenului pe care
sunt construite. Terenul pe care este construită locuinţa include
şi amprenta la sol a locuinţei.
În sensul prezentului
titlu, prin locuinţă livrată ca parte a politicii sociale se
înţelege:
1. livrarea de
clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, destinate a fi
utilizate drept cămine de bătrâni şi de pensionari;
2. livrarea de
clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, destinate a fi
utilizate drept case de copii şi centre de recuperare şi reabilitare
pentru minori cu handicap;
3. livrarea de
locuinţe care au o suprafaţă utilă de maximum 120 m˛,
exclusiv anexele gospodăreşti, a căror valoare, inclusiv a
terenului pe care sunt construite, nu depăşeşte suma de 450.000
lei, exclusiv taxa pe valoarea adăugată, achiziţionate de orice
persoană necăsătorită sau familie. Suprafaţa
utilă a locuinţei este cea definită prin <LLNK 11996 114
11 201 0 28>Legea locuinţei nr. 114/1996,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Anexele gospodăreşti sunt cele definite prin <LLNK 11991 50
11 211 0 17>Legea nr. 50/1991 privind autorizarea
executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările
şi completările ulterioare. Cota redusă se aplică numai în
cazul locuinţelor care în momentul vânzării pot fi locuite ca atare
şi dacă terenul pe care este construită locuinţa nu
depăşeşte suprafaţa de 250 m˛, inclusiv amprenta la sol a
locuinţei, în cazul caselor de locuit individuale. În cazul imobilelor
care au mai mult de două locuinţe, cota indiviză a terenului
aferent fiecărei locuinţe nu poate depăşi suprafaţa de
250 m˛, inclusiv amprenta la sol aferentă fiecărei locuinţe.
Orice persoană necăsătorită sau familie poate
achiziţiona o singură locuinţă cu cota redusă de 5%,
respectiv:
(i) în cazul
persoanelor necăsătorite, să nu fi deţinut şi să
nu deţină nicio locuinţă în proprietate pe care au
achiziţionat-o cu cota de 5%;
(ii) în cazul familiilor,
soţul sau soţia să nu fi deţinut şi să nu
deţină, fiecare sau împreună, nicio locuinţă în
proprietate pe care a/au achiziţionat-o cu cota de 5%;
4. livrarea de
clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, către
primării în vederea atribuirii de către acestea cu chirie
subvenţionată unor persoane sau familii a căror situaţie
economică nu le permite accesul la o locuinţă în proprietate sau
închirierea unei locuinţe în condiţiile pieţei.
(4) Cota
aplicabilă este cea în vigoare la data la care intervine faptul generator,
cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 282 alin. (2), pentru care se
aplică cota în vigoare la data exigibilităţii taxei.
(5) În cazul
operaţiunilor supuse sistemului TVA la încasare, cota aplicabilă este
cea în vigoare la data la care intervine faptul generator, cu excepţia
situaţiilor în care este emisă o factură sau este încasat un
avans, înainte de data livrării/prestării, pentru care se aplică
cota în vigoare la data la care a fost emisă factura ori la data la care a
fost încasat avansul.
(6) În cazul
schimbării cotei se va proceda la regularizare pentru a se aplica cota în
vigoare la data livrării de bunuri sau prestării de servicii, pentru
cazurile prevăzute la art. 282 alin. (2), precum şi în situaţia
prevăzută la alin. (5).
(7) Cota
aplicabilă pentru importul de bunuri este cota aplicabilă pe
teritoriul României pentru livrarea aceluiaşi bun.
(8) Cota
aplicabilă pentru achiziţii intracomunitare de bunuri este cota
aplicată pe teritoriul României pentru livrarea aceluiaşi bun şi
care este în vigoare la data la care intervine exigibilitatea taxei.
CAP. IX
Operaţiuni
scutite de taxă
ART. 292
Scutiri pentru anumite
activităţi de interes general şi scutiri pentru alte
activităţi
(1) Următoarele operaţiuni de
interes general sunt scutite de taxă:
a) spitalizarea,
îngrijirile medicale şi operaţiunile strâns legate de acestea,
desfăşurate de unităţi autorizate pentru astfel de
activităţi, indiferent de forma de organizare, precum: spitale,
sanatorii, centre de sănătate rurale sau urbane, dispensare, cabinete
şi laboratoare medicale, centre de îngrijire medicală şi de
diagnostic, baze de tratament şi recuperare, staţii de salvare
şi alte unităţi autorizate să desfăşoare astfel
de activităţi;
b) prestările de
servicii efectuate în cadrul profesiunii lor de către stomatologi şi
tehnicieni dentari, precum şi livrarea de proteze dentare efectuată
de stomatologi şi de tehnicieni dentari;
c) prestările de
îngrijire şi supraveghere efectuate de personal medical şi
paramedical, conform prevederilor legale aplicabile în materie;
d) transportul
bolnavilor şi al persoanelor accidentate, în vehicule special amenajate în
acest scop, de către entităţi autorizate în acest sens;
e) livrările de
organe, sânge şi lapte, de provenienţă umană;
f) activitatea de
învăţământ prevăzută în Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011,
cu modificările şi completările ulterioare, formarea
profesională a adulţilor, precum şi prestările de servicii
şi livrările de bunuri strâns legate de aceste activităţi,
efectuate de instituţiile publice sau de alte entităţi
autorizate. Scutirea se acordă în condiţiile prevăzute în
normele metodologice;
g) livrările de
bunuri sau prestările de servicii realizate de căminele şi
cantinele organizate pe lângă instituţiile publice şi
entităţile autorizate prevăzute la lit. f), în folosul exclusiv
al persoanelor direct implicate în activităţile scutite conform lit.
f);
h) meditaţiile
acordate în particular de cadre didactice din domeniul
învăţământului şcolar, preuniversitar şi universitar;
i) prestările de
servicii şi/sau livrările de bunuri strâns legate de asistenţa
şi/sau protecţia socială, efectuate de instituţiile publice
sau de alte entităţi recunoscute ca având caracter social, inclusiv
cele livrate de căminele de bătrâni;
j) prestările de
servicii şi/sau livrările de bunuri strâns legate de protecţia
copiilor şi a tinerilor, efectuate de instituţiile publice sau de alte
entităţi recunoscute ca având caracter social;
k) prestările de
servicii şi/sau livrările de bunuri furnizate membrilor în interesul
lor colectiv, în schimbul unei cotizaţii fixate conform statutului, de
organizaţii fără scop patrimonial care au obiective de
natură politică, sindicală, religioasă, patriotică,
filozofică, filantropică, patronală, profesională sau
civică, precum şi obiective de reprezentare a intereselor membrilor
lor, în condiţiile în care această scutire nu provoacă
distorsiuni de concurenţă;
l) prestările de
servicii strâns legate de practicarea sportului sau a educaţiei fizice,
efectuate de organizaţii fără scop patrimonial pentru persoanele
care practică sportul sau educaţia fizică;
m) prestările de
servicii culturale şi/sau livrările de bunuri strâns legate de
acestea, efectuate de instituţiile publice sau de alte organisme culturale
fără scop patrimonial, recunoscute ca atare de către Ministerul
Culturii;
n) prestările de
servicii şi/sau livrările de bunuri efectuate de persoane ale
căror operaţiuni sunt scutite, potrivit lit. a), f) şi i)-m), cu
ocazia manifestărilor destinate să le aducă sprijin financiar
şi organizate în profitul lor exclusiv, cu condiţia ca aceste scutiri
să nu producă distorsiuni concurenţiale;
o) activităţile specifice
posturilor publice de radio şi televiziune, altele decât
activităţile de natură comercială;
p) serviciile publice
poştale, precum şi livrarea de bunuri aferentă acestora;
q) prestările de
servicii efectuate de către grupuri independente de persoane, ale
căror operaţiuni sunt scutite sau nu intră în sfera de aplicare
a taxei, grupuri create în scopul prestării către membrii lor de
servicii direct legate de exercitarea activităţilor acestora, în
cazul în care aceste grupuri solicită membrilor lor numai rambursarea
cotei-părţi de cheltuieli comune, în limitele şi în
condiţiile stabilite prin normele metodologice şi în condiţiile
în care această scutire nu este de natură a produce distorsiuni
concurenţiale;
r) furnizarea de
personal de către instituţiile religioase sau filozofice în scopul
activităţilor prevăzute la lit. a), f), i) şi j).
(2) Următoarele
operaţiuni sunt, de asemenea, scutite de taxă:
a) prestările
următoarelor servicii de natură financiar-bancară:
1. acordarea şi negocierea de credite,
precum şi administrarea creditelor de către persoana care le
acordă;
2. negocierea
garanţiilor de credit ori a altor garanţii sau orice operaţiuni
cu astfel de garanţii, precum şi administrarea garanţiilor de credit
de către persoana care acordă creditul;
3. tranzacţii,
inclusiv negocierea, privind conturile de depozit sau conturile curente,
plăţi, viramente, creanţe, cecuri şi alte instrumente
negociabile, exceptând recuperarea creanţelor;
4. tranzacţii,
inclusiv negocierea, privind valuta, bancnotele şi monedele utilizate ca
mijloc legal de plată, cu excepţia obiectelor de colecţie,
şi anume monede de aur, argint sau din alt metal ori bancnote care nu sunt
utilizate în mod normal ca mijloc legal de plată sau monede de interes
numismatic;
5. tranzacţii,
inclusiv negocierea, dar exceptând administrarea sau păstrarea în
siguranţă, cu acţiuni, părţi sociale în
societăţi comerciale sau asociaţii, obligaţiuni garantate
şi alte instrumente financiare, cu excepţia documentelor care
stabilesc drepturi asupra bunurilor;
6. administrarea de
fonduri speciale de investiţii;
b) operaţiunile
de asigurare şi/sau de reasigurare, precum şi prestările de
servicii în legătură cu operaţiunile de asigurare şi/sau de
reasigurare efectuate de persoanele impozabile care intermediază astfel de
operaţiuni;
c) pariuri, loterii
şi alte forme de jocuri de noroc efectuate de persoanele autorizate,
conform legii, să desfăşoare astfel de activităţi;
d) livrarea la valoarea
nominală de timbre poştale utilizabile pentru serviciile
poştale, de timbre fiscale şi alte timbre similare;
e) arendarea,
concesionarea, închirierea şi leasingul de bunuri imobile, acordarea unor
drepturi reale asupra unui bun imobil, precum dreptul de uzufruct şi
superficia, cu plată, pe o anumită perioadă. Fac excepţie
următoarele operaţiuni:
1. operaţiunile
de cazare care sunt efectuate în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor
cu funcţie similară, inclusiv închirierea terenurilor amenajate
pentru camping;
2. închirierea de
spaţii sau locaţii pentru parcarea autovehiculelor;
3. închirierea
utilajelor şi a maşinilor fixate definitiv în bunuri imobile;
4. închirierea
seifurilor;
f) livrarea de
construcţii/părţi de construcţii şi a terenurilor pe
care sunt construite, precum şi a oricăror altor terenuri. Prin
excepţie, scutirea nu se aplică pentru livrarea de construcţii
noi, de părţi de construcţii noi sau de terenuri construibile.
În sensul prezentului articol se definesc următoarele:
1. teren construibil
reprezintă orice teren amenajat sau neamenajat, pe care se pot executa
construcţii, conform legislaţiei în vigoare;
2. construcţie
înseamnă orice structură fixată în sau pe pământ;
3. livrarea unei
construcţii noi sau a unei părţi din aceasta înseamnă
livrarea efectuată cel târziu până la data de 31 decembrie a anului
următor anului primei ocupări ori utilizări a construcţiei
sau a unei părţi a acesteia, după caz, în urma
transformării;
4. o construcţie
nouă cuprinde şi orice construcţie transformată sau parte
transformată a unei construcţii, dacă costul transformării,
exclusiv taxa, se ridică la minimum 50% din valoarea construcţiei sau
a părţii din construcţie, exclusiv valoarea terenului, ulterior
transformării, respectiv valoarea înregistrată în contabilitate în
cazul persoanelor impozabile care au obligativitatea de a conduce evidenţa
contabilă şi care nu aplică metoda de evaluare bazată pe
cost în conformitate cu Standardele internaţionale de raportare
financiară, sau valoarea stabilită printr-un raport de
expertiză/evaluare, în cazul altor persoane impozabile. În cazul în care
se înstrăinează doar o parte din construcţie, iar valoarea
acesteia şi a îmbunătăţirilor aferente nu pot fi
determinate pe baza datelor din contabilitate, acestea vor fi determinate în
baza unui raport de expertiză/evaluare;
g) livrările de
bunuri care au fost afectate unei activităţi scutite, în temeiul
prezentului articol, dacă taxa aferentă bunurilor respective nu a
fost dedusă, precum şi livrările de bunuri a căror
achiziţie a făcut obiectul excluderii dreptului de deducere conform
art. 297 alin. (7) lit. b) sau al limitării totale a dreptului de deducere
conform art. 298.
(3) Orice
persoană impozabilă poate opta pentru taxarea operaţiunilor
prevăzute la alin. (2) lit. e) şi f), în condiţiile stabilite
prin normele metodologice.
ART. 293
Scutiri pentru
importuri de bunuri şi pentru achiziţii intracomunitare
(1) Sunt scutite de
taxă:
a) importul şi
achiziţia intracomunitară de bunuri a căror livrare în România
este în orice situaţie scutită de taxă în interiorul
ţării;
b) achiziţia
intracomunitară de bunuri al căror import în România este în orice
situaţie scutit de taxă, conform prezentului articol;
c) achiziţia intracomunitară de
bunuri atunci când persoana care achiziţionează bunurile ar avea
dreptul, în orice situaţie, la rambursarea integrală a taxei care
s-ar datora, conform prevederilor art. 302;
d) importul definitiv
de bunuri care îndeplinesc condiţiile pentru scutire prevăzute de Directiva 2009/132/CE a Consiliului din 19
octombrie 2009 de stabilire a domeniului de aplicare a articolului 143 literele
(b) şi (c) din Directiva 2006/112/CE în ceea ce priveşte
scutirea de la taxa pe valoarea adăugată a anumitor importuri finale
de bunuri, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr.
292 din 10 noiembrie 2009, Directiva 2007/74/CE a Consiliului din 20
decembrie 2007 privind scutirea de taxă pe valoarea adăugată
şi de accize pentru bunurile importate de către persoanele care
călătoresc din ţări terţe, publicată în Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 346 din 29 decembrie 2007, şi Directiva 2006/79/CE a Consiliului din 5
octombrie 2006 privind scutirea de la impozit pentru loturile de mici bunuri cu
caracter necomercial din ţările terţe, publicată în
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 286 din 17 octombrie 2006;
e) importul, în regim
diplomatic sau consular, al bunurilor scutite de taxe vamale;
f) importul de bunuri
de către Comunitatea Europeană, Comunitatea Europeană a Energiei
Atomice, Banca Centrală Europeană, Banca Europeană de
Investiţii sau de către organismele instituite de
Comunităţi cărora li se aplică Protocolul din 8 aprilie
1965 privind privilegiile şi imunităţile Comunităţilor
Europene, în limitele şi în condiţiile stabilite de protocolul
respectiv şi de acordurile de punere în aplicare a respectivului protocol
sau de acordurile de sediu, în măsura în care nu conduc la denaturarea
concurenţei;
g) importul de bunuri
efectuat în România de organismele internaţionale, altele decât cele
menţionate la lit. f), recunoscute ca atare de autorităţile
publice din România, precum şi de către membrii acestora, în limitele
şi în condiţiile stabilite de convenţiile internaţionale de
instituire a acestor organisme sau de acordurile de sediu;
h) importul de bunuri
efectuat în România de către forţele armate ale statelor străine
membre NATO, pentru uzul acestora sau al personalului civil însoţitor ori
pentru aprovizionarea popotelor sau cantinelor, în cazul în care aceste
forţe iau parte la efortul comun de apărare. Acesta include importul
realizat de forţele Marii Britanii şi ale Irlandei de Nord stabilite
în insula Cipru, conform Tratatului de înfiinţare a Republicii Cipru din
16 august 1960, pentru uzul forţelor armate sau al personalului civil care
însoţeşte forţele armate ori pentru aprovizionarea cantinelor
lor;
i) reimportul de
bunuri în România, efectuat de persoana care a exportat bunurile în afara
Uniunii Europene, dacă bunurile se află în aceeaşi stare în care
se aflau la momentul exportului şi dacă importul respectiv
beneficiază de scutire de taxe vamale;
j) reimportul de
bunuri în România, efectuat de persoana care a exportat bunurile în afara
Uniunii Europene, pentru a fi supuse unor reparaţii, transformări,
adaptări, asamblări sau altor lucrări asupra bunurilor mobile
corporale, cu condiţia ca această scutire să fie limitată
la valoarea bunurilor în momentul exportului acestora în afara Uniunii
Europene;
k) importul, efectuat
în porturi de către întreprinderi de pescuit maritim, de produse piscicole
pescuite, neprelucrate sau după ce au fost conservate în vederea
comercializării, dar înainte de livrare;
l) importul de gaz
prin intermediul unui sistem de gaze naturale sau prin orice reţea
conectată la un astfel de sistem ori importul de gaz introdus de pe o
navă care transportă gaz într-un sistem de gaze naturale sau într-o
reţea de conducte cu alimentare din amonte, importul de energie
electrică, importul de energie termică ori agent frigorific prin
intermediul reţelelor de încălzire sau de răcire;
m) importul în România
de bunuri care au fost transportate dintr-un teritoriu terţ sau o
ţară terţă, atunci când livrarea acestor bunuri de
către importator constituie o livrare scutită conform art. 294 alin.
(2);
n) importul de aur
efectuat de Banca Naţională a României.
(2) Prin norme se
stabilesc, acolo unde este cazul, documentele necesare pentru a justifica
scutirea de taxă pentru operaţiunile prevăzute la alin. (1)
şi, după caz, procedura şi condiţiile care trebuie
îndeplinite pentru aplicarea scutirii de taxă.
ART. 294
Scutiri pentru
exporturi sau alte operaţiuni similare, pentru livrări
intracomunitare şi pentru transportul internaţional şi
intracomunitar
(1) Sunt scutite de
taxă:
a) livrările de
bunuri expediate sau transportate în afara Uniunii Europene de către
furnizor sau de altă persoană în contul său;
b) livrările de
bunuri expediate sau transportate în afara Uniunii Europene de către
cumpărătorul care nu este stabilit în România sau de altă
persoană în contul său, cu excepţia bunurilor transportate de
cumpărătorul însuşi şi care sunt folosite la echiparea ori
alimentarea ambarcaţiunilor şi a avioanelor de agrement sau a
oricărui altui mijloc de transport de uz privat. Este scutită, de
asemenea, şi livrarea de bunuri care sunt transportate în bagajul personal
al călătorilor care nu sunt stabiliţi în Uniunea Europeană,
dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
(i)
călătorul nu este stabilit în Uniunea Europeană, respectiv
adresa sau domiciliul permanent nu este în interiorul Uniunii Europene. Adresa
sau domiciliul permanent înseamnă locul specificat astfel în
paşaport, carte de identitate sau în alt document recunoscut ca document
de identitate de către Ministerul Afacerilor Interne;
(ii) bunurile sunt transportate
în afara Uniunii Europene înainte de sfârşitul celei de-a treia luni ce
urmează lunii în care are loc livrarea;
(iii) valoarea
totală a livrării, plus TVA, este mai mare decât echivalentul în lei
a 175 euro, stabilit anual prin aplicarea cursului de schimb obţinut în
prima zi lucrătoare din luna octombrie şi valabil de la data de 1
ianuarie a anului următor;
(iv) dovada exportului
se va face prin factură sau alt document care ţine locul acesteia,
purtând avizul biroului vamal la ieşirea din Uniunea Europeană;
c) prestările de
servicii, inclusiv transportul şi serviciile accesorii transportului,
altele decât cele prevăzute la art. 292, legate direct de exportul de
bunuri;
d) prestările de
servicii, inclusiv transportul şi serviciile accesorii transportului,
altele decât cele prevăzute la art. 292, dacă acestea sunt direct
legate de importul de bunuri şi valoarea acestora este inclusă în
baza de impozitare a bunurilor importate potrivit art. 289;
e) prestările de
servicii efectuate în România asupra bunurilor mobile achiziţionate sau
importate în vederea prelucrării în România şi care ulterior sunt
transportate în afara Uniunii Europene de către prestatorul serviciilor
sau de către client, dacă acesta nu este stabilit în România, ori de
altă persoană în numele oricăruia dintre aceştia;
f) transportul
intracomunitar de bunuri, efectuat din şi în insulele care formează
regiunile autonome Azore şi Madeira, precum şi serviciile accesorii
acestuia;
g) transportul
internaţional de persoane;
h) în cazul navelor
atribuite navigaţiei în largul mării şi care sunt utilizate
pentru transportul de călători/bunuri cu plată sau pentru
activităţi comerciale, industriale sau de pescuit, precum şi în
cazul navelor utilizate pentru salvare ori asistenţă pe mare sau
pentru pescuitul de coastă, următoarele operaţiuni:
1. livrarea,
modificarea, repararea, întreţinerea, navlosirea, leasingul şi
închirierea de nave, precum şi livrarea, leasingul, închirierea, repararea
şi întreţinerea de echipamente încorporate sau utilizate pe nave,
inclusiv echipamente de pescuit;
2. livrarea de
carburanţi şi provizii destinate a fi utilizate pe nave, inclusiv
pentru navele de război încadrate la codul NC 8906 10 00 care
părăsesc ţara şi se îndreaptă spre porturi
străine unde vor fi ancorate, cu excepţia proviziilor la bordul
navelor în cazul navelor folosite pentru pescuitul de coastă;
3. prestările de
servicii, altele decât cele prevăzute la pct. 1, efectuate pentru nevoile
directe ale navelor şi/sau pentru încărcătura acestora;
i) în cazul
aeronavelor utilizate de companiile aeriene care realizează în principal
transport internaţional de persoane şi/sau de bunuri cu plată,
următoarele operaţiuni:
1. livrarea,
modificarea, repararea, întreţinerea, leasingul şi închirierea
aeronavelor, precum şi livrarea, leasingul, închirierea, repararea şi
întreţinerea echipamentelor încorporate sau utilizate pe aeronave;
2. livrarea de
carburanţi şi provizii destinate utilizării pe aeronave;
3. prestarea de
servicii, altele decât cele prevăzute la pct. 1 sau la art. 296, efectuate
pentru nevoile directe ale aeronavelor şi/sau pentru încărcătura
acestora;
j) livrările de
bunuri şi prestările de servicii în favoarea misiunilor diplomatice
şi oficiilor consulare, a personalului acestora, precum şi a
cetăţenilor străini cu statut diplomatic sau consular în România
ori într-un alt stat membru, în condiţii de reciprocitate;
k) livrările de
bunuri şi prestările de servicii către Comunitatea
Europeană, Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, Banca
Centrală Europeană, Banca Europeană de Investiţii sau
către organismele cărora li se aplică Protocolul din 8 aprilie
1965 privind privilegiile şi imunităţile Comunităţilor
Europene, în limitele şi în condiţiile stabilite de protocolul
respectiv şi de acordurile de punere în aplicare ale respectivului
protocol sau de acordurile de sediu, în măsura în care nu conduc la
denaturarea concurenţei;
l) livrările de
bunuri şi prestările de servicii în favoarea organismelor
internaţionale, altele decât cele menţionate la lit. k), recunoscute
ca atare de autorităţile publice din România, precum şi a
membrilor acestora, în limitele şi condiţiile stabilite de
convenţiile internaţionale de instituire a acestor organisme sau de
acordurile de sediu;
m) livrările de
bunuri netransportate în afara României şi/sau prestările de servicii
efectuate în România, destinate fie forţelor armate ale celorlalte state
membre NATO pentru utilizarea de către forţele în cauză ori de către
personalul civil care le însoţeşte, fie pentru aprovizionarea
popotelor sau cantinelor acestora atunci când forţele respective
participă la o acţiune comună de apărare;
n) livrările de
bunuri şi/sau prestările de servicii către un alt stat membru
decât România, destinate forţelor armate ale unui stat membru NATO, altul
decât statul membru de destinaţie, pentru utilizarea de către
forţele în cauză ori de către personalul civil care le
însoţeşte sau pentru aprovizionarea popotelor ori cantinelor lor
atunci când forţele respective participă la o acţiune
comună de apărare; livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor
către forţele armate ale Regatului Unit staţionate în insula
Cipru ca urmare a Tratatului de înfiinţare a Republicii Cipru, din 16
august 1960, care sunt destinate utilizării de către aceste
forţe sau personalului civil care le însoţeşte ori pentru
aprovizionarea popotelor sau cantinelor;
o) livrările de
aur către Banca Naţională a României;
p) livrările de
bunuri către organismele recunoscute care transportă sau
expediază aceste bunuri în afara Uniunii Europene, ca parte a
activităţilor umanitare, caritabile sau educative
desfăşurate în afara Uniunii Europene; scutirea se acordă prin
restituirea taxei potrivit unei proceduri stabilite prin ordin al ministrului
finanţelor publice.
(2) Sunt, de asemenea,
scutite de taxă următoarele:
a) livrările
intracomunitare de bunuri către o persoană care îi comunică
furnizorului un cod valabil de înregistrare în scopuri de TVA, atribuit de
autorităţile fiscale din alt stat membru, cu excepţia:
1. livrărilor
intracomunitare efectuate de o întreprindere mică, altele decât
livrările intracomunitare de mijloace de transport noi;
2. livrărilor
intracomunitare care au fost supuse regimului special pentru bunurile
second-hand, opere de artă, obiecte de colecţie şi
antichităţi, conform prevederilor art. 312;
b) livrările
intracomunitare de mijloace de transport noi către un cumpărător
care nu îi comunică furnizorului un cod valabil de înregistrare în scopuri
de TVA;
c) livrările
intracomunitare de produse accizabile către o persoană
impozabilă sau către o persoană juridică neimpozabilă
care nu îi comunică furnizorului un cod valabil de înregistrare în scopuri
de TVA, în cazul în care transportul de bunuri este efectuat conform art. 407
şi 408 sau art. 370, 371 şi 375 de la titlul VIII, cu excepţia:
1. livrărilor
intracomunitare efectuate de o întreprindere mică;
2. livrărilor
intracomunitare supuse regimului special privind bunurile second-hand, opere de
artă, obiecte de colecţie şi antichităţi, conform
prevederilor art. 312;
d) livrările
intracomunitare de bunuri, prevăzute la art. 270 alin. (10), care ar
beneficia de scutirea prevăzută la lit. a) dacă ar fi efectuate
către altă persoană impozabilă, cu excepţia
livrărilor intracomunitare supuse regimului special privind bunurile
second-hand, opere de artă, obiecte de colecţie şi
antichităţi, conform prevederilor art. 312.
(3) Prin ordin al
ministrului finanţelor publice se stabilesc, acolo unde este cazul,
documentele necesare pentru a justifica scutirea de taxă pentru
operaţiunile prevăzute la alin. (1) şi (2) şi, după
caz, procedura şi condiţiile care trebuie îndeplinite pentru aplicarea
scutirii de taxă.
ART. 295
Scutiri speciale legate de traficul
internaţional de bunuri
(1) Sunt scutite de
taxă următoarele:
a) livrarea de bunuri
care urmează:
1. să fie plasate
în regim vamal de admitere temporară, cu exonerare totală de la plata
drepturilor de import;
2. să fie
prezentate autorităţilor vamale în vederea vămuirii şi,
după caz, plasate în depozit necesar cu caracter temporar;
3. să fie
introduse într-o zonă liberă sau într-un antrepozit liber;
4. să fie plasate
în regim de antrepozit vamal;
5. să fie plasate
în regim de perfecţionare activă, cu suspendare de la plata
drepturilor de import;
6. să fie plasate
în regim de tranzit vamal extern;
7. să fie admise
în apele teritoriale:
- pentru a fi
încorporate pe platforme de forare sau de producţie, în scopul
construirii, reparării, întreţinerii, modificării sau
reutilării acestor platforme ori pentru conectarea acestor platforme de
forare sau de producţie la continent;
- pentru alimentarea
cu carburanţi şi aprovizionarea platformelor de forare sau de
producţie;
8. să fie plasate
în regim de antrepozit de TVA, definit după cum urmează:
- pentru produse
accizabile, orice locaţie situată în România, care este definită
ca antrepozit fiscal, în sensul art. 336 pct. 3 de la titlul VIII;
- pentru bunuri,
altele decât produsele accizabile, o locaţie situată în România
şi definită prin norme;
b) livrarea de bunuri
efectuată în locaţiile prevăzute la lit. a), precum şi
livrarea de bunuri care se află în unul dintre regimurile sau
situaţiile precizate la lit. a);
c) prestările de
servicii aferente livrărilor prevăzute la lit. a) sau efectuate în
locaţiile prevăzute la lit. a), pentru bunurile aflate în regimurile
sau situaţiile prevăzute la lit. a);
d) livrările de bunuri
care încă se află în regim vamal de tranzit intern, precum şi
prestările de servicii aferente acestor livrări, altele decât cele
prevăzute la art. 296;
e) importul de bunuri
care urmează să fie plasate în regim de antrepozit de TVA.
(2) Prin ordin al
ministrului finanţelor publice se stabilesc documentele necesare pentru a
justifica scutirea de taxă pentru operaţiunile prevăzute la
alin. (1) şi, după caz, procedura şi condiţiile care
trebuie respectate pentru aplicarea scutirii de taxă.
ART. 296
Scutiri pentru
intermediari
Sunt scutite de
taxă serviciile prestate de intermediarii care acţionează în
numele şi în contul altei persoane, în cazul în care aceste servicii sunt
prestate în legătură cu operaţiunile scutite prevăzute la
art. 294 şi 295, cu excepţia operaţiunilor prevăzute la
art. 294 alin. (1) lit. f) şi alin. (2), sau în legătură cu
operaţiunile desfăşurate în afara Uniunii Europene.
CAP. X
Regimul deducerilor
ART. 297
Sfera de aplicare a
dreptului de deducere
(1) Dreptul de
deducere ia naştere la momentul exigibilităţii taxei.
(2) Dreptul de
deducere a TVA aferente achiziţiilor efectuate de o persoană
impozabilă de la o persoană impozabilă care aplică sistemul
TVA la încasare conform prevederilor art. 282 alin. (3)-(8) este amânat
până la data la care taxa aferentă bunurilor şi serviciilor care
i-au fost livrate/prestate a fost plătită furnizorului/prestatorului
său.
(3) Dreptul de
deducere a TVA aferente achiziţiilor efectuate de o persoană impozabilă
care aplică sistemul TVA la încasare conform prevederilor art. 282 alin.
(3)-(8) este amânat până în momentul în care taxa aferentă bunurilor
şi serviciilor care i-au fost livrate/prestate a fost plătită
furnizorului/prestatorului său, chiar dacă o parte din
operaţiunile realizate de persoana impozabilă sunt excluse de la
aplicarea sistemului TVA la încasare conform art. 282 alin. (6). Aceste
prevederi nu se aplică pentru achiziţiile intracomunitare de bunuri,
pentru importuri, pentru achiziţiile de bunuri/servicii pentru care se
aplică taxare inversă potrivit prevederilor art. 307 alin. (2)-(6),
art. 313 alin. (10) sau art. 331.
(4) Orice
persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa
aferentă achiziţiilor, dacă acestea sunt destinate
utilizării în folosul următoarelor operaţiuni:
a) operaţiuni
taxabile;
b) operaţiuni
rezultate din activităţi economice pentru care locul
livrării/prestării se consideră ca fiind în
străinătate, dacă taxa ar fi deductibilă, în cazul în care
aceste operaţiuni ar fi fost realizate în România;
c) operaţiuni
scutite de taxă, conform art. 294, 295 şi 296;
d) operaţiuni
scutite de taxă, conform art. 292 alin. (2) lit. a) pct. 1-5 şi lit.
b), în cazul în care cumpărătorul ori clientul este stabilit în afara
Uniunii Europene sau în cazul în care aceste operaţiuni sunt în
legătură directă cu bunuri care vor fi exportate într-un stat
din afara Uniunii Europene, precum şi în cazul operaţiunilor
efectuate de intermediari care acţionează în numele şi în contul
altei persoane, atunci când aceştia intervin în derularea unor astfel de
operaţiuni;
e) operaţiunile
prevăzute la art. 270 alin. (7) şi la art. 271 alin. (6), dacă
taxa s-ar fi aplicat transferului respectiv.
(5) Dacă nu
contravine prevederilor alin. (4), persoana impozabilă are dreptul de
deducere a taxei şi pentru cazurile prevăzute la art. 270 alin. (8)
şi la art. 271 alin. (5).
(6) În condiţiile
stabilite prin normele metodologice se acordă dreptul de deducere a taxei
pentru achiziţiile efectuate de o persoană impozabilă înainte de
înregistrarea acesteia în scopuri de TVA, conform art. 316.
(7) Nu sunt
deductibile:
a) taxa aferentă
sumelor achitate în numele şi în contul altei persoane şi care apoi
se decontează acesteia, precum şi taxa aferentă sumelor încasate
în numele şi în contul altei persoane, care nu sunt incluse în baza de
impozitare a livrărilor/prestărilor efectuate conform art. 286 alin.
(4) lit. e);
b) taxa datorată
sau achitată pentru achiziţiile de băuturi alcoolice şi produse
din tutun, cu excepţia cazurilor în care aceste bunuri sunt destinate
revânzării sau pentru a fi utilizate pentru prestări de servicii.
ART. 298
Limitări speciale
ale dreptului de deducere
(1) Prin excepţie
de la prevederile art. 297 se limitează la 50% dreptul de deducere a taxei
aferente cumpărării, achiziţiei intracomunitare, importului,
închirierii sau leasingului de vehicule rutiere motorizate şi a taxei
aferente cheltuielilor legate de vehiculele aflate în proprietatea sau în
folosinţa persoanei impozabile, în cazul în care vehiculele nu sunt
utilizate exclusiv în scopul activităţii economice.
(2) Restricţia
prevăzută la alin. (1) nu se aplică vehiculelor rutiere
motorizate având o masă totală maximă autorizată care
depăşeşte 3.500 kg sau mai mult de 9 scaune, inclusiv scaunul
şoferului.
(3) Prevederile alin.
(1) nu se aplică următoarelor categorii de vehicule rutiere
motorizate:
a) vehiculele
utilizate exclusiv pentru servicii de urgenţă, servicii de pază
şi protecţie şi servicii de curierat;
b) vehiculele
utilizate de agenţii de vânzări şi de achiziţii;
c) vehiculele
utilizate pentru transportul de persoane cu plată, inclusiv pentru
serviciile de taximetrie;
d) vehiculele
utilizate pentru prestarea de servicii cu plată, inclusiv pentru instruire
de către şcolile de şoferi;
e) vehiculele
utilizate pentru închiriere sau a căror folosinţă este
transmisă în cadrul unui contract de leasing financiar ori
operaţional;
f) vehiculele
utilizate ca mărfuri în scop comercial.
(4) În cazul
vehiculelor care nu fac obiectul limitării dreptului de deducere conform
alin. (1), fiind utilizate exclusiv în scopul activităţii economice,
precum şi a celor exceptate de la limitarea deducerii potrivit alin. (3),
se vor aplica regulile generale de deducere stabilite la art. 297 şi art.
299-301.
(5) Modalitatea de
aplicare a prevederilor prezentului articol se stabileşte prin normele
metodologice.
ART. 299
Condiţii de
exercitare a dreptului de deducere
(1) Pentru exercitarea
dreptului de deducere a taxei, persoana impozabilă trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii:
a) pentru taxa
datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost ori
urmează să îi fie livrate ori serviciilor care i-au fost ori urmează
să îi fie prestate în beneficiul său de către o persoană
impozabilă, să deţină o factură emisă în
conformitate cu prevederile art. 319, precum şi dovada plăţii în
cazul achiziţiilor efectuate de către persoanele impozabile care
aplică sistemul TVA la încasare, respectiv de către persoanele
impozabile care achiziţionează bunuri/servicii de la persoane
impozabile în perioada în care aplică sistemul TVA la încasare;
b) pentru taxa
aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie livrate
sau serviciilor care i-au fost ori urmează să îi fie prestate în
beneficiul său, dar pentru care persoana impozabilă este
obligată la plata taxei, conform art. 307 alin. (2)-(6), să
deţină o factură emisă în conformitate cu prevederile art.
319 sau documentele prevăzute la art. 320 alin. (1);
c) pentru taxa
achitată pentru importul de bunuri, altele decât cele prevăzute la
lit. d), să deţină declaraţia vamală de import sau
actul constatator emis de organele vamale, care să menţioneze
persoana impozabilă ca importator al bunurilor din punctul de vedere al
taxei, precum şi documente care să ateste plata taxei de către
importator sau de către altă persoană în contul său.
Importatorii care deţin o autorizaţie unică pentru proceduri
vamale simplificate eliberată de alt stat membru sau care efectuează
importuri de bunuri în România din punctul de vedere al TVA, pentru care nu au
obligaţia de a depune declaraţii vamale de import, trebuie să
deţină o declaraţie de import pentru TVA şi accize;
d) pentru taxa datorată
pentru importul de bunuri efectuat conform art. 326 alin. (4) şi (5),
să deţină declaraţia vamală de import sau actul
constatator emis de organele vamale, care să menţioneze persoana
impozabilă ca importator al bunurilor în scopuri de taxă, precum
şi suma taxei datorate. De asemenea, persoana impozabilă trebuie
să înscrie taxa pe valoarea adăugată ca taxă colectată
în decontul aferent perioadei fiscale în care ia naştere exigibilitatea;
e) pentru taxa
aferentă unei achiziţii intracomunitare de bunuri, să
deţină o factură sau documentul prevăzut la art. 320 alin.
(1);
f) pentru taxa
aferentă unei operaţiuni asimilate cu o achiziţie
intracomunitară de bunuri, prevăzută la art. 273 alin. (2) lit.
a), să deţină documentul prevăzut la art. 319 alin. (9),
emis în statul membru din care bunurile au fost transportate ori expediate, sau
documentul prevăzut la art. 320 alin. (1).
(2) Prin normele
metodologice se vor preciza cazurile în care documentele sau obligaţiile,
altele decât cele prevăzute la alin. (1), se vor prezenta sau îndeplini
pentru a justifica dreptul de deducere a taxei.
ART. 300
Deducerea taxei pentru
persoana impozabilă cu regim mixt şi persoana parţial
impozabilă
(1) Persoana
impozabilă care realizează sau urmează să realizeze atât
operaţiuni care dau drept de deducere, cât şi operaţiuni care nu
dau drept de deducere este denumită în continuare persoană
impozabilă cu regim mixt. Persoana care realizează atât
operaţiuni pentru care nu are calitatea de persoană impozabilă,
în conformitate cu prevederile art. 269, cât şi operaţiuni pentru
care are calitatea de persoană impozabilă este denumită
persoană parţial impozabilă.
(2) Dreptul de
deducere a taxei deductibile aferente achiziţiilor efectuate de către
o persoană impozabilă cu regim mixt sau de către o persoană
parţial impozabilă se determină conform prezentului articol.
Persoana parţial impozabilă nu are drept de deducere pentru
achiziţiile destinate activităţii pentru care nu are calitatea
de persoană impozabilă. Dacă persoana parţial
impozabilă desfăşoară activităţi în calitate de
persoană impozabilă, din care rezultă atât operaţiuni cu
drept de deducere, cât şi operaţiuni fără drept de
deducere, este considerată persoană impozabilă mixtă pentru
respectivele activităţi şi aplică prevederile prezentului
articol. Persoana parţial impozabilă poate aplica pro rata în
situaţia în care nu poate ţine evidenţe separate pentru
activitatea desfăşurată în calitate de persoană impozabilă
şi pentru activitatea pentru care nu are calitatea de persoană
impozabilă.
(3) Taxa aferentă
achiziţiilor destinate exclusiv realizării de operaţiuni care
permit exercitarea dreptului de deducere, inclusiv de investiţii destinate
realizării de astfel de operaţiuni, se deduce integral.
(4) Taxa aferentă
achiziţiilor destinate exclusiv realizării de operaţiuni care nu
dau drept de deducere, precum şi de investiţii care sunt destinate
realizării de astfel de operaţiuni nu se deduce.
(5) Taxa aferentă
achiziţiilor pentru care nu se cunoaşte destinaţia, respectiv
dacă vor fi utilizate pentru realizarea de operaţiuni care dau drept
de deducere sau pentru operaţiuni care nu dau drept de deducere, ori
pentru care nu se poate determina proporţia în care sunt sau vor fi utilizate
pentru operaţiuni care dau drept de deducere şi operaţiuni care
nu dau drept de deducere se deduce pe bază de pro rata. Prin
excepţie, în cazul achiziţiilor destinate realizării de
investiţii, care se prevăd că vor fi utilizate atât pentru
realizarea de operaţiuni care dau drept de deducere, cât şi pentru
operaţiuni care nu dau drept de deducere, este permisă deducerea
integrală a taxei pe valoarea adăugată pe parcursul procesului
investiţional, urmând ca taxa dedusă să fie ajustată în
conformitate cu prevederile art. 305.
(6) Pro rata
prevăzută la alin. (5) se determină ca raport între:
a) suma totală,
fără taxă, dar cuprinzând subvenţiile legate direct de
preţ, a operaţiunilor constând în livrări de bunuri şi
prestări de servicii care permit exercitarea dreptului de deducere, la
numărător; şi
b) suma totală,
fără taxă, a operaţiunilor prevăzute la lit. a)
şi a operaţiunilor constând în livrări de bunuri şi
prestări de servicii care nu permit exercitarea dreptului de deducere, la
numitor. Se includ sumele primite de la bugetul de stat sau bugetele locale,
acordate în scopul finanţării operaţiunilor scutite
fără drept de deducere sau operaţiunilor care nu se află în
sfera de aplicare a taxei.
(7) Se exclud din
calculul pro rata următoarele:
a) valoarea
oricărei livrări de bunuri de capital care au fost utilizate de
persoana impozabilă în activitatea sa economică, cu excepţia
operaţiunilor prevăzute la lit. c);
b) valoarea
oricăror livrări de bunuri sau prestări de servicii către
sine efectuate de persoana impozabilă şi prevăzute la art. 270
alin. (4) şi la art. 271 alin. (4), precum şi a transferului
prevăzut la art. 270 alin. (10);
c) valoarea
operaţiunilor prevăzute la art. 292 alin. (2) lit. a), precum şi
a operaţiunilor imobiliare, în măsura în care acestea sunt accesorii
activităţii principale.
(8) Pro rata
definitivă se determină anual, iar calculul acesteia include toate
operaţiunile prevăzute la alin. (6), pentru care exigibilitatea taxei
ia naştere în timpul anului calendaristic respectiv, inclusiv evenimentele
prevăzute la art. 287. Pro rata definitivă se determină
procentual şi se rotunjeşte până la cifra unităţilor
imediat următoare. La decontul de taxă prevăzut la art. 323, în
care s-a efectuat ajustarea prevăzută la alin. (14), se anexează
un document care prezintă metoda de calcul al pro ratei definitive.
(9) Pro rata
aplicabilă provizoriu pentru un an este pro rata definitivă,
prevăzută la alin. (8), determinată pentru anul precedent, sau
pro rata estimată pe baza operaţiunilor prevăzute a fi realizate
în anul calendaristic curent, în cazul persoanelor impozabile pentru care
ponderea operaţiunilor cu drept de deducere în totalul operaţiunilor
se modifică în anul curent faţă de anul precedent. Persoanele
impozabile trebuie să comunice organului fiscal competent, la începutul
fiecărui an fiscal, cel mai târziu până la data de 25 ianuarie
inclusiv, pro rata provizorie care va fi aplicată în anul respectiv,
precum şi modul de determinare a acesteia.
(10) Prin
excepţie de la prevederile alin. (9):
a) în cazul
persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de TVA care nu au determinat pro
rata provizorie la începutul anului, deoarece nu realizau şi nici nu
prevedeau realizarea de operaţiuni fără drept de deducere în
cursul anului, şi care ulterior realizează astfel de operaţiuni,
pro rata aplicabilă provizoriu este pro rata estimată pe baza
operaţiunilor preconizat a fi realizate în timpul anului calendaristic
curent, care trebuie comunicată organului fiscal competent cel mai târziu
până la data la care persoana impozabilă trebuie să depună
primul decont de taxă, prevăzut la art. 323, aferent perioadei
fiscale în care persoana impozabilă începe să realizeze
operaţiuni fără drept de deducere;
b) în cazul
persoanelor impozabile nou-înregistrate în scopuri de TVA, precum şi în
cazul persoanelor înregistrate în scopuri de TVA conform art. 316 alin. (12) în
cursul unui alt an decât cel în care înregistrarea le-a fost anulată
conform art. 316 alin. (11) pro rata aplicabilă provizoriu este pro rata
estimată pe baza operaţiunilor preconizate a fi realizate în timpul
anului calendaristic curent, care trebuie comunicată cel mai târziu
până la data la care persoana impozabilă trebuie să depună
primul decont de taxă, prevăzut la art. 323, după înregistrarea
în scopuri de TVA;
c) în cazul
persoanelor înregistrate în scopuri de TVA conform art. 316 alin. (12) în
cursul aceluiaşi an în care înregistrarea le-a fost anulată conform
art. 316 alin. (11) şi care aplicau pro rata provizorie la începutul anului,
se continuă aplicarea pro ratei provizorii aplicate înainte de anularea
înregistrării în scopuri de TVA;
d) în cazul
persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de TVA care nu au determinat pro
rata provizorie la începutul anului, deoarece ori nu erau înfiinţate ori
nu realizau şi nici nu prevedeau realizarea de operaţiuni în cursul
anului curent, şi care vor realiza în anii ulteriori atât operaţiuni
care dau drept de deducere, cât şi operaţiuni care nu dau drept de
deducere, trebuie să estimeze pro rata pe baza operaţiunilor
preconizat a fi realizate în primul an în care vor desfăşura
operaţiuni constând în livrări de bunuri/prestări de servicii.
Această pro rata provizorie va fi aplicată pe parcursul anilor în
care persoana realizează exclusiv achiziţii de bunuri/servicii,
fără a realiza şi livrări/prestări.
(11) Taxa de dedus
într-un an calendaristic se determină provizoriu prin înmulţirea
valorii taxei deductibile prevăzute la alin. (5) pentru fiecare
perioadă fiscală din acel an calendaristic cu pro rata provizorie
prevăzută la alin. (9) sau (10), determinată pentru anul
respectiv.
(12) Taxa de dedus
pentru un an calendaristic se calculează definitiv prin înmulţirea
sumei totale a taxei deductibile din anul calendaristic respectiv, prevăzută
la alin. (5), cu pro rata definitivă prevăzută la alin. (8),
determinată pentru anul respectiv. Prin excepţie, în situaţiile
prevăzute la alin. (10) lit. b) şi c), calcularea taxei de dedus pe
baza pro ratei definitive se efectuează numai pentru achiziţiile
prevăzute la alin. (5) realizate în perioadele fiscale în care s-a aplicat
pro rata provizorie.
(13) În situaţia
prevăzută la alin. (10) lit. d), taxa de dedus aferentă
achiziţiilor, cu excepţia investiţiilor prevăzute la alin.
(5), pentru fiecare an calendaristic se determină pe baza pro ratei
estimate, urmând ca toate deducerile exercitate pe baza pro ratei provizorii,
atât din anul curent, cât şi din anii următori, să fie
regularizate pe baza pro ratei definitive de la sfârşitul primului an în
care vor fi realizate livrări de bunuri/prestări de servicii.
Dacă totuşi persoana impozabilă nu va realiza operaţiuni
care nu dau drept de deducere, are dreptul să regularizeze deducerile pe
baza pro ratei definitive considerând că pro rata este 100%.
(14) La sfârşitul
anului, persoanele impozabile cu regim mixt trebuie să ajusteze taxa
dedusă provizoriu, cu excepţia prevăzută la alin. (13),
astfel:
a) din taxa de dedus
determinată definitiv, conform alin. (12), se scade taxa dedusă
într-un an, determinată pe bază de pro rata provizorie;
b) rezultatul
diferenţei de la lit. a), în plus sau în minus după caz, se înscrie
în rândul de regularizări din decontul de taxă, prevăzut la art.
323, aferent ultimei perioade fiscale a anului, sau în decontul de taxă
aferent ultimei perioade fiscale a persoanei impozabile, în cazul anulării
înregistrării acesteia.
(15) În cazul
bunurilor de capital, definite conform art. 305 alin. (1), pentru care taxa s-a
dedus pe bază de pro rata definitivă, ajustările din anii
ulteriori iau în considerare o cincime, pentru bunurile mobile, sau o
douăzecime, pentru bunurile imobile, după cum urmează:
1. taxa
deductibilă iniţială se împarte la 5 sau la 20;
2. rezultatul
calculului efectuat conform pct. 1 se înmulţeşte cu pro rata
definitivă prevăzută la alin. (8), aferentă fiecăruia
dintre următorii 4 sau 19 ani;
3. taxa dedusă
iniţial, conform pro ratei definitive, se împarte la 5 sau la 20;
4. rezultatele
calculelor efectuate conform pct. 2 şi 3 se compară, iar
diferenţa în plus sau în minus reprezintă ajustarea de efectuat, care
se înscrie în rândul de regularizări din decontul de taxă
prevăzut la art. 323, aferent ultimei perioade fiscale a anului.
(16) În situaţii
speciale, când pro rata calculată potrivit prevederilor prezentului
articol nu asigură determinarea corectă a taxei de dedus, Ministerul
Finanţelor Publice, prin direcţia de specialitate, poate, la
solicitarea justificată a persoanelor impozabile:
a) să aprobe
aplicarea unei pro rata speciale. Dacă aprobarea a fost acordată în
timpul anului, persoanele impozabile au obligaţia să recalculeze taxa
dedusă de la începutul anului pe bază de pro rata specială
aprobată. Persoana impozabilă cu regim mixt poate renunţa la
aplicarea pro ratei speciale numai la începutul unui an calendaristic şi
este obligată să anunţe organul fiscal competent până la
data de 25 ianuarie inclusiv a anului respectiv;
b) să autorizeze
persoana impozabilă să stabilească o pro rata specială
pentru fiecare sector al activităţii sale economice, cu condiţia
ţinerii de evidenţe contabile distincte pentru fiecare sector.
(17) În baza
propunerilor făcute de către organul fiscal competent, Ministerul
Finanţelor Publice, prin direcţia sa de specialitate, poate să
impună persoanei impozabile anumite criterii de exercitare a dreptului de
deducere pentru operaţiunile viitoare ale acesteia, respectiv:
a) să aplice o
pro rata specială;
b) să aplice o
pro rata specială pentru fiecare sector al activităţii sale
economice;
c) să îşi
exercite dreptul de deducere numai pe baza atribuirii directe, în conformitate
cu prevederile alin. (3) şi (4), pentru toate operaţiunile sau numai
pentru o parte din operaţiuni;
d) să
ţină evidenţe distincte pentru fiecare sector al
activităţii sale economice.
(18) Prevederile alin.
(6)-(15) se aplică şi pentru pro rata specială
prevăzută la alin. (16) şi (17). Prin excepţie de la
prevederile alin. (6), pentru calculul pro ratei speciale se vor lua în
considerare:
a) operaţiunile
specificate în decizia Ministerului Finanţelor Publice, pentru cazurile
prevăzute la alin. (16) lit. a) sau la alin. (17) lit. b);
b) operaţiunile
realizate pentru fiecare sector de activitate, pentru cazurile prevăzute
la alin. (16) lit. b) sau la alin. (17) lit. b).
(19) Prevederile
prezentului articol se aplică şi de persoanele impozabile care
aplică sistemul TVA la încasare. Pentru determinarea pro ratei, sumele de
la numitor şi de la numărător se determină în funcţie
de data la care ar fi intervenit exigibilitatea taxei conform regulilor
generale.
(20) Persoanele
impozabile cu regim mixt pot opta să nu aplice prevederile prezentului
articol în ce priveşte posibilitatea exercitării dreptului de
deducere, situaţie în care taxa aferentă achiziţiilor de bunuri
destinate operaţiunilor cu sau fără drept de deducere nu va fi
dedusă.
ART. 301
Dreptul de deducere
exercitat prin decontul de taxă
(1) Orice
persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA, conform art.
316, are dreptul să scadă din valoarea totală a taxei colectate,
pentru o perioadă fiscală, valoarea totală a taxei pentru care,
în aceeaşi perioadă, a luat naştere şi poate fi exercitat
dreptul de deducere, conform art. 297-300.
(2) În situaţia
în care nu sunt îndeplinite condiţiile şi formalităţile de
exercitare a dreptului de deducere în perioada fiscală de declarare sau în
cazul în care nu s-au primit documentele de justificare a taxei prevăzute
la art. 299, persoana impozabilă îşi poate exercita dreptul de
deducere prin decontul perioadei fiscale în care sunt îndeplinite aceste
condiţii şi formalităţi sau printr-un decont ulterior, dar
în cadrul termenului de prescripţie prevăzut în Codul de
procedură fiscală. Prin excepţie, în cazul în care pe perioada
inspecţiei fiscale la furnizori organul fiscal a stabilit TVA
colectată pentru anumite operaţiuni efectuate în perioada supusă
inspecţiei fiscale, beneficiarul respectivelor operaţiuni are dreptul
să deducă taxa înscrisă în factura de corecţie emisă
de furnizor chiar dacă termenul de prescripţie a dreptului de a
stabili obligaţii fiscale s-a împlinit. În acest caz, dreptul de deducere
poate fi exercitat în cel mult un an de la data primirii facturii de
corecţie, sub sancţiunea decăderii.
(3) Prin normele
metodologice se precizează condiţiile necesare aplicării
prevederilor alin. (2), pentru situaţia în care dreptul de deducere este
exercitat după mai mult de 3 ani consecutivi după anul în care acest
drept ia naştere.
(4) Dreptul de
deducere se exercită chiar dacă nu există o taxă
colectată sau taxa de dedus este mai mare decât cea colectată pentru
perioada fiscală prevăzută la alin. (1) şi (2).
ART. 302
Rambursarea taxei
către persoane impozabile neînregistrate în scopuri de TVA în România
şi rambursarea TVA de către alte state membre către persoane
impozabile stabilite în România
(1) În condiţiile
stabilite prin normele metodologice:
a) persoana
impozabilă nestabilită în România, care este stabilită în alt
stat membru, neînregistrată şi care nu este obligată să se
înregistreze în scopuri de TVA în România, poate beneficia de rambursarea taxei
pe valoarea adăugată aferente importurilor şi achiziţiilor
de bunuri/servicii, efectuate în România;
b) persoana
impozabilă neînregistrată şi care nu este obligată să
se înregistreze în scopuri de TVA în România, nestabilită pe teritoriul
Uniunii Europene, poate solicita rambursarea taxei aferente importurilor
şi achiziţiilor de bunuri/servicii efectuate în România, dacă,
în conformitate cu legile ţării unde este stabilită, o
persoană impozabilă stabilită în România ar avea acelaşi
drept de rambursare în ceea ce priveşte TVA sau alte impozite/taxe
similare aplicate în ţara respectivă;
c) persoana
impozabilă neînregistrată şi care nu este obligată să
se înregistreze în scopuri de TVA în România, dar care efectuează în
România o livrare intracomunitară de mijloace de transport noi
scutită, poate solicita rambursarea taxei achitate pentru achiziţia
efectuată de aceasta în România a respectivului mijloc de transport nou.
Rambursarea nu poate să depăşească taxa care s-ar aplica
dacă livrarea de către această persoană a mijloacelor de
transport noi respective ar fi livrare taxabilă. Dreptul de deducere ia
naştere şi poate fi exercitat doar în momentul livrării intracomunitare
a mijlocului de transport nou;
d) persoana
impozabilă stabilită în România, neînregistrată şi care nu
este obligată să se înregistreze în scopuri de TVA în România, poate
solicita rambursarea taxei achitate aferente operaţiunilor prevăzute
la art. 297 alin. (4) lit. d) sau în alte situaţii prevăzute prin
normele metodologice.
(2) Persoana
impozabilă stabilită în România poate beneficia de rambursarea TVA
aferente importurilor şi achiziţiilor de bunuri/servicii efectuate în
alt stat membru, în condiţiile prevăzute în normele metodologice.
(3) În cazul în care
rambursarea prevăzută la alin. (1) lit. a) a fost obţinută
prin fraudă sau printr-o altă metodă incorectă, organele
fiscale competente vor recupera sumele plătite în mod eronat şi orice
penalităţi şi dobânzi aferente, fără să
contravină dispoziţiilor privind asistenţa reciprocă pentru
recuperarea TVA.
(4) În cazul în care o
dobândă sau o penalitate administrativă a fost impusă, dar nu a
fost plătită, organele fiscale competente vor suspenda orice
altă rambursare suplimentară către persoana impozabilă în
cauză până la concurenţa sumei neplătite.
ART. 303
Rambursările de
taxă către persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA,
conform art. 316
(1) În situaţia
în care taxa aferentă achiziţiilor efectuate de o persoană
impozabilă înregistrată în scopuri de TVA, conform art. 316, care
este deductibilă într-o perioadă fiscală, este mai mare decât
taxa colectată pentru operaţiuni taxabile, rezultă un excedent
în perioada de raportare, denumit în continuare sumă negativă a
taxei.
(2) După
determinarea taxei de plată sau a sumei negative a taxei pentru
operaţiunile din perioada fiscală de raportare, persoanele impozabile
trebuie să efectueze regularizările prevăzute în prezentul
articol, prin decontul de taxă prevăzut la art. 323.
(3) Suma negativă
a taxei, cumulată, se determină prin adăugarea la suma
negativă a taxei, rezultată în perioada fiscală de raportare, a
soldului sumei negative a taxei, reportat din decontul perioadei fiscale
precedente, dacă nu s-a solicitat a fi rambursat, şi a
diferenţelor negative de TVA stabilite de organele de inspecţie
fiscală prin decizii comunicate până la data depunerii decontului.
(4) Taxa de plată
cumulată se determină în perioada fiscală de raportare prin
adăugarea la taxa de plată din perioada fiscală de raportare a
sumelor neachitate la bugetul de stat, până la data depunerii decontului
de taxă prevăzut la art. 323, din soldul taxei de plată al
perioadei fiscale anterioare, şi a sumelor neachitate la bugetul de stat
până la data depunerii decontului din diferenţele de TVA de
plată stabilite de organele de inspecţie fiscală prin decizii
comunicate până la data depunerii decontului. Prin excepţie:
a) în primul decont de
taxă depus la organul fiscal după data aprobării unei înlesniri
la plată nu se preia, din decontul perioadei fiscale anterioare, taxa
cumulată de plată, pentru care a fost aprobată înlesnirea la
plată;
b) în primul decont de
taxă depus la organul fiscal după data înscrierii organului fiscal la
masa credală potrivit Legii
nr. 85/2014, nu se preia, din decontul perioadei fiscale anterioare,
taxa cumulată de plată cu care organul fiscal s-a înscris la masa
credală potrivit prevederilor Legii
nr. 85/2014.
(5) Prin excepţie
de la prevederile alin. (3) şi (4), diferenţele negative de TVA
stabilite de organele de inspecţie sau sumele neachitate la bugetul de
stat până la data depunerii decontului, din diferenţele de TVA de
plată stabilite de organele de inspecţie fiscală, prin decizii a
căror executare a fost suspendată de instanţele de
judecată, potrivit legii, nu se adaugă la suma negativă sau la
taxa de plată cumulată, după caz, rezultate în perioadele în
care este suspendată executarea deciziei. Aceste sume se cuprind în
decontul perioadei fiscale în care a încetat suspendarea executării
deciziei, în vederea determinării sumei negative a taxei, cumulată,
sau, după caz, a taxei de plată, cumulată.
(6) Prin decontul de
taxă prevăzut la art. 323, persoanele impozabile trebuie să
determine diferenţele dintre sumele prevăzute la alin. (3) şi
(4), care reprezintă regularizările de taxă, şi stabilirea
soldului taxei de plată sau a soldului sumei negative a taxei. Dacă
taxa de plată cumulată este mai mare decât suma negativă a taxei
cumulată, rezultă un sold de taxă de plată în perioada
fiscală de raportare. Dacă suma negativă a taxei cumulată
este mai mare decât taxa de plată cumulată, rezultă un sold al
sumei negative a taxei în perioada fiscală de raportare.
(7) Persoanele
impozabile, înregistrate conform art. 316, pot solicita rambursarea soldului
sumei negative a taxei din perioada fiscală de raportare, prin bifarea
casetei corespunzătoare din decontul de taxă din perioada
fiscală de raportare, decontul fiind şi cerere de rambursare, sau pot
reporta soldul sumei negative în decontul perioadei fiscale următoare.
Dacă persoana impozabilă solicită rambursarea soldului sumei
negative, acesta nu se reportează în perioada fiscală următoare.
Nu poate fi solicitată rambursarea soldului sumei negative a taxei din
perioada fiscală de raportare, mai mic de 5.000 lei inclusiv, acesta fiind
reportat obligatoriu în decontul perioadei fiscale următoare. Prin
excepţie, soldul sumei negative de taxă pe valoarea
adăugată înscris în decontul de taxă pe valoarea
adăugată aferent perioadei fiscale anterioare datei deschiderii
procedurii insolvenţei prevăzute de legislaţia în domeniu nu se
preia în decontul de taxă aferent perioadei fiscale în care s-a deschis
procedura, caz în care debitorul este obligat să solicite rambursarea
taxei prin corectarea decontului perioadei fiscale anterioare.
(8) Persoanele
impozabile pot renunţa la cererea de rambursare pe baza unei
notificări depuse la autorităţile fiscale, urmând să preia
soldul sumei negative solicitat la rambursare în decontul aferent perioadei
fiscale următoare depunerii notificării. Persoanele impozabile pot
notifica organul fiscal în vederea renunţării la cererea de
rambursare până la data comunicării deciziei de rambursare sau a
deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare stabilite de
inspecţia fiscală, după caz.
(9) În cazul fuziunii,
persoana impozabilă care preia patrimoniul altor persoane impozabile preia
şi soldul taxei de plată către bugetul de stat sau/şi,
după caz, soldul sumei negative a taxei, pentru care persoana
impozabilă dizolvată nu a solicitat rambursarea sau eventualul drept
de rambursare rezultat din soluţionarea deconturilor cu sume negative de
taxă cu opţiune de rambursare depuse de persoanele impozabile
dizolvate şi nesoluţionate până la data fuziunii.
(10) În cazul
divizării, persoanele impozabile care preiau patrimoniul unei persoane
impozabile divizate preiau, proporţional cu cotele alocate din patrimoniul
persoanei impozabile divizate, şi soldul taxei de plată către
bugetul de stat sau/şi, după caz, soldul sumei negative a taxei,
pentru care persoana impozabilă divizată nu a solicitat rambursarea
sau eventualul drept de rambursare rezultat din soluţionarea deconturilor
cu sume negative de taxă cu opţiune de rambursare depuse de persoana
impozabilă divizată şi nesoluţionate până la data
divizării.
(11) Rambursarea
soldului sumei negative a taxei se efectuează de organele fiscale, în
condiţiile şi potrivit procedurilor stabilite prin normele în
vigoare.
(12) Pentru
operaţiuni scutite de taxă cu drept de deducere, prevăzute la
art. 294 alin. (1) lit. b), j), l), m) şi p), persoanele care nu sunt înregistrate
în scopuri de TVA, conform art. 316, pot beneficia de rambursarea taxei,
potrivit procedurii prevăzute prin ordin al ministrului finanţelor
publice.
ART. 304
Ajustarea taxei
deductibile în cazul achiziţiilor de servicii şi bunuri, altele decât
bunurile de capital
(1) În condiţiile
în care regulile privind livrarea către sine sau prestarea către sine
nu se aplică, deducerea iniţială se ajustează în
următoarele cazuri:
a) deducerea este mai
mare sau mai mică decât cea pe care persoana impozabilă avea dreptul
să o opereze;
b) dacă
există modificări ale elementelor luate în considerare pentru
determinarea sumei deductibile, intervenite după depunerea decontului de
taxă, inclusiv în cazurile prevăzute la art. 287;
c) persoana impozabilă
îşi pierde sau câştiga dreptul de deducere a taxei pentru bunurile
mobile nelivrate şi serviciile neutilizate.
(2) Nu se
ajustează deducerea iniţială a taxei în cazul:
a) bunurilor distruse,
pierdute sau furate, în condiţiile în care aceste situaţii sunt
demonstrate sau confirmate în mod corespunzător de persoana
impozabilă. În cazul bunurilor furate, persoana impozabilă
demonstrează furtul bunurilor pe baza actelor doveditoare emise de
organele judiciare;
b) situaţiilor
prevăzute la art. 270 alin. (8) şi la art. 271 alin. (5).
ART. 305
Ajustarea taxei
deductibile în cazul bunurilor de capital
(1) În sensul
prezentului articol:
a) bunurile de capital
reprezintă toate activele corporale fixe, definite la art. 266 alin. (1) pct.
3, precum şi operaţiunile de transformare sau modernizare a bunurilor
imobile/părţilor de bunuri imobile, exclusiv reparaţiile ori
lucrările de întreţinere a acestora, chiar în condiţiile în care
astfel de operaţiuni sunt realizate de beneficiarul unui contract de
închiriere, leasing sau al oricărui altui tip de contract prin care
bunurile imobile/părţile de bunuri imobile se pun la dispoziţia
unei alte persoane cu condiţia ca valoarea fiecărei transformări
sau modernizări să fie de cel puţin 20% din valoarea bunului
imobil/părţii de bun imobil după transformare/modernizare.
Bunurile imobile sunt considerate bunuri de capital indiferent dacă în
contabilitatea persoanelor impozabile sunt înregistrate ca stocuri sau ca
imobilizări corporale;
b) bunurile care fac
obiectul unui contract de închiriere, de leasing, de concesionare sau
oricărui altui tip de contract prin care bunurile se pun la
dispoziţia unei persoane sunt considerate bunuri de capital
aparţinând persoanei care le închiriază, le dă în leasing sau le
pune la dispoziţia altei persoane. Operaţiunile de transformare sau
modernizare a bunurilor imobile/părţilor de bunuri imobile care sunt
considerate bunuri de capital conform lit. a), efectuate de beneficiarul unui
astfel de contract, aparţin beneficiarului până la sfârşitul
contractului respectiv;
c) ambalajele care se
pot utiliza de mai multe ori nu sunt considerate bunuri de capital;
d) taxa
deductibilă aferentă bunurilor de capital reprezintă taxa
achitată sau datorată, aferentă oricărei operaţiuni
legate de achiziţia, fabricarea, construcţia, transformarea sau
modernizarea a căror valoare este de cel puţin 20% din valoarea
bunului imobil/părţii de bun imobil după
transformare/modernizare, exclusiv taxa achitată sau datorată,
aferentă reparării ori întreţinerii acestor bunuri sau cea
aferentă achiziţiei pieselor de schimb destinate reparării ori
întreţinerii bunurilor de capital.
(2) Taxa
deductibilă aferentă bunurilor de capital, în condiţiile în care
nu se aplică regulile privind livrarea către sine sau prestarea
către sine, se ajustează, în situaţiile prevăzute la alin.
(4) lit. a)-d):
a) pe o perioadă
de 5 ani, pentru bunurile de capital achiziţionate sau fabricate, altele
decât cele prevăzute la lit. b);
b) pe o perioadă de
20 de ani, pentru construcţia sau achiziţia unui bun imobil, precum
şi pentru transformarea sau modernizarea unui bun imobil, dacă
valoarea fiecărei transformări sau modernizări este de cel
puţin 20% din valoarea totală a bunului imobil/părţii de
bun imobil după transformare sau modernizare.
(3) Perioada de
ajustare începe:
a) de la data de 1
ianuarie a anului în care bunurile au fost achiziţionate sau fabricate,
pentru bunurile de capital menţionate la alin. (2) lit. a), dacă
acestea au fost achiziţionate sau fabricate după data aderării;
b) de la data de 1
ianuarie a anului în care bunurile sunt recepţionate, pentru bunurile de
capital prevăzute la alin. (2) lit. b), care sunt construite, şi se
efectuează pentru suma integrală a taxei deductibile aferente bunului
de capital, inclusiv pentru taxa plătită sau datorată înainte de
data aderării, dacă anul primei utilizări este anul
aderării sau un alt an ulterior anului aderării;
c) de la data de 1
ianuarie a anului în care bunurile au fost achiziţionate, pentru bunurile
de capital prevăzute la alin. (2) lit. b), şi se efectuează
pentru suma integrală a taxei deductibile aferente bunului de capital,
inclusiv pentru taxa plătită sau datorată înainte de data
aderării, dacă faptul generator de taxă a intervenit în anul
aderării sau într-un an ulterior anului aderării;
d) de la data de 1
ianuarie a anului în care bunurile sunt folosite pentru prima dată
după transformare sau modernizare, pentru transformările sau
modernizările bunurilor de capital prevăzute la alin. (2) lit. b), a
căror valoare este de cel puţin 20% din valoarea totală a
bunului imobil/părţii de bun imobil după transformare sau
modernizare, şi se efectuează pentru suma taxei deductibile aferente
transformării sau modernizării, inclusiv pentru suma taxei
deductibile aferente respectivei transformări sau modernizări,
plătită ori datorată înainte de data aderării, dacă
anul primei utilizări după transformare sau modernizare este anul aderării
sau un an ulterior aderării.
(4) Ajustarea taxei
deductibile prevăzute la alin. (1) lit. d) se efectuează:
a) în situaţia în
care bunul de capital este folosit de persoana impozabilă:
1. integral sau
parţial, pentru alte scopuri decât activităţile economice, cu
excepţia bunurilor a căror achiziţie face obiectul
limitării la 50% a dreptului de deducere potrivit prevederilor art. 298;
2. pentru realizarea
de operaţiuni care nu dau drept de deducere a taxei;
3. pentru realizarea
de operaţiuni care dau drept de deducere a taxei într-o măsură
diferită faţă de deducerea iniţială;
b) în cazurile în care
apar modificări ale elementelor folosite la calculul taxei deduse;
c) în situaţia în
care un bun de capital al cărui drept de deducere a fost integral sau
parţial limitat face obiectul oricărei operaţiuni pentru care
taxa este deductibilă. În cazul unei livrări de bunuri, valoarea
suplimentară a taxei de dedus se limitează la valoarea taxei
colectate pentru livrarea bunului respectiv;
d) în situaţia în
care bunul de capital îşi încetează existenţa, cu
următoarele excepţii:
1. bunul de capital a
făcut obiectul unei livrări sau unei livrări către sine
pentru care taxa este deductibilă;
2. bunul de capital
este pierdut, distrus sau furat, în condiţiile în care aceste situaţii
sunt demonstrate sau confirmate în mod corespunzător. În cazul bunurilor
furate, persoana impozabilă demonstrează furtul bunurilor pe baza
actelor doveditoare emise de organele judiciare;
3. situaţiile
prevăzute la art. 270 alin. (8);
4. în cazul
casării unui bun de capital;
e) în cazurile
prevăzute la art. 287.
(5) Ajustarea taxei
deductibile se efectuează astfel:
a) pentru cazurile
prevăzute la alin. (4) lit. a), ajustarea se efectuează în cadrul
perioadei de ajustare prevăzute la alin. (2). Ajustarea deducerii se face
în perioada fiscală în care intervine evenimentul care generează
ajustarea şi se realizează pentru toată taxa aferentă
perioadei rămase din perioada de ajustare, incluzând anul în care apare
modificarea destinaţiei de utilizare;
b) pentru cazul
prevăzut la alin. (4) lit. b), ajustarea se efectuează de persoanele
impozabile care au aplicat pro rata de deducere pentru bunul de capital.
Ajustarea reprezintă o cincime sau, după caz, o douăzecime din
taxa dedusă iniţial şi se efectuează în ultima
perioadă fiscală a anului calendaristic, pentru fiecare an în care
apar modificări ale elementelor taxei deduse în cadrul perioadei de
ajustare prevăzute la alin. (2);
c) pentru cazurile
prevăzute la alin. (4) lit. c) şi d), ajustarea se efectuează în
perioada fiscală în care intervine evenimentul care generează
ajustarea şi se realizează pentru toată taxa aferentă
perioadei rămase din perioada de ajustare, incluzând anul în care apare
obligaţia ajustării;
d) pentru cazurile
prevăzute la alin. (4) lit. e), ajustarea se efectuează atunci când
apar situaţiile enumerate la art. 287.
(6) Ajustarea taxei
pentru situaţiile prevăzute la alin. (5) se realizează conform
procedurii prevăzute prin normele metodologice.
(7) Dacă pe
parcursul perioadei de ajustare intervin evenimente care generează
ajustarea în favoarea persoanei impozabile sau în favoarea statului,
ajustările prevăzute la alin. (5) lit. a) şi c) se
efectuează pentru acelaşi bun de capital succesiv în cadrul perioadei
de ajustare ori de câte ori apar respectivele evenimente.
(8) Persoana
impozabilă trebuie să păstreze o situaţie a bunurilor de
capital care fac obiectul ajustării taxei deductibile, care să
permită controlul taxei deductibile şi al ajustărilor efectuate.
Această situaţie trebuie păstrată pe o perioadă care
începe în momentul la care taxa aferentă achiziţiei bunului de
capital devine exigibilă şi se încheie la 5 ani după expirarea
perioadei în care se poate solicita ajustarea deducerii. Orice alte
înregistrări, documente şi jurnale privind bunurile de capital
trebuie păstrate pentru aceeaşi perioadă.
(9) Prevederile
prezentului articol nu se aplică în cazul în care suma care ar rezulta ca
urmare a ajustărilor este neglijabilă, conform prevederilor din
normele metodologice.
ART. 306
Dispoziţii
tranzitorii privind ajustarea
(1) Prin excepţie
de la prevederile art. 305 alin. (5), se ajustează taxa deductibilă
proporţional cu valoarea rămasă neamortizată la momentul la
care intervin evenimentele prevăzute la art. 305 alin. (4) pentru
următoarele categorii de active corporale fixe care până la data de
31 decembrie 2015 nu erau considerate bunuri de capital:
a) activele corporale
fixe amortizabile a căror durată normală de utilizare stabilită
pentru amortizarea fiscală este mai mică de 5 ani, care au fost
achiziţionate sau fabricate după data aderării până la data
31 decembrie 2015, inclusiv;
b) activele corporale
fixe de natura mijloacelor fixe amortizabile care fac obiectul leasingului a
căror limită minimă a duratei normale de utilizare este mai
mică de 5 ani, care au fost achiziţionate sau fabricate după
data aderării până la data 31 decembrie 2015, inclusiv.
(2) În cazul activelor
corporale fixe prevăzute la alin. (1) pentru care dreptul de deducere se
exercită potrivit art. 297 alin. (2) şi (3), se ajustează taxa
deductibilă care a fost plătită furnizorului/prestatorului,
proporţional cu valoarea rămasă neamortizată la momentul la
care intervin evenimentele prevăzute la art. 305 alin. (4) care
generează ajustarea.
CAP. XI
Persoanele obligate la
plata taxei
ART. 307
Persoana obligată
la plata taxei pentru operaţiunile taxabile din România
(1) Persoana
obligată la plata taxei pe valoarea adăugată, dacă aceasta
este datorată în conformitate cu prevederile prezentului titlu, este
persoana impozabilă care efectuează livrări de bunuri sau
prestări de servicii, cu excepţia cazurilor pentru care beneficiarul
este obligat la plata taxei conform alin. (2)-(6) şi art. 331.
(2) Taxa este
datorată de orice persoană impozabilă, inclusiv de către
persoana juridică neimpozabilă înregistrată în scopuri de TVA
conform art. 316 sau 317, care este beneficiar al serviciilor care au locul
prestării în România conform art. 278 alin. (2) şi care sunt
furnizate de către o persoană impozabilă care nu este
stabilită pe teritoriul României sau nu este considerată a fi
stabilită pentru respectivele prestări de servicii pe teritoriul
României conform prevederilor art. 266 alin. (2), chiar dacă este
înregistrată în România conform art. 316 alin. (4) sau (6).
(3) Taxa este
datorată de orice persoană înregistrată conform art. 316 sau
317, căreia i se livrează produsele prevăzute la art. 275 alin.
(1) lit. e) sau f), dacă aceste livrări sunt realizate de o
persoană impozabilă care nu este stabilită în România sau nu
este considerată a fi stabilită pentru respectivele livrări de
bunuri pe teritoriul României conform prevederilor art. 266 alin. (2), chiar
dacă este înregistrată în scopuri de TVA în România conform art. 316
alin. (4) sau (6).
(4) Taxa este
datorată de persoana impozabilă sau persoana juridică
neimpozabilă, înregistrată în scopuri de TVA conform art. 316 sau
317, care este beneficiarul unei livrări ulterioare efectuate în cadrul
unei operaţiuni triunghiulare, în următoarele condiţii:
1.
cumpărătorul revânzător al bunurilor să nu fie stabilit în
România, să fie înregistrat în scopuri de TVA în alt stat membru şi
să fi efectuat o achiziţie intracomunitară a acestor bunuri în
România, care nu este impozabilă conform art. 268 alin. (8) lit. b);
şi
2. bunurile aferente
achiziţiei intracomunitare, prevăzute la pct. 1, să fi fost
transportate de furnizor sau de cumpărătorul revânzător ori de
altă persoană, în contul furnizorului sau al cumpărătorului
revânzător, dintr-un stat membru, altul decât statul în care
cumpărătorul revânzător este înregistrat în scopuri de TVA,
direct către beneficiarul livrării; şi
3.
cumpărătorul revânzător să îl desemneze pe beneficiarul
livrării ulterioare ca persoană obligată la plata taxei pentru
livrarea respectivă.
(5) Taxa este
datorată de persoana din cauza căreia bunurile ies din regimurile sau
situaţiile prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) şi d).
(6) În alte
situaţii decât cele prevăzute la alin. (2)-(5), în cazul în care
livrarea de bunuri/prestarea de servicii este realizată de o persoană
impozabilă care nu este stabilită în România sau nu este
considerată a fi stabilită pentru respectivele livrări de
bunuri/prestări de servicii pe teritoriul României conform prevederilor
art. 266 alin. (2) şi care nu este înregistrată în România conform
art. 316, persoana obligată la plata taxei este persoana impozabilă
ori persoana juridică neimpozabilă, stabilită în România, indiferent
dacă este sau nu înregistrată în scopuri de TVA conform art. 316, sau
persoana nestabilită în România, dar înregistrată în România conform
art. 316, care este beneficiar al unor livrări de bunuri/prestări de
servicii care au loc în România, conform art. 275 sau 278. Prin excepţie,
persoana impozabilă ori persoana juridică neimpozabilă,
stabilită în România şi neînregistrată în scopuri de TVA conform
art. 316 sau 317, care este beneficiar al unor servicii prevăzute la art.
278 alin. (5) lit. h), nu este persoana obligată la plata taxei dacă
prestatorul aplică unul dintre regimurile speciale prevăzute la art.
316 sau 317.
(7) Prin excepţie
de la prevederile alin. (1):
a) atunci când
persoana obligată la plata taxei, conform alin. (1), este o persoană
impozabilă stabilită în Uniunea Europeană, dar nu în România,
respectiva persoană poate, în condiţiile stabilite prin normele
metodologice, să desemneze un reprezentant fiscal ca persoană
obligată la plata taxei;
b) atunci când
persoana obligată la plata taxei, conform alin. (1), este o persoană
impozabilă care nu este stabilită în Uniunea Europeană,
respectiva persoană este obligată, în condiţiile stabilite prin
normele metodologice, să desemneze un reprezentant fiscal ca persoană
obligată la plata taxei.
ART. 308.
Persoana obligată
la plata taxei pentru achiziţii intracomunitare
(1) Persoana care
efectuează o achiziţie intracomunitară de bunuri care este
taxabilă, conform prezentului titlu, este obligată la plata taxei.
(2) Atunci când
persoana obligată la plata taxei pentru achiziţia
intracomunitară, conform alin. (1), este:
a) o persoană
impozabilă stabilită în Uniunea Europeană, dar nu în România,
respectiva persoană poate, în condiţiile stabilite prin normele
metodologice, să desemneze un reprezentant fiscal ca persoană
obligată la plata taxei;
b) o persoană
impozabilă care nu este stabilită în Uniunea Europeană,
respectiva persoană este obligată, în condiţiile stabilite prin
normele metodologice, să desemneze un reprezentant fiscal ca persoană
obligată la plata taxei.
ART. 309.
Persoana obligată
la plata taxei pentru importul de bunuri
Plata taxei pentru
importul de bunuri supus taxării, conform prezentului titlu, este
obligaţia importatorului.
CAP. XII
Regimuri speciale
ART. 310
Regimul special de
scutire pentru întreprinderile mici
(1) Persoana
impozabilă stabilită în România conform art. 266 alin. (2) lit. a), a
cărei cifră de afaceri anuală, declarată sau
realizată, este inferioară plafonului de 65.000 euro, al cărui
echivalent în lei se stabileşte la cursul de schimb comunicat de Banca
Naţională a României la data aderării şi se rotunjeşte
la următoarea mie, respectiv 220.000 lei, poate aplica scutirea de
taxă, denumită în continuare regim special de scutire, pentru
operaţiunile prevăzute la art. 268 alin. (1), cu excepţia
livrărilor intracomunitare de mijloace de transport noi, scutite conform
art. 294 alin. (2) lit. b).
(2) Cifra de afaceri
care serveşte drept referinţă pentru aplicarea alin. (1) este
constituită din valoarea totală, exclusiv taxa în situaţia
persoanelor impozabile care solicită scoaterea din evidenţa
persoanelor înregistrate în scopuri de TVA, a livrărilor de bunuri şi
a prestărilor de servicii efectuate de persoana impozabilă în cursul
unui an calendaristic, taxabile sau, după caz, care ar fi taxabile
dacă nu ar fi desfăşurate de o mică întreprindere, a
operaţiunilor rezultate din activităţi economice pentru care
locul livrării/prestării se consideră ca fiind în străinătate,
dacă taxa ar fi deductibilă, în cazul în care aceste operaţiuni
ar fi fost realizate în România conform art. 297 alin. (4) lit. b), a
operaţiunilor scutite cu drept de deducere şi, dacă nu sunt
accesorii activităţii principale, a operaţiunilor scutite
fără drept de deducere prevăzute la art. 292 alin. (2) lit. a),
b), e) şi f). Prin excepţie, nu se cuprind în cifra de afaceri
prevăzută la alin. (1), dacă sunt accesorii
activităţii principale, livrările de active fixe corporale,
astfel cum sunt definite la art. 266 alin. (1) pct. 3, şi livrările
de active necorporale, efectuate de persoana impozabilă.
(3) Persoana
impozabilă care îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin.
(1) pentru aplicarea regimului special de scutire poate opta oricând pentru
aplicarea regimului normal de taxă. Persoana impozabilă care
realizează în cursul unui an calendaristic exclusiv operaţiuni
scutite fără drept de deducere conform art. 292 nu se consideră
că depăşeşte plafonul prevăzut la alin. (1).
(4) O persoană impozabilă
nou-înfiinţată poate beneficia de aplicarea regimului special de
scutire, dacă la momentul începerii activităţii economice
declară o cifră de afaceri anuală estimată, conform alin.
(2), sub plafonul de scutire şi nu optează pentru aplicarea regimului
normal de taxare, conform alin. (3).
(5) Pentru persoana
impozabilă nou-înfiinţată care începe o activitate
economică în decursul unui an calendaristic, plafonul de scutire este
plafonul prevăzut la alin. (1).
(6) Persoana
impozabilă care aplică regimul special de scutire şi a
cărei cifră de afaceri, prevăzută la alin. (2), este mai
mare sau egală cu plafonul de scutire prevăzut la alin. (1) trebuie
să solicite înregistrarea în scopuri de TVA, conform art. 316, în termen
de 10 zile de la data atingerii ori depăşirii plafonului. Data
atingerii sau depăşirii plafonului se consideră a fi prima zi a
lunii calendaristice următoare celei în care plafonul a fost atins ori
depăşit. Regimul special de scutire se aplică până la data
înregistrării în scopuri de TVA, conform art. 316. Dacă persoana
impozabilă respectivă nu solicită sau solicită
înregistrarea cu întârziere, organele fiscale competente procedează
după cum urmează:
a) stabilesc
obligaţii privind taxa de plată, constând în diferenţa dintre taxa
pe care persoana impozabilă ar fi trebuit să o colecteze şi taxa
pe care ar fi avut dreptul să o deducă, de la data la care persoana
impozabilă respectivă ar fi fost înregistrată în scopuri de TVA
conform art. 316 dacă ar fi solicitat înregistrarea în termenul
prevăzut de lege, dacă taxa colectată este mai mare decât taxa
deductibilă, precum şi accesoriile aferente, sau după caz;
b) determină suma
negativă a taxei, respectiv diferenţa dintre taxa pe care ar fi avut
dreptul să o deducă, de la data la care persoana impozabilă
respectivă ar fi fost înregistrată în scopuri de TVA conform art. 316
dacă ar fi solicitat înregistrarea în termenul prevăzut de lege,
şi taxa pe care persoana impozabilă ar fi trebuit să o colecteze
de la data la care ar fi trebuit să fie înregistrată în scopuri de
taxă conform art. 316, dacă taxa deductibilă este mai mare decât
taxa colectată.
(7) Persoana
impozabilă înregistrată în scopuri de TVA conform art. 316 care în
cursul anului calendaristic precedent nu depăşeşte plafonul de
scutire prevăzut la alin. (1) poate solicita scoaterea din evidenţa
persoanelor înregistrate în scopuri de TVA conform art. 316, în vederea
aplicării regimului special de scutire, cu condiţia ca la data
solicitării să nu fi depăşit plafonul de scutire pentru
anul în curs. Solicitarea se poate depune la organele fiscale competente între
data de 1 şi 10 a fiecărei luni următoare perioadei fiscale
aplicate de persoana impozabilă, în conformitate cu prevederile art. 322.
Anularea va fi valabilă de la data comunicării deciziei privind
anularea înregistrării în scopuri de TVA. Organele fiscale competente au
obligaţia de a soluţiona solicitările de scoatere a persoanelor
impozabile din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA cel
târziu până la finele lunii în care a fost depusă solicitarea.
Până la comunicarea deciziei de anulare a înregistrării în scopuri de
TVA, persoanei impozabile îi revin toate drepturile şi obligaţiile
persoanelor înregistrate în scopuri de TVA conform art. 316. Persoana impozabilă
care a solicitat scoaterea din evidenţă are obligaţia să
depună ultimul decont de taxă prevăzut la art. 323, indiferent
de perioada fiscală aplicată conform art. 322, până la data de
25 a lunii următoare celei în care a fost comunicată decizia de
anulare a înregistrării în scopuri de TVA. În ultimul decont de taxă
depus, persoanele impozabile au obligaţia să evidenţieze
valoarea rezultată ca urmare a efectuării tuturor ajustărilor de
taxă, conform prezentului titlu.
(8) Dacă,
ulterior scoaterii din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de
TVA, conform art. 316, potrivit alin. (7), persoana impozabilă
realizează în cursul unui an calendaristic o cifră de afaceri,
determinată conform alin. (2), mai mare sau egală cu plafonul de
scutire prevăzut la alin. (1), are obligaţia să respecte
prevederile prezentului articol şi, după înregistrarea în scopuri de
taxă conform art. 316, are dreptul să efectueze ajustările de
taxă conform prezentului titlu. Ajustările vor fi reflectate în
primul decont de taxă depus după înregistrarea în scopuri de TVA
conform art. 316 a persoanei impozabile sau, după caz, într-un decont
ulterior.
(9) Persoana
impozabilă care solicită, conform alin. (7), scoaterea din
evidenţa persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de TVA, conform
art. 316, dar are obligaţia de a se înregistra în scopuri de taxă,
conform art. 317, trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA,
conform art. 317, concomitent cu solicitarea de scoatere din evidenţa persoanelor
impozabile înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 316. Înregistrarea în
scopuri de TVA, conform art. 317, va fi valabilă începând cu data
anulării înregistrării în scopuri de TVA conform art. 316.
Prevederile prezentului alineat se aplică şi în cazul în care persoana
impozabilă optează pentru înregistrarea în scopuri de TVA, conform
art. 317, concomitent cu solicitarea de scoatere din evidenţa persoanelor
impozabile înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 316.
(10) Persoana
impozabilă care aplică regimul special de scutire:
a) nu are dreptul la
deducerea taxei aferente achiziţiilor, în condiţiile prevăzute
la art. 297 şi 299;
b) nu are voie să
menţioneze taxa pe factură sau pe alt document.
(11) Prin normele
metodologice se stabilesc regulile de înregistrare şi ajustările de
efectuat în cazul modificării regimului de taxă.
ART. 311
Regimul special pentru
agenţiile de turism
(1) În sensul
aplicării prezentului articol, prin agenţie de turism se
înţelege orice persoană care în nume propriu sau în calitate de agent
intermediază, oferă informaţii sau se angajează să
furnizeze persoanelor care călătoresc individual sau în grup servicii
de călătorie, care includ cazarea la hotel, case de oaspeţi,
cămine, locuinţe de vacanţă şi alte spaţii folosite
pentru cazare, transportul aerian, terestru sau maritim, excursii organizate
şi alte servicii turistice. Agenţiile de turism includ şi
touroperatorii.
(2) În cazul în care o
agenţie de turism acţionează în nume propriu în beneficiul
direct al călătorului şi utilizează livrări de bunuri
şi prestări de servicii efectuate de alte persoane, toate
operaţiunile realizate de agenţia de turism în legătură cu
călătoria sunt considerate un serviciu unic prestat de agenţie
în beneficiul călătorului.
(3) Serviciul unic
prevăzut la alin. (2) are locul prestării în România, dacă
agenţia de turism este stabilită sau are un sediu fix în România
şi serviciul este prestat prin sediul din România.
(4) Baza de impozitare
a serviciului unic prevăzut la alin. (2) este constituită din marja
de profit, exclusiv taxa, care se determină ca diferenţă între
suma totală care va fi plătită de călător,
fără taxă, şi costurile agenţiei de turism, inclusiv
taxa, aferente livrărilor de bunuri şi prestărilor de servicii
în beneficiul direct al călătorului, în cazul în care aceste
livrări şi prestări sunt realizate de alte persoane impozabile.
(5) În cazul în care
livrările de bunuri şi prestările de servicii efectuate în
beneficiul direct al clientului sunt realizate în afara Uniunii Europene,
serviciul unic al agenţiei de turism este considerat serviciu prestat de
un intermediar şi este scutit de taxă. În cazul în care
livrările de bunuri şi prestările de servicii efectuate în
beneficiul direct al clientului sunt realizate atât în interiorul, cât şi
în afara Uniunii Europene, se consideră ca fiind scutită de taxă
numai partea serviciului unic prestat de agenţia de turism aferentă
operaţiunilor realizate în afara Uniunii Europene.
(6) Fără
să contravină prevederilor art. 297 alin. (4), agenţia de turism
nu are dreptul la deducerea sau rambursarea taxei facturate de persoanele
impozabile pentru livrările de bunuri şi prestările de servicii
în beneficiul direct al călătorului şi utilizate de agenţia
de turism pentru furnizarea serviciului unic prevăzut la alin. (2).
(7) Agenţia de
turism trebuie să ţină, în plus faţă de
evidenţele care trebuie ţinute conform prezentului titlu, orice alte
evidenţe necesare pentru stabilirea taxei datorate conform prezentului
articol.
(8) Agenţiile de turism nu au dreptul
să înscrie taxa în mod distinct în facturi sau în alte documente legale
care se transmit călătorului, pentru serviciile unice cărora li
se aplică regimul special.
(9) Regimul special
prevăzut de prezentul articol nu se aplică pentru agenţiile de
turism care acţionează în calitate de intermediar şi pentru care
sunt aplicabile prevederile art. 286 alin. (4) lit. e) în ceea ce priveşte
baza de impozitare.
(10) Agenţia de
turism poate opta şi pentru aplicarea regimului normal de taxă pentru
operaţiunile prevăzute la alin. (2), cu următoarele
excepţii, pentru care este obligatorie taxarea în regim special:
a) când
călătorul este o persoană fizică;
b) în situaţia în
care serviciile de călătorie cuprind şi componente pentru care
locul operaţiunii se consideră ca fiind în afara României.
(11) Atunci când
agenţia de turism aplică regimul normal de taxare, va factura fiecare
componentă a serviciului unic la cota taxei corespunzătoare
fiecărei componente în parte. În plus, baza de impozitare a fiecărei
componente facturate în regim normal de taxă va cuprinde şi marja de
profit a agenţiei de turism.
(12) Atunci când
agenţia de turism efectuează atât operaţiuni supuse regimului
normal de taxare, cât şi operaţiuni supuse regimului special, aceasta
trebuie să păstreze evidenţe contabile separate pentru fiecare
tip de operaţiune în parte.
ART. 312
Regimuri speciale
pentru bunurile second-hand, opere de artă, obiecte de colecţie
şi antichităţi
(1) În sensul
prezentului articol:
a) operele de
artă reprezintă:
1. tablouri, colaje
şi plachete decorative similare, picturi şi desene, executate
integral de mână, altele decât planurile şi desenele de
arhitectură, de inginerie şi alte planuri şi desene industriale,
comerciale, topografice sau similare, originale, executate manual, texte
manuscrise, reproduceri fotografice pe hârtie sensibilizată şi copii
carbon obţinute de pe planurile, desenele sau textele enumerate mai sus
şi articolele industriale decorate manual, care se încadrează la
codul NC 9701;
2. gravuri, stampe
şi litografii, originale vechi sau moderne, care au fost trase direct în
alb-negru sau color, ale uneia sau mai multor plăci/planşe executate
în întregime manual de către artist, indiferent de proces sau de
materialul folosit de acesta, fără a include procese mecanice sau
fotomecanice, care se încadrează la codul NC 9702 00 00;
3. producţii
originale de artă statuară sau de sculptură, în orice material,
numai dacă sunt executate în întregime de către artist; copiile
executate de către un alt artist decât autorul originalului, care se
încadrează la codul NC 9703 00 00;
4. tapiserii executate
manual după modele originale asigurate de artist, cu condiţia să
existe cel mult 8 copii din fiecare, care se încadrează la codul NC 5805
00 00;
5. piese individuale
de ceramică executate integral de către artist şi semnate de
acesta;
6. emailuri pe cupru,
executate integral manual, în cel mult 8 copii numerotate care poartă
semnătura artistului sau denumirea/numele atelierului, cu excepţia
bijuteriilor din aur sau argint;
7. fotografiile
executate de către artist, scoase pe suport hârtie doar de el sau sub
supravegherea sa, semnate, numerotate şi limitate la 30 de copii,
incluzându-se toate dimensiunile şi monturile;
b) obiectele de
colecţie reprezintă:
1. timbre
poştale, timbre fiscale, mărci poştale, plicuri prima zi, serii
poştale complete şi similare, obliterate sau neobliterate, dar care
nu au curs, nici destinate să aibă curs, care se încadrează la
codul NC 9704 00 00;
2. colecţii
şi piese de colecţie de zoologie, botanică, mineralogie,
anatomie sau care prezintă un interes istoric, arheologic, paleontologic,
etnografic sau numismatic, care se încadrează la codul NC 9705 00 00;
c)
antichităţile sunt obiectele, altele decât operele de artă
şi obiectele de colecţie, cu o vechime mai mare de 100 de ani, care
se încadrează la codul NC 9706 00 00;
d) bunurile
second-hand sunt bunurile mobile corporale care pot fi refolosite în starea în
care se află sau după efectuarea unor reparaţii, altele decât
operele de artă, obiectele de colecţie sau antichităţile,
pietrele preţioase şi alte bunuri prevăzute în normele metodologice;
e) persoana
impozabilă revânzătoare este persoana impozabilă care, în cursul
desfăşurării activităţii economice,
achiziţionează sau importă bunuri second-hand şi/sau opere
de artă, obiecte de colecţie sau antichităţi în scopul
revânzării, indiferent dacă respectiva persoană impozabilă
acţionează în nume propriu sau în numele altei persoane în cadrul
unui contract de comision la cumpărare sau vânzare;
f) organizatorul unei
vânzări prin licitaţie publică este persoana impozabilă
care, în desfăşurarea activităţii sale economice,
oferă bunuri spre vânzare prin licitaţie publică, în scopul
adjudecării acestora de către ofertantul cu preţul cel mai mare;
g) marja profitului
este diferenţa dintre preţul de vânzare aplicat de persoana
impozabilă revânzătoare şi preţul de cumpărare, în
care:
1. preţul de
vânzare constituie suma obţinută de persoana impozabilă
revânzătoare de la cumpărător sau de la un terţ, inclusiv
subvenţiile direct legate de această tranzacţie, impozitele,
obligaţiile de plată, taxele şi alte cheltuieli, cum ar fi cele
de comision, ambalare, transport şi asigurare, percepute de persoana
impozabilă revânzătoare cumpărătorului, cu excepţia
reducerilor de preţ;
2. preţul de
cumpărare reprezintă tot ce constituie suma obţinută,
conform definiţiei preţului de vânzare, de furnizor, de la persoana
impozabilă revânzătoare;
h) regimul special
reprezintă reglementările speciale prevăzute de prezentul
articol pentru taxarea livrărilor de bunuri second-hand, opere de
artă, obiecte de colecţie şi antichităţi la cota de
marjă a profitului.
(2) Persoana
impozabilă revânzătoare va aplica regimul special pentru
livrările de bunuri second-hand, opere de artă, obiecte de
colecţie şi antichităţi, altele decât operele de artă
livrate de autorii sau succesorii de drept ai acestora, pentru care există
obligaţia colectării taxei, bunuri pe care le-a achiziţionat din
interiorul Uniunii Europene, de la unul dintre următorii furnizori:
a) o persoană
neimpozabilă;
b) o persoană
impozabilă, în măsura în care livrarea efectuată de respectiva
persoană impozabilă este scutită de taxă, conform art. 292
alin. (2) lit. g);
c) o întreprindere
mică, în măsura în care achiziţia respectivă se referă
la bunuri de capital;
d) o persoană
impozabilă revânzătoare, în măsura în care livrarea de către
aceasta a fost supusă taxei în regim special.
(3) În condiţiile
stabilite prin normele metodologice, persoana impozabilă revânzătoare
poate opta pentru aplicarea regimului special pentru livrarea următoarelor
bunuri:
a) opere de artă,
obiecte de colecţie sau antichităţi pe care le-a importat;
b) opere de artă
achiziţionate de persoana impozabilă revânzătoare de la autorii
acestora sau de la succesorii în drept ai acestora, pentru care există
obligaţia colectării taxei.
(4) În cazul
livrărilor prevăzute la alin. (2) şi (3), pentru care se
exercită opţiunea prevăzută la alin. (3), baza de
impozitare este marja profitului, determinată conform alin. (1) lit. g),
exclusiv valoarea taxei aferente. Prin excepţie, pentru livrările de
opere de artă, obiecte de colecţie sau antichităţi
importate direct de persoana impozabilă revânzătoare, conform alin.
(3), preţul de cumpărare pentru calculul marjei de profit este
constituit din baza de impozitare la import, stabilită conform art. 289,
plus taxa datorată sau achitată la import.
(5) Orice livrare de
bunuri second-hand, opere de artă, obiecte de colecţie sau
antichităţi, efectuată în regim special, este scutită de
taxă, în condiţiile prevăzute la art. 294 alin. (1) lit. a), b),
h)-n) şi p).
(6) Persoana
impozabilă revânzătoare nu are dreptul la deducerea taxei datorate
sau achitate pentru bunurile prevăzute la alin. (2) şi (3), în
măsura în care livrarea acestor bunuri se taxează în regim special.
(7) Persoana
impozabilă revânzătoare poate aplica regimul normal de taxare pentru
orice livrare eligibilă pentru aplicarea regimului special, inclusiv
pentru livrările de bunuri pentru care se poate exercita opţiunea de
aplicare a regimului special prevăzut la alin. (3).
(8) În cazul în care
persoana impozabilă revânzătoare aplică regimul normal de taxare
pentru bunurile pentru care putea opta să aplice regimul special
prevăzut la alin. (3), persoana respectivă va avea dreptul de
deducere a taxei datorate sau achitate pentru:
a) importul de opere
de artă, obiecte de colecţie sau antichităţi;
b) opere de artă
achiziţionate de la autorii acestora sau succesorii în drept ai acestora.
(9) Dreptul de
deducere prevăzut la alin. (8) ia naştere la data la care este
exigibilă taxa colectată aferentă livrării pentru care
persoana impozabilă revânzătoare optează pentru regimul normal
de taxă.
(10) Persoanele
impozabile nu au dreptul la deducerea taxei datorate sau achitate pentru bunuri
care au fost sau urmează să fie achiziţionate de la persoana
impozabilă revânzătoare, în măsura în care livrarea acestor
bunuri de către persoana impozabilă revânzătoare este
supusă regimului special.
(11) Regimul special
nu se aplică pentru:
a) livrările
efectuate de o persoană impozabilă revânzătoare pentru bunurile
achiziţionate în interiorul Uniunii Europene de la persoane care au
beneficiat de scutire de taxă, conform art. 293 alin. (1) lit. a) şi
e)-h) şi art. 294 alin. (1) lit. h)-n), la cumpărare, la
achiziţia intracomunitară sau la importul de astfel de bunuri ori
care au beneficiat de rambursarea taxei;
b) livrarea
intracomunitară de către o persoană impozabilă
revânzătoare de mijloace de transport noi scutite de taxă, conform
art. 294 alin. (2) lit. b).
(12) Persoana
impozabilă revânzătoare nu are dreptul să înscrie taxa
aferentă livrărilor de bunuri supuse regimului special, în mod
distinct, în facturile emise clienţilor.
(13) În
condiţiile stabilite prin normele metodologice, persoana impozabilă
revânzătoare care aplică regimul special trebuie să
îndeplinească următoarele obligaţii:
a) să
stabilească taxa colectată în cadrul regimului special pentru fiecare
perioadă fiscală în care trebuie să depună decontul de
taxă, conform art. 322 şi 323;
b) să
ţină evidenţa operaţiunilor pentru care se aplică
regimul special.
(14) În
condiţiile stabilite prin normele metodologice, persoana impozabilă
revânzătoare care efectuează atât operaţiuni supuse regimului
normal de taxă, cât şi regimului special trebuie să
îndeplinească următoarele obligaţii:
a) să
ţină evidenţe separate pentru operaţiunile supuse
fiecărui regim;
b) să
stabilească taxa colectată în cadrul regimului special pentru fiecare
perioadă fiscală în care trebuie să depună decontul de
taxă, conform art. 322 şi 323.
(15) Dispoziţiile
alin. (1)-(14) se aplică şi vânzărilor prin licitaţie
publică efectuate de persoanele impozabile revânzătoare care
acţionează ca organizatori de vânzări prin licitaţie
publică în condiţiile stabilite prin normele metodologice.
ART. 313
Regimul special pentru
aurul de investiţii
(1) Aurul de
investiţii înseamnă:
a) aurul, sub
formă de lingouri sau plachete acceptate/cotate pe pieţele de metale
preţioase, având puritatea minimă de 995 la mie, reprezentate sau nu
prin hârtii de valoare, cu excepţia lingourilor sau plachetelor cu
greutatea de cel mult 1 g;
b) monedele de aur
care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
1. au titlul mai mare
sau egal cu 900 la mie;
2. sunt
reconfecţionate după anul 1800;
3. sunt sau au
constituit monedă legală de schimb în statul de origine; şi
4. sunt vândute în mod
normal la un preţ care nu depăşeşte valoarea de
piaţă liberă a aurului conţinut de monede cu mai mult de
80%.
(2) În sensul
prezentului articol, monedele prevăzute la alin. (1) lit. b) nu se
consideră ca fiind vândute în scop numismatic.
(3) Următoarele
operaţiuni sunt scutite de taxă:
a) livrările,
achiziţiile intracomunitare şi importul de aur de investiţii,
inclusiv investiţiile în hârtii de valoare, pentru aurul nominalizat sau
nenominalizat ori negociat în conturi de aur şi cuprinzând mai ales
împrumuturile şi schimburile cu aur care conferă un drept de
proprietate sau de creanţă asupra aurului de investiţii, precum
şi operaţiunile referitoare la aurul de investiţii care constau
în contracte la termen futures şi forward, care dau naştere unui
transfer al dreptului de proprietate sau de creanţă asupra aurului de
investiţii;
b) serviciile de
intermediere în livrarea de aur de investiţii, prestate de agenţi
care acţionează în numele şi pe seama unui mandant.
(4) Persoana
impozabilă care produce aurul de investiţii sau transformă orice
aur în aur de investiţii poate opta pentru regimul normal de taxă
pentru livrările de aur de investiţii către altă
persoană impozabilă, care în mod normal ar fi scutite, conform
prevederilor alin. (3) lit. a).
(5) Persoana
impozabilă care livrează în mod curent aur în scopuri industriale
poate opta pentru regimul normal de taxă, pentru livrările de aur de investiţii
prevăzut la alin. (1) lit. a) către altă persoană
impozabilă, care în mod normal ar fi scutite, conform prevederilor alin.
(3) lit. a).
(6) Intermediarul care
prestează servicii de intermediere în livrarea de aur, în numele şi
în contul unui mandant, poate opta pentru taxare, dacă mandantul şi-a
exercitat opţiunea prevăzută la alin. (4).
(7) Opţiunile
prevăzute la alin. (4)-(6) se exercită printr-o notificare
transmisă organului fiscal competent. Opţiunea intră în vigoare
la data înregistrării notificării la organele fiscale sau la data
depunerii acesteia la poştă, cu confirmare de primire, după caz,
şi se aplică tuturor livrărilor de aur de investiţii
efectuate de la data respectivă. În cazul opţiunii exercitate de un
intermediar, opţiunea se aplică pentru toate serviciile de
intermediere prestate de respectivul intermediar în beneficiul aceluiaşi
mandant care şi-a exercitat opţiunea prevăzută la alin.
(5). În cazul exercitării opţiunilor prevăzute la alin. (4)-(6),
persoanele impozabile nu pot reveni la regimul special.
(8) În cazul în care
livrarea de aur de investiţii este scutită de taxă, conform
prezentului articol, persoana impozabilă are dreptul să deducă:
a) taxa datorată
sau achitată, pentru achiziţiile de aur de investiţii efectuate
de la o persoană care şi-a exercitat opţiunea de taxare;
b) taxa datorată
sau achitată, pentru achiziţiile intracomunitare sau importul de aur,
care este ulterior transformat în aur de investiţii de persoana
impozabilă sau de un terţ în numele persoanei impozabile;
c) taxa datorată
sau achitată, pentru serviciile prestate în beneficiul său, constând
în schimbarea formei, greutăţii sau purităţii aurului,
inclusiv aurului de investiţii.
(9) Persoana
impozabilă care produce aur de investiţii sau transformă aurul
în aur de investiţii are dreptul la deducerea taxei datorate sau achitate
pentru achiziţii legate de producţia sau transformarea aurului
respectiv.
(10) Persoana
impozabilă care comercializează aur de investiţii trebuie
să ţină evidenţa tuturor tranzacţiilor cu aur de
investiţii şi să păstreze documentaţia care să
permită identificarea clientului în aceste tranzacţii. Aceste
evidenţe se păstrează minimum 5 ani de la sfârşitul anului
în care operaţiunile au fost efectuate.
ART. 314
Regimul special pentru
serviciile electronice, de telecomunicaţii, de radiodifuziune sau de
televiziune prestate de către persoane impozabile nestabilite în Uniunea
Europeană
(1) În înţelesul
prezentului articol:
a) persoană
impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană înseamnă o
persoană impozabilă care nu are sediul activităţii
economice şi nici nu dispune de un sediu fix pe teritoriul Uniunii
Europene şi care nu are obligaţia să fie înregistrată în
scopuri de TVA pentru alte operaţiuni decât cele supuse regimului special;
b) stat membru de
înregistrare înseamnă statul membru ales de persoana impozabilă
nestabilită în Uniunea Europeană pentru a declara momentul începerii
activităţii sale ca persoană impozabilă pe teritoriul
Uniunii Europene, în conformitate cu prevederile prezentului articol;
c) stat membru de
consum înseamnă statul membru în care are loc prestarea de servicii
electronice, de telecomunicaţii, de radiodifuziune sau de televiziune,
conform art. 278 alin. (5) lit. h).
(2) Orice
persoană impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană poate
utiliza un regim special pentru toate serviciile electronice, de
telecomunicaţii, de radiodifuziune sau de televiziune prestate către
persoane neimpozabile care sunt stabilite, au domiciliul stabil ori
reşedinţa obişnuită în Uniunea Europeană. Regimul
special permite, printre altele, înregistrarea unei persoane impozabile
nestabilite în Uniunea Europeană într-un singur stat membru, conform
prezentului articol, pentru toate serviciile electronice, de
telecomunicaţii, de radiodifuziune sau televiziune prestate către
persoane neimpozabile stabilite în Uniunea Europeană.
(3) În cazul în care o
persoană impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană
optează pentru regimul special şi alege România ca stat membru de
înregistrare, la data începerii operaţiunilor taxabile, persoana
respectivă trebuie să depună în format electronic o
declaraţie de începere a activităţii la organul fiscal
competent. Declaraţia trebuie să conţină următoarele
informaţii: denumirea/numele persoanei impozabile, adresa
poştală, adresele electronice, inclusiv pagina de internet proprie,
codul naţional de înregistrare fiscală, după caz, precum şi
o declaraţie prin care se confirmă că persoana nu este
înregistrată în scopuri de TVA în Uniunea Europeană.
Modificările ulterioare ale datelor din declaraţia de înregistrare
trebuie aduse la cunoştinţa organului fiscal competent, pe cale
electronică.
(4) La primirea
declaraţiei de începere a activităţii organul fiscal competent
va înregistra persoana impozabilă nestabilită în Uniunea
Europeană cu un cod de înregistrare special în scopuri de TVA şi va
comunica acest cod persoanei respective prin mijloace electronice. În scopul
înregistrării nu este necesară desemnarea unui reprezentant fiscal.
(5) Persoana
impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană trebuie să
notifice, prin mijloace electronice, organul fiscal competent, în caz de
încetare a activităţii sau în caz de modificări ulterioare, care
o exclud de la regimul special.
(6) Persoana
impozabilă nestabilită va fi scoasă din evidenţă de
către organul fiscal competent, în oricare dintre următoarele
situaţii:
a) persoana
impozabilă informează organul fiscal că nu mai prestează
servicii electronice, de telecomunicaţii, de radiodifuziune sau
televiziune;
b) organul fiscal
competent constată că operaţiunile taxabile ale persoanei
impozabile sau încheiat;
c) persoana
impozabilă nu mai îndeplineşte cerinţele pentru a i se permite
utilizarea regimului special;
d) persoana impozabilă încalcă în
mod repetat regulile regimului special.
(7) În termen de 20 de
zile de la sfârşitul fiecărui trimestru calendaristic, persoana
impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană trebuie să
depună la organul fiscal competent, prin mijloace electronice, o
declaraţie specială de TVA, potrivit modelului stabilit de Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 815/2012
al Comisiei din 13 septembrie 2012 de stabilire a normelor detaliate de
aplicare a Regulamentului (UE) nr. 904/2010 al Consiliului
în ceea ce priveşte regimurile speciale pentru persoanele impozabile
nestabilite care prestează servicii de telecomunicaţii, servicii de
radiodifuziune şi de televiziune sau servicii electronice către
persoane neimpozabile, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria
L, nr. 249 din 14 septembrie 2012, indiferent dacă au fost sau nu prestate
servicii electronice, de telecomunicaţii, de radiodifuziune sau
televiziune în perioada fiscală de raportare.
(8) Declaraţia
specială de TVA trebuie să conţină următoarele
informaţii:
a) codul de
înregistrare prevăzut la alin. (4);
b) valoarea
totală, exclusiv taxa, a prestărilor de servicii electronice, de
telecomunicaţii, de radiodifuziune şi televiziune efectuate în cursul
perioadei fiscale de raportare, cotele taxei aplicabile şi valoarea
corespunzătoare a taxei datorate fiecărui stat membru de consum în
care taxa este exigibilă;
c) valoarea
totală a taxei datorate în Uniunea Europeană.
(9) Declaraţia
specială de TVA se întocmeşte în euro. În cazul în care
prestările de servicii se plătesc în alte monede se va folosi, la
completarea declaraţiei, rata de schimb în vigoare în ultima zi a
perioadei fiscale de raportare. Ratele de schimb utilizate sunt cele publicate
de Banca Centrală Europeană pentru ziua respectivă sau cele din
ziua următoare, dacă nu sunt publicate în acea zi.
(10) Persoana
impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană trebuie să
achite suma totală a taxei datorate în Uniunea Europeană într-un cont
special, în euro, indicat de organul fiscal competent, până la data la
care are obligaţia depunerii declaraţiei speciale. Prin norme se
stabileşte procedura de virare a sumelor cuvenite fiecărui stat
membru, pentru serviciile electronice, de telecomunicaţii, de
radiodifuziune şi televiziune desfăşurate pe teritoriul lor, de
persoana impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană,
înregistrată în România în scopuri de TVA.
(11) Persoana
impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană care utilizează
regimul special nu poate deduce TVA prin declaraţia specială de
taxă, conform art. 301, dar va putea exercita acest drept prin rambursarea
taxei aferente importurilor şi achiziţiilor de bunuri/servicii
efectuate în România, în conformitate cu prevederile art. 302 alin. (1) lit.
b), chiar dacă o persoană impozabilă stabilită în România
nu ar avea dreptul la o compensaţie similară în ceea ce priveşte
taxa sau un alt impozit similar, în condiţiile prevăzute de legislaţia
ţării în care îşi are sediul persoana impozabilă
nestabilită.
(12) Persoana
impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană trebuie să
ţină o evidenţă suficient de detaliată a serviciilor
pentru care se aplică acest regim special, pentru a permite organelor
fiscale competente din statele membre de consum să determine dacă
declaraţia prevăzută la alin. (7) este corectă. Aceste
evidenţe se pun la dispoziţie electronic, la solicitarea organului
fiscal competent, precum şi a statelor membre de consum. Persoana
impozabilă nestabilită va păstra aceste evidenţe pe o
perioadă de 10 ani de la încheierea anului în care s-au prestat
serviciile.
ART. 315
Regimul special pentru
serviciile electronice, de telecomunicaţii, de radiodifuziune sau de
televiziune prestate de către persoane impozabile stabilite în Uniunea
Europeană, dar într-un alt stat membru decât statul membru de consum
(1) În sensul
prezentului articol:
a) persoană
impozabilă nestabilită în statul membru de consum înseamnă o
persoană impozabilă care are sediul activităţii economice
sau un sediu fix pe teritoriul Uniunii Europene, dar nu are sediul
activităţii economice şi nu dispune de un sediu fix pe
teritoriul statului membru de consum;
b) stat membru de
înregistrare înseamnă statul membru pe teritoriul căruia persoana
impozabilă are sediul activităţii economice sau, în cazul în
care nu are sediul activităţii economice în Uniunea Europeană,
statul membru în care dispune de un sediu fix. În cazul în care o persoană
impozabilă nu are sediul activităţii economice în Uniunea
Europeană, dar are mai multe sedii fixe în Uniunea Europeană, statul
membru de înregistrare este acela în care persoana respectivă are un sediu
fix şi în care persoana impozabilă declară că va utiliza
prezentul regim special. Persoana impozabilă este ţinută să
respecte respectiva decizie în anul calendaristic în cauză şi în
următorii 2 ani calendaristici;
c) stat membru de
consum înseamnă statul membru în care are loc prestarea de servicii
electronice, de telecomunicaţii, de radiodifuziune sau televiziune,
conform art. 278 alin. (5) lit. h).
(2) Orice
persoană impozabilă care are sediul activităţii economice
în România sau, în cazul în care nu are sediul activităţii economice
în Uniunea Europeană, dispune de un sediu fix în România poate utiliza un
regim special pentru toate serviciile electronice, de telecomunicaţii, de
radiodifuziune sau de televiziune prestate către persoane neimpozabile
care sunt stabilite, au domiciliul stabil sau reşedinţa
obişnuită în statele membre de consum, dacă persoana
impozabilă nu este stabilită în aceste state membre. Regimul special
poate fi utilizat şi de către orice persoană impozabilă
care nu are sediul activităţii economice în Uniunea Europeană,
dar dispune de mai multe sedii fixe în Uniunea Europeană, în cazul în care
are un sediu fix în România şi alege România ca stat membru de
înregistrare.
(3) În cazul în care
România este statul membru de înregistrare, persoana impozabilă
respectivă trebuie să depună în format electronic o
declaraţie de începere a activităţii sale supuse regimului
special la organul fiscal competent. Persoana impozabilă trebuie să
notifice, prin mijloace electronice, organul fiscal competent, în caz de
încetare a activităţii sau în caz de modificări ulterioare, care
o exclud de la regimul special.
(4) Pentru
operaţiunile impozabile efectuate în condiţiile prezentului regim
special, persoana impozabilă utilizează doar codul de înregistrare în
scopuri de TVA alocat de statul membru de înregistrare. În cazul în care
România este statul membru de înregistrare, codul de înregistrare utilizat de
persoana impozabilă este cel care i-a fost atribuit conform art. 316.
(5) Persoana
impozabilă care aplică regimul special va fi exclusă de la
aplicarea acestui regim de către organul fiscal competent, în oricare
dintre următoarele situaţii:
a) persoana
impozabilă informează organul fiscal că nu mai prestează
servicii electronice, de telecomunicaţii, de radiodifuziune sau
televiziune;
b) organul fiscal competent
constată că operaţiunile taxabile ale persoanei impozabile sau
încheiat;
c) persoana
impozabilă nu mai îndeplineşte cerinţele pentru a i se permite
utilizarea regimului special;
d) persoana
impozabilă încalcă în mod repetat regulile regimului special.
(6) În termen de 20 de
zile de la sfârşitul fiecărui trimestru calendaristic, persoana
impozabilă trebuie să depună la organul fiscal competent, prin
mijloace electronice, o declaraţie specială de TVA, potrivit
modelului stabilit de Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 815/2012
al Comisiei din 13 septembrie 2012 de stabilire a normelor detaliate de
aplicare a Regulamentului (UE) nr. 904/2010 al Consiliului
în ceea ce priveşte regimurile speciale pentru persoanele impozabile
nestabilite care prestează servicii de telecomunicaţii, servicii de
radiodifuziune şi de televiziune sau servicii electronice către
persoane neimpozabile, indiferent dacă au fost sau nu prestate servicii
electronice, de telecomunicaţii, de radiodifuziune sau de televiziune în
perioada fiscală de raportare.
(7) Declaraţia
specială de TVA trebuie să conţină următoarele
informaţii:
a) codul de
înregistrare special în scopuri de TVA, prevăzut la alin. (4);
b) valoarea
totală, exclusiv taxa, a prestărilor de servicii electronice, de
telecomunicaţii, de radiodifuziune şi de televiziune efectuate în
cursul perioadei fiscale de raportare, cotele taxei aplicabile şi valoarea
corespunzătoare a taxei datorate fiecărui stat membru de consum în
care taxa este exigibilă;
c) valoarea
totală a taxei datorate în statele membre de consum.
(8) În cazul în care
persoana impozabilă deţine unul sau mai multe sedii fixe, în alte
state membre, de la care sunt prestate servicii, declaraţia specială
de TVA conţine, pe lângă informaţiile prevăzute la alin.
(7), valoarea totală a prestărilor de servicii electronice, de
telecomunicaţii, de radiodifuziune sau de televiziune care fac obiectul
acestui regim special, calculată pentru fiecare stat membru în care
persoana deţine un sediu, cu precizarea numărului individual de
identificare în scopuri de TVA sau a codului de înregistrare fiscală al
sediului respectiv, şi defalcată pe fiecare stat membru de consum.
(9) Declaraţia
specială de TVA se întocmeşte în euro. În cazul în care
prestările de servicii se plătesc în alte monede se va folosi, la
completarea declaraţiei, rata de schimb în vigoare în ultima zi a
perioadei fiscale de raportare. Ratele de schimb utilizate sunt cele publicate
de Banca Centrală Europeană pentru ziua respectivă sau cele din
ziua următoare, dacă nu sunt publicate în acea zi.
(10) Persoana
impozabilă trebuie să achite suma totală a taxei datorate în
statele membre de consum într-un cont special, în euro, indicat de organul
fiscal competent, până la data la care are obligaţia depunerii
declaraţiei speciale. Prin norme se stabileşte procedura de virare a
sumelor cuvenite fiecărui stat membru, pentru serviciile electronice, de
telecomunicaţii, de radiodifuziune şi de televiziune
desfăşurate pe teritoriul lor, de persoana impozabilă care
aplică regimul special, pentru care România este statul membru de
înregistrare.
(11) În situaţia
în care România este stat membru de consum, persoana impozabilă
nestabilită în România care utilizează prezentul regim special
beneficiază de rambursarea taxei aferente importurilor şi
achiziţiilor de bunuri/servicii efectuate în România pentru realizarea
activităţilor sale impozabile supuse acestui regim, în conformitate
cu prevederile art. 302 alin. (1) lit. a). În cazul în care persoana
impozabilă nestabilită în România şi beneficiară a
prezentului regim special desfăşoară, de asemenea, în România
activităţi care nu sunt supuse acestui regim şi pentru care
există obligaţia înregistrării în scopuri de TVA, respectiva
persoană îşi deduce TVA pentru activităţile sale impozabile
supuse prezentului regim prin decontul de taxă prevăzut la art. 323.
(12) Persoana
impozabilă nestabilită în statul membru de consum trebuie să
ţină o evidenţă suficient de detaliată a serviciilor
pentru care se aplică acest regim special, pentru a permite organelor
fiscale competente din statele membre de consum să determine dacă
declaraţia prevăzută la alin. (7) este corectă. Aceste
evidenţe se pun la dispoziţie electronic, la solicitarea organului
fiscal competent, precum şi a statelor membre de consum. Persoana
impozabilă nestabilită va păstra aceste evidenţe pe o
perioadă de 10 ani de la încheierea anului în care s-au prestat
serviciile.
(13) În cazul în care
România este statul membru de înregistrare, din sumele transferate
fiecărui stat membru de consum se reţine ca venit al bugetului de
stat un procent de 30% până la data de 31 decembrie 2016 şi,
respectiv, un procent de 15% în perioada 1 ianuarie 2017-31 decembrie 2018,
conform unei proceduri stabilite prin ordin al A.N.A.F.
CAP. XIII
Obligaţii
ART. 316
Înregistrarea
persoanelor impozabile în scopuri de TVA
(1) Persoana
impozabilă care are sediul activităţii economice în România
şi realizează sau intenţionează să realizeze o
activitate economică ce implică operaţiuni taxabile, scutite de
taxa pe valoarea adăugată cu drept de deducere şi/sau
operaţiuni rezultate din activităţi economice pentru care locul
livrării/prestării se consideră ca fiind în
străinătate, dacă taxa ar fi deductibilă, în cazul în care
aceste operaţiuni ar fi fost realizate în România conform art. 297 alin.
(4) lit. b) şi d), trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de
TVA la organul fiscal competent, după cum urmează:
a) înainte de
realizarea unor astfel de operaţiuni, în următoarele cazuri:
1. dacă
declară că urmează să realizeze o cifră de afaceri
care atinge sau depăşeşte plafonul de scutire prevăzut la
art. 310 alin. (1), cu privire la regimul special de scutire pentru
întreprinderile mici;
2. dacă
declară că urmează să realizeze o cifră de afaceri
inferioară plafonului de scutire prevăzut la art. 310 alin. (1), dar
optează pentru aplicarea regimului normal de taxă.
b) dacă în cursul
unui an calendaristic atinge sau depăşeşte plafonul de scutire
prevăzut la art. 310 alin. (1), în termen de 10 zile de la sfârşitul
lunii în care a atins sau a depăşit acest plafon;
c) dacă cifra de
afaceri realizată în cursul unui an calendaristic este inferioară
plafonului de scutire prevăzut la art. 310 alin. (1), dar optează
pentru aplicarea regimului normal de taxă;
d) dacă
efectuează operaţiuni scutite de taxă şi optează
pentru taxarea acestora, conform art. 292 alin. (3).
(2) Persoana
impozabilă care are sediul activităţii economice în afara
României, dar este stabilită în România printr-un sediu fix, conform art.
266 alin. (2) lit. b), este obligată să solicite înregistrarea în
scopuri de TVA în România, astfel:
a) înaintea primirii
serviciilor, în situaţia în care urmează să primească
pentru sediul fix din România servicii pentru care este obligată la plata
taxei în România conform art. 307 alin. (2), dacă serviciile sunt prestate
de o persoană impozabilă care este stabilită în sensul art. 266
alin. (2) în alt stat membru;
b) înainte de
prestarea serviciilor, în situaţia în care urmează să presteze
serviciile prevăzute la art. 278 alin. (2) de la sediul fix din România
pentru un beneficiar persoană impozabilă stabilită în sensul
art. 266 alin. (2) în alt stat membru care are obligaţia de a plăti
TVA în alt stat membru, conform echivalentului din legislaţia statului
membru respectiv al art. 307 alin. (2);
c) înainte de
realizarea unor activităţi economice de la respectivul sediu fix în
condiţiile stabilite la art. 266 alin. (2) lit. b) şi c) care
implică:
1. livrări de
bunuri taxabile şi/sau scutite cu drept de deducere, inclusiv livrări
intracomunitare scutite de TVA conform art. 294 alin. (2);
2. prestări de
servicii taxabile şi/sau scutite de taxa pe valoarea adăugată cu
drept de deducere, altele decât cele prevăzute la lit. a) şi b);
3. operaţiuni
scutite de taxă şi optează pentru taxarea acestora, conform art.
292 alin. (3);
4. achiziţii
intracomunitare de bunuri taxabile.
(3) Prevederile alin.
(1) nu sunt aplicabile persoanei tratate ca persoană impozabilă numai
pentru că efectuează ocazional livrări intracomunitare de
mijloace de transport noi.
(4) O persoană
impozabilă care nu este stabilită în România conform art. 266 alin.
(2) şi nici înregistrată în scopuri de TVA în România conform
prezentului articol va solicita înregistrarea în scopuri de TVA la organele
fiscale competente pentru operaţiuni realizate pe teritoriul României care
dau drept de deducere a taxei, altele decât serviciile de transport şi
serviciile auxiliare acestora, scutite în temeiul art. 294 alin. (1) lit.
c)-n), art. 295 alin. (1) lit. c) şi art. 296, înainte de efectuarea
respectivelor operaţiuni, cu excepţia situaţiilor în care
persoana obligată la plata taxei este beneficiarul, conform art. 307 alin.
(2)-(6). Persoana impozabilă care nu este stabilită în România
conform art. 266 alin. (2) şi nici înregistrată în scopuri de TVA în
România conform prezentului articol poate solicita înregistrarea în scopuri de
TVA dacă efectuează în România oricare dintre următoarele
operaţiuni:
a) importuri de
bunuri;
b) operaţiuni
prevăzute la art. 292 alin. (2) lit. e), dacă optează pentru
taxarea acestora, conform art. 292 alin. (3);
c) operaţiuni
prevăzute la art. 292 alin. (2) lit. f), dacă acestea sunt taxabile
prin efectul legii sau prin opţiune, conform art. 292 alin. (3).
(5) Prin excepţie
de la prevederile alin. (4), pentru serviciile electronice, de telecomunicaţii,
de radiodifuziune sau de televiziune prestate către persoane neimpozabile
din România, nu se înregistrează în România persoanele care s-au
înregistrat într-un alt stat membru pentru aplicarea unuia dintre regimurile
speciale prevăzute la art. 314 şi 315.
(6) Va solicita
înregistrarea în scopuri de TVA conform acestui articol, înainte de realizarea
operaţiunilor, persoana impozabilă nestabilită în România
şi neînregistrată în scopuri de TVA în România, care
intenţionează:
a) să efectueze o
achiziţie intracomunitară de bunuri pentru care este obligată la
plata taxei conform art. 308; sau
b) să efectueze o
livrare intracomunitară de bunuri scutită de taxă.
(7) Persoana
impozabilă stabilită în Uniunea Europeană, dar nu în România,
care are obligaţia să se înregistreze în scopuri de TVA în România,
poate, în condiţiile stabilite prin normele metodologice, să îşi
îndeplinească această obligaţie prin desemnarea unui
reprezentant fiscal. Persoana impozabilă nestabilită în Uniunea
Europeană care are obligaţia să se înregistreze în scopuri de
TVA în România este obligată, în condiţiile stabilite prin normele
metodologice, să se înregistreze prin desemnarea unui reprezentant fiscal.
(8) Organele fiscale
competente vor înregistra în scopuri de TVA, conform prezentului articol, toate
persoanele care, în conformitate cu prevederile prezentului titlu, sunt
obligate să solicite înregistrarea, conform alin. (1), (2), (4) şi
(6) sau solicită înregistrarea conform alin. (12).
(9) În aplicarea
prevederilor alin. (8), prin ordin al preşedintelui A.N.A.F., se stabilesc
criterii pentru condiţionarea înregistrării în scopuri de TVA a
societăţilor cu sediul activităţii economice în România,
înfiinţate în baza Legii
nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, care sunt supuse înmatriculării la registrul
comerţului. Organele fiscale competente stabilesc, pe baza acestor
criterii, dacă persoana impozabilă justifică intenţia
şi are capacitatea de a desfăşura activitate economică,
pentru a fi înregistrată în scopuri de TVA. Prin excepţie de la
prevederile alin. (8), organele fiscale competente nu vor înregistra în scopuri
de TVA persoanele impozabile care nu îndeplinesc criteriile stabilite prin
ordin al preşedintelui A.N.A.F.
(10) În cazul în care
o persoană este obligată să se înregistreze în scopuri de TVA,
în conformitate cu prevederile alin. (1) lit. b), alin. (2), (4) sau (6),
şi nu solicită înregistrarea, organele fiscale competente vor
înregistra persoana respectivă din oficiu.
(11) Organele fiscale
competente anulează înregistrarea unei persoane în scopuri de TVA, conform
prezentului articol:
a) dacă este
declarată inactivă conform prevederilor Codului de procedură
fiscală, de la data declarării ca inactivă;
b) dacă a intrat
în inactivitate temporară, înscrisă în registrul comerţului,
potrivit legii, de la data înscrierii menţiunii privind inactivitatea
temporară în registrul comerţului;
c) dacă
asociaţii/administratorii persoanei impozabile sau persoana
impozabilă însăşi au înscrise în cazierul fiscal
infracţiuni şi/sau faptele prevăzute la <LLNK 12015
39130 302 4 61>art. 4 alin. (4) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr.
39/2015 privind cazierul fiscal, de la data comunicării deciziei
de anulare de către organele fiscale competente. Prin excepţie, în
cazul societăţilor reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, se dispune anularea
înregistrării persoanei în scopuri de TVA dacă:
1. administratorii
şi/sau persoana impozabilă însăşi, în cazul
societăţilor pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni,
au înscrise în cazierul fiscal infracţiuni şi/sau faptele
prevăzute la art. 4 alin. (4) lit. a) din
Ordonanţa Guvernului nr. 39/2015;
2. asociaţii
majoritari sau, după caz, asociatul unic şi/sau administratorii
şi/sau persoana impozabilă însăşi, în cazul altor
societăţi decât cele menţionate la pct. 1, au înscrise în
cazierul fiscal infracţiuni şi/sau faptele prevăzute la art. 4 alin. (4) lit. a) din
Ordonanţa Guvernului nr. 39/2015;
d) dacă nu a
depus niciun decont de taxă prevăzut la art. 323 pentru 6 luni
consecutive, în cazul persoanei care are perioada fiscală luna
calendaristică, şi pentru două trimestre calendaristice
consecutive, în cazul persoanei impozabile care are perioada fiscală
trimestrul calendaristic, dar nu este în situaţia prevăzută la
lit. a) ori b), din prima zi a lunii următoare celei în care a intervenit
termenul de depunere al celui de-al şaselea decont de taxă în prima
situaţie şi, respectiv, din prima zi a lunii următoare celei în
care a intervenit termenul de depunere al celui de-al doilea decont de
taxă în a doua situaţie;
e) dacă în
deconturile de taxă depuse pentru 6 luni consecutive, în cazul persoanei
impozabile care are perioada fiscală luna calendaristică, şi
pentru două trimestre calendaristice consecutive, în cazul persoanei
impozabile care are perioada fiscală trimestrul calendaristic, nu au fost
evidenţiate achiziţii de bunuri/servicii şi nici livrări de
bunuri/prestări de servicii realizate în cursul acestor perioade de
raportare, organele fiscale competente anulează înregistrarea în scopuri
de TVA din prima zi a lunii următoare celei în care a intervenit termenul
de depunere al celui de-al şaselea decont de taxă în prima
situaţie şi, respectiv, din prima zi a lunii următoare celei în
care a intervenit termenul de depunere al celui de-al doilea decont de
taxă în a doua situaţie;
f) dacă, potrivit
prevederilor prezentului titlu, persoana impozabilă nu era obligată
şi nici nu avea dreptul să solicite înregistrarea în scopuri de TVA
conform prezentului articol;
g) în situaţia
persoanelor impozabile care solicită scoaterea din evidenţa
persoanelor înregistrate în scopuri de TVA în vederea aplicării regimului
special de scutire prevăzut la art. 310;
h) dacă persoana
impozabilă, societate cu sediul activităţii economice în
România, înfiinţată în baza Legii
nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, supusă înmatriculării la registrul
comerţului, nu justifică intenţia şi capacitatea de a
desfăşura activitate economică potrivit criteriilor şi în termenele
stabilite prin ordin al preşedintelui A.N.A.F.
(12) Procedura de
anulare a înregistrării în scopuri de TVA este stabilită prin normele
procedurale în vigoare. După anularea înregistrării în scopuri de TVA
conform alin. (11) lit. a)-e) şi h), la solicitarea persoanelor impozabile
organele fiscale competente înregistrează persoanele impozabile în scopuri
de TVA aplicând prevederile alin. (9) astfel:
a) în situaţiile
prevăzute la alin. (11) lit. a) şi b), dacă încetează
situaţia care a condus la anulare, de la data comunicării deciziei de
înregistrare în scopuri de TVA;
b) în situaţia
prevăzută la alin. (11) lit. c), dacă încetează
situaţia care a condus la anulare, de la data comunicării deciziei de
înregistrare în scopuri de TVA. În cazul societăţilor reglementate de
Legea nr. 31/1990,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ai
căror asociaţi din cauza cărora s-a dispus anularea
înregistrării în scopuri de TVA nu sunt majoritari la momentul
solicitării reînregistrării, persoana impozabilă poate solicita
reînregistrarea chiar dacă nu a încetat situaţia care a condus la
anularea înregistrării conform alin. (11) lit. c);
c) în situaţia
prevăzută la alin. (11) lit. d), de la data comunicării deciziei
de înregistrare în scopuri de TVA, pe baza următoarelor
informaţii/documente furnizate de persoana impozabilă:
1. prezentarea
deconturilor de taxă nedepuse la termen;
2. prezentarea unei
cereri motivate din care să rezulte că se angajează să
depună la termenele prevăzute de lege deconturile de taxă;
d) în situaţia
prevăzută la alin. (11) lit. e), pe baza unei declaraţii pe
propria răspundere din care să rezulte că va desfăşura
activităţi economice. Data înregistrării în scopuri de TVA a
persoanei impozabile este data comunicării deciziei de înregistrare în
scopuri de TVA;
e) în situaţia
prevăzută la alin. (11) lit. h), dacă încetează
situaţia care a condus la anulare, de la data comunicării deciziei de
înregistrare în scopuri de TVA.
(13) Persoanele
impozabile aflate în situaţiile prevăzute la alin. (11) au
obligaţia să depună ultimul decont de taxă prevăzut la
art. 323, indiferent de perioada fiscală aplicată conform art. 322,
până la data de 25 a lunii următoare celei în care a fost
comunicată decizia de anulare a înregistrării în scopuri de TVA.
(14) Persoanele
impozabile aflate în situaţiile prevăzute la alin. (12) nu pot aplica
prevederile referitoare la plafonul de scutire pentru mici întreprinderi
prevăzut la art. 310 până la data înregistrării în scopuri de
TVA, fiind obligate să aplice prevederile art. 11 alin. (6) şi (8).
(15) A.N.A.F.
organizează Registrul persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de
TVA conform art. 316 şi Registrul persoanelor impozabile a căror
înregistrare în scopuri de TVA conform art. 316 a fost anulată. Registrele
sunt publice şi se afişează pe site-ul A.N.A.F. Înscrierea în
Registrul persoanelor impozabile a căror înregistrare în scopuri de TVA
conform art. 316 a fost anulată se face de către organul fiscal
competent, după comunicarea deciziei de anulare a înregistrării în
scopuri de TVA, în termen de cel mult 3 zile de la data comunicării. Data
anulării înregistrării în scopuri de TVA înscrisă în decizie
este data prevăzută la alin. (11). Anularea înregistrării în
scopuri de TVA produce la furnizor/prestator efectele prevăzute la art. 11
alin. (6) şi (8) de la data prevăzută la alin. (11) şi în
cazul beneficiarului produce efectele prevăzute la art. 11 alin. (7)
şi (9) din ziua următoare datei operării anulării
înregistrării în Registrul persoanelor impozabile a căror
înregistrare în scopuri de TVA conform art. 316 a fost anulată.
(16) Când se
constată că persoana impozabilă a fost înregistrată în
scopuri de TVA conform prezentului articol de organele fiscale, ca urmare a
unei erori, această înregistrare se anulează din oficiu sau la
cererea persoanei impozabile de organele fiscale competente, începând cu data
înscrisă în decizia de îndreptare a erorii. Pe perioada cuprinsă
între data înregistrării şi data anulării înregistrării în
scopuri de TVA:
a) persoana
impozabilă care a fost înregistrată eronat în scopuri de TVA
acţionează în calitate de persoană înregistrată în scopuri
de TVA, cu excepţia situaţiei în care înregistrarea eronată a
fost generată de organul fiscal, caz în care persoana impozabilă
poate aplica regimul special de scutire pentru întreprinderile mici
prevăzut la art. 310;
b) dreptul de deducere
a TVA aferente achiziţiilor efectuate de beneficiari de la persoanele
impozabile respective se exercită în limitele şi în condiţiile
prevăzute la art. 297-301.
(17) Când se
constată că persoanei impozabile i-a fost anulat din oficiu de
organele fiscale codul de înregistrare în scopuri de TVA conform prezentului
articol, ca urmare a unei erori, aceasta va fi înregistrată, din oficiu
sau la cererea persoanei impozabile, de organele fiscale competente. Pe
perioada cuprinsă între data anulării şi data înregistrării
în scopuri de TVA persoana respectivă îşi păstrează calitatea
de persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA,
menţinându-se data înregistrării în scopuri de TVA anterioară.
Dreptul de deducere a TVA aferente achiziţiilor efectuate pe aceeaşi
perioadă de beneficiari de la persoanele impozabile respective se
exercită în limitele şi în condiţiile prevăzute la art.
297-301, considerându-se că achiziţiile au fost efectuate de la o
persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA conform
prezentului articol.
(18) Persoana
înregistrată conform prezentului articol va anunţa în scris organele
fiscale competente cu privire la modificările informaţiilor declarate
în cererea de înregistrare sau furnizate prin altă metodă organului
fiscal competent, în legătură cu înregistrarea sa, sau care apar în
certificatul de înregistrare în termen de 15 zile de la producerea
oricăruia dintre aceste evenimente.
(19) În vederea
justificării intenţiei şi a capacităţii de a
desfăşura activitate economică, în sensul alin. (9) şi
alin. (11) lit. h), societăţile cu sediul activităţii
economice în România, înfiinţate în baza Legii nr. 31/1990, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, care sunt supuse
înmatriculării la registrul comerţului furnizează organului
fiscal informaţii relevante, prin completarea unei declaraţii al
cărei model este aprobat prin ordin al preşedintelui A.N.A.F.
(20) În cazul
încetării desfăşurării de operaţiuni care dau drept de
deducere a taxei sau în cazul încetării activităţii sale
economice, orice persoană înregistrată conform prezentului articol va
anunţa în scris organele fiscale competente în termen de 15 zile de la
producerea oricăruia dintre aceste evenimente în scopul scoaterii din
evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA. Prin norme procedurale
se stabilesc data de la care are loc scoaterea din evidenţă şi
procedura aplicabilă.
ART. 317
Înregistrarea în
scopuri de TVA a altor persoane care efectuează achiziţii
intracomunitare sau pentru servicii
(1) Are obligaţia
să solicite înregistrarea în scopuri de TVA, conform prezentului articol:
a) persoana
impozabilă care are sediul activităţii economice în România
şi persoana juridică neimpozabilă stabilită în România,
neînregistrate şi care nu au obligaţia să se înregistreze conform
art. 316 şi care nu sunt deja înregistrate conform lit. b) ori c) sau
alin. (2), care efectuează o achiziţie intracomunitară
taxabilă în România, înainte de efectuarea achiziţiei
intracomunitare, dacă valoarea achiziţiei intracomunitare respective
depăşeşte plafonul pentru achiziţii intracomunitare în anul
calendaristic în care are loc achiziţia intracomunitară;
b) persoana
impozabilă care are sediul activităţii economice în România,
neînregistrată şi care nu are obligaţia să se înregistreze
conform art. 316 şi care nu este deja înregistrată conform lit. a)
sau c) ori a alin. (2), dacă prestează servicii care au locul în alt
stat membru, pentru care beneficiarul serviciului este persoana obligată
la plata taxei conform echivalentului din legislaţia altui stat membru al
art. 307 alin. (2), înainte de prestarea serviciului;
c) persoana
impozabilă care îşi are stabilit sediul activităţii
economice în România, care nu este înregistrată şi nu are
obligaţia să se înregistreze conform art. 316 şi care nu este
deja înregistrată conform lit. a) sau b) ori a alin. (2), dacă
primeşte de la un prestator, persoană impozabilă stabilită
în alt stat membru, servicii pentru care este obligată la plata taxei în
România conform art. 307 alin. (2), înaintea primirii serviciilor respective.
(2) Persoana
impozabilă care are sediul activităţii economice în România,
dacă nu este înregistrată şi nu este obligată să se
înregistreze conform art. 316, şi persoana juridică neimpozabilă
stabilită în România pot solicita să se înregistreze, conform
prezentului articol, în cazul în care realizează achiziţii
intracomunitare, conform art. 268 alin. (6).
(3) Organele fiscale
competente vor înregistra în scopuri de TVA, conform prezentului articol, orice
persoană care solicită înregistrarea, conform alin. (1) sau (2).
(4) Dacă persoana
obligată să se înregistreze în scopuri de TVA, în condiţiile
prevăzute la alin. (1), nu solicită înregistrarea, organele fiscale
competente vor înregistra persoana respectivă din oficiu.
(5) Persoana
înregistrată în scopuri de TVA conform alin. (1) lit. a) poate solicita
anularea înregistrării sale oricând, după expirarea anului
calendaristic următor celui în care a fost înregistrată, dacă
valoarea achiziţiilor sale intracomunitare nu a depăşit plafonul
de achiziţii în anul în care face solicitarea sau în anul calendaristic
anterior şi dacă nu şi-a exercitat opţiunea conform alin.
(7).
(6) Persoana
înregistrată în scopuri de TVA conform alin. (2) poate solicita anularea
înregistrării oricând după expirarea a 2 ani calendaristici care
urmează anului în care a optat pentru înregistrare, dacă valoarea
achiziţiilor sale intracomunitare nu a depăşit plafonul de
achiziţii în anul în care depune această solicitare sau în anul
calendaristic anterior, dacă nu şi-a exercitat opţiunea conform
alin. (7).
(7) Dacă
după expirarea anului calendaristic prevăzut la alin. (5) sau a celor
2 ani calendaristici prevăzuţi la alin. (6), care urmează celui
în care s-a efectuat înregistrarea, persoana impozabilă efectuează o
achiziţie intracomunitară în baza codului de înregistrare în scopuri
de TVA, obţinut conform prezentului articol, se consideră că
persoana a optat conform art. 268 alin. (6), cu excepţia cazului în care a
depăşit plafonul de achiziţii intracomunitare.
(8) Persoana
înregistrată conform alin. (1) lit. b) şi c) poate solicita anularea
înregistrării sale oricând după expirarea anului calendaristic în
care a fost înregistrată, cu excepţia situaţiei în care trebuie
să rămână înregistrată conform alin. (5)-(7).
(9) Organele fiscale
competente vor anula înregistrarea unei persoane, conform prezentului articol,
din oficiu sau, după caz, la cerere, în următoarele situaţii:
a) persoana
respectivă este înregistrată în scopuri de TVA, conform art. 316; sau
b) persoana
respectivă are dreptul la anularea înregistrării în scopuri de TVA,
conform prezentului articol, şi solicită anularea conform alin. (5),
(6) şi (8); sau
c) persoana
respectivă îşi încetează activitatea economică.
(10) Înregistrarea în
scopuri de TVA conform prezentului articol nu conferă persoanei impozabile
calitatea de persoană înregistrată normal în scopuri de TVA, acest
cod fiind utilizat numai pentru achiziţii intracomunitare sau pentru
serviciile prevăzute la art. 278 alin. (2), primite de la persoane
impozabile stabilite în alt stat membru sau prestate către persoane
impozabile stabilite în alt stat membru.
(11) Prevederile art.
316 alin. (11) lit. a), b) şi f) se aplică corespunzător şi
pentru persoanele înregistrate în scopuri de TVA conform prezentului articol.
ART. 318
Prevederi generale
referitoare la înregistrare
(1) Codul de
înregistrare în scopuri de TVA, atribuit conform art. 316 şi 317, are
prefixul RO, conform Standardului internaţional ISO 3166 - alpha 2.
(2) Anularea
înregistrării în scopuri de TVA a unei persoane nu o exonerează de
răspunderea care îi revine, conform prezentului titlu, pentru orice
acţiune anterioară datei anulării şi de obligaţia de a
solicita înregistrarea în condiţiile prezentului titlu.
(3) Prin normele
metodologice se stabilesc cazurile în care persoanele nestabilite în România
care sunt obligate la plata TVA în România conform art. 307 alin. (1) pot fi
scutite de înregistrarea în scopuri de TVA în România.
(4) Persoanele înregistrate:
a) conform art. 316
vor comunica codul de înregistrare în scopuri de TVA tuturor
furnizorilor/prestatorilor sau clienţilor;
b) conform art. 317
vor comunica codul de înregistrare în scopuri de TVA:
1. furnizorului/prestatorului,
atunci când au obligaţia plăţii taxei conform art. 307 alin.
(2)-(6) şi art. 308;
2. beneficiarului,
persoană impozabilă din alt stat membru, către care
prestează servicii pentru care acesta este obligat la plata taxei conform
echivalentului din alt stat membru al art. 307 alin. (2).
ART. 319
Facturarea
(1) În înţelesul
prezentului titlu sunt considerate facturi documentele sau mesajele pe suport
hârtie ori în format electronic, dacă acestea îndeplinesc condiţiile
stabilite în prezentul articol.
(2) Orice document sau
mesaj care modifică şi care se referă în mod specific şi
fără ambiguităţi la factura iniţială are
acelaşi regim juridic ca o factură.
(3) În cazul în care
este obligatorie ajustarea bazei impozabile conform art. 287 lit. a)-c) şi
e), dacă furnizorul de bunuri/prestatorul de servicii nu emite factura de
corecţie prevăzută la art. 330 alin. (2), beneficiarul trebuie
să emită o autofactură în vederea ajustării taxei
deductibile, cel târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare
celei în care au intervenit evenimentele prevăzute la art. 287 lit. a)-c)
şi e).
(4) În înţelesul
prezentului titlu, prin factură electronică se înţelege o
factură care conţine informaţiile solicitate în prezentul
articol şi care a fost emisă şi primită în format
electronic.
(5) Fără
să contravină prevederilor alin. (31)-(35) se aplică
următoarele reguli de facturare:
a) pentru
livrările de bunuri şi prestările de servicii pentru care locul
livrării, respectiv prestării se consideră a fi în România,
conform prevederilor art. 275 şi 278, facturarea face obiectul
prevederilor prezentului articol. Pentru livrările de bunuri şi
prestările de servicii pentru care locul livrării, respectiv prestării
nu se consideră a fi în România, conform prevederilor art. 275 şi
278, facturarea face obiectul normelor aplicabile în statele membre în care are
loc livrarea de bunuri/prestarea de servicii;
b) prin excepţie
de la prevederile lit. a):
1. pentru
livrările de bunuri şi prestările de servicii efectuate de o
persoană impozabilă stabilită în România în sensul art. 266
alin. (2), facturarea face obiectul prevederilor prezentului articol dacă
furnizorul/prestatorul nu este stabilit în statul membru în care are loc
livrarea bunurilor ori prestarea serviciilor, conform prevederilor art. 275
şi 278, şi persoana obligată la plata TVA este persoana
căreia i se livrează bunurile sau i se prestează serviciile;
2. pentru
livrările de bunuri şi prestările de servicii pentru care locul
livrării, respectiv prestării se consideră a fi în România,
conform art. 275 şi 278, efectuate de un furnizor/prestator care nu este
stabilit în România, dar este stabilit în Uniunea Europeană, conform
prevederilor art. 266 alin. (2), iar persoana obligată la plata taxei
conform art. 307 este beneficiarul către care s-au efectuat respectivele
livrări/prestări, facturarea face obiectul normelor aplicabile în
statul membru în care este stabilit furnizorul/prestatorul.
În situaţia în
care beneficiarul este persoana care emite factura în numele şi în contul
furnizorului/prestatorului conform prevederilor alin. (18), se aplică
prevederile lit. a);
c) prin excepţie
de la prevederile lit. a), pentru livrările de bunuri şi
prestările de servicii efectuate de o persoană impozabilă
stabilită în România în sensul art. 266 alin. (2), facturarea face
obiectul prevederilor prezentului articol dacă livrarea bunurilor sau
prestarea serviciilor nu are loc în Uniunea Europeană în conformitate cu
prevederile art. 275 şi 278.
(6) Persoana
impozabilă trebuie să emită o factură către fiecare
beneficiar, în următoarele situaţii:
a) pentru
livrările de bunuri sau prestările de servicii efectuate;
b) pentru fiecare
vânzare la distanţă pe care a efectuat-o, în condiţiile
prevăzute la art. 275 alin. (2) şi (3);
c) pentru
livrările intracomunitare de bunuri efectuate în condiţiile
prevăzute la art. 294 alin. (2) lit. a)-c);
d) pentru orice avans
încasat în legătură cu una dintre operaţiunile menţionate
la lit. a) şi b).
(7) Prin excepţie
de la alin. (6) lit. a) şi d), persoana impozabilă nu are
obligaţia emiterii de facturi pentru operaţiunile scutite
fără drept de deducere a taxei conform art. 292 alin. (1) şi
(2).
(8) Persoana
înregistrată conform art. 316 trebuie să autofactureze, în termenul
prevăzut la alin. (16), fiecare livrare de bunuri sau prestare de servicii
către sine.
(9) Persoana
impozabilă trebuie să emită o autofactură, în termenul
prevăzut la alin. (15), pentru fiecare transfer efectuat în alt stat
membru, în condiţiile prevăzute la art. 270 alin. (10), şi
pentru fiecare operaţiune asimilată unei achiziţii
intracomunitare de bunuri efectuate în România în condiţiile
prevăzute la art. 273 alin. (2) lit. a).
(10) Prin
excepţie de la prevederile alin. (6) lit. a), persoana impozabilă
este scutită de obligaţia emiterii facturii pentru următoarele
operaţiuni, cu excepţia cazului în care beneficiarul solicită
factura:
a) livrările de
bunuri prin magazinele de comerţ cu amănuntul şi prestările
de servicii către populaţie, pentru care este obligatorie emiterea de
bonuri fiscale, conform Ordonanţei
de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia
operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
b) livrările de
bunuri şi prestările de servicii, altele decât cele menţionate
la lit. a), furnizate către beneficiari persoane neimpozabile, altele
decât persoanele juridice neimpozabile, pentru care este obligatorie emiterea
de documente legal aprobate, fără nominalizarea
cumpărătorului, cum ar fi: transportul persoanelor pe baza biletelor
de călătorie sau abonamentelor, accesul pe bază de bilet la:
spectacole, muzee, cinematografe, evenimente sportive, târguri, expoziţii;
c) livrările de
bunuri şi prestările de servicii, altele decât cele menţionate
la lit. a) şi b), furnizate către beneficiari, persoane neimpozabile,
altele decât persoanele juridice neimpozabile, care prin natura lor nu permit
furnizorului/prestatorului identificarea beneficiarului, cum sunt: livrările de bunuri efectuate
prin automatele comerciale, serviciile de parcări auto a căror
contravaloare se încasează prin automate, servicii de reîncărcare
electronică a cartelelor telefonice preplătite. Prin normele
metodologice se vor stabili documentele pe care furnizorii/prestatorii trebuie
să le întocmească în vederea determinării corecte a bazei de
impozitare şi a taxei colectate pentru astfel de operaţiuni.
(11) Persoana impozabilă care nu are
obligaţia de a emite facturi conform prezentului articol poate opta pentru
emiterea facturii.
(12) Persoana
impozabilă care are obligaţia de a emite facturi conform prezentului
articol, precum şi persoana impozabilă care optează pentru
emiterea facturii potrivit alin. (11) pot emite facturi simplificate în oricare
dintre următoarele situaţii:
a) atunci când
valoarea facturilor, inclusiv TVA, nu este mai mare de 100 euro. Cursul de
schimb utilizat pentru determinarea în euro a valorii facturii este cursul
prevăzut la art. 290;
b) în cazul
documentelor sau mesajelor tratate drept factură conform alin. (2).
(13) În urma
consultării Comitetului TVA instituit în temeiul prevederilor art. 398 din
Directiva 112, prin ordin al ministrului finanţelor publice se aprobă
ca persoana impozabilă care are obligaţia de a emite facturi conform
prezentului articol, precum şi persoana impozabilă care optează
pentru emiterea facturii potrivit alin. (11) să înscrie în facturi doar
informaţiile prevăzute la alin. (21), în următoarele cazuri,
conform procedurii stabilite prin normele metodologice:
a) valoarea facturii,
inclusiv TVA, este mai mare de 100 euro, dar mai mică de 400 euro. Cursul
de schimb utilizat pentru determinarea în euro a valorii facturii este cursul
prevăzut la art. 290; sau
b) în cazul în care
practica administrativă ori comercială din sectorul de activitate
implicat sau condiţiile tehnice de emitere a facturilor face/fac ca
respectarea tuturor obligaţiilor menţionate la alin. (20) sau la
alin. (23) să fie extrem de dificilă.
(14) Prevederile alin.
(12) şi (13) nu se aplică în cazul operaţiunilor prevăzute
la alin. (6) lit. b) şi c) sau atunci când persoana impozabilă, care
este stabilită în România, efectuează livrarea de bunuri ori
prestarea de servicii pentru care taxa este datorată în alt stat membru,
în care această persoană nu este stabilită, iar persoana
obligată la plata TVA este persoana căreia i-au fost livrate bunurile
sau i-au fost prestate serviciile în acest alt stat membru.
(15) Pentru
livrările intracomunitare de bunuri efectuate în condiţiile
prevăzute la art. 294 alin. (2), persoana impozabilă are
obligaţia de a emite o factură cel târziu până în cea de-a 15-a
zi a lunii următoare celei în care ia naştere faptul generator al
taxei.
(16) Pentru alte
operaţiuni decât cele prevăzute la alin. (15), persoana
impozabilă are obligaţia de a emite o factură cel târziu
până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care ia
naştere faptul generator al taxei, cu excepţia cazului în care
factura a fost deja emisă. De asemenea, persoana impozabilă trebuie
să emită o factură pentru suma avansurilor încasate în
legătură cu o livrare de bunuri/prestare de servicii cel târziu
până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care a încasat
avansurile, cu excepţia cazului în care factura a fost deja emisă.
(17) Persoana
impozabilă poate întocmi o factură centralizatoare pentru mai multe
livrări separate de bunuri, prestări separate de servicii, către
acelaşi client, în următoarele condiţii:
a) să se refere
la operaţiuni pentru care a luat naştere faptul generator de
taxă sau pentru care au fost încasate avansuri într-o perioadă ce nu
depăşeşte o lună calendaristică;
b) toate documentele
emise la data livrării de bunuri, prestării de servicii sau
încasării de avansuri să fie obligatoriu anexate la factura
centralizatoare.
(18) Pot fi emise
facturi de către beneficiar în numele şi în contul
furnizorului/prestatorului în condiţiile stabilite prin normele
metodologice.
(19) Pot fi emise
facturi de către un terţ în numele şi în contul
furnizorului/prestatorului în condiţiile stabilite prin normele
metodologice, cu excepţia situaţiei în care partea terţă
este stabilită într-o ţară cu care nu există niciun
instrument juridic referitor la asistenţa reciprocă.
(20) Factura cuprinde
în mod obligatoriu următoarele informaţii:
a) numărul de
ordine, în baza uneia sau a mai multor serii, care identifică factura în
mod unic;
b) data emiterii
facturii;
c) data la care au
fost livrate bunurile/prestate serviciile sau data încasării unui avans,
în măsura în care această dată este anterioară datei
emiterii facturii;
d) denumirea/numele,
adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA sau, după caz,
codul de identificare fiscală ale persoanei impozabile care a livrat
bunurile sau a prestat serviciile;
e) denumirea/numele
furnizorului/prestatorului care nu este stabilit în România şi care
şia desemnat un reprezentant fiscal, precum şi denumirea/numele,
adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA, conform art. 316, ale
reprezentantului fiscal;
f) denumirea/numele
şi adresa beneficiarului bunurilor sau serviciilor, precum şi codul
de înregistrare în scopuri de TVA sau codul de identificare fiscală al
beneficiarului, dacă acesta este o persoană impozabilă ori o
persoană juridică neimpozabilă;
g) denumirea/numele
beneficiarului care nu este stabilit în România şi care şi-a desemnat
un reprezentant fiscal, precum şi denumirea/numele, adresa şi codul
de înregistrare prevăzut la art. 316 ale reprezentantului fiscal;
h) denumirea şi
cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate, precum şi
particularităţile prevăzute la art. 266 alin. (3) în definirea bunurilor,
în cazul livrării intracomunitare de mijloace de transport noi;
i) baza de impozitare
a bunurilor şi serviciilor ori, după caz, avansurile facturate,
pentru fiecare cotă, scutire sau operaţiune netaxabilă,
preţul unitar, exclusiv taxa, precum şi rabaturile, remizele,
risturnele şi alte reduceri de preţ, în cazul în care acestea nu sunt
incluse în preţul unitar;
j) indicarea cotei de
taxă aplicate şi a sumei taxei colectate, exprimate în lei, în
funcţie de cotele taxei;
k) în cazul în care
factura este emisă de beneficiar în numele şi în contul furnizorului,
menţiunea "autofactură;"
l) în cazul în care
este aplicabilă o scutire de taxă, trimiterea la dispoziţiile
aplicabile din prezentul titlu ori din Directiva 112 sau orice altă menţiune
din care să rezulte că livrarea de bunuri ori prestarea de servicii
face obiectul unei scutiri;
m) în cazul în care
clientul este persoana obligată la plata TVA, menţiunea "taxare
inversă";
n) în cazul în care se
aplică regimul special pentru agenţiile de turism, menţiunea
"regimul marjei - agenţii de turism";
o) dacă se
aplică unul dintre regimurile speciale pentru bunuri second-hand, opere de
artă, obiecte de colecţie şi antichităţi, una dintre
menţiunile "regimul marjei - bunuri second-hand", "regimul
marjei - opere de artă" sau "regimul marjei - obiecte de
colecţie şi antichităţi", după caz;
p) în cazul în care
exigibilitatea TVA intervine la data încasării contravalorii integrale sau
parţiale a livrării de bunuri ori a prestării de servicii,
menţiunea "TVA la încasare";
r) o referire la alte
facturi sau documente emise anterior, atunci când se emit mai multe facturi ori
documente pentru aceeaşi operaţiune.
(21) Facturile emise
în sistem simplificat în condiţiile prevăzute la alin. (12) şi
(13) trebuie să conţină cel puţin următoarele
informaţii:
a) data emiterii;
b) identificarea
persoanei impozabile care a livrat bunurile sau a prestat serviciile;
c) identificarea
tipului de bunuri sau servicii furnizate;
d) suma taxei
colectate sau informaţiile necesare pentru calcularea acesteia;
e) în cazul
documentelor sau mesajelor tratate drept factură în conformitate cu
prevederile alin. (2), o referire specifică şi clară la factura
iniţială şi la detaliile specifice care se modifică.
(22) În situaţia
prevăzută la alin. (5) lit. b) pct. 1, furnizorul/prestatorul
stabilit în România poate să omită din factură informaţiile
prevăzute la alin. (20) lit. i) şi j) şi să indice, în
schimb, valoarea impozabilă a bunurilor livrate/serviciilor prestate,
referindu-se la cantitatea sau volumul acestora şi la natura lor. În cazul
aplicării prevederilor alin. (5) lit. b) pct. 2, factura emisă de
furnizorul/prestatorul care nu este stabilit în România poate să nu
conţină informaţiile prevăzute la echivalentul din
Directiva 112 al alin. (20) lit. i) şi j).
(23) Sumele indicate
pe factură se pot exprima în orice monedă cu condiţia ca
valoarea TVA colectată sau de regularizat să fie exprimată în
lei. În situaţia în care valoarea taxei colectate este exprimată
într-o altă monedă, aceasta va fi convertită în lei utilizând
cursul de schimb prevăzut la art. 290.
(24) Utilizarea
facturii electronice face obiectul acceptării de către destinatar.
(25) Autenticitatea
originii, integritatea conţinutului şi lizibilitatea unei facturi,
indiferent că este pe suport hârtie sau în format electronic, trebuie
garantate de la momentul emiterii până la sfârşitul perioadei de
stocare a facturii. Fiecare persoană impozabilă stabileşte modul
de garantare a autenticităţii originii, a integrităţii
conţinutului şi a lizibilităţii facturii. Acest lucru poate
fi realizat prin controale de gestiune care stabilesc o pistă fiabilă
de audit între o factură şi o livrare de bunuri sau prestare de
servicii. "Autenticitatea originii" înseamnă asigurarea
identităţii furnizorului sau a emitentului facturii.
"Integritatea conţinutului" înseamnă că nu a fost
modificat conţinutul impus în conformitate cu prezentul articol.
(26) În afară de
controalele de gestiune menţionate la alin. (25), alte exemple de
tehnologii care asigură autenticitatea originii şi
integrităţii conţinutului facturii electronice sunt:
a) o
semnătură electronică avansată în sensul art. 2 alin. (2)
din Directiva 1999/93/CE a Parlamentului European
şi a Consiliului din 13 decembrie 1999 privind un cadru european pentru
semnăturile electronice, bazată pe un certificat calificat şi
creată de un dispozitiv securizat de creare a semnăturii în sensul
art. 2 alin. (6) şi (10) din Directiva 1999/93/CE;
b) un schimb
electronic de date (electronic data interchange - EDI), astfel cum a fost
definit la art. 2 din anexa I la Recomandarea Comisiei 1994/820/CE din 19
octombrie 1994 privind aspectele juridice ale schimbului electronic de date, în
cazul în care acordul privind schimbul prevede utilizarea unor proceduri prin
care se garantează autenticitatea originii şi integritatea datelor.
(27) În cazul facturilor
emise prin mijloace electronice de furnizori/prestatori care sunt
stabiliţi în ţări cu care nu există niciun instrument
juridic privind asistenţa reciprocă având o sferă de aplicare
similară celei prevăzute de Directiva 2010/24/UE a Consiliului Uniunii
Europene din 16 martie 2010 privind asistenţa reciprocă în materie de
recuperare a creanţelor legate de impozite, taxe şi alte măsuri
şi de Regulamentul (UE) nr. 904/2010 al Consiliului din
7 octombrie 2010 privind cooperarea administrativă şi combaterea
fraudei în domeniul taxei pe valoarea adăugată, pentru livrări
de bunuri sau prestări de servicii care au locul în România, asigurarea
autenticităţii originii şi integrităţii
conţinutului facturii trebuie realizată exclusiv prin una din
tehnologiile prevăzute la alin. (26).
(28) În situaţia
în care pachete care conţin mai multe facturi emise prin mijloace
electronice sunt transmise sau puse la dispoziţia aceluiaşi
destinatar, informaţiile care sunt comune facturilor individuale pot fi
menţionate o singură dată, cu condiţia ca acestea să
fie accesibile pentru fiecare factură.
(29) Semnarea şi
ştampilarea facturilor nu constituie elemente obligatorii pe care trebuie
să le conţină factura.
(30) Stocarea prin
mijloace electronice a facturilor reprezintă stocarea datelor prin
echipamente electronice de procesare, inclusiv compresia digitală, şi
de stocare şi utilizând mijloace prin cablu, unde radio, sisteme optice
sau alte mijloace electromagnetice.
(31) Persoana
impozabilă trebuie să asigure stocarea copiilor facturilor pe care
le-a emis sau care au fost emise de client ori de un terţ în numele
şi în contul său, precum şi a tuturor facturilor primite.
(32) Persoana
impozabilă poate decide locul de stocare a facturilor, cu condiţia ca
acestea sau informaţiile stocate conform alin. (31) să fie puse la
dispoziţia autorităţilor competente fără nicio
întârziere ori de câte ori se solicită acest lucru. Cu toate acestea,
locul de stocare a facturilor ales de persoana impozabilă nu poate fi
situat pe teritoriul unei ţări cu care nu există niciun
instrument juridic referitor la asistenţa reciprocă având o
sferă de aplicare similară celei prevăzute de Directiva 2010/24/UE şi de Regulamentul (UE) nr. 904/2010 sau la dreptul
menţionat la alin. (37) de a accesa prin mijloace electronice, de a
descărca şi de a utiliza facturile respective.
(33) Prin
excepţie de la prevederile alin. (32), persoana impozabilă care are
sediul activităţii economice în România are obligaţia de a stoca
pe teritoriul României facturile emise şi primite, precum şi
facturile emise de client sau de un terţ în numele şi în contul
său, altele decât cele electronice pentru care persoana impozabilă
garantează accesul on-line organelor fiscale competente şi pentru
care persoana impozabilă poate aplica prevederile alin. (32). Aceeaşi
obligaţie îi revine şi persoanei impozabile stabilite în România
printr-un sediu fix cel puţin pe perioada existenţei pe teritoriul
României a sediului fix.
(34) În situaţia
în care locul de stocare prevăzut la alin. (32) nu se află pe
teritoriul României persoanele impozabile stabilite în România în sensul art.
266 alin. (2) trebuie să comunice organelor fiscale competente locul de
stocare a facturilor sau a informaţiilor stocate conform alin. (31).
(35) Facturile pot fi
stocate pe suport hârtie sau în format electronic, indiferent de forma
originală în care au fost trimise ori puse la dispoziţie. În cazul
stocării electronice a facturilor, inclusiv a celor care au fost
convertite din format hârtie în format electronic, nu este obligatorie
aplicarea prevederilor Legii
nr. 135/2007 privind arhivarea documentelor în formă
electronică, republicată.
(36) În scopuri de
control, organele fiscale competente pot solicita traducerea în limba
română, în anumite situaţii sau pentru anumite persoane impozabile, a
facturilor emise pentru livrările de bunuri şi prestările de
servicii pentru care locul livrării, respectiv prestării se
consideră a fi în România, conform prevederilor art. 275 şi 278,
precum şi a facturilor primite de persoane impozabile stabilite în România
în sensul art. 266 alin. (2).
(37) În scopuri de
control, în cazul stocării prin mijloace electronice a facturilor emise
sau primite în alt stat, garantând accesul on-line la date, persoana
impozabilă stabilită în România în sensul art. 266 alin. (2) are
obligaţia de a permite organelor fiscale competente din România accesarea,
descărcarea şi utilizarea respectivelor facturi. De asemenea,
persoana impozabilă nestabilită în România care stochează prin
mijloace electronice facturi emise sau primite pentru livrările de bunuri
şi/sau prestările de servicii impozabile în România are
obligaţia de a permite organelor fiscale din România accesarea,
descărcarea şi utilizarea respectivelor facturi, indiferent de statul
în care se află locul de stocare pentru care a optat.
ART. 320
Alte documente
(1) Persoana
impozabilă sau persoana juridică neimpozabilă, obligată la
plata taxei în condiţiile prevăzute la art. 307 alin. (2)-(4) şi
(6) şi ale art. 308, trebuie să autofactureze operaţiunile
respective până cel mai târziu în a 15-a zi a lunii următoare celei
în care ia naştere faptul generator al taxei, în cazul în care persoana
respectivă nu se află în posesia facturii emise de
furnizor/prestator.
(2) Persoana
impozabilă sau persoana juridică neimpozabilă, obligată la
plata taxei în condiţiile prevăzute la art. 307 alin. (2)-(4) şi
(6), trebuie să autofactureze suma avansurilor plătite în
legătură cu operaţiunile respective cel târziu până în cea
de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care a plătit avansurile, în
cazul în care persoana respectivă nu se află în posesia facturii
emise de furnizor/prestator, cu excepţia situaţiei în care faptul
generator de taxă a intervenit în aceeaşi lună, caz în care sunt
aplicabile prevederile alin. (1).
(3) În situaţiile
în care se ajustează baza impozabilă conform art. 287 lit. a)-c)
şi e), dacă furnizorul de bunuri/prestatorul de servicii nu emite
factura de corecţie prevăzută la art. 330 alin. (2),
beneficiarul, persoană impozabilă sau persoană juridică
neimpozabilă, obligată la plata taxei în condiţiile
prevăzute la art. 307 alin. (2)-(4) şi (6), trebuie să
emită o autofactură în vederea ajustării bazei de impozitare
şi a taxei deductibile, cel târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii
următoare celei în care au intervenit evenimentele prevăzute la art.
287 lit. a)-c) şi e).
(4) La primirea
facturii privind operaţiunile prevăzute la alin. (1) şi (2),
persoana impozabilă sau persoana juridică neimpozabilă va
înscrie pe factură o referire la autofacturare, iar pe autofactură, o
referire la factură.
(5) În cazul livrărilor în vederea
testării sau pentru verificarea conformităţii, a stocurilor în
regim de consignaţie sau a stocurilor puse la dispoziţie clientului,
la data punerii la dispoziţie sau a expedierii bunurilor, persoana
impozabilă va emite către destinatarul bunurilor un document care
cuprinde următoarele informaţii:
a) un număr de
ordine secvenţial şi data emiterii documentului;
b) denumirea/numele
şi adresa părţilor;
c) data punerii la
dispoziţie sau a expedierii bunurilor;
d) denumirea şi cantitatea bunurilor.
(6) În cazurile
prevăzute la alin. (5), persoana impozabilă trebuie să
emită un document către destinatarul bunurilor, în momentul
returnării parţiale sau integrale a bunurilor de către acesta
din urmă. Acest document trebuie să cuprindă informaţiile
prevăzute la alin. (5), cu excepţia datei punerii la dispoziţie
sau a expedierii bunurilor, care este înlocuită de data primirii
bunurilor.
(7) Pentru
operaţiunile menţionate la alin. (5), factura se emite în momentul în
care destinatarul devine proprietarul bunurilor şi cuprinde o referire la
documentele emise conform alin. (5) şi (6).
(8) Documentele
prevăzute la alin. (5) şi (6) nu trebuie emise în situaţia în
care persoana impozabilă efectuează livrări de bunuri în regim
de consignaţie sau livrează bunuri pentru stocuri puse la
dispoziţie clientului, din România în alt stat membru care nu aplică
măsuri de simplificare, situaţie în care trebuie să
autofactureze transferul de bunuri, conform art. 319 alin. (9).
(9) În cazul în care
persoana impozabilă care pune la dispoziţie bunurile sau le
expediază destinatarului nu este stabilită în România, nu are
obligaţia să emită documentele prevăzute la alin. (5)
şi (6). În acest caz, persoana impozabilă care este destinatarul
bunurilor în România va fi cea care va emite un document care cuprinde
informaţiile prevăzute la alin. (5), cu excepţia datei punerii
la dispoziţie sau expedierii, care este înlocuită de data primirii
bunurilor.
(10) Persoana
impozabilă care primeşte bunurile în România, în cazurile
prevăzute la alin. (9), va emite, de asemenea, un document, în momentul
returnării parţiale sau integrale a bunurilor. Acest document
cuprinde informaţiile prevăzute la alin. (5), cu excepţia datei
punerii la dispoziţie sau expedierii, care este înlocuită de data la
care bunurile sunt returnate. În plus, se va face o referinţă la
acest document în factura primită, la momentul la care persoana
impozabilă devine proprietara bunurilor sau la momentul la care se consideră
că bunurile i-au fost livrate.
(11) În situaţia
bunurilor livrate în regim de consignaţie sau pentru stocuri puse la
dispoziţia clientului de către o persoană impozabilă care
nu este stabilită în România, persoana impozabilă care este
destinatarul bunurilor în România va emite documentele prevăzute la alin.
(9) şi (10) numai dacă se aplică măsuri de simplificare.
(12) Transferul
parţial sau integral de active, prevăzut la art. 270 alin. (7)
şi la art. 271 alin. (6), se va evidenţia într-un document întocmit
de părţile implicate în operaţiune, fiecare parte primind un
exemplar al acestuia. Acest document trebuie să conţină
următoarele informaţii:
a) un număr de
ordine secvenţial şi data emiterii documentului;
b) data transferului;
c) denumirea/numele,
adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA, prevăzut la art.
316, al ambelor părţi, după caz;
d) o descriere
exactă a operaţiunii;
e) valoarea
transferului.
ART. 321
Evidenţa
operaţiunilor
(1) Persoanele impozabile
stabilite în România trebuie să ţină evidenţe corecte
şi complete ale tuturor operaţiunilor efectuate în
desfăşurarea activităţii lor economice.
(2) Persoanele
obligate la plata taxei pentru orice operaţiune sau care se
identifică drept persoane înregistrate în scopuri de TVA, conform
prezentului titlu, în scopul desfăşurării oricărei
operaţiuni, trebuie să ţină evidenţe pentru orice
operaţiune reglementată de prezentul titlu.
(3) Persoanele
impozabile şi persoanele juridice neimpozabile trebuie să
ţină evidenţe corecte şi complete ale tuturor
achiziţiilor intracomunitare.
(4) Evidenţele
prevăzute la alin. (1)-(3) trebuie întocmite şi păstrate astfel
încât să cuprindă informaţiile, documentele şi conturile,
inclusiv registrul nontransferurilor şi registrul bunurilor primite din
alt stat membru, în conformitate cu prevederile din normele metodologice.
(5) În cazul
asociaţiilor în participaţiune care nu constituie o persoană
impozabilă, drepturile şi obligaţiile legale privind taxa revin
asociatului care contabilizează veniturile şi cheltuielile, potrivit
contractului încheiat între părţi.
ART. 322
Perioada fiscală
(1) Perioada
fiscală este luna calendaristică.
(2) Prin excepţie
de la prevederile alin. (1), perioada fiscală este trimestrul
calendaristic pentru persoana impozabilă care în cursul anului
calendaristic precedent a realizat o cifră de afaceri din operaţiuni
taxabile şi/sau scutite cu drept de deducere şi/sau neimpozabile în
România conform art. 275 şi 278, dar care dau drept de deducere conform
art. 297 alin. (4) lit. b), care nu a depăşit plafonul de 100.000
euro al cărui echivalent în lei se calculează conform normelor
metodologice, cu excepţia situaţiei în care persoana impozabilă
a efectuat în cursul anului calendaristic precedent una sau mai multe
achiziţii intracomunitare de bunuri.
(3) Persoana
impozabilă care se înregistrează în cursul anului trebuie să
declare, cu ocazia înregistrării conform art. 316, cifra de afaceri pe
care preconizează să o realizeze în perioada rămasă
până la sfârşitul anului calendaristic. Dacă cifra de afaceri
estimată nu depăşeşte plafonul prevăzut la alin. (2),
recalculat corespunzător numărului de luni rămase până la
sfârşitul anului calendaristic, persoana impozabilă va depune deconturi
trimestriale în anul înregistrării.
(4) Întreprinderile
mici care se înregistrează în scopuri de TVA, conform art. 316, în cursul
anului, trebuie să declare cu ocazia înregistrării cifra de afaceri
obţinută, recalculată în baza activităţii corespunzătoare
unui an calendaristic întreg. Dacă această cifră de afaceri
recalculată depăşeşte plafonul prevăzut la alin. (2),
în anul respectiv perioada fiscală va fi luna calendaristică, conform
alin. (1). Dacă această cifră de afaceri recalculată nu depăşeşte
plafonul prevăzut la alin. (2), persoana impozabilă va utiliza
trimestrul calendaristic ca perioadă fiscală, cu excepţia
situaţiei în care a efectuat în cursul anului calendaristic respectiv una
sau mai multe achiziţii intracomunitare de bunuri înainte de înregistrarea
în scopuri de TVA conform art. 316.
(5) Dacă cifra de
afaceri efectiv obţinută în anul înregistrării, recalculată
în baza activităţii corespunzătoare unui an calendaristic
întreg, depăşeşte plafonul prevăzut la alin. (2), în anul următor
perioada fiscală va fi luna calendaristică, conform alin. (1).
Dacă această cifră de afaceri efectivă nu
depăşeşte plafonul prevăzut la alin. (2), persoana
impozabilă va utiliza trimestrul calendaristic ca perioadă
fiscală, cu excepţia situaţiei în care persoana impozabilă
a efectuat în cursul anului calendaristic precedent una sau mai multe
achiziţii intracomunitare de bunuri.
(6) Persoana
impozabilă care, potrivit alin. (2) şi (5), are obligaţia
depunerii deconturilor trimestriale trebuie să depună la organele
fiscale competente, până la data de 25 ianuarie inclusiv, o
declaraţie de menţiuni în care să înscrie cifra de afaceri din
anul precedent şi o menţiune referitoare la faptul că nu a
efectuat achiziţii intracomunitare de bunuri în anul precedent. Fac
excepţie de la prevederile prezentului alineat persoanele impozabile care
solicită scoaterea din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri
de TVA conform art. 316, în vederea aplicării regimului special de scutire
prevăzut la art. 310.
(7) Prin excepţie
de la prevederile alin. (2)-(6), pentru persoana impozabilă care
utilizează trimestrul calendaristic ca perioadă fiscală şi
care efectuează o achiziţie intracomunitară de bunuri
taxabilă în România, perioada fiscală devine luna calendaristică
începând cu:
a) prima lună a
unui trimestru calendaristic, dacă exigibilitatea taxei aferente
achiziţiei intracomunitare de bunuri intervine în această primă
lună a respectivului trimestru;
b) a treia lună a
trimestrului calendaristic, dacă exigibilitatea taxei aferente
achiziţiei intracomunitare de bunuri intervine în a doua lună a
respectivului trimestru. Primele două luni ale trimestrului respectiv vor
constitui o perioadă fiscală distinctă, pentru care persoana
impozabilă va avea obligaţia depunerii unui decont de taxă
conform art. 323 alin. (1);
c) prima lună a
trimestrului calendaristic următor, dacă exigibilitatea taxei
aferente achiziţiei intracomunitare de bunuri intervine în a treia
lună a unui trimestru calendaristic.
(8) Persoana
impozabilă care potrivit alin. (7) este obligată să îşi
schimbe perioada fiscală trebuie să depună o declaraţie de
menţiuni la organul fiscal competent, în termen de maximum 5 zile
lucrătoare de la finele lunii în care intervine exigibilitatea
achiziţiei intracomunitare care generează această
obligaţie, şi va utiliza ca perioadă fiscală luna
calendaristică pentru anul curent şi pentru anul următor.
Dacă în cursul anului următor nu efectuează nicio achiziţie
intracomunitară de bunuri, persoana respectivă va reveni conform
alin. (1) la trimestrul calendaristic drept perioadă fiscală. În
acest sens va trebui să depună declaraţia de menţiuni
prevăzută la alin. (6).
(9) Prin normele
metodologice se stabilesc situaţiile şi condiţiile în care se
poate folosi o altă perioadă fiscală decât luna sau trimestrul
calendaristic, cu condiţia ca această perioadă să nu
depăşească un an calendaristic.
ART. 323
Decontul de taxă
(1) Persoanele
înregistrate conform art. 316 trebuie să depună la organele fiscale
competente, pentru fiecare perioadă fiscală, un decont de taxă,
până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se
încheie perioada fiscală respectivă.
(2) Decontul de
taxă întocmit de persoanele înregistrate conform art. 316 va cuprinde suma
taxei deductibile pentru care ia naştere dreptul de deducere în perioada
fiscală de raportare şi, după caz, suma taxei pentru care se
exercită dreptul de deducere, în condiţiile prevăzute la art.
301 alin. (2), suma taxei colectate a cărei exigibilitate ia naştere
în perioada fiscală de raportare şi, după caz, suma taxei
colectate care nu a fost înscrisă în decontul perioadei fiscale în care a
luat naştere exigibilitatea taxei, precum şi alte informaţii
prevăzute în modelul stabilit de Ministerul Finanţelor Publice.
(3) Datele înscrise
incorect într-un decont de taxă se pot corecta prin decontul unei perioade
fiscale ulterioare şi se vor înscrie la rândurile de regularizări.
ART. 324
Decontul special de
taxă şi alte declaraţii
(1) Decontul special
de taxă se depune la organele fiscale competente de către persoanele
care nu sunt înregistrate şi care nu trebuie să se înregistreze
conform art. 316, astfel:
a) pentru
achiziţii intracomunitare de bunuri taxabile, altele decât cele
prevăzute la lit. b) şi c), de către persoanele impozabile
înregistrate conform art. 317;
b) pentru
achiziţii intracomunitare de mijloace de transport noi, de către
orice persoană, indiferent dacă este sau nu înregistrată conform
art. 317;
c) pentru achiziţii
intracomunitare de produse accizabile, de către persoanele impozabile
şi persoanele juridice neimpozabile, indiferent dacă sunt sau nu
înregistrate conform art. 317;
d) pentru
operaţiunile şi de către persoanele obligate la plata taxei,
conform art. 307 alin. (2)-(4) şi (6);
e) pentru
operaţiunile şi de către persoanele obligate la plata taxei
conform art. 307 alin. (5), cu excepţia situaţiei în care are loc un
import de bunuri sau o achiziţie intracomunitară de bunuri.
(2) Decontul special de
taxă trebuie întocmit potrivit modelului stabilit prin ordin al
preşedintelui A.N.A.F. şi se depune până la data de 25 inclusiv
a lunii următoare celei în care ia naştere exigibilitatea
operaţiunilor menţionate la alin. (1). Decontul special de taxă
trebuie depus numai pentru perioadele în care ia naştere exigibilitatea
taxei. Prin excepţie, persoanele care nu sunt înregistrate în scopuri de
TVA, conform art. 316, indiferent dacă sunt sau nu înregistrate conform
art. 317, sunt obligate să depună decontul special de taxă
pentru achiziţiile intracomunitare de mijloace de transport noi, înainte
de înmatricularea acestora în România, dar nu mai târziu de data de 25 a lunii
următoare celei în care ia naştere exigibilitatea taxei aferente respectivei
achiziţii intracomunitare. De asemenea, persoanele care sunt înregistrate
în scopuri de TVA, conform art. 317, şi care au obligaţia
plăţii taxei pentru achiziţiile intracomunitare de mijloace de
transport care nu sunt considerate noi, conform art. 266 alin. (3), au obligaţia
să depună decontul special de taxă pentru respectivele
achiziţii intracomunitare înainte de înmatricularea mijloacelor de
transport în România, dar nu mai târziu de data de 25 a lunii următoare
celei în care ia naştere exigibilitatea taxei aferente achiziţiei
intracomunitare.
(3) În aplicarea alin.
(2), organele fiscale competente în administrarea persoanelor prevăzute la
alin. (1) lit. b), respectiv a persoanelor care nu sunt înregistrate şi
care nu trebuie să se înregistreze conform art. 316, indiferent dacă
sunt sau nu sunt înregistrate conform art. 317, vor elibera, în scopul
înmatriculării mijlocului de transport nou, un certificat care să
ateste plata taxei, ale cărui model şi conţinut vor fi stabilite
prin ordin al preşedintelui A.N.A.F. În cazul achiziţiilor
intracomunitare de mijloace de transport care nu sunt noi în sensul art. 266
alin. (3), efectuate de persoanele înregistrate în scopuri de TVA, conform art.
317, în vederea înmatriculării, organele fiscale competente vor elibera un
certificat care să ateste plata taxei în România sau din care să
rezulte că nu se datorează taxa în România, în conformitate cu
prevederile legale.
(4) Persoanele
impozabile înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 316, a căror
cifră de afaceri, astfel cum este prevăzută la art. 310 alin.
(2), realizată la finele unui an calendaristic este inferioară sumei
de 220.000 lei, trebuie să comunice printr-o notificare scrisă
organelor fiscale de care aparţin, până la data de 25 februarie
inclusiv a anului următor, următoarele informaţii:
a) suma totală a
livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii către
persoane înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 316, precum şi suma
taxei aferente;
b) suma totală a
livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii către
persoane care nu sunt înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 316, precum
şi suma taxei aferente.
(5) Persoanele
impozabile neînregistrate în scopuri de TVA, conform art. 316, a căror
cifră de afaceri, astfel cum este prevăzută la art. 310 alin.
(2), dar excluzând veniturile obţinute din vânzarea de bilete de transport
internaţional rutier de persoane, realizată la finele unui an
calendaristic, este inferioară sumei de 220.000 lei, trebuie să
comunice printr-o notificare scrisă organelor fiscale competente,
până la data de 25 februarie inclusiv a anului următor,
următoarele informaţii:
a) suma totală a
livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii către
persoane înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 316;
b) suma totală a
livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii către
persoane care nu sunt înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 316;
c) suma totală
şi taxa aferentă achiziţiilor de la persoane înregistrate în
scopuri de TVA, conform art. 316;
d) suma totală a
achiziţiilor de la persoane care nu sunt înregistrate în scopuri de TVA,
conform art. 316.
(6) Persoanele
impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 316, care prestează
servicii de transport internaţional, trebuie să comunice printr-o
notificare scrisă organelor fiscale competente, până la data de 25
februarie inclusiv a anului următor, suma totală a veniturilor
obţinute din vânzarea de bilete pentru transportul rutier
internaţional de persoane cu locul de plecare din România.
(7) Importatorii care
deţin o autorizaţie unică pentru proceduri vamale simplificate
eliberată de alt stat membru sau care efectuează importuri de bunuri
în România din punctul de vedere al TVA pentru care nu au obligaţia de a
depune declaraţii vamale de import trebuie să depună la organele
vamale o declaraţie de import pentru TVA şi accize la data la care
intervine exigibilitatea taxei conform prevederilor art. 285.
(8) Persoana
impozabilă care este beneficiar al transferului de active prevăzut la
art. 270 alin. (7), care nu este înregistrată în scopuri de TVA, conform
art. 316, şi nu se va înregistra în scopuri de TVA ca urmare a
transferului, trebuie să depună, până la data de 25 inclusiv a
lunii următoare celei în care a avut loc transferul, o declaraţie
privind sumele rezultate ca urmare a livrărilor/ajustărilor taxei pe
valoarea adăugată efectuate conform art. 270 alin. (4), art. 304, 305
sau 332.
(9) După anularea
înregistrării în scopuri de TVA, conform art. 316 alin. (11) lit. g), persoanele
impozabile depun o declaraţie până la data de 25 inclusiv a lunii
următoare celei în care a intervenit obligaţia sau, după caz,
dreptul de ajustare/corecţie a ajustărilor/ regularizare a taxei pe
valoarea adăugată privind sumele rezultate ca urmare a acestor
ajustări/corecţii a ajustărilor/regularizări efectuate în
următoarele situaţii:
a) nu au efectuat
ajustările de taxă prevăzute de lege în ultimul decont depus
înainte de scoaterea din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de
TVA sau au efectuat ajustări incorecte, conform art. 270 alin. (4), art.
304, 305 sau 332;
b) trebuie să
efectueze regularizările prevăzute la art. 280 alin. (6) sau să
ajusteze baza de impozitare conform prevederilor art. 287, pentru
operaţiuni realizate înainte de anularea înregistrării;
c) trebuie să
efectueze alte ajustări ale taxei pe valoarea adăugată în
conformitate cu prevederile din normele metodologice.
(10) Persoanele
impozabile al căror cod de înregistrare în scopuri de TVA a fost anulat
potrivit prevederilor art. 316 alin. (11) lit. a)-e) şi h) trebuie să
depună o declaraţie privind taxa colectată care trebuie
plătită, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare
celei în care a intervenit exigibilitatea taxei pentru livrări de
bunuri/prestări de servicii efectuate şi/sau pentru achiziţii de
bunuri şi/sau servicii pentru care sunt persoane obligate la plata taxei,
a căror exigibilitate de taxă intervine în perioada în care persoana
impozabilă nu are un cod valabil de TVA, respectiv:
a) taxa colectată
care trebuie plătită în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (6)
şi (8) pentru livrări de bunuri/prestări de servicii efectuate
şi/sau pentru achiziţii de bunuri şi/sau servicii pentru care sunt
persoane obligate la plata taxei, efectuate în perioada în care persoana
impozabilă nu are un cod valabil de TVA;
b) taxa colectată
care trebuie plătită pentru livrări de bunuri/prestări de
servicii efectuate înainte de anularea înregistrării în scopuri de TVA a
persoanelor impozabile care au aplicat sistemul TVA la încasare, dar a
căror exigibilitate de taxă potrivit art. 282 alin. (3)-(8) intervine
în perioada în care persoana impozabilă nu are un cod valabil de TVA.
(11) Persoanele
impozabile care au aplicat sistemul TVA la încasare şi al căror cod
de înregistrare în scopuri de TVA a fost anulat potrivit prevederilor art. 316
alin. (11) lit. g) trebuie să depună o declaraţie privind taxa
colectată care trebuie plătită, până la data de 25 inclusiv
a lunii următoare celei în care a intervenit exigibilitatea taxei pentru
livrări de bunuri/prestări de servicii efectuate înainte de anularea
înregistrării în scopuri de TVA, dar a căror exigibilitate de
taxă potrivit art. 282 alin. (3)-(8) intervine în perioada în care persoana
impozabilă nu are un cod valabil de TVA.
(12) Persoana
impozabilă prevăzută la art. 282 alin. (3) lit. a), care
optează să aplice sistemul TVA la încasare potrivit prevederilor art.
282 alin. (3)-(8), trebuie să depună la organele fiscale competente,
până la data de 25 ianuarie inclusiv, o notificare din care să
rezulte că cifra de afaceri din anul calendaristic precedent,
determinată potrivit prevederilor art. 282 alin. (3) lit. a), nu
depăşeşte plafonul de 2.250.000 lei şi că optează
pentru aplicarea sistemului TVA la încasare. Se consideră că persoana
impozabilă a optat în mod tacit pentru continuarea aplicării
sistemului TVA la încasare, neavând obligaţia să depună
notificarea, dacă în anul precedent a aplicat sistemul TVA la încasare
şi cifra sa de afaceri nu a depăşit plafonul de 2.250.000 lei.
Persoana impozabilă prevăzută la art. 282 alin. (3) lit. b),
care optează să aplice sistemul TVA la încasare potrivit prevederilor
art. 282 alin. (3)-(8), trebuie să depună la organele fiscale
competente o notificare din care să rezulte că optează pentru
aplicarea sistemului TVA la încasare din momentul înregistrării sale în
scopuri de TVA conform art. 316.
(13) Când se
constată că persoana impozabilă a fost înregistrată de
organele fiscale, în temeiul alin. (12) sau al art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2012
pentru modificarea şi completarea Legii
nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobată cu modificări
prin Legea nr. 208/2012,
ca urmare a unei erori, în Registrul persoanelor impozabile care aplică
sistemul TVA la încasare, aceasta va fi radiată, din oficiu sau la cererea
persoanei impozabile, de organele fiscale competente din Registrul persoanelor
impozabile care aplică sistemul TVA la încasare, începând cu data
înscrisă în decizia de îndreptare a erorii. Pe perioada cuprinsă
între data înregistrării şi data radierii în/din Registrul
persoanelor impozabile care aplică sistemul TVA la încasare:
a) persoana
impozabilă care nu trebuia să aplice sistemul TVA la încasare
aplică regulile generale privind exigibilitatea taxei, prevăzute la
art. 282 alin. (1) şi (2), iar dreptul de deducere a TVA aferente
achiziţiilor efectuate de persoana impozabilă în perioada
respectivă se exercită în conformitate cu prevederile art. 297 alin.
(1). Persoana impozabilă nu este însă sancţionată în cazul
în care în perioada respectivă aplică sistemul TVA la încasare
prevăzut la art. 282 alin. (3)-(8) şi îşi exercită dreptul
de deducere potrivit prevederilor art. 297 alin. (3);
b) dreptul de deducere
a TVA aferente achiziţiilor efectuate de beneficiari care nu aplică
sistemul TVA la încasare de la persoanele impozabile respective nu se
exercită pe măsura plăţii potrivit prevederilor art. 297
alin. (2), indiferent de regimul aplicat de furnizor/prestator în perioada
respectivă.
(14) Persoana
impozabilă care aplică sistemul TVA la încasare şi care
depăşeşte în cursul anului calendaristic curent plafonul de
2.250.000 lei are obligaţia să depună la organele fiscale
competente, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare perioadei
fiscale în care a depăşit plafonul, o notificare din care să
rezulte cifra de afaceri realizată, determinată potrivit prevederilor
art. 282 alin. (3), în vederea schimbării sistemului aplicat potrivit
prevederilor art. 282 alin. (5). În situaţia în care persoana
impozabilă care depăşeşte plafonul nu depune notificarea,
aceasta va fi radiată din oficiu de organele fiscale competente, începând
cu data înscrisă în decizia de radiere, din Registrul persoanelor
impozabile care aplică sistemul TVA la încasare prevăzut la alin.
(16). În perioada cuprinsă între data la care persoana impozabilă
avea obligaţia de a nu mai aplica sistemul TVA la încasare şi data
radierii din oficiu de către organele fiscale competente din Registrul
persoanelor impozabile care aplică sistemul TVA la încasare:
a) pentru
livrările de bunuri/prestările de servicii efectuate de persoana
impozabilă se aplică regulile generale privind exigibilitatea taxei,
prevăzute la art. 282 alin. (1) şi (2), iar dreptul de deducere a TVA
aferente achiziţiilor efectuate de persoana impozabilă în perioada
respectivă se exercită în conformitate cu prevederile art. 297 alin.
(1);
b) dreptul de deducere
a TVA aferente achiziţiilor efectuate de beneficiari care nu aplică
sistemul TVA la încasare de la persoanele impozabile respective se
exercită pe măsura plăţii în conformitate cu prevederile
art. 297 alin. (2). De la data radierii din oficiu a furnizorului/prestatorului
din Registrul persoanelor impozabile care aplică sistemul TVA la încasare,
beneficiarul deduce TVA pentru achiziţiile realizate de la acesta în
conformitate cu prevederile art. 297 alin. (1).
(15) Când se
constată că persoana impozabilă a fost radiată de organele
fiscale, ca urmare a unei erori, din Registrul persoanelor impozabile care
aplică sistemul TVA la încasare, aceasta va fi înregistrată, din
oficiu sau la cererea persoanei impozabile, de organele fiscale competente,
începând cu data înscrisă în decizia de îndreptare a erorii materiale, în
Registrul persoanelor impozabile care aplică sistemul TVA la încasare. Pe
perioada cuprinsă între data radierii şi data înregistrării
din/în Registrul persoanelor impozabile care aplică sistemul TVA la
încasare:
a) persoana
impozabilă continuă aplicarea sistemului TVA la încasare
prevăzut la art. 282 alin. (3)-(8) şi îşi exercită dreptul
de deducere potrivit prevederilor art. 297 alin. (3). Persoana impozabilă
nu este însă sancţionată în cazul în care, în perioada
respectivă, aplică regulile generale privind exigibilitatea taxei,
prevăzute la art. 282 alin. (1) şi (2), şi îşi
exercită dreptul de deducere a TVA aferente achiziţiilor în
conformitate cu prevederile art. 297 alin. (1);
b) dreptul de deducere
a TVA aferente achiziţiilor efectuate de beneficiari care nu aplică
sistemul TVA la încasare de la persoanele impozabile respective nu se
exercită pe măsura plăţii potrivit prevederilor art. 297
alin. (2), indiferent de regimul aplicat de furnizor/prestator în perioada
respectivă.
(16) A.N.A.F.
organizează Registrul persoanelor impozabile care aplică sistemul TVA
la încasare conform art. 282 alin. (3)-(8). Registrul este public şi se
afişează pe site-ul A.N.A.F. Înscrierea în Registrul persoanelor impozabile
care aplică sistemul TVA la încasare se face de către organul fiscal
competent, pe baza notificărilor depuse de persoanele impozabile potrivit
alin. (12), până la data de 1 a perioadei fiscale următoare celei în
care a fost depusă notificarea sau, în cazul persoanelor impozabile
înregistrate în scopuri de TVA în cursul anului calendaristic, prevăzute
la art. 282 alin. (3) lit. b), de la data înregistrării acestora în
scopuri de TVA. Radierea din Registrul persoanelor impozabile care aplică
sistemul TVA la încasare se face de către organul fiscal competent, pe
baza notificărilor depuse de persoanele impozabile potrivit alin. (14),
până la data de 1 a perioadei fiscale următoare celei în care a fost
depusă notificarea sau din oficiu, în condiţiile prevăzute la
alin. (14). În cazul înregistrării persoanei impozabile în Registrul
persoanelor impozabile care aplică sistemul TVA la încasare, în
situaţia în care data publicării în registru este ulterioară
datei de la care persoana impozabilă aplică sistemul TVA la încasare,
beneficiarii îşi exercită dreptul de deducere în conformitate cu
prevederile art. 297 alin. (2), începând cu data publicării în registru.
ART. 325
Declaraţia
recapitulativă
(1) Orice
persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA conform art.
316 sau 317 trebuie să întocmească şi să depună la
organele fiscale competente, până la data de 25 inclusiv a lunii
următoare unei luni calendaristice, o declaraţie recapitulativă
în care menţionează:
a) livrările
intracomunitare scutite de taxă în condiţiile prevăzute la art.
294 alin. (2) lit. a) şi d), pentru care exigibilitatea taxei a luat
naştere în luna calendaristică respectivă;
b) livrările de
bunuri efectuate în cadrul unei operaţiuni triunghiulare prevăzute la
art. 276 alin. (5) efectuate în statul membru de sosire a bunurilor şi
care se declară drept livrări intracomunitare cu cod T, pentru care
exigibilitatea de taxă a luat naştere în luna calendaristică
respectivă;
c) prestările de
servicii prevăzute la art. 278 alin. (2) efectuate în beneficiul unor
persoane impozabile nestabilite în România, dar stabilite în Uniunea
Europeană, altele decât cele scutite de TVA în statul membru în care
acestea sunt impozabile, pentru care exigibilitatea de taxă a luat naştere
în luna calendaristică respectivă;
d) achiziţiile
intracomunitare de bunuri taxabile, pentru care exigibilitatea de taxă a
luat naştere în luna calendaristică respectivă;
e) achiziţiile de
servicii prevăzute la art. 278 alin. (2), efectuate de persoane impozabile
din România care au obligaţia plăţii taxei conform art. 307
alin. (2), pentru care exigibilitatea de taxă a luat naştere în luna
calendaristică respectivă, de la persoane impozabile nestabilite în
România, dar stabilite în Uniunea Europeană.
(2) Declaraţia recapitulativă se
întocmeşte conform modelului stabilit prin ordin al preşedintelui
A.N.A.F., pentru fiecare lună calendaristică în care ia naştere
exigibilitatea taxei pentru astfel de operaţiuni.
(3) Declaraţia
recapitulativă cuprinde următoarele informaţii:
a) codul de
identificare în scopuri de TVA al persoanei impozabile din România, pe baza
căruia respectiva persoană a efectuat livrări intracomunitare de
bunuri în condiţiile menţionate la art. 294 alin. (2) lit. a), a
prestat servicii în condiţiile stabilite la art. 278 alin. (2), altele
decât cele scutite de TVA în statul membru în care acestea sunt impozabile, a
efectuat achiziţii intracomunitare taxabile de bunuri din alt stat membru
sau a achiziţionat serviciile prevăzute la art. 278 alin. (2), altele
decât cele scutite de TVA;
b) codul de
identificare în scopuri de TVA al persoanei care achiziţionează
bunurile sau primeşte serviciile în alt stat membru decât România, pe baza
căruia furnizorul sau prestatorul din România i-a efectuat o livrare
intracomunitară scutită de TVA conform art. 294 alin. (2) lit. a) sau
prestările de servicii prevăzute la art. 278 alin. (2), altele decât
cele scutite de TVA;
c) codul de
identificare în scopuri de TVA din alt stat membru atribuit
furnizorului/prestatorului care efectuează o livrare
intracomunitară/o prestare de servicii în condiţiile stabilite la
art. 278 alin. (2) sau, după caz, doar codul statului membru din care are
loc livrarea intracomunitară sau prestarea de servicii, în cazul în care
furnizorul/prestatorul nu şi-a îndeplinit obligaţia de înregistrare
în scopuri de TVA în statul respectiv, pentru persoanele din România care
realizează achiziţii intracomunitare taxabile sau
achiziţionează serviciile prevăzute la art. 278 alin. (2),
altele decât cele scutite de TVA;
d) codul de
identificare în scopuri de TVA din România al persoanei impozabile care
efectuează un transfer în alt stat membru şi pe baza căruia a
efectuat acest transfer, în conformitate cu art. 294 alin. (2) lit. d), precum
şi codul de identificare în scopuri de TVA al persoanei impozabile din
statul membru în care s-a încheiat expedierea sau transportul bunurilor;
e) codul de
identificare în scopuri de TVA din statul membru în care a început expedierea
sau transportul bunurilor al persoanei impozabile care efectuează în
România o achiziţie intracomunitară taxabilă conform art. 273
alin. (2) lit. a) sau, după caz, doar codul statului membru respectiv, în
cazul în care persoana impozabilă nu este identificată în scopuri de
TVA în acel stat membru, precum şi codul de identificare în scopuri de TVA
din România al acestei persoane;
f) pentru
livrările intracomunitare de bunuri scutite de TVA conform art. 294 alin.
(2) lit. a) şi pentru prestările de servicii prevăzute la art.
278 alin. (2), altele decât cele scutite de TVA în statul membru în care
acestea sunt impozabile, valoarea totală a
livrărilor/prestărilor pe fiecare client în parte;
g) pentru
livrările intracomunitare de bunuri ce constau în transferuri scutite
conform art. 294 alin. (2) lit. d), valoarea totală a livrărilor,
determinată în conformitate cu prevederile art. 286 alin. (1) lit. c), pe
fiecare cod de identificare în scopuri de TVA atribuit persoanei impozabile de
statul membru în care s-a încheiat expedierea sau transportul bunurilor;
h) pentru
achiziţiile intracomunitare taxabile, valoarea totală pe fiecare
furnizor în parte;
i) pentru
achiziţiile intracomunitare asimilate care urmează unui transfer din
alt stat membru, valoarea totală a acestora stabilită în conformitate
cu prevederile art. 286 alin. (1) lit. c), pe fiecare cod de identificare în
scopuri de TVA atribuit persoanei impozabile de statul membru în care a început
expedierea sau transportul bunurilor sau, după caz, pe codul statului
membru respectiv, în cazul în care persoana impozabilă nu este
identificată în scopuri de TVA în acel stat membru;
j) pentru
achiziţiile de servicii prevăzute la art. 278 alin. (2), altele decât
cele scutite de TVA, valoarea totală a acestora pe fiecare prestator în
parte;
k) valoarea
ajustărilor de TVA efectuate în conformitate cu prevederile art. 287
şi 288.
Acestea se
declară pentru luna calendaristică în cursul căreia
regularizarea a fost comunicată clientului.
(4) Declaraţiile
recapitulative se depun numai pentru perioadele în care ia naştere
exigibilitatea taxei pentru operaţiunile menţionate la alin. (1).
ART. 326
Plata taxei la buget
(1) Orice
persoană trebuie să achite taxa de plată organelor fiscale
până la data la care are obligaţia depunerii unuia dintre deconturile
sau declaraţiile prevăzute la art. 323 şi 324.
(2) Prin excepţie
de la prevederile alin. (1), persoana impozabilă înregistrată conform
art. 316 va evidenţia în decontul prevăzut la art. 323, atât ca
taxă colectată, cât şi ca taxă deductibilă, în
limitele şi în condiţiile stabilite la art. 297-301, taxa
aferentă achiziţiilor intracomunitare, bunurilor şi serviciilor
achiziţionate în beneficiul său, pentru care respectiva persoană
este obligată la plata taxei, în condiţiile prevăzute la art.
307 alin. (2)-(6).
(3) Taxa pentru
importuri de bunuri, cu excepţia importurilor scutite de taxă, se
plăteşte la organul vamal în conformitate cu reglementările în
vigoare privind plata drepturilor de import. Importatorii care deţin o
autorizaţie unică pentru proceduri vamale simplificate,
eliberată de alt stat membru, sau care efectuează importuri de bunuri
în România din punct de vedere al TVA pentru care nu au obligaţia de a
depune declaraţii vamale de import trebuie să plătească
taxa pe valoarea adăugată la organul vamal până la data la care
au obligaţia depunerii declaraţiei de import pentru TVA şi
accize.
(4) Prin excepţie
de la prevederile alin. (3), nu se face plata efectivă la organele vamale
de către persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art.
316, care au obţinut certificat de amânare de la plată, în
condiţiile stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(5) Persoanele
impozabile prevăzute la alin. (4) evidenţiază taxa aferentă
bunurilor importate în decontul prevăzut la art. 323, atât ca taxă
colectată, cât şi ca taxă deductibilă, în limitele şi
în condiţiile stabilite la art. 297-301.
(6) În cazul în care
persoana impozabilă nu este stabilită în România şi este
scutită, în condiţiile prevăzute la art. 318 alin. (3), de la
înregistrare, conform art. 316, organele fiscale competente trebuie să
emită o decizie în care să precizeze modalitatea de plată a
taxei pentru livrările de bunuri şi/sau prestările de servicii
realizate ocazional, pentru care persoana impozabilă este obligată la
plata taxei.
(7) Pentru importul de
bunuri scutit de taxă în condiţiile prevăzute la art. 293 alin.
(1) lit. m), organele vamale pot solicita constituirea de garanţii privind
taxa pe valoarea adăugată. Garanţia privind taxa pe valoarea
adăugată aferentă acestor importuri se constituie şi se
eliberează în conformitate cu condiţiile stabilite prin ordin al
ministrului finanţelor publice.
ART. 327
Responsabilitatea plătitorilor
şi a organelor fiscale
Orice persoană
obligată la plata taxei poartă răspunderea pentru calcularea
corectă şi plata la termenul legal a taxei către bugetul de stat
şi pentru depunerea la termenul legal a decontului şi
declaraţiilor prevăzute la art. 323-325, la organul fiscal competent,
conform prezentului titlu şi legislaţiei vamale în vigoare.
ART. 328
Baza de date privind
operaţiunile intracomunitare
Ministerul
Finanţelor Publice creează o bază de date electronice care
să conţină informaţii privind operaţiunile
desfăşurate de persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA,
în vederea realizării schimbului de informaţii în domeniul taxei pe
valoarea adăugată cu statele membre ale Uniunii Europene.
ART. 329
Registrul operatorilor
intracomunitari
(1) Registrul
operatorilor intracomunitari, înfiinţat şi organizat în cadrul
A.N.A.F., cuprinde toate persoanele impozabile şi persoanele juridice
neimpozabile care efectuează operaţiuni intracomunitare, respectiv:
a) livrări
intracomunitare de bunuri care au locul în România potrivit art. 275 alin. (1)
lit. a) şi care sunt scutite de taxă în condiţiile
prevăzute la art. 294 alin. (2) lit. a) şi d);
b) livrări
ulterioare de bunuri efectuate în cadrul unei operaţiuni triunghiulare
prevăzute la art. 276 alin. (5), efectuate în statul membru de sosire a
bunurilor şi care se declară drept livrări intracomunitare cu
cod T în România;
c) prestări de
servicii intracomunitare, respectiv servicii pentru care se aplică prevederile
art. 278 alin. (2), efectuate de persoane impozabile stabilite în România în
beneficiul unor persoane impozabile nestabilite în România, dar stabilite în
Uniunea Europeană, altele decât cele scutite de TVA în statul membru în
care acestea sunt impozabile;
d) achiziţii
intracomunitare de bunuri taxabile care au locul în România potrivit
prevederilor art. 276;
e) achiziţii
intracomunitare de servicii, respectiv cele pentru care se aplică
prevederile art. 278 alin. (2), efectuate în beneficiul unor persoane
impozabile stabilite în România, inclusiv persoane juridice neimpozabile
înregistrate în scopuri de TVA potrivit art. 316 sau 317, de către
persoane impozabile nestabilite în România, dar stabilite în Uniunea
Europeană, şi pentru care beneficiarul are obligaţia
plăţii taxei potrivit art. 307 alin. (2).
(2) La data
solicitării înregistrării în scopuri de TVA potrivit art. 316 sau 317
persoanele impozabile şi persoanele juridice neimpozabile vor solicita
organului fiscal competent şi înscrierea în Registrul operatorilor
intracomunitari dacă intenţionează să efectueze una sau mai
multe operaţiuni intracomunitare, de natura celor prevăzute la alin.
(1).
(3) Persoanele
înregistrate în scopuri de TVA potrivit art. 316 şi 317 vor solicita înscrierea
în Registrul operatorilor intracomunitari dacă intenţionează
să efectueze una sau mai multe operaţiuni intracomunitare de natura
celor prevăzute la alin. (1), înainte de efectuarea respectivelor
operaţiuni.
(4) În vederea
înscrierii în Registrul operatorilor intracomunitari, persoanele impozabile
şi persoanele juridice neimpozabile trebuie să depună la organul
fiscal competent o cerere de înregistrare însoţită şi de alte
documente doveditoare, stabilite prin ordin al preşedintelui A.N.A.F. În cazul
persoanelor impozabile este obligatorie prezentarea cazierului judiciar
eliberat de autoritatea competentă din România al asociaţilor, cu
excepţia societăţilor pe acţiuni, şi al
administratorilor.
(5) În cazul
persoanelor prevăzute la alin. (2), organul fiscal va analiza şi va
dispune aprobarea sau respingerea motivată a cererii de înregistrare în
Registrul operatorilor intracomunitari, odată cu înregistrarea în scopuri
de TVA sau, după caz, odată cu comunicarea deciziei de respingere a
cererii de înregistrare în scopuri de TVA.
(6) În cazul
persoanelor prevăzute la alin. (3), organul fiscal va verifica
îndeplinirea condiţiei prevăzute la alin. (8) lit. b) şi va
dispune aprobarea sau respingerea de îndată a cererii.
(7) Aprobarea sau
respingerea cererii de înscriere în Registrul operatorilor intracomunitari se
face prin decizie emisă de organul fiscal competent, care se comunică
solicitantului conform Codului de procedură fiscală. Înregistrarea în
Registrul operatorilor intracomunitari produce efecte începând cu data
comunicării deciziei în condiţiile prevăzute de Codul de
procedură fiscală.
(8) Nu pot fi înscrise
în Registrul operatorilor intracomunitari:
a) persoanele
impozabile şi persoanele juridice neimpozabile care nu sunt înregistrate
în scopuri de TVA conform art. 316 sau 317;
b) persoanele
impozabile care au ca asociat sau administrator o persoană împotriva
căreia s-a pus în mişcare acţiunea penală şi/sau care
are înscrise în cazierul judiciar infracţiuni în legătură cu oricare
dintre operaţiunile prevăzute la alin. (1).
(9) Persoanele
impozabile înscrise în Registrul operatorilor intracomunitari au obligaţia
ca, în termen de 30 de zile de la data modificării listei
administratorilor, să depună la organul fiscal competent cazierul
judiciar al noilor administratori. Persoanele impozabile înscrise în Registrul
operatorilor intracomunitari, cu excepţia societăţilor pe
acţiuni, au obligaţia ca, în termen de 30 de zile de la data
modificării listei asociaţilor, să depună la organul fiscal
competent cazierul judiciar al noilor asociaţi care deţin minimum 5%
din capitalul social al societăţii.
(10) Organul fiscal
competent va radia din Registrul operatorilor intracomunitari persoanele
impozabile care depun o cerere în acest sens.
(11) Organul fiscal
competent va radia din oficiu din Registrul operatorilor intracomunitari:
a) persoanele
impozabile şi persoanele juridice neimpozabile al căror cod de
înregistrare în scopuri de TVA a fost anulat din oficiu de organele fiscale
competente potrivit prevederilor art. 316 alin. (11);
b) persoanele
impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 316 care nu au efectuat
nicio operaţiune de natura celor prevăzute la alin. (1) în anul
calendaristic precedent şi nici în anul curent până la data radierii
din registru, cu excepţia celor care au fost înscrise în Registrul
operatorilor intracomunitari în această perioadă;
c) persoanele
înregistrate conform art. 316 sau 317 care solicită anularea
înregistrării în scopuri de TVA, potrivit legii;
d) persoanele
impozabile care au ca asociat sau administrator o persoană împotriva
căreia s-a pus în mişcare acţiunea penală în
legătură cu oricare dintre operaţiunile prevăzute la alin.
(1);
e) persoanele
impozabile care nu respectă obligaţia prevăzută la alin.
(9).
(12) Radierea din
Registrul operatorilor intracomunitari se face în baza deciziei emise de
către organul fiscal competent sau în baza deciziei de anulare a
înregistrării în scopuri de TVA, după caz, care se comunică
solicitantului conform Codului de procedură fiscală. Radierea din
Registrul operatorilor intracomunitari produce efecte începând cu data
comunicării deciziei în condiţiile prevăzute de Codul de
procedură fiscală sau cu data anulării înregistrării în scopuri
de TVA, după caz.
(13) Persoanele
radiate din Registrul operatorilor intracomunitari conform alin. (10) şi
(11) pot solicita reînscrierea în acest registru după înlăturarea
cauzelor care au determinat radierea, dacă intenţionează să
efectueze una sau mai multe operaţiuni intracomunitare, de natura celor
prevăzute la alin. (1). Reînscrierea în Registrul operatorilor
intracomunitari se efectuează de către organele fiscale în
condiţiile prevăzute de prezentul articol. De asemenea pot solicita
înregistrarea în Registrul operatorilor intracomunitari persoanele
prevăzute la alin. (8) lit. a), dacă la data solicitării sunt
înregistrate în scopuri de TVA conform art. 316 sau 317, precum şi
persoanele prevăzute la alin. (8) lit. b), după înlăturarea
cauzelor pentru care persoanele respective nu au fost eligibile pentru
înscrierea în registru.
(14) Persoanele
impozabile înregistrate în Registrul operatorilor intracomunitari îşi
păstrează această calitate, în cazul modificării tipului de
înregistrare în scopuri de TVA, conform art. 316 sau 317, cu actualizarea
corespunzătoare a informaţiilor din acest registru.
(15) Organizarea
şi funcţionarea Registrului operatorilor intracomunitari, inclusiv
procedura de înscriere şi de radiere din acest registru, se aprobă
prin ordin al preşedintelui A.N.A.F.
(16) Persoanele care
nu figurează în Registrul operatorilor intracomunitari nu au un cod
valabil de TVA pentru operaţiuni intracomunitare, chiar dacă acestea
sunt înregistrate în scopuri de TVA conform art. 316 sau 317.
(17) În sensul
prezentului articol, prin asociaţi se înţelege asociaţii care
deţin minimum 5% din capitalul social al societăţii.
CAP. XIV
Dispoziţii comune
ART. 330
Corectarea facturilor
(1) Corectarea
informaţiilor înscrise în facturi sau în alte documente care ţin loc
de factură se efectuează astfel:
a) în cazul în care
factura nu a fost transmisă către beneficiar, aceasta se
anulează şi se emite o nouă factură;
b) în cazul în care
factura a fost transmisă beneficiarului, fie se emite o nouă
factură care trebuie să cuprindă, pe de o parte,
informaţiile din factura iniţială, numărul şi data
facturii corectate, valorile cu semnul minus sau, după caz, o menţiune
din care să rezulte că valorile respective sunt negative, iar, pe de
altă parte, informaţiile şi valorile corecte, fie se emite o
nouă factură conţinând informaţiile şi valorile
corecte şi concomitent se emite o factură cu valorile cu semnul minus
sau, după caz, cu o menţiune din care să rezulte că valorile
respective sunt negative, în care se înscriu numărul şi data facturii
corectate.
(2) În situaţiile
prevăzute la art. 287 furnizorii de bunuri şi/sau prestatorii de
servicii trebuie să emită facturi, cu valorile înscrise cu semnul
minus sau, după caz, o menţiune din care să rezulte că
valorile respective sunt negative când baza de impozitare se reduce sau,
după caz, fără semnul minus sau fără menţiunea
din care să rezulte că valorile respective sunt negative, dacă
baza de impozitare se majorează, care se transmit şi beneficiarului,
cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 287 lit. d).
(3) Persoanele
impozabile care au fost supuse unui control fiscal şi au fost constatate
şi stabilite erori în ceea ce priveşte stabilirea corectă a
taxei colectate, fiind obligate la plata acestor sume în baza actului
administrativ emis de autoritatea fiscală competentă, pot emite
facturi de corecţie conform alin. (1) lit. b) către beneficiari. Pe
facturile emise se va face menţiunea că sunt emise după control
şi vor fi înscrise într-o rubrică separată în decontul de
taxă. Beneficiarii au drept de deducere a taxei înscrise în aceste facturi
în limitele şi în condiţiile stabilite la art. 297-302.
(4) În cazul
autofacturilor emise conform art. 319 alin. (3), (8) şi (9) şi art.
320 alin. (1)-(3), dacă persoana impozabilă emitentă
constată că a înscris informaţii în mod eronat în respectivele
autofacturi, fie va emite o nouă autofactură care trebuie să
cuprindă, pe de o parte, informaţiile din autofactura
iniţială, numărul şi data autofacturii corectate, valorile
cu semnul minus sau, după caz, cu o menţiune din care să rezulte
că valorile respective sunt negative, iar, pe de altă parte,
informaţiile şi valorile corecte, fie va emite o nouă
autofactură conţinând informaţiile şi valorile corecte
şi concomitent va emite o autofactură cu valorile cu semnul minus
sau, după caz, cu o menţiune din care să rezulte că
valorile respective sunt negative, în care se înscriu numărul şi data
autofacturii corectate. În situaţia în care autofactura a fost emisă
în mod eronat sau prin normele metodologice se prevede că în anumite
situaţii se poate anula livrarea/prestarea către sine, persoana
impozabilă emite o autofactură cu valorile cu semnul minus sau, după
caz, cu o menţiune din care să rezulte că valorile respective
sunt negative, în care se înscriu numărul şi data autofacturii
anulate.
ART. 331
Măsuri de
simplificare
(1) Prin excepţie
de la prevederile art. 307 alin. (1), în cazul operaţiunilor taxabile,
persoana obligată la plata taxei este beneficiarul pentru
operaţiunile prevăzute la alin. (2). Condiţia obligatorie pentru
aplicarea taxării inverse este ca atât furnizorul, cât şi
beneficiarul să fie înregistraţi în scopuri de TVA conform art. 316.
(2) Operaţiunile
pentru care se aplică taxarea inversă sunt:
a) livrarea
următoarelor categorii de bunuri:
1. deşeuri
feroase şi neferoase, de rebuturi feroase şi neferoase, inclusiv
produse semifinite rezultate din prelucrarea, fabricarea sau topirea acestora;
2. reziduuri şi
alte materiale reciclabile alcătuite din metale feroase şi neferoase,
aliajele acestora, zgură, cenuşă şi reziduuri industriale
ce conţin metale sau aliajele lor;
3. deşeuri de
materiale reciclabile şi materiale reciclabile uzate constând în hârtie,
carton, material textil, cabluri, cauciuc, plastic, cioburi de sticlă
şi sticlă;
4. materialele
prevăzute la pct. 1-3 după prelucrarea/transformarea acestora prin
operaţiuni de curăţare, polizare, selecţie, tăiere,
fragmentare, presare sau turnare în lingouri, inclusiv a lingourilor de metale
neferoase pentru obţinerea cărora s-au adăugat alte elemente de
aliere;
b) livrarea de
masă lemnoasă şi materiale lemnoase, astfel cum sunt definite
prin Legea nr. 46/2008
- Codul silvic, republicată;
c) livrarea de cereale
şi plante tehnice, inclusiv seminţe oleaginoase şi sfeclă
de zahăr, care nu sunt în principiu destinate ca atare consumatorilor
finali. Prin normele metodologice se stabilesc codurile NC corespunzătoare
acestor bunuri;
d) transferul de
certificate de emisii de gaze cu efect de seră, astfel cum sunt definite
la art. 3 din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European
şi a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de
comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul
Comunităţii şi de modificare a Directivei 96/61/CE
a Consiliului, transferabile în conformitate cu art. 12 din directivă,
precum şi transferul altor unităţi care pot fi utilizate de
operatori în conformitate cu aceeaşi directivă;
e) livrarea de energie
electrică către un comerciant persoană impozabilă, stabilit
în România conform art. 266 alin. (2). Comerciantul persoană
impozabilă reprezintă persoana impozabilă a cărei
activitate principală, în ceea ce priveşte cumpărările de
energie electrică, o reprezintă revânzarea acesteia şi al
cărei consum propriu de energie electrică este neglijabil. Prin
consum propriu neglijabil de energie electrică se înţelege un consum
de maximum 1% din energia electrică cumpărată. Se consideră
că are calitatea de comerciant persoană impozabilă
cumpărătorul care deţine licenţa pentru administrarea
pieţelor centralizate de energie electrică eliberată de Autoritatea
Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, pentru
tranzacţiile pe piaţa pentru ziua următoare şi pe
piaţa intrazilnică. De asemenea se consideră că are
calitatea de comerciant persoană impozabilă cumpărătorul de
energie electrică care îndeplineşte cumulativ următoarele
condiţii:
1. deţine o
licenţă valabilă de furnizare a energiei electrice sau o
licenţă pentru activitatea traderului de energie electrică,
eliberată de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul
Energiei, care face dovada că respectivul cumpărător este un
comerciant de energie electrică;
2. activitatea sa
principală, în ceea ce priveşte cumpărările de energie
electrică, o reprezintă revânzarea acesteia şi consumul său
propriu din energia electrică cumpărată este neglijabil. În
acest sens, persoana impozabilă trebuie să depună la organul
fiscal competent, până pe data de 10 decembrie a fiecărui an, o
declaraţie pe propria răspundere din care să rezulte că
îndeplineşte această condiţie, respectiv că în perioada
ianuarie-noiembrie a acelui an calendaristic a avut un consum propriu de
maximum 1% din energia electrică cumpărată, care este
valabilă pentru toate achiziţiile de energie electrică efectuate
în anul calendaristic următor. Persoana impozabilă care obţine
licenţa de furnizare a energiei electrice sau licenţa pentru
activitatea traderului de energie electrică în perioada 1-31 decembrie a
unui an calendaristic trebuie să depună la organul fiscal competent,
în perioada 1-20 ianuarie a anului calendaristic următor o declaraţie
pe propria răspundere din care să rezulte că a avut un consum
propriu de maximum 1% din energia electrică cumpărată în
perioada din luna decembrie în care a deţinut licenţa de furnizare
sau licenţa pentru activitatea traderului de energie electrică, care
este valabilă pentru toate achiziţiile de energie electrică
efectuate în anul calendaristic în care se depune această declaraţie.
A.N.A.F. are obligaţia să afişeze pe site-ul său lista
persoanelor impozabile care au depus declaraţiile respective cel târziu
până pe data de 31 decembrie a fiecărui an, respectiv până pe
data de 31 ianuarie a anului următor în cazul cumpărătorilor de
energie electrică care au obţinut licenţa de furnizare a
energiei electrice sau licenţa pentru activitatea traderului de energie
electrică între 1 şi 31 decembrie a fiecărui an. Furnizorul de
energie electrică nu aplică taxare inversă dacă în momentul
livrării beneficiarul care avea obligaţia de a depune la organul
fiscal competent declaraţia pe propria răspundere privind consumul
propriu neglijabil de energie electrică nu figurează în "Lista
persoanelor impozabile care au depus declaraţiile pe propria
răspundere pentru îndeplinirea condiţiei prevăzute la art. 331
alin. (2) lit. e) pct. 2 din Codul fiscal". În cazul cumpărătorilor
de energie electrică care au obţinut licenţa de furnizare sau
licenţa pentru activitatea traderului de energie electrică între 1
şi 31 decembrie a anului anterior, furnizorii pot emite facturi de
corecţie cu semnul minus conform art. 330 alin. (1) lit. b), în vederea
aplicării taxării inverse, respectiv a regularizării taxei
şi restituirii acesteia către beneficiar pentru livrările
efectuate până la data afişării pe site-ul A.N.A.F. a
cumpărătorului în lista persoanelor impozabile care au depus declaraţiile
pe propria răspundere. Pentru achiziţiile de energie electrică
efectuate în anul în care cumpărătorul obţine o
licenţă valabilă de furnizare a energiei electrice sau o
licenţă pentru activitatea traderului de energie electrică,
eliberată de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul
Energiei, care face dovada că respectivul cumpărător este un
comerciant de energie electrică, cumpărătorul trebuie să
transmită vânzătorului o declaraţie pe propria răspundere
din care să rezulte că activitatea sa principală, în ceea ce
priveşte cumpărările de energie electrică, o
reprezintă revânzarea acesteia şi consumul său propriu estimat
din energia electrică cumpărată este neglijabil, care este
valabilă până la data de 31 decembrie a anului respectiv;
f) transferul de
certificate verzi, astfel cum sunt definite la art. 2 lit. h) din Legea nr. 220/2008 pentru
stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile
de energie, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare;
g) clădirile,
părţile de clădire şi terenurile de orice fel, pentru a
căror livrare se aplică regimul de taxare prin efectul legii sau prin
opţiune;
h) livrările de
aur de investiţii efectuate de persoane impozabile care şi-au
exercitat opţiunea de taxare şi livrările de materii prime sau
semifabricate din aur cu titlul mai mare sau egal cu 325 la mie, către
cumpărători persoane impozabile;
i) furnizările de
telefoane mobile, şi anume dispozitive fabricate sau adaptate pentru
utilizarea în conexiune cu o reţea autorizată şi care
funcţionează pe anumite frecvenţe, fie că au sau nu vreo
altă utilizare;
j) furnizările de
dispozitive cu circuite integrate, cum ar fi microprocesoare şi
unităţi centrale de procesare, înainte de integrarea lor în produse
destinate utilizatorului final;
k) furnizările de
console de jocuri, tablete PC şi laptopuri.
(3) Pe facturile emise
pentru livrările de bunuri/prestările de servicii prevăzute la
alin. (2) furnizorii/prestatorii nu vor înscrie taxa colectată
aferentă. Beneficiarii vor determina taxa aferentă, care se va
evidenţia în decontul prevăzut la art. 323, atât ca taxă
colectată, cât şi ca taxă deductibilă. Beneficiarii au
drept de deducere a taxei în limitele şi în condiţiile stabilite la
art. 297-301.
(4) De aplicarea
prevederilor prezentului articol sunt responsabili atât furnizorii, cât şi
beneficiarii. Prin normele metodologice se stabilesc
responsabilităţile părţilor implicate în situaţia în
care nu s-a aplicat taxare inversă.
(5) Prevederile
prezentului articol se aplică numai pentru livrările de
bunuri/prestările de servicii în interiorul ţării.
(6) Prevederile alin.
(2) lit. c), d), e), f), i), j) şi k) se aplică până la data de
31 decembrie 2018 inclusiv.
CAP. XV
Dispoziţii
tranzitorii
ART. 332
Dispoziţii
tranzitorii în contextul aderării României la Uniunea Europeană
(1) În aplicarea alin.
(2)-(14):
a) un bun imobil sau o
parte a acestuia este considerat/considerată ca fiind construit/construită
înainte de data aderării, dacă acel bun imobil sau o parte a acestuia
a fost utilizat/utilizată prima dată înainte de data aderării;
b) un bun imobil sau o
parte a acestuia este considerat/considerată achiziţionat/
achiziţionată înainte de data aderării, dacă
formalităţile legale pentru transferul titlului de proprietate de la
vânzător la cumpărător s-au îndeplinit înainte de data
aderării;
c) transformarea sau
modernizarea unui bun imobil sau unei părţi a acestuia se
consideră efectuată până la data aderării dacă,
după transformare sau modernizare, bunul imobil sau o parte a acestuia a
fost utilizat/utilizată prima dată înainte de data aderării;
d) transformarea sau
modernizarea unui bun imobil sau unei părţi a acestuia se consideră
efectuată după data aderării dacă, după transformare
sau modernizare, bunul imobil sau o parte a acestuia a fost
utilizat/utilizată prima dată după data aderării;
e) prevederile alin.
(4), (6), (10) şi (12) se aplică numai pentru lucrările de modernizare
sau transformare începute înainte de data aderării, care au fost
finalizate după data aderării, care nu depăşesc 20% din
valoarea bunului imobil sau a unei părţi a acestuia, exclusiv
valoarea terenului, după transformare sau modernizare.
(2) Persoana
impozabilă care a avut dreptul la deducerea integrală sau
parţială a taxei şi care, la sau după data aderării,
nu optează pentru taxare sau anulează opţiunea de taxare a
oricăreia dintre operaţiunile prevăzute la art. 292 alin. (2)
lit. e), pentru un bun imobil sau o parte din acesta, construit,
achiziţionat, transformat sau modernizat înainte de data aderării,
prin excepţie de la prevederile art. 305, va ajusta taxa, conform normelor
metodologice.
(3) Persoana
impozabilă care nu a avut dreptul la deducerea integrală sau
parţială a taxei aferente pentru un bun imobil sau o parte din
acesta, construit, achiziţionat, transformat sau modernizat înainte de
data aderării, optează pentru taxarea oricăreia dintre operaţiunile
prevăzute la art. 292 alin. (2) lit. e), la sau după data
aderării, prin excepţie de la prevederile art. 305, va ajusta taxa
deductibilă aferentă, conform normelor metodologice.
(4) În situaţia
în care un bun imobil sau o parte a acestuia, construit, achiziţionat,
transformat sau modernizat înainte de data aderării, este transformat sau
modernizat după data aderării, iar valoarea fiecărei
transformări sau modernizări efectuate după data aderării
nu depăşeşte 20% din valoarea bunului imobil sau a
părţii acestuia, exclusiv valoarea terenului, după transformare
sau modernizare, persoana impozabilă, care a avut dreptul la deducerea
integrală sau parţială a taxei aferente, care nu optează
pentru taxarea operaţiunilor prevăzute la art. 292 alin. (2) lit. e)
sau anulează opţiunea de taxare, la sau după data aderării,
prin excepţie de la prevederile art. 305, va ajusta taxa, conform normelor
metodologice.
(5) În situaţia
în care un bun imobil sau o parte a acestuia, construit, achiziţionat,
transformat sau modernizat înainte de data aderării, este transformat sau
modernizat după data aderării, iar valoarea fiecărei
transformări sau modernizări efectuate după data aderării
depăşeşte 20% din valoarea bunului imobil sau a părţii
acestuia, exclusiv valoarea terenului, după transformare sau modernizare,
persoana impozabilă, care a avut dreptul la deducerea integrală sau
parţială a taxei aferente, nu optează pentru taxarea
operaţiunilor prevăzute la art. 292 alin. (2) lit. e) sau
anulează opţiunea de taxare, la sau după data aderării, va
ajusta taxa deductibilă aferentă, conform prevederilor art. 305.
(6) În situaţia
în care un bun imobil sau o parte a acestuia, construit, achiziţionat,
transformat sau modernizat înainte de data aderării, este transformat sau
modernizat după data aderării, iar valoarea fiecărei
transformări sau modernizări efectuate după data aderării
nu depăşeşte 20% din valoarea bunului imobil sau a
părţii acestuia, exclusiv valoarea terenului, după transformare
sau modernizare, persoana impozabilă, care nu a avut dreptul la deducerea
integrală sau parţială a taxei aferente, optează pentru
taxarea operaţiunilor prevăzute la art. 292 alin. (2) lit. e), la sau
după data aderării, prin excepţie de la prevederile art. 305, va
ajusta taxa deductibilă aferentă, conform normelor metodologice.
(7) În situaţia
în care un bun imobil sau o parte a acestuia, construit, achiziţionat,
transformat sau modernizat înainte de data aderării, este transformat sau
modernizat după data aderării, iar valoarea fiecărei
transformări sau modernizări efectuate după data aderării
depăşeşte 20% din valoarea bunului imobil sau a unei
părţi a acestuia, exclusiv valoarea terenului, după transformare
sau modernizare, persoana impozabilă, care nu a avut dreptul la deducerea
integrală sau parţială a taxei aferente, optează pentru
taxarea operaţiunilor prevăzute la art. 292 alin. (2) lit. e), la sau
după data aderării, va ajusta taxa deductibilă aferentă,
conform prevederilor art. 305.
(8) Persoana
impozabilă care a avut dreptul la deducerea integrală sau
parţială a taxei aferente unei construcţii sau unei
părţi din aceasta, terenului pe care este situată sau
oricărui altui teren care nu este construibil, construite,
achiziţionate, transformate sau modernizate înainte de data aderării,
şi care, la sau după data aderării, nu optează pentru
taxarea operaţiunilor prevăzute la art. 292 alin. (2) lit. f) va
ajusta taxa deductibilă aferentă, în condiţiile prevăzute
la art. 305, dar perioada de ajustare este limitată la 5 ani.
(9) Persoana
impozabilă care nu a avut dreptul la deducerea integrală sau
parţială a taxei aferente unei construcţii sau unei
părţi din aceasta, terenului pe care este situată sau
oricărui altui teren care nu este construibil, construite, achiziţionate,
transformate sau modernizate înainte de data aderării, şi care
optează la sau după data aderării, pentru taxarea
operaţiunilor prevăzute la art. 292 alin. (2) lit. f) va ajusta taxa
deductibilă aferentă conform art. 305, dar perioada de ajustare este
limitată la 5 ani.
(10) În situaţia
în care o construcţie sau o parte din aceasta, terenul pe care este
situată sau orice alt teren care nu este construibil, construite,
achiziţionate, transformate sau modernizate înainte de data aderării,
sunt transformate sau modernizate după data aderării, iar valoarea
fiecărei transformări sau modernizări efectuate după data
aderării nu depăşeşte 20% din valoarea construcţiei,
exclusiv valoarea terenului, după transformare sau modernizare, prin excepţie
de la prevederile art. 305, persoana impozabilă, care a avut dreptul la
deducerea integrală sau parţială a taxei aferente, nu
optează pentru taxarea operaţiunilor prevăzute la art. 292 alin.
(2) lit. f), la sau după data aderării, va ajusta taxa dedusă
înainte şi după data aderării, conform art. 305, dar perioada de
ajustare este limitată la 5 ani.
(11) În situaţia
în care o construcţie sau o parte din aceasta, terenul pe care este
situată sau orice alt teren care nu este construibil, construite,
achiziţionate, transformate sau modernizate înainte de data aderării,
sunt transformate sau modernizate după data aderării, iar valoarea
fiecărei transformări sau modernizări efectuate după data
aderării depăşeşte 20% din valoarea construcţiei, exclusiv
valoarea terenului, după transformare sau modernizare, persoana
impozabilă, care a avut dreptul la deducerea integrală sau
parţială a taxei aferente, nu optează pentru taxarea
operaţiunilor prevăzute la art. 292 alin. (2) lit. f), la sau
după data aderării, va ajusta taxa dedusă înainte şi
după data aderării, conform art. 305.
(12) În situaţia
în care o construcţie sau o parte din aceasta, terenul pe care este
situată sau orice alt teren care nu este construibil, construite,
transformate sau modernizate înainte de data aderării, sunt transformate
sau modernizate după data aderării, iar valoarea fiecărei
transformări sau modernizări efectuate după data aderării
nu depăşeşte 20% din valoarea construcţiei, exclusiv
valoarea terenului, după transformare sau modernizare, persoana
impozabilă, care nu a avut dreptul la deducerea integrală sau
parţială a taxei aferente, optează pentru taxarea
operaţiunilor prevăzute la art. 292 alin. (2) lit. f), la sau
după data aderării, va ajusta taxa nededusă înainte şi
după data aderării, conform art. 305, dar perioada de ajustare este
limitată la 5 ani.
(13) În situaţia
în care o construcţie sau o parte din aceasta, terenul pe care este
situată sau orice alt teren care nu este construibil, construite,
achiziţionate, transformate sau modernizate înainte de data aderării,
sunt transformate sau modernizate după data aderării, iar valoarea
fiecărei transformări sau modernizări efectuate după data
aderării depăşeşte 20% din valoarea construcţiei,
exclusiv valoarea terenului, după transformare sau modernizare, prin
excepţie de la prevederile art. 305, persoana impozabilă, care nu a
avut dreptul la deducerea integrală sau parţială a taxei
aferente, optează pentru taxarea operaţiunilor prevăzute la art.
292 alin. (2) lit. f) la sau după data aderării, va ajusta taxa
nededusă înainte şi după data aderării, conform art. 305.
(14) Prevederile alin.
(8)-(13) nu sunt aplicabile în cazul livrării unei construcţii noi
sau a unei părţi din aceasta, astfel cum este definită la art.
292 alin. (2) lit. f).
(15) În cazul
contractelor de vânzare de bunuri cu plata în rate, încheiate valabil, anterior
datei de 31 decembrie 2006 inclusiv, care se derulează şi după
data aderării, exigibilitatea taxei aferente ratelor scadente după
data aderării intervine la fiecare dintre datele specificate în contract
pentru plata ratelor. În cazul contractelor de leasing încheiate valabil,
anterior datei de 31 decembrie 2006 inclusiv, şi care se derulează
şi după data aderării, dobânzile aferente ratelor scadente
după data aderării nu se cuprind în baza de impozitare a taxei.
(16) În cazul
bunurilor mobile corporale introduse în ţară înainte de data
aderării de societăţile de leasing, persoane juridice române, în
baza unor contracte de leasing încheiate cu utilizatori, persoane fizice sau
juridice române, şi care au fost plasate în regimul vamal de import, cu
exceptarea de la plata sumelor aferente tuturor drepturilor de import, inclusiv
a taxei pe valoarea adăugată, dacă sunt achiziţionate
după data aderării de către utilizatori, se vor aplica
reglementările în vigoare la data intrării în vigoare a contractului.
(17) Obiectivele de
investiţii finalizate printr-un bun de capital, al căror an
următor celui de punere în funcţiune este anul aderării României
la Uniunea Europeană, se supun regimului de ajustare a taxei deductibile
prevăzut la art. 305.
(18) Certificatele de
scutire de taxă eliberate până la data aderării pentru
livrări de bunuri şi prestări de servicii finanţate din
ajutoare sau împrumuturi nerambursabile acordate de guverne străine, de
organisme internaţionale şi de organizaţii nonprofit şi de
caritate din străinătate şi din ţară sau de persoane
fizice îşi păstrează valabilitatea pe perioada derulării
obiectivelor. Nu sunt admise suplimentări ale certificatelor de scutire
după data de 1 ianuarie 2007.
(19) În cazul
contractelor ferme, încheiate până la data de 31 decembrie 2006 inclusiv,
se aplică prevederile legale în vigoare la data intrării în vigoare a
contractelor, pentru următoarele operaţiuni:
a)
activităţile de cercetare-dezvoltare şi inovare pentru
realizarea programelor, subprogramelor şi proiectelor, precum şi a
acţiunilor cuprinse în Planul naţional de cercetare-dezvoltare
şi inovare, în programele-nucleu şi în planurile sectoriale prevăzute
de Ordonanţa Guvernului nr.
57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi
dezvoltarea tehnologică, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea
nr. 324/2003, cu modificările şi completările
ulterioare, precum şi activităţile de cercetare-dezvoltare
şi inovare finanţate în parteneriat internaţional, regional
şi bilateral;
b) lucrările de
construcţii, amenajări, reparaţii şi întreţinere la
monumentele care comemorează combatanţi, eroi, victime ale
războiului şi ale Revoluţiei din decembrie 1989.
(20) Actelor
adiţionale la contractele prevăzute la alin. (19), încheiate
după data de 1 ianuarie 2007 inclusiv, le sunt aplicabile prevederile
legale în vigoare după data aderării.
(21) Pentru
garanţiile de bună execuţie reţinute din contravaloarea
lucrărilor de construcţii-montaj, evidenţiate ca atare în
facturi fiscale până la data de 31 decembrie 2006 inclusiv, se aplică
prevederile legale în vigoare la data constituirii garanţiilor respective,
în ceea ce priveşte exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată.
(22) Pentru
lucrările imobiliare care se finalizează într-un bun imobil, pentru
care antreprenorii generali au optat, înainte de data de 1 ianuarie 2007, ca
plata taxei să se efectueze la data livrării bunului imobil, se
aplică prevederile legale în vigoare la data la care şi-au exprimat
această opţiune.
(23) Asocierile în
participaţiune dintre persoane impozabile române şi persoane
impozabile stabilite în străinătate sau exclusiv din persoane
impozabile stabilite în străinătate, înregistrate ca plătitori
de taxă pe valoarea adăugată, până la data de 31 decembrie
2006 inclusiv, conform legislaţiei în vigoare la data constituirii, se
consideră persoane impozabile distincte şi rămân înregistrate în
scopuri de TVA, până la data finalizării contractelor pentru care au
fost constituite.
(24) Operaţiunile
efectuate de la data aderării în baza unor contracte în derulare la
această dată vor fi supuse prevederilor prezentului titlu, cu
excepţiile prevăzute de prezentul articol şi de art. 333.
(25) În cazul
bunurilor furate pentru care s-a ajustat taxa pe valoarea adăugată în
cursul anului 2013, persoana impozabilă poate anula ajustarea
efectuată la data la care furtul este dovedit prin hotărâre
judecătorească definitivă.
ART. 333
Operaţiuni
efectuate înainte şi de la data aderării
(1) Prevederile în
vigoare, la momentul în care bunurile au fost plasate în unul dintre regimurile
suspensive prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1-7 sau într-un
regim similar în Bulgaria, se vor aplica în continuare de la data
aderării, până la ieşirea bunurilor din aceste regimuri, atunci
când respectivele bunuri, originare din Bulgaria sau din spaţiul european,
aşa cum era acesta înaintea datei aderării:
a) au intrat în
România înaintea datei aderării; şi
b) au fost plasate
într-un astfel de regim la intrarea în România; şi
c) nu au fost scoase
din respectivul regim înaintea datei aderării.
(2) Apariţia
oricăruia dintre evenimentele de mai jos la sau după data
aderării se va considera ca import în România:
a) ieşirea
bunurilor în România din regimul de admitere temporară în care au fost
plasate înaintea datei aderării în condiţiile menţionate la
alin. (1), chiar dacă nu au fost respectate prevederile legale;
b) scoaterea bunurilor
în România din regimurile vamale suspensive în care au fost plasate înaintea
datei aderării, în condiţiile prevăzute la alin. (1), chiar
dacă nu au fost respectate prevederile legale;
c) încheierea în
România a unei proceduri interne de tranzit iniţiate în România înaintea
datei aderării, în scopul livrării de bunuri cu plata în România
înaintea datei aderării, de către o persoană impozabilă
care acţionează ca atare. Livrarea de bunuri prin poştă va
fi considerată în acest scop procedură internă de tranzit;
d) încheierea în
România a unei proceduri de tranzit extern iniţiate înaintea datei
aderării;
e) orice neregulă
sau încălcare a legii, săvârşită în România în timpul unei
proceduri interne de tranzit iniţiate în condiţiile prevăzute la
lit. c) sau în timpul unei proceduri de tranzit extern prevăzute la lit.
d);
f) utilizarea în
România, de la data aderării, de către orice persoană, a
bunurilor livrate acesteia înaintea datei aderării, din Bulgaria sau din
teritoriul european, aşa cum era acesta înaintea datei aderării,
dacă:
1. livrarea bunurilor
a fost scutită sau era probabil că va fi scutită, în
condiţiile prevăzute la art. 294 alin. (1) lit. a) şi b);
şi
2. bunurile nu au fost
importate înaintea datei aderării, în Bulgaria sau în spaţiul
european, astfel cum era acesta înaintea datei aderării.
(3) Când are loc un
import de bunuri în oricare dintre situaţiile menţionate la alin.
(2), nu există niciun fapt generator de taxă dacă:
a) bunurile sunt
expediate sau transportate în afara teritoriului european, astfel cum este
acesta de la data aderării; sau
b) bunurile importate,
în sensul alin. (2) lit. a), nu reprezintă mijloace de transport şi
sunt reexpediate sau transportate către statul membru din care au fost
exportate şi către persoana care le-a exportat; sau
c) bunurile importate,
în sensul alin. (2) lit. a), reprezintă mijloacele de transport care au
fost achiziţionate sau importate înaintea datei aderării, în
condiţiile generale de impozitare din România, Republica Bulgaria sau alt
stat membru din teritoriul european, astfel cum era acesta înaintea datei
aderării, şi/sau care nu au beneficiat de scutire de la plata taxei
ori de rambursarea acesteia ca urmare a exportului. Această condiţie
se consideră îndeplinită atunci când data primei utilizări a
respectivelor mijloace de transport este anterioară datei de 1 ianuarie
1999 şi suma taxei datorate la import este nesemnificativă, conform
prevederilor din normele metodologice.
ART. 334
Directive transpuse
Prezentul titlu
transpune Directiva 2006/112/CE a Consiliului Uniunii
Europene din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea
adăugată, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(JOUE), seria L nr. 347 din 11 decembrie 2006, Directiva
2009/132/CE a Consiliului din 19 octombrie 2009 de stabilire a
domeniului de aplicare a articolului 143 literele (b) şi (c) din Directiva 2006/112/CE în ceea ce priveşte
scutirea de la taxa pe valoarea adăugată a anumitor importuri finale
de bunuri, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE), seria
L nr. 292/5 din 10 noiembrie 2009, Directiva 2007/74/CE a Consiliului din 20
decembrie 2007 privind scutirea de taxă pe valoarea adăugată
şi de accize pentru bunurile importate de către persoanele care
călătoresc din ţări terţe, publicată în Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene (JOUE), seria L nr. 346 din 29 decembrie 2007, Directiva 2006/79/CE a Consiliului din 5
octombrie 2006 privind scutirea de impozit la import pentru loturile mici de
bunuri cu caracter necomercial din ţări terţe, publicată în
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE), seria L nr. 286 din 17 octombrie
2006, Directiva 86/560/CEE - a treisprezecea
directivă a Consiliului Comunităţilor Europene din 17 noiembrie
1986 privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la
impozitele pe cifra de afaceri - Sisteme de restituire a taxei pe valoarea
adăugată persoanelor impozabile care nu sunt stabilite pe teritoriul
Comunităţii, publicată în Jurnalul Oficial al
Comunităţilor Europene (JOCE), seria L nr. 326 din 21 noiembrie 1986,
Directiva 2008/9/CE a Consiliului din 12
februarie 2008 de stabilire a normelor detaliate privind rambursarea taxei pe
valoarea adăugată, prevăzută în Directiva 2006/112/CE,
către persoane impozabile stabilite în alt stat membru decât statul membru
de rambursare, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE),
seria L nr. 44 din 20 februarie 2008.
TITLUL VIII
Accize şi alte
taxe speciale
CAP. I
Regimul accizelor
armonizate
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii
generale
ART. 335
Sfera de aplicare
(1) Accizele
armonizate sunt venituri datorate la bugetul statului şi care se
colectează conform prevederilor prezentului capitol.
(2) Accizele armonizate,
denumite în continuare accize, sunt taxe speciale percepute direct sau indirect
asupra consumului următoarelor produse:
a) alcool şi
băuturi alcoolice prevăzute la secţiunea a 4-a;
b) tutun prelucrat
prevăzut la secţiunea a 5-a;
c) produse energetice
şi energie electrică prevăzute la secţiunile a 6-a şi
a 7-a.
ART. 336
Definiţii
În înţelesul
prezentului capitol, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele
semnificaţii:
1. accize percepute
reprezintă accizele stabilite şi înregistrate în evidenţele
contabile ale plătitorului de accize şi care urmează a fi virate
la bugetul de stat în termenele prevăzute de prezentul capitol;
2. antrepozitarul
autorizat este persoana fizică sau juridică autorizată de
autoritatea competentă, în cadrul activităţii sale, să
producă, să transforme, să deţină, să
primească sau să expedieze produse accizabile în regim suspensiv de
accize într-un antrepozit fiscal;
3. antrepozitul fiscal
este locul în care produsele accizabile sunt produse, transformate,
deţinute, primite sau expediate în regim suspensiv de accize de către
un antrepozitar autorizat în cadrul activităţii sale, în
condiţiile prevăzute de prezentul capitol;
4. autoritate
competentă reprezintă autoritatea definită potrivit prevederilor
din normele metodologice;
5. codul NC
reprezintă poziţia tarifară, subpoziţia tarifară sau
codul tarifar, aşa cum este prevăzută/prevăzut în Regulamentul (CEE) nr. 2.658/87 al Consiliului
din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară şi statistică
şi Tariful Vamal Comun, în vigoare de la 19 octombrie 1992, iar în cazul
produselor energetice, în vigoare de la 1 ianuarie 2002. Ori de câte ori
intervin modificări în nomenclatura combinată a Tarifului Vamal
Comun, corespondenţa dintre codurile NC prevăzute în prezentul
capitol şi noile coduri NC se realizează potrivit prevederilor din
normele metodologice;
6. consumator final de
gaz natural/energie electrică reprezintă persoana fizică sau
juridică care nu este supusă obligaţiei de licenţiere de
către autoritatea de reglementare competentă şi care
utilizează aceste produse;
7. denaturarea
reprezintă operaţiunea/procesul prin care alcoolului etilic sau
produselor alcoolice li se adaugă substanţele prevăzute prin
normele metodologice astfel încât acestea să devină improprii
consumului uman;
8. destinatar
înregistrat înseamnă persoana fizică sau juridică
autorizată de autoritatea competentă să primească, în
cadrul activităţii sale, produse accizabile care se deplasează
în regim suspensiv de accize dintr-un alt stat membru;
9. expeditor
înregistrat înseamnă persoana fizică sau juridică
autorizată de autoritatea competentă din statul membru în care are
loc importul, în cadrul activităţii sale, exclusiv să expedieze
în regim suspensiv de accize produsele accizabile puse în liberă
circulaţie în conformitate cu art. 79 din Regulamentul (CEE) nr. 2.913/92
al Consiliului din 12 octombrie 1992 de restituire a Codului Vamal Comunitar;
10. grad alcoolic
reprezintă proporţia de alcool absolut, exprimată în procente
volumetrice măsurată la temperatura de 20°C, conţinută
într-o soluţie hidroalcoolică;
11. gradul Plato
reprezintă cantitatea de zaharuri exprimată în grame, conţinută
în 100 g de soluţie măsurată la origine la temperatura de
20°/4°C aferentă berii, respectiv bazei de bere din amestecul cu
băuturi nealcoolice;
12. hectolitru alcool
pur reprezintă 100 litri alcool etilic rafinat, cu concentraţia
alcoolică de 100% în volum, măsuraţi la temperatura de 20°C,
conţinut într-o cantitate dată de produs alcoolic;
13. importator
autorizat înseamnă persoana fizică sau juridică autorizată
de autoritatea competentă să importe, în cadrul activităţii
sale, produse accizabile supuse marcării prin banderole sau timbre;
14. import de produse
accizabile înseamnă intrarea pe teritoriul Uniunii Europene de produse
accizabile, cu excepţia cazului în care produsele, la intrarea lor pe
teritoriul Uniunii Europene, sunt plasate sub un regim sau sub o procedură
vamală suspensivă, precum şi ieşirea lor dintr-un regim ori
o procedură vamală suspensivă;
15. marcajele
reprezintă hârtii de valoare cu regim special, respectiv timbre şi
banderole, care se tipăresc de către Compania Naţională
"Imprimeria Naţională" - S.A.;
16. marcatori şi
coloranţi reprezintă substanţele utilizate pentru marcarea
şi colorarea produselor energetice;
17. operator economic
reprezintă persoana juridică ce desfăşoară
activităţi cu produse accizabile;
18. procedură
vamală suspensivă sau regim vamal suspensiv înseamnă oricare
dintre procedurile speciale prevăzute de Regulamentul (CEE) nr.
2.913/1992 al căror obiect îl constituie mărfurile
necomunitare în momentul intrării pe teritoriul vamal al Uniunii Europene,
depozitarea temporară, zonele libere sau antrepozitele libere, precum
şi oricare dintre procedurile prevăzute la art. 84 alin. (1) lit. a)
din acest regulament;
19. producţia
şi transformarea produselor accizabile reprezintă orice
operaţiune prin care aceste produse sunt fabricate, procesate sau
transformate sub orice formă, inclusiv operaţiunile de îmbuteliere
şi ambalare a produselor accizabile în vederea eliberării pentru
consum, precum şi operaţiunile de extracţie a produselor
energetice;
20. produsele
accizabile sunt produsele prevăzute la art. 335 alin. (2), supuse
reglementărilor privind accizele potrivit prezentului capitol;
21. regim suspensiv de
accize înseamnă un regim fiscal aplicat producerii, transformării,
deţinerii sau deplasării de produse accizabile care nu fac obiectul
unei proceduri ori al unui regim vamal suspensiv, accizele fiind suspendate;
22. stat membru
şi teritoriul unui stat membru înseamnă teritoriul fiecărui stat
membru al Uniunii Europene căruia i se aplică Tratatul, în
conformitate cu art. 52 din Tratatul privind Uniunea Europeană şi
art. 355 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, cu
excepţia teritoriilor terţe;
23. supraveghere
fiscală în domeniul accizelor reprezintă acţiunile şi/sau
procedurile de intervenţie ale autorităţii competente pentru
prevenirea, combaterea şi sancţionarea fraudei fiscale;
24. teritorii
terţe înseamnă teritoriile prevăzute la art. 337 alin. (1)
şi (2);
25. Tratat înseamnă
Tratatul privind Uniunea Europeană şi Tratatul privind
funcţionarea Uniunii Europene;
26. ţară
terţă înseamnă orice stat sau teritoriu căruia nu i se
aplică Tratatul;
27. Uniunea
Europeană şi teritoriul Uniunii Europene înseamnă teritoriile
statelor membre, astfel cum sunt definite la pct. 22;
28. utilizator final
înseamnă persoana fizică sau juridică autorizată de
autoritatea competentă, potrivit prevederilor din normele metodologice,
să primească, în cadrul activităţii sale, produse accizabile
în regim de exceptare/scutire de la plata accizelor destinate a fi utilizate în
scopurile prevăzute de aceste regimuri.
ART. 337
Teritorii terţe
(1) Sunt considerate
teritorii terţe următoarele teritorii care fac parte din teritoriul vamal
al Uniunii Europene:
a) insulele Canare;
b) teritoriile
franceze menţionate la art. 349 şi art. 355 alin. (1) din Tratatul
privind funcţionarea Uniunii Europene;
c) insulele Aland;
d) insulele
Anglo-Normande (Channel Islands).
(2) Sunt considerate
teritorii terţe şi teritoriile care intră sub incidenţa
art. 355 alin. (3) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene,
precum şi următoarele teritorii care nu fac parte din teritoriul
vamal al Uniunii Europene:
a) insula Helgoland;
b) teritoriul
Busingen;
c) Ceuta;
d) Melilla;
e) Livigno;
f) Campione d'Italia;
g) apele italiene ale
lacului Lugano.
(3) Operaţiunile
cu produse accizabile efectuate provenind din sau având ca destinaţie:
a) Principatul Monaco
sunt tratate ca deplasări dinspre sau către Franţa;
b) San Marino sunt
tratate ca deplasări dinspre sau către Italia;
c) zonele Akrotiri
şi Dhekelia aflate sub suveranitatea Regatului Unit sunt tratate ca
deplasări dinspre sau către Cipru;
d) insula Man sunt
tratate ca deplasări dinspre sau către Regatul Unit;
e) Jungholz şi
Mittelberg (Kleines Walsertal) sunt tratate ca deplasări dinspre sau
către Germania.
(4)
Formalităţile stabilite prin dispoziţiile vamale comunitare cu
privire la intrarea produselor pe teritoriul vamal al Uniunii Europene se
aplică în mod corespunzător intrării produselor accizabile pe
teritoriul Uniunii Europene care provin din unul dintre teritoriile
menţionate la alin. (1).
(5)
Formalităţile stabilite prin dispoziţiile vamale comunitare cu
privire la ieşirea produselor din teritoriul vamal al Uniunii Europene se
aplică corespunzător ieşirii produselor accizabile de pe
teritoriul Uniunii Europene care au ca destinaţie unul dintre teritoriile
menţionate la alin. (1).
ART. 338
Faptul generator
Produsele accizabile
sunt supuse regimului accizelor la momentul:
a) producerii
acestora, inclusiv, acolo unde este cazul, la momentul extracţiei
acestora, pe teritoriul Uniunii Europene;
b) importului acestora
pe teritoriul Uniunii Europene.
ART. 339
Exigibilitatea
(1) Accizele devin
exigibile în momentul eliberării pentru consum şi în statul membru în
care se face eliberarea pentru consum.
(2) Condiţiile de
exigibilitate şi nivelul accizelor aplicabile sunt cele în vigoare la data
la care accizele devin exigibile în statul membru în care are loc eliberarea
pentru consum.
ART. 340
Eliberarea pentru
consum
(1) În înţelesul
prezentului capitol, eliberarea pentru consum reprezintă:
a) ieşirea
produselor accizabile, inclusiv neregulamentară, dintr-un regim suspensiv
de accize;
b) deţinerea de
produse accizabile în afara unui regim suspensiv de accize pentru care accizele
nu au fost percepute în conformitate cu dispoziţiile prezentului capitol;
c) producerea de
produse accizabile, inclusiv neregulamentară, în afara unui regim
suspensiv de accize;
d) importul de produse
accizabile, inclusiv neregulamentar, cu excepţia cazului în care produsele
accizabile sunt plasate, imediat după import, în regim suspensiv de
accize;
e) utilizarea de
produse accizabile în interiorul antrepozitului fiscal altfel decât ca materie
primă.
(2) Eliberare pentru
consum se consideră şi deţinerea în scopuri comerciale de
către o persoană a produselor accizabile care au fost eliberate în
consum în alt stat membru şi pentru care accizele nu au fost percepute în
România.
(3) Momentul
eliberării pentru consum este:
a) în situaţiile
prevăzute la art. 401 alin. (2) lit. a) pct. 2, momentul primirii
produselor accizabile de către destinatarul înregistrat;
b) în situaţiile
prevăzute la art. 401 alin. (2) lit. a) pct. 4, momentul primirii
produselor accizabile de către beneficiarul scutirii prevăzute la
art. 395;
c) în situaţiile
prevăzute la art. 401 alin. (3), momentul primirii produselor accizabile
la locul de livrare directă.
(4) În cazul unui
produs accizabil care are dreptul de a fi scutit sau exceptat de la plata
accizelor, utilizarea în orice scop care nu este în conformitate cu scutirea,
respectiv exceptarea atrage obligaţia de plată a accizelor.
(5) În cazul unui
produs energetic, pentru care accizele nu au fost anterior exigibile, eliberare
pentru consum se consideră atunci când produsul energetic este oferit spre
vânzare ori este utilizat drept combustibil pentru motor sau combustibil pentru
încălzire.
(6) În cazul unui
produs accizabil, pentru care acciza nu a fost anterior exigibilă, se
consideră eliberare pentru consum atunci când produsul accizabil este
deţinut într-un antrepozit fiscal pentru care s-a revocat ori s-a anulat
autorizaţia. Acciza devine exigibilă la data la care decizia de
revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal produce efecte ori la data
comunicării deciziei de anulare a autorizaţiei de antrepozit fiscal,
pentru produsele accizabile ce pot fi eliberate pentru consum.
(7) În cazul unui
produs accizabil, pentru care acciza nu a fost anterior exigibilă, se
consideră eliberare pentru consum atunci când produsul accizabil este
deţinut într-un antrepozit fiscal pentru care autorizaţia a expirat
şi nu a fost emisă o nouă autorizaţie, sub rezerva art. 365
alin. (8).
(8) În sensul
prevederilor alin. (6), prin produse accizabile ce pot fi eliberate pentru
consum se înţelege produse accizabile care îndeplinesc condiţiile
legale de comercializare.
(9) Nu se
consideră eliberare pentru consum mişcarea produselor accizabile din
antrepozitul fiscal, în condiţiile prevăzute în secţiunea a
16-a, către:
a) un alt antrepozit
fiscal în România sau în alt stat membru;
b) un destinatar
înregistrat din alt stat membru;
c) un teritoriu din
afara teritoriului Uniunii Europene.
(10) Distrugerea
totală sau pierderea iremediabilă a produselor accizabile aflate sub
regim suspensiv de accize, inclusiv dintr-o cauză ce ţine de natura
produselor sau ca urmare a unui caz fortuit ori de forţă majoră
sau ca o consecinţă a autorizării de către autoritatea
competentă, nu este considerată eliberare pentru consum.
(11) În sensul
prezentului capitol, produsele sunt considerate distruse total sau pierdute
iremediabil atunci când devin inutilizabile ca produse accizabile. Distrugerea
totală sau pierderea iremediabilă a produselor accizabile trebuie
dovedită autorităţii competente.
(12) Nu se consideră
eliberare pentru consum deplasarea produselor energetice din antrepozitul
fiscal în vederea alimentării navelor sau aeronavelor care au ca
destinaţie un teritoriu din afara teritoriului Uniunii Europene, fiind
asimilată unei operaţiuni de export. De asemenea, operaţiunea de
alimentare cu produse energetice a navelor sau aeronavelor care au ca
destinaţie un teritoriu din afara teritoriului Uniunii Europene este
asimilată unei operaţiuni de export.
ART. 341
Plătitori de
accize
(1) Persoana
plătitoare de accize care au devenit exigibile este:
a) în ceea ce
priveşte ieşirea de produse accizabile dintr-un regim suspensiv de
accize, astfel cum este prevăzută la art. 340 alin. (1) lit. a):
1. antrepozitarul
autorizat, destinatarul înregistrat sau orice altă persoană care
eliberează produsele accizabile din regimul suspensiv de accize ori pe
seama căreia se efectuează această eliberare, iar, în cazul
ieşirii neregulamentare din antrepozitul fiscal, orice altă
persoană care a participat la această ieşire;
2. în cazul unei
nereguli în cursul unei deplasări a produselor accizabile în regim
suspensiv de accize, astfel cum este definită la art. 412 alin. (1), (2)
şi (4): antrepozitarul autorizat, expeditorul înregistrat sau orice
altă persoană care a garantat plata accizelor în conformitate cu art.
348 alin. (1) şi (2), precum şi orice persoană care a participat
la ieşirea neregulamentară şi care avea
cunoştinţă sau care ar fi trebuit să aibă
cunoştinţă în mod normal de caracterul neregulamentar al acestei
ieşiri;
b) în ceea ce
priveşte deţinerea unor produse accizabile, astfel cum este
prevăzută la art. 340 alin. (1) lit. b), persoana care deţine
produsele accizabile sau orice altă persoană implicată în
deţinerea acestora;
c) în ceea ce
priveşte producerea unor produse accizabile, astfel cum este
prevăzută la art. 340 alin. (1) lit. c), persoana care produce
produsele accizabile sau, în cazul unei producţii neregulamentare, orice
altă persoană implicată în producerea acestora;
d) în ceea ce
priveşte importul unor produse accizabile, astfel cum este prevăzut
la art. 340 alin. (1) lit. d), persoana care declară produsele accizabile
sau pe seama căreia produsele sunt declarate în momentul importului ori,
în cazul unui import neregulamentar, orice altă persoană
implicată în importul acestora;
e) în cazurile
prevăzute la art. 340 alin. (4)-(7), persoana care determină
eliberarea pentru consum.
(2) Atunci când mai
multe persoane sunt obligate să plătească aceeaşi datorie
privind accizele, acestea sunt obligate să plătească în solidar
acea datorie, iar fiecare dintre aceste persoane poate fi urmărită
pentru întreaga datorie.
SECŢIUNEA a 2-a
Nivelul şi
calculul accizelor
ART. 342
Nivelul accizelor
(1) Nivelul accizelor
este prevăzut în anexa nr. 1, care face parte integrantă din
prezentul titlu. Nivelul accizelor aplicabil în anul 2016 este prevăzut în
coloana 3 din anexa nr. 1. Începând cu anul 2017 inclusiv, nivelul accizelor
aplicabil de la data de 1 ianuarie a fiecărui an, respectiv 1 aprilie a
fiecărui an pentru ţigarete este nivelul prevăzut în coloana 4
din anexa nr. 1, actualizat conform prevederilor alin. (2).
(2) Nivelul accizelor
prevăzut în coloana 4 din anexa nr. 1 se actualizează anual cu
creşterea preţurilor de consum din ultimele 12 luni, calculată
în luna septembrie a anului anterior celui de aplicare, faţă de
perioada octombrie 2014-septembrie 2015, comunicată oficial de Institutul
Naţional de Statistică până la data de 15 octombrie. Nivelul accizelor
actualizat se publică pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice,
până cel mai târziu pe data de 20 octombrie a fiecărui an.
(3) Prevederile alin.
(2) nu se aplică în cazul în care în ultimele 12 luni are loc
scăderea preţurilor de consum, calculată în luna septembrie a
anului anterior celui de aplicare, faţă de perioada octombrie 2014 -
septembrie 2015, comunicată oficial de Institutul Naţional de
Statistică până la data de 15 octombrie.
(4) Nivelul în lei al
accizelor, obţinut după efectuarea actualizării prevăzute
la alin. (2), se rotunjeşte la nivel de două zecimale, prin reducere,
atunci când a treia zecimală este mai mică decât 5, şi prin
majorare atunci când a treia zecimală este mai mare sau egală cu 5.
(5) Nivelul accizelor
prevăzut la nr. crt. 5-9 din anexa nr. 1 cuprinde şi contribuţia
pentru finanţarea unor cheltuieli de sănătate prevăzute la
titlul XI din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată.
(6) Pentru băuturile
alcoolice, ţigaretele, ţigările şi ţigările de
foi, nivelul accizelor prevăzut la nr. crt. 1-7 din anexa nr. 1 cuprinde
şi cota de 1% datorată Ministerului Tineretului şi Sportului,
prevăzută în Legea
educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, cu
modificările şi completările ulterioare.
(7) Pentru produsele
energetice pentru care nivelul accizelor este stabilit la 1.000 litri, volumul
se măsoară la o temperatură de 15°C.
(8) Pentru motorina
destinată utilizării în agricultură se poate aplica un nivel
redus de accize. Nivelul şi condiţiile privind aplicarea accizei
reduse se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului
Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
(9) Este supusă
unui nivel al accizelor diferenţiat, stabilit prin diminuarea cu 189,52
lei/1.000 litri, respectiv cu 224,30 lei/tonă, a nivelului standard
prevăzut pentru motorină în coloana 3 din anexa nr. 1, motorina
utilizată drept carburant pentru motor în următoarele scopuri:
a) transport rutier de
mărfuri în cont propriu sau pentru alte persoane, cu autovehicule ori
ansambluri de vehicule articulate destinate exclusiv transportului rutier de
mărfuri şi cu o greutate brută maximă autorizată de
cel puţin 7,5 tone;
b) transportul de
persoane, regulat sau ocazional, cu excepţia transportului public local de
persoane, cu un autovehicul din categoria M2 ori M3, definit în Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European
şi a Consiliului din 5 septembrie 2007 de stabilire a unui cadru pentru
omologarea autovehiculelor şi remorcilor acestora, precum şi a
sistemelor componentelor şi unităţilor tehnice separate
destinate vehiculelor respective.
(10) Reducerea
nivelului accizelor prevăzută la alin. (9) se realizează prin
restituirea sumelor reprezentând diferenţa dintre nivelul standard al
accizelor şi nivelul accizelor diferenţiat prevăzut la alin.
(9), către operatorii economici licenţiaţi în Uniunea
Europeană. Condiţiile, procedura şi termenele de restituire se
stabilesc prin hotărâre a Guvernului. Măsurile instituite potrivit
prevederilor alin. (9) se aplică cu respectarea procedurilor specifice în
domeniul ajutorului de stat, pentru motorina achiziţionată în
perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2016 inclusiv, cu încadrarea în creditele de
angajament şi bugetare aprobate prin legea bugetului de stat pentru
Programul "Ajutoare de stat pentru finanţarea proiectelor pentru
investiţii din cadrul bugetului Ministerului Finanţelor Publice".
(11) În perioada 1
ianuarie-31 martie 2016 inclusiv, acciza specifică pentru ţigarete
este de 333,37 lei/1.000 ţigarete.
(12) Pentru perioada 1
ianuarie-31 martie 2017, acciza totală pentru ţigarete este de 435,58
lei/1.000 ţigarete, acciza minimă este de 422,51 lei/1.000 ţigarete,
iar acciza specifică se determină pe baza accizei totale şi a
accizei ad valorem calculate prin aplicarea procentului legal asupra
preţului mediu ponderat de vânzare cu amănuntul aferent anului 2015.
ART. 343
Calculul accizelor
(1) Calculul accizelor
se efectuează potrivit prevederilor din normele metodologice.
(2) Pentru
ţigarete, acciza datorată este egală cu suma dintre acciza
specifică şi acciza ad valorem.
(3) Nivelul accizelor
pentru ţigarete se actualizează anual, începând cu data de 1 aprilie,
conform regulilor prevăzute la art. 342 alin. (1), (2) şi (4), cu
excepţia situaţiei prevăzute la alin. (3).
(4) Acciza ad valorem
se calculează prin aplicarea procentului legal de 14% asupra preţului
de vânzare cu amănuntul al ţigaretelor eliberate pentru consum.
(5) Acciza
specifică exprimată în lei/1.000 de ţigarete se determină
anual, pe baza preţului mediu ponderat de vânzare cu amănuntul, a
procentului legal aferent accizei ad valorem şi a accizei totale al
cărei nivel este prevăzut în anexa nr. 1. Această acciză
specifică se aprobă prin ordin al ministrului finanţelor publice
care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu cel
puţin 30 de zile înainte de intrarea în vigoare a nivelului accizei
totale.
(6) Acciza
datorată determinată potrivit alin. (2) nu poate fi mai mică
decât nivelul accizei minime exprimate în lei/1.000 de ţigarete care este
de 97% din nivelul accizei totale prevăzut în anexa nr. 1.
(7) Preţul mediu
ponderat de vânzare cu amănuntul se calculează în funcţie de
valoarea totală a tuturor cantităţilor de ţigarete
eliberate pentru consum, pe baza preţului de vânzare cu amănuntul,
incluzând toate taxele, împărţit la cantitatea totală de
ţigarete eliberate pentru consum. Acest preţ mediu ponderat se
stabileşte până pe data de 15 februarie a fiecărui an, pe baza
datelor privind cantităţile totale de ţigarete eliberate pentru
consum în cursul anului calendaristic precedent, şi se publică pe
site-ul Ministerului Finanţelor Publice în termen de 15 zile de la data
stabilirii.
(8) Preţul de
vânzare cu amănuntul pentru orice marcă de ţigarete se
stabileşte şi se declară de către persoana care
eliberează pentru consum ţigaretele în România sau care importă
ţigaretele şi este adus la cunoştinţa publică, în
conformitate cu cerinţele prevăzute de normele metodologice.
(9) Este
interzisă vânzarea de către orice persoană a ţigaretelor
pentru care nu s-au stabilit şi declarat preţuri de vânzare cu
amănuntul.
(10) Preţul de
vânzare al ţigaretelor nu poate depăşi preţul de vânzare cu
amănuntul declarat în vigoare la momentul vânzării.
(11) Este
interzisă vânzarea de ţigarete, de către orice persoană,
către persoane fizice, la un preţ mai mic decât preţul de
vânzare cu amănuntul declarat.
SECŢIUNEA a 3-a
Obligaţiile
plătitorilor de accize
ART. 344
Responsabilităţile plătitorilor de accize
(1) Plătitorii de
accize au obligaţia de a se înregistra la autoritatea competentă.
(2) Orice
plătitor de accize poartă răspunderea pentru calcularea
corectă şi plata la termenul legal a accizelor către bugetul de
stat şi pentru depunerea la termenul legal a declaraţiilor de accize
la autoritatea competentă, conform prevederilor prezentului capitol.
ART. 345
Plata accizelor la
bugetul de stat
(1) Termenul de
plată a accizelor este până la data de 25 inclusiv a lunii
următoare celei în care accizele devin exigibile, cu excepţia
cazurilor pentru care se prevede în mod expres un alt termen de plată.
(2) Prin excepţie
de la prevederile alin. (1):
a) în cazul
furnizorilor autorizaţi de energie electrică sau de gaz natural,
termenul de plată a accizelor este până la data de 25 inclusiv a
lunii următoare celei în care a avut loc facturarea către
consumatorul final. În cazul prevăzut la art. 358 alin. (3), termenul de
plată a accizelor este până la data de 25 inclusiv a lunii
următoare celei în care a avut loc autoconsumul;
b) în cazul importului
unui produs accizabil, care nu este plasat într-un regim suspensiv, momentul
plăţii accizelor este momentul înregistrării declaraţiei
vamale de import;
c) orice persoană
aflată în una dintre situaţiile prevăzute la art. 340 alin.
(4)-(7) are obligaţia de a plăti accizele în termen de 5 zile de la
data la care acestea au devenit exigibile;
d) în situaţiile
prevăzute la art. 340 alin. (1) lit. b) şi c) acciza se
plăteşte în ziua lucrătoare imediat următoare celei în care
a fost depusă declaraţia de accize.
(3) Livrarea
produselor energetice prevăzute la art. 355 alin. (3) lit. a)-e) din
antrepozite fiscale ori din locaţia în care acestea au fost
recepţionate de către destinatarul înregistrat se efectuează
numai în momentul în care furnizorul deţine documentul de plată care
să ateste virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente
cantităţii ce urmează a fi facturată. Cu ocazia depunerii
declaraţiei lunare de accize se regularizează eventualele
diferenţe dintre valoarea accizelor virate la bugetul de stat de
către beneficiarii produselor, în numele antrepozitului fiscal ori al
destinatarului înregistrat, şi valoarea accizelor aferente
cantităţilor de produse energetice efectiv livrate de aceştia,
în decursul lunii precedente.
ART. 346
Depunerea
declaraţiilor de accize
(1) Orice
plătitor de accize, cu excepţia importatorului autorizat, are
obligaţia de a depune lunar la autoritatea competentă o
declaraţie de accize, indiferent dacă se datorează sau nu plata
accizei pentru luna respectivă.
(2) Declaraţiile
de accize se depun la autoritatea competentă de către plătitorii
de accize până pe data de 25 inclusiv a lunii următoare celei la care
se referă declaraţia.
(3) Prin excepţie
de la prevederile alin. (2), orice persoană aflată în una dintre
situaţiile prevăzute la art. 340 alin. (1) lit. b) şi c) şi
art. 340 alin. (4)-(7) are obligaţia de a depune o declaraţie de
accize la autoritatea competentă în termen de 5 zile calendaristice de la
data eliberării pentru consum.
(4) Orice
plătitor de accize are obligaţia de a depune anual la autoritatea
competentă decontul privind accizele, conform dispoziţiilor legale
privind obligaţiile de plată la bugetul de stat, până la data de
30 aprilie a anului următor celui de raportare.
ART. 347
Documente fiscale
Pentru produsele
accizabile care sunt transportate sau sunt deţinute în afara
antrepozitului fiscal, provenienţa trebuie să fie dovedită
conform prevederilor stabilite prin normele metodologice.
ART. 348
Garanţii
(1) Antrepozitarul
autorizat, destinatarul înregistrat, expeditorul înregistrat şi
importatorul autorizat au obligaţia depunerii la autoritatea
competentă a unei garanţii, la nivelul stabilit conform prevederilor
din normele metodologice, care să asigure plata accizelor ce pot deveni
exigibile.
(2) În situaţia
în care antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat, expeditorul
înregistrat sau importatorul autorizat înregistrează obligaţii
fiscale restante administrate de A.N.A.F. cu mai mult de 30 de zile
faţă de termenul legal de plată, garanţia se extinde
şi asupra acestor obligaţii de drept şi fără nicio
altă formalitate.
(3) Prin excepţie
de la prevederile alin. (1), garanţia poate fi depusă de proprietarul
produselor accizabile sau, în comun, de către acesta şi una dintre
persoanele prevăzute la alin. (1), în cazurile şi în condiţiile
stabilite prin normele metodologice.
(4) În cazul
antrepozitarilor autorizaţi, prin normele metodologice se stabilesc
niveluri minime şi maxime ale garanţiilor, în funcţie de natura
şi volumul produselor accizabile ce urmează a fi realizate sau
depozitate.
(5) Garanţia este
valabilă pe întreg teritoriul Uniunii Europene.
(6) Tipul, modul de
calcul, valoarea, durata şi condiţiile de reducere a garanţiei
sunt prevăzute în normele metodologice, pe tipuri de activităţi
şi grupe de produse.
(7) În cazul
antrepozitarului autorizat care deţine şi calitatea de expeditor
înregistrat, condiţiile şi cuantumul garanţiei se stabilesc prin
normele metodologice.
(8) Valoarea
garanţiei se analizează periodic, pentru a reflecta orice schimbări
în volumul afacerii sau ale nivelului accizelor.
SECŢIUNEA a 4-a
Alcool şi
băuturi alcoolice
ART. 349
Bere
(1) În înţelesul
prezentului capitol, bere reprezintă orice produs încadrat la codul NC
2203 sau orice produs care conţine un amestec de bere şi de
băuturi nealcoolice, încadrat la codul NC 2206, având, şi într-un
caz, şi în altul, o concentraţie alcoolică mai mare de 0,5% în
volum.
(2) Pentru berea
produsă de mici fabrici de bere independente, a căror producţie
în anul calendaristic precedent nu a depăşit 200.000 hl/an, iar
pentru anul în curs antrepozitarul autorizat declară pe propria
răspundere că va produce o cantitate mai mică de 200.000 hl/an,
se aplică nivelul redus al accizelor specifice prevăzut în anexa nr.
1. Pentru micile fabrici de bere independente nou-înfiinţate pentru care
antrepozitarul propus declară pe propria răspundere că va
produce o cantitate mai mică de 200.000 hl/an se aplică nivelul redus
al accizelor specifice prevăzut în anexa nr. 1. Acelaşi regim se
aplică şi pentru berea livrată pe teritoriul României de
către mici fabrici de bere situate în alte state membre, potrivit
prevederilor din normele metodologice.
(3) În anul
calendaristic următor celui în care antrepozitarul autorizat a realizat o
producţie mai mare de 200.000 hl, acesta nu beneficiază de nivelul
redus al accizelor.
(4) Atunci când
antrepozitarul autorizat nu respectă cele declarate prin declaraţia
pe propria răspundere prevăzută la alin. (2), acesta este
obligat la plata unei sume reprezentând diferenţa dintre nivelul standard
şi nivelul redus al accizelor prevăzut pentru bere, aferentă
cantităţii care depăşeşte 200.000 hl.
(5) Sumele astfel
calculate se stabilesc la data de 31 decembrie a anului în care s-a înregistrat
depăşirea cantităţii declarate şi se plătesc de
către antrepozitarul autorizat până la data de 15 ianuarie a anului
următor.
(6) Prin mică
fabrică de bere independentă se înţelege o fabrică de bere
independentă din punct de vedere legal şi economic de orice altă
fabrică de bere şi care foloseşte clădiri separate din
punct de vedere fizic de orice altă fabrică de bere şi care nu
lucrează sub licenţă. Atunci când două sau mai multe mici
fabrici de bere cooperează, iar producţia lor anuală totală
nu depăşeşte 200.000 hl, aceste fabrici de bere sunt considerate
o mică fabrică de bere independentă separată.
(7) Antrepozitarul
autorizat care produce şi alte băuturi alcoolice decât bere nu poate
beneficia de acciza specifică redusă prevăzută la alin. (2).
(8) Fiecare mică
fabrică de bere are obligaţia de a depune la autoritatea
competentă, până la data de 15 ianuarie a fiecărui an, o
declaraţie pe propria răspundere privind cantitatea de bere pe care a
produs-o în anul calendaristic precedent şi/sau cantitatea de bere pe care
urmează să o producă în anul în curs, potrivit prevederilor din
normele metodologice.
(9) Este
exceptată de la plata accizelor berea fabricată de persoana
fizică şi consumată de către aceasta şi membrii
familiei sale, cu condiţia să nu fie vândută.
ART. 350
Vinuri
(1) În înţelesul
prezentului capitol, vinurile sunt:
a) vinuri
liniştite, care cuprind toate produsele încadrate la codurile NC 2204
şi 2205, cu excepţia vinului spumos, aşa cum este definit la
lit. b), şi care:
1. au o
concentraţie alcoolică mai mare de 1,2% în volum, dar care nu
depăşeşte 15% în volum, şi la care alcoolul conţinut
în produsul finit rezultă în întregime din fermentare; sau
2. au o
concentraţie alcoolică mai mare de 15% în volum, dar care nu
depăşeşte 18% în volum, au fost obţinute fără
nicio îmbogăţire şi la care alcoolul conţinut în produsul
finit rezultă în întregime din fermentare;
b) vinuri spumoase,
care cuprind toate produsele încadrate la codurile NC 2204 10, 2204 21 10, 2204
29 10 şi 2205 şi care:
1. sunt prezentate în
sticle închise cu dop tip ciupercă fixat cu ajutorul legăturilor sau
care sunt sub presiune egală ori mai mare de 3 bari datorată
dioxidului de carbon în soluţie; şi
2. au o
concentraţie alcoolică care depăşeşte 1,2% în volum,
dar care nu depăşeşte 15% în volum, şi la care alcoolul
conţinut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare.
(2) Este exceptat de
la plata accizelor vinul fabricat de persoana fizică şi consumat de
către aceasta şi membrii familiei sale, cu condiţia să nu
fie vândut.
ART. 351
Băuturi
fermentate, altele decât bere şi vinuri
(1) În înţelesul
prezentului capitol, băuturile fermentate, altele decât bere şi
vinuri, reprezintă:
a) băuturi
fermentate liniştite, care se încadrează la codurile NC 2204 şi
2205 şi care nu sunt prevăzute la art. 350, precum şi toate
produsele încadrate la codurile NC 2206, cu excepţia altor băuturi
fermentate spumoase, aşa cum sunt definite la lit. b), şi a
produsului prevăzut la art. 349, având:
1. o concentraţie
alcoolică ce depăşeşte 1,2% în volum, dar nu
depăşeşte 10% în volum; sau
2. o concentraţie
alcoolică ce depăşeşte 10% în volum, dar nu
depăşeşte 15% în volum, şi la care alcoolul conţinut
în produsul finit rezultă în întregime din fermentare;
b) băuturi
fermentate spumoase, care se încadrează la codurile NC 2206 00 31, 2206 00
39, 2204 10, 2204 21 10, 2204 29 10 şi 2205, care nu intră sub
incidenţa art. 350 şi care sunt prezentate în sticle închise cu dop
tip ciupercă fixat cu ajutorul legăturilor sau care sunt sub presiune
egală ori mai mare de 3 bari datorată dioxidului de carbon în
soluţie şi care:
1. au o
concentraţie alcoolică care depăşeşte 1,2% în volum,
dar nu depăşeşte 13% în volum; sau
2. au o
concentraţie alcoolică care depăşeşte 13% în volum,
dar nu depăşeşte 15% în volum, şi la care alcoolul
conţinut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare.
(2) Sunt exceptate de
la plata accizelor băuturile fermentate, altele decât bere şi vinuri,
fabricate de persoana fizică şi consumate de către aceasta
şi membrii familiei sale, cu condiţia să nu fie vândute.
ART. 352
Produse intermediare
(1) În înţelesul
prezentului capitol, produsele intermediare reprezintă toate produsele
care au o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 1,2% în
volum, dar nu depăşeşte 22% în volum, şi care se
încadrează la codurile NC 2204, 2205 şi 2206, dar care nu intră
sub incidenţa art. 349-351.
(2) De asemenea, se
consideră produse intermediare şi:
a) orice
băutură fermentată liniştită prevăzută la
art. 351 alin. (1) lit. a), care are o concentraţie alcoolică ce
depăşeşte 5,5% în volum şi care nu rezultă în
întregime din fermentare;
b) orice
băutură fermentată spumoasă prevăzută la art. 351
alin. (1) lit. b), care are o concentraţie alcoolică ce
depăşeşte 8,5% în volum şi care nu rezultă în
întregime din fermentare.
ART. 353
Alcool etilic
(1) În înţelesul
prezentului capitol, alcool etilic reprezintă:
a) toate produsele
care au o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 1,2% în
volum şi care sunt încadrate la codurile NC 2207 şi 2208, chiar
atunci când aceste produse fac parte dintr-un produs încadrat la alt capitol al
nomenclaturii combinate;
b) produsele care au o
concentraţie alcoolică ce depăşeşte 22% în volum
şi care sunt cuprinse în codurile NC 2204, 2205 şi 2206;
c) ţuică
şi rachiuri de fructe;
d) băuturi
spirtoase potabile care conţin produse, în soluţie sau nu.
(2) Ţuica şi
rachiurile de fructe destinate consumului propriu al gospodăriilor
individuale, în limita unei cantităţi echivalente de cel mult 0,50 hl
de alcool pur/an pentru fiecare gospodărie individuală, se
accizează prin aplicarea unei cote de 50% din cota standard a accizei
aplicate alcoolului etilic, cu condiţia să nu fie vândute, potrivit
prevederilor din normele metodologice.
(3) Pentru alcoolul
etilic produs în micile distilerii, a căror producţie proprie în anul
calendaristic precedent nu a depăşit 10 hl alcool pur, iar pentru
anul în curs antrepozitarul autorizat declară pe propria răspundere
că va avea o producţie proprie mai mică de 10 hl alcool pur, se
aplică nivelul redus al accizelor specifice prevăzut în anexa nr. 1.
Pentru micile distilerii nou-înfiinţate pentru care antrepozitarul propus
declară pe propria răspundere că va avea o producţie
proprie mai mică de 10 hl alcool pur/an se aplică nivelul redus al
accizelor specifice prevăzut în anexa nr. 1. Producţia proprie nu
include cantităţile de alcool pur realizate în sistem de prestări
de servicii pentru gospodăriile individuale. Acelaşi regim se
aplică şi pentru alcoolul etilic livrat pe teritoriul României de
către micile distilerii situate în alte state membre, potrivit
prevederilor din normele metodologice.
(4) În anul calendaristic
următor celui în care antrepozitarul autorizat a realizat o producţie
proprie mai mare de 10 hl alcool pur, acesta nu beneficiază de nivelul
redus al accizelor.
(5) Atunci când
antrepozitarul autorizat nu respectă cele declarate în declaraţia pe propria
răspundere prevăzută la alin. (3), acesta este obligat la plata
unei sume reprezentând diferenţa dintre nivelul standard şi nivelul
redus al accizelor prevăzut pentru alcool etilic, aferentă
cantităţii de alcool etilic pur care depăşeşte 10 hl.
(6) Sumele astfel calculate se stabilesc la
data de 31 decembrie a anului în care s-a înregistrat depăşirea
cantităţii declarate şi se plătesc de către
antrepozitarul autorizat până la data de 15 ianuarie a anului
următor.
(7) Beneficiază
de nivelul redus al accizelor micile distilerii ale pomicultorilor care sunt
independente din punct de vedere juridic şi economic de orice altă
distilerie, nu funcţionează sub licenţa de produs a unei alte
distilerii şi care îndeplinesc condiţiile prevăzute de normele
metodologice.
SECŢIUNEA a 5-a
Tutun prelucrat
ART. 354
Tutun prelucrat
(1) În înţelesul
prezentului capitol, tutun prelucrat reprezintă:
a) ţigarete;
b) ţigări
şi ţigări de foi;
c) tutun de fumat:
1. tutun de fumat fin
tăiat, destinat rulării în ţigarete;
2. alte tutunuri de
fumat.
(2) Se consideră
ţigarete:
a) rulourile de tutun
destinate fumatului ca atare şi care nu sunt ţigări sau
ţigări de foi, în sensul alin. (3);
b) rulourile de tutun
care se pot introduce într-un tub de hârtie de ţigarete, prin simpla
mânuire neindustrială;
c) rulourile de tutun
care se pot înfăşura în hârtie de ţigarete, prin simpla mânuire
neindustrială;
d) orice produs care
conţine total sau parţial alte substanţe decât tutunul, dar care
respectă criteriile prevăzute la lit. a), b) sau c).
(3) Se consideră
ţigări sau ţigări de foi, dacă, având în vedere
proprietăţile acestora şi aşteptările obişnuite
ale clienţilor, pot şi au rolul exclusiv de a fi fumate ca atare, după
cum urmează:
a) rulourile de tutun
cu un înveliş exterior din tutun natural;
b) rulourile de tutun
cu umplutură mixtă mărunţită şi cu înveliş
exterior de culoarea obişnuită a unei ţigări de foi, din
tutun reconstituit, care acoperă în întregime produsul, inclusiv,
după caz, filtrul, cu excepţia vârfului, în cazul ţigărilor
de foi cu vârf, dacă masa unitară, fără a include filtrul
sau muştiucul, nu este mai mică de 2,3 g şi nici mai mare de 10
g şi circumferinţa a cel puţin o treime din lungime nu este mai
mică de 34 mm;
c) produsele
alcătuite parţial din alte substanţe decât tutun şi care
îndeplinesc criteriile prevăzute la lit. a) şi b).
(4) Se consideră
tutun de fumat:
a) tutunul tăiat
sau fărâmiţat într-un alt mod, răsucit ori presat în
bucăţi şi care poate fi fumat fără prelucrare
industrială ulterioară;
b) deşeuri de
tutun puse în vânzare cu amănuntul care nu intră sub incidenţa
alin. (2) şi (3) şi care pot fi fumate. În sensul prezentului
articol, deşeurile de tutun sunt considerate ca fiind resturi de foi de
tutun şi produse secundare obţinute la prelucrarea tutunului sau
fabricarea produselor din tutun;
c) orice produs care
constă total sau parţial din alte substanţe decât tutunul, dar
care îndeplineşte, pe de altă parte, criteriile prevăzute la
lit. a) sau b).
(5) Se consideră
tutun de fumat fin tăiat, destinat rulării în ţigarete:
a) tutunul de fumat
aşa cum este definit la alin. (4), pentru care mai mult de 25% din
greutate o reprezintă particulele de tutun ce au o lăţime de
tăiere sub 1,5 mm;
b) tutunul de fumat
pentru care mai mult de 25% din greutate o reprezintă particulele de tutun
care au o lăţime de tăiere de 1,5 mm sau mai mult, dacă
tutunul de fumat este vândut ori destinat vânzării pentru rularea în
ţigarete.
(6) Fără
să contravină prevederilor alin. (2) lit. d) şi alin. (4) lit.
c), produsele care nu conţin tutun şi care sunt utilizate exclusiv în
scopuri medicale nu sunt tratate ca tutun prelucrat, potrivit prevederilor din
normele metodologice.
(7) Un rulou de tutun
prevăzut la alin. (2) este considerat, pentru aplicarea accizei, ca
două ţigarete, atunci când are o lungime, excluzând filtrul sau
muştiucul, mai mare de 8 cm, fără să
depăşească 11 cm, ca 3 ţigarete, excluzând filtrul sau muştiucul,
când are o lungime mai mare de 11 cm, fără să
depăşească 14 cm, şi aşa mai departe.
(8) Toţi
operatorii economici plătitori de accize pentru tutunul prelucrat,
potrivit prezentului capitol, au obligaţia de a prezenta
autorităţii competente liste cuprinzând date cu privire la produsele
accizabile eliberate pentru consum, în conformitate cu prevederile din normele
metodologice.
SECŢIUNEA a 6-a
Produse energetice
ART. 355
Produse energetice
(1) În înţelesul
prezentului capitol, produsele energetice sunt:
a) produsele cu
codurile NC de la 1507 la 1518, dacă acestea sunt destinate
utilizării drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru
motor;
b) produsele cu
codurile NC 2701, 2702 şi de la 2704 la 2715;
c) produsele cu
codurile NC 2901 şi 2902;
d) produsele cu codul
NC 2905 11 00, care nu sunt de origine sintetică, dacă acestea sunt
destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau
combustibil pentru motor;
e) produsele cu codul
NC 3403;
f) produsele cu codul
NC 3811;
g) produsele cu codul
NC 3817;
h) produsele cu codul
NC 3824 90 99, dacă acestea sunt destinate utilizării drept
combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor.
(2) Intră sub
incidenţa prevederilor secţiunilor a 9-a şi a 16-a doar
următoarele produse energetice:
a) produsele cu
codurile NC de la 1507 la 1518, dacă acestea sunt destinate
utilizării drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru
motor;
b) produsele cu
codurile NC 2707 10, 2707 20, 2707 30 şi 2707 50;
c) produsele cu
codurile NC de la 2710 11 la 2710 19 69. Pentru produsele cu codurile NC 2710
11 21, 2710 11 25 şi 2710 19 29, prevederile secţiunii a 16-a se
aplică numai circulaţiei comerciale în vrac;
d) produsele cu
codurile NC 2711, cu excepţia 2711 11, 2711 21 şi 2711 29;
e) produsele cu codul
NC 2901 10;
f) produsele cu
codurile NC 2902 20, 2902 30, 2902 41, 2902 42, 2902 43 şi 2902 44;
g) produsele cu codul
NC 2905 11 00, care nu sunt de origine sintetică, dacă acestea sunt
destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau
combustibil pentru motor;
h) produsele cu codul
NC 3824 90 99, dacă acestea sunt destinate utilizării drept
combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor;
i) produsele cu
codurile NC 3811 11 10, 3811 11 90, 3811 19 00 şi 3811 90 00.
(3) Produsele
energetice pentru care se datorează accize sunt:
a) benzina cu plumb cu
codurile NC 2710 11 31, 2710 11 51 şi 2710 11 59;
b) benzina
fără plumb cu codurile NC 2710 11 31, 2710 11 41, 2710 11 45 şi
2710 11 49;
c) motorina cu
codurile NC de la 2710 19 41 până la 2710 19 49;
d) kerosenul cu
codurile NC 2710 19 21 şi 2710 19 25;
e) gazul petrolier
lichefiat cu codurile NC de la 2711 12 11 până la 2711 19 00;
f) gazul natural cu
codurile NC 2711 11 00 şi 2711 21 00;
g) păcura cu
codurile NC de la 2710 19 61 până la 2710 19 69;
h) cărbunele
şi cocsul cu codurile NC 2701, 2702 şi 2704.
(4) De asemenea, se
datorează accize pentru produsele energetice, altele decât cele
prevăzute la alin. (3), care sunt destinate a fi utilizate, puse în
vânzare ori utilizate drept combustibil pentru încălzire sau combustibil
pentru motor. Nivelul accizei se stabileşte în funcţie de
destinaţie la nivelul aplicabil combustibilului pentru încălzire sau
combustibilului pentru motor echivalent.
(5) Produsele
energetice prevăzute la alin. (3) lit. g) sau asimilate acestora,
dacă sunt destinate a fi utilizate, puse în vânzare ori utilizate drept
combustibil pentru motor, cu excepţia celor utilizate drept combustibil
pentru navigaţie, sunt supuse unei accize la nivelul motorinei.
(6) Pe lângă
produsele energetice prevăzute la alin. (1), orice produs destinat a fi
utilizat, pus în vânzare ori utilizat drept combustibil pentru motor sau ca
aditiv ori pentru a creşte volumul final al combustibilului pentru motor
este accizat la nivelul combustibilului pentru motor echivalent.
(7) Pe lângă
produsele energetice prevăzute la alin. (1), orice altă hidrocarbură,
cu excepţia turbei, destinată a fi utilizată, pusă în
vânzare sau utilizată pentru încălzire este accizată cu acciza
aplicabilă produsului energetic echivalent.
(8) Consumul de
produse energetice în incinta unui loc de producţie de produse energetice
nu este considerat a fi un fapt generator de accize în cazul în care consumul
constă în produse energetice produse în incinta acelui loc de
producţie. Când acest consum se efectuează în alte scopuri decât cel
de producţie şi, în special, pentru propulsia vehiculelor, se
consideră fapt generator de accize.
ART. 356
Gaz natural
(1) În scopul
aplicării art. 338 şi 339, gazul natural este supus accizelor şi
accizele devin exigibile la momentul furnizării de către
distribuitorii sau redistribuitorii autorizaţi potrivit legii direct
către consumatorii finali din România.
(2) Operatorii
economici autorizaţi în domeniul gazului natural au obligaţia de a se
înregistra la autoritatea competentă, în condiţiile prevăzute în
normele metodologice.
(3) Atunci când gazul
natural este furnizat în România de un distribuitor sau de un redistribuitor
care nu are sediu stabil în România, accizele devin exigibile la furnizarea
către consumatorul final şi se plătesc de o societate
desemnată de acel distribuitor sau redistribuitor, care trebuie să
fie înregistrată la autoritatea competentă din România.
ART. 357
Cărbune, cocs
şi lignit
În scopul
aplicării art. 338 şi 339, cărbunele, cocsul şi lignitul
sunt supuse accizelor şi accizele devin exigibile la momentul
livrării acestora în România de către operatorii economici
producători sau de către operatorii economici care efectuează
achiziţii intracomunitare ori care importă astfel de produse.
Aceşti operatori economici au obligaţia să se înregistreze la
autoritatea competentă, în condiţiile prevăzute în normele
metodologice.
SECŢIUNEA a 7-a
Energie electrică
ART. 358
Energie electrică
(1) În înţelesul
prezentului capitol, energia electrică este produsul cu codul NC 2716.
(2) În scopul aplicării prevederilor art.
338 şi 339, energia electrică este supusă accizelor şi
accizele devin exigibile la momentul furnizării energiei electrice,
după caz, de producători, distribuitori sau redistribuitori
către consumatorii finali din România.
(3) O entitate care
produce energie electrică pentru uz propriu este considerată, în
sensul aplicării alin. (2), atât producător, cât şi consumator
final.
(4) Prin excepţie
de la prevederile art. 338, nu se consideră ca fiind fapt generator de
accize consumul de energie electrică utilizat pentru menţinerea
capacităţii de a produce, de a transporta şi de a distribui
energie electrică, în limitele stabilite de autoritatea de reglementare în
domeniu.
(5) Operatorii
economici autorizaţi în domeniul energiei electrice au obligaţia de a
se înregistra la autoritatea competentă, în condiţiile prevăzute
în normele metodologice.
(6) Atunci când
energia electrică este furnizată în România de un distribuitor sau de
un redistribuitor din alt stat membru, care nu este înregistrat în România,
acciza devine exigibilă la furnizarea către consumatorul final
şi este plătită de o societate desemnată de acel
distribuitor sau redistribuitor, care trebuie să fie înregistrată la
autoritatea competentă din România.
SECŢIUNEA a 8-a
Autorizarea
operatorilor economici care desfăşoară activităţi cu
produse accizabile în regim suspensiv de accize
ART. 359
Reguli generale
(1) Autorizarea
antrepozitelor fiscale, a destinatarilor înregistraţi, a expeditorilor
înregistraţi şi a importatorilor autorizaţi se efectuează
de către autoritatea competentă prin Comisia pentru autorizarea
operatorilor cu produse supuse accizelor armonizate, instituită la nivelul
Ministerului Finanţelor Publice, denumită în continuare Comisie.
(2) Prin excepţie
de la prevederile alin. (1), autorizarea antrepozitelor fiscale pentru
producţia exclusivă de vinuri realizată de către
contribuabili, alţii decât contribuabilii mari şi mijlocii
stabiliţi conform reglementărilor în vigoare, micile distilerii
prevăzute la art. 353, precum şi micile fabrici de bere independente
prevăzute la art. 349 se poate face şi prin comisii constituite la
nivelul structurilor teritoriale ale A.N.A.F., denumite în continuare comisii
teritoriale.
ART. 360
Comisia
(1) În exercitarea
atribuţiilor sale, Comisia poate solicita orice informaţii şi
documente de la structurile din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, de
la A.N.A.F. şi de la alte instituţii ale statului, pe care le
consideră necesare în soluţionarea cererilor înregistrate.
(2) În cazul în care
solicitarea Comisiei este adresată structurilor din cadrul Ministerului
Finanţelor Publice sau A.N.A.F., aceasta este obligatorie, constituindu-se
ca sarcină de serviciu pentru personalul acestor instituţii.
Nerespectarea acestei obligaţii atrage măsurile sancţionatoare
prevăzute de legislaţia în vigoare.
(3) Comisia poate
solicita, după caz, participarea la şedinţe a organelor de
control care au încheiat actele de control, precum şi a reprezentantului
legal al operatorului economic în cauză.
(4) Activitatea
curentă a Comisiei se realizează prin intermediul secretariatului
care funcţionează în cadrul direcţiei de specialitate din
Ministerul Finanţelor Publice, direcţie desemnată prin
hotărârea Guvernului de organizare şi funcţionare a
ministerului.
(5) În exercitarea
atribuţiilor sale, direcţia de specialitate poate solicita de la
diferite structuri centrale şi teritoriale din cadrul Ministerului
Finanţelor Publice şi, respectiv, de la A.N.A.F. orice alte
informaţii şi documente pe care le consideră necesare în
soluţionarea cererilor înregistrate.
(6) Competenţele,
componenţa, precum şi regulamentul de organizare şi
funcţionare ale Comisiei sunt stabilite prin normele metodologice.
ART. 361
Comisiile teritoriale
Competenţele,
componenţa, precum şi regulamentul de organizare şi
funcţionare ale comisiilor teritoriale sunt stabilite prin normele
metodologice.
SECŢIUNEA a 9-a
Regimul de
antrepozitare
ART. 362
Reguli generale
(1) Producţia,
transformarea şi deţinerea produselor accizabile, atunci când
accizele nu au fost percepute, este permisă numai într-un antrepozit
fiscal, cu excepţiile prevăzute de prezentul capitol.
(2) Prevederile alin.
(1) nu se aplică pentru:
a) berea, vinurile
şi băuturile fermentate, altele decât bere şi vinuri, produse în
gospodăriile individuale pentru consumul propriu;
b) vinurile
liniştite realizate de micii producători care obţin în medie mai
puţin de 1.000 hl de vin pe an;
c) energia
electrică, gazul natural, cărbunele, lignitul şi cocsul.
(3) Micii
producători de vinuri liniştite prevăzuţi la alin. (2) lit.
b) au obligaţia de a se înregistra la autoritatea competentă,
potrivit prevederilor din normele metodologice.
(4) În cazul în care
micii producători prevăzuţi la alin. (2) lit. b) realizează
livrări intracomunitare, aceştia informează
autorităţile competente şi respectă cerinţele
stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 884/2001 al Comisiei din 24
aprilie 2001 de stabilire a normelor de aplicare privind documentele de
însoţire a transporturilor de produse vitivinicole şi evidenţele
obligatorii în sectorul vitivinicol.
(5) Atunci când micii
producători de vin dintr-un alt stat membru sunt scutiţi de
obligaţiile privind deplasarea şi monitorizarea produselor
accizabile, destinatarul din România informează autoritatea
competentă cu privire la livrările de vin primite, prin intermediul
documentului solicitat în temeiul Regulamentului (CE) nr. 884/2001 sau printr-o
trimitere la acesta.
(6) Antrepozitul
fiscal nu poate fi folosit pentru vânzarea cu amănuntul a produselor
accizabile, cu următoarele excepţii:
a) antrepozitele fiscale
care livrează produse energetice către aeronave sau nave;
b) acele livrări
care, indiferent de tipul destinatarului - consumator final sau nu, se
efectuează prin cisterne, rezervoare sau alte containere similare, care
fac parte integrantă din mijlocul de transport care efectuează
livrarea;
c) livrările de
produse energetice în scopurile prevăzute la art. 394 alin. (1) pct. 2;
d) vânzarea buteliilor
de vin din cramele sau expoziţiile din interiorul antrepozitului fiscal
autorizat exclusiv pentru producţia de vinuri liniştite şi/sau
spumoase.
(7) Este
interzisă deţinerea unui produs accizabil în afara antrepozitului
fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost percepută.
Deţinerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal, pentru
care nu se poate face dovada perceperii accizelor, atrage obligaţia de
plată a acestora.
(8) Este
interzisă producerea sau transformarea de produse accizabile în afara
antrepozitului fiscal, cu excepţiile prevăzute în prezentul capitol.
(9) Prezenta
secţiune nu se aplică produselor accizabile care fac obiectul unei
proceduri sau al unui regim vamal suspensiv.
ART. 363
Cererea de autorizare
ca antrepozit fiscal
(1) În vederea
obţinerii autorizaţiei de antrepozit fiscal, persoana care
intenţionează să fie antrepozitar autorizat trebuie să
depună o cerere la autoritatea competentă, în modul şi în forma
prevăzute în normele metodologice.
(2) Cererea trebuie
să conţină informaţiile şi să fie
însoţită de documentele prevăzute în normele metodologice,
potrivit specificului activităţii ce urmează a se
desfăşura în antrepozitul fiscal.
(3) Persoana care
îşi manifestă în mod expres intenţia de a fi antrepozitar
autorizat pentru mai multe antrepozite fiscale poate depune la autoritatea
competentă o singură cerere. Cererea este însoţită de
documentele aferente fiecărui loc.
(4) Dacă în urma
analizării documentaţiei anexate la cererea înregistrată
direcţia de specialitate constată că aceasta este
incompletă, dosarul în cauză poate fi restituit autorităţii
competente.
ART. 364
Condiţii de
autorizare
(1) Autoritatea
competentă eliberează autorizaţia de antrepozit fiscal pentru un
loc numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a) locul urmează
a fi folosit pentru producerea, transformarea, deţinerea, primirea
şi/sau expedierea produselor accizabile în regim suspensiv de accize. În
cazul unui loc ce va fi autorizat numai ca antrepozit fiscal de depozitare,
volumul mediu trimestrial al ieşirilor de produse accizabile estimate la
nivelul unui an trebuie să fie mai mare decât limitele prevăzute în
normele metodologice, diferenţiate în funcţie de grupa de produse
depozitate şi de accizele aferente produselor depozitate;
b) locul este
amplasat, construit şi echipat astfel încât să nu permită
scoaterea produselor accizabile din acest loc fără plata accizelor;
c) locul nu va fi
folosit pentru vânzarea cu amănuntul a produselor accizabile, cu
excepţiile prevăzute la art. 362 alin. (6);
d) în cazul unei
persoane fizice care urmează să îşi desfăşoare
activitatea ca antrepozitar autorizat, aceasta să nu fie incapabilă,
să nu fi fost condamnată definitiv sau să nu se fi
pronunţat amânarea aplicării pedepsei pentru următoarele
infracţiuni:
1. infracţiuni
contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii;
2. infracţiuni
contra înfăptuirii justiţiei;
3. infracţiuni de
corupţie şi de serviciu;
4. infracţiuni de
fals;
5. infracţiunile
prevăzute de Legea societăţilor
nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare;
6. infracţiunile
prevăzute de Legea nr. 84/1992
privind regimul zonelor libere, cu modificările şi completările
ulterioare;
7. infracţiunile
prevăzute de Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de
corupţie, cu modificările şi completările ulterioare;
8. infracţiunile
prevăzute de Legea nr. 143/2000
privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de
droguri, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare;
9. infracţiunile
prevăzute de Legea nr. 656/2002
pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum
şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a
finanţării terorismului, republicată, cu modificările
ulterioare;
10. infracţiunile
prevăzute de Legea nr. 241/2005
pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările
ulterioare;
11. infracţiunile
prevăzute de Legea nr. 86/2006
privind Codul vamal al României, cu modificările şi completările
ulterioare;
12. infracţiunile
prevăzute de prezentul cod;
e) în cazul unei
persoane juridice care urmează să îşi desfăşoare
activitatea ca antrepozitar autorizat, nici persoana însăşi, nici
administratorii acestei persoane juridice să nu fie incapabili, să nu
fi fost condamnaţi definitiv sau să nu se fi pronunţat amânarea
aplicării pedepsei pentru infracţiunile prevăzute la lit. d),
după caz.
(2) Antrepozitarul
autorizat poate desfăşura în antrepozitul fiscal de producţie
şi alte activităţi de producţie, potrivit prevederilor din
normele metodologice.
(3) Prevederile alin.
(1) se detaliază corespunzător pe grupe de produse accizabile şi
în funcţie de activitatea desfăşurată în antrepozitul
propus, conform precizărilor din normele metodologice.
(4) Locurile aferente
rezervei de stat şi rezervei de mobilizare, precum şi locurile
aferente operatorilor economici în care constituie şi menţin exclusiv
stocurile de urgenţă conform Legii
nr. 360/2013 privind constituirea şi menţinerea unui nivel
minim de rezerve de ţiţei şi de produse petroliere se
asimilează antrepozitelor fiscale de depozitare, potrivit prevederilor din
normele metodologice.
ART. 365
Autorizarea ca
antrepozit fiscal
(1) Autoritatea
competentă emite autorizaţia de antrepozit fiscal, în termen de 60 de
zile de la data depunerii documentaţiei complete de autorizare.
(2) Autorizaţia
conţine următoarele elemente:
a) codul de accize
atribuit antrepozitului fiscal;
b) elementele de
identificare ale antrepozitarului autorizat;
c) adresa
antrepozitului fiscal;
d) tipul produselor
accizabile primite/expediate în/din antrepozitul fiscal şi natura
activităţii;
e) nivelul
garanţiei;
f) perioada de
valabilitate a autorizaţiei, care este de 5 ani;
g) orice alte
informaţii relevante pentru autorizare.
(3) Autorizaţiile
pot fi modificate de către autoritatea competentă din oficiu sau la
cerere.
(4) În cazul
modificării autorizaţiei din oficiu, înainte de a fi modificată
autorizaţia, autoritatea competentă trebuie să îl informeze pe
antrepozitarul autorizat asupra modificării şi asupra motivelor
acesteia.
(5) Antrepozitarul
autorizat poate solicita autorităţii competente modificarea
autorizaţiei, în condiţiile prevăzute în normele metodologice.
(6) Procedura de autorizare
a antrepozitelor fiscale nu intră sub incidenţa prevederilor legale
privind procedura aprobării tacite.
(7) Antrepozitarul
autorizat care doreşte continuarea activităţii într-un
antrepozit fiscal după expirarea perioadei de valabilitate înscrise în
autorizaţia pentru acel antrepozit fiscal solicită în scris
autorităţii competente reautorizarea ca antrepozit fiscal cu cel
puţin 60 de zile înainte de expirarea perioadei de valabilitate, conform
precizărilor din normele metodologice.
(8) În situaţia
prevăzută la alin. (7), perioada de valabilitate a autorizaţiei
de antrepozit fiscal se prelungeşte până la data
soluţionării cererii de reautorizare.
(9) Perioada de
valabilitate a autorizaţiilor de antrepozit fiscal valide, emise anterior
datei de 1 ianuarie 2016, se prelungeşte de drept până la 5 ani.
ART. 366
Respingerea cererii de
autorizare
(1) Respingerea
cererii de autorizare se comunică în scris odată cu motivele
luării acestei decizii.
(2) În cazul în care
autoritatea competentă a respins cererea de autorizare a unui loc ca
antrepozit fiscal, persoana care a depus cererea poate contesta această
decizie, conform prevederilor legislaţiei privind contenciosul
administrativ.
ART. 367
Obligaţiile
antrepozitarului autorizat
(1) Orice antrepozitar
autorizat trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
a) să constituie
în favoarea autorităţii competente o garanţie care să
asigure plata accizelor care pot deveni exigibile, în conformitate cu
prevederile art. 348 şi în condiţiile stabilite prin normele
metodologice;
b) să instaleze
şi să menţină încuietori, sigilii, instrumente de
măsură sau alte instrumente similare adecvate, necesare
securităţii produselor accizabile amplasate în antrepozitul fiscal;
c) să asigure
menţinerea sigiliilor aplicate sub supravegherea autorităţii
competente;
d) să
ţină evidenţe exacte şi actualizate, pentru fiecare
antrepozit fiscal în parte, cu privire la materiile prime, lucrările în
derulare şi produsele accizabile finite, produse sau primite în
antrepozitele fiscale şi expediate din antrepozitele fiscale şi
să prezinte evidenţele corespunzătoare, la cererea
autorităţilor competente;
e) să
ţină un sistem corespunzător de evidenţă a stocurilor
din antrepozitul fiscal, inclusiv un sistem de administrare, contabil şi
de securitate;
f) să asigure
accesul autorităţii competente în orice zonă a antrepozitului
fiscal, în orice moment în care antrepozitul fiscal este în exploatare şi
în orice moment în care antrepozitul fiscal este deschis pentru primirea sau
expedierea produselor;
g) să prezinte
produsele accizabile pentru a fi inspectate de autoritatea competentă, la
cererea acesteia;
h) să asigure în
mod gratuit un birou în incinta antrepozitului fiscal, la cererea autorităţii
competente;
i) să cerceteze
şi să raporteze către autoritatea competentă orice
pierdere, lipsă sau neregularitate cu privire la produsele accizabile;
j) să
înştiinţeze autorităţile competente despre orice modificare
pe care intenţionează să o aducă datelor în baza
cărora a fost emisă autorizaţia de antrepozitar, cu minimum 5
zile înainte de producerea modificării;
k) să asigure
îndeplinirea pe toată durata de funcţionare a condiţiilor
prevăzute la art. 364;
l) să
transmită la autoritatea competentă, până la data de 15 a lunii
următoare celei de raportare, situaţiile de raportare prevăzute
în normele metodologice;
m) să se
conformeze cu alte cerinţe impuse prin normele metodologice.
(2) Se exceptează
de la obligaţia prevăzută la alin. (1) lit. a), b) şi l)
antrepozitarii care deţin doar antrepozite fiscale de depozitare
autorizate exclusiv în vederea constituirii şi menţinerii stocurilor
de urgenţă conform Legii
nr. 360/2013 privind constituirea şi menţinerea unui nivel
minim de rezerve de ţiţei şi de produse petroliere, precum
şi antrepozitele fiscale de depozitare aferente rezervei de stat şi
rezervei de mobilizare.
(3) Prevederile alin.
(1) se detaliază corespunzător pe grupe de produse accizabile şi
în funcţie de activitatea desfăşurată în antrepozitul
propus, conform precizărilor din normele metodologice.
(4) Cesionarea ori
înstrăinarea sub orice formă a acţiunilor sau a
părţilor sociale ale antrepozitarilor autorizaţi ori ale unui antrepozitar
a cărui autorizaţie a fost anulată, revocată,
suspendată sau pentru care a expirat perioada de valabilitate conform
prezentului capitol se aduce la cunoştinţa autorităţii
competente cu cel puţin 60 de zile înainte de realizarea acestei
operaţiuni, în vederea efectuării inspecţiei fiscale, cu
excepţia celor care fac obiectul tranzacţiilor pe piaţa de
capital.
(5) Înstrăinarea
activelor de natura imobilizărilor corporale care contribuie direct la
producţia şi/sau depozitarea de produse accizabile ale
antrepozitarului autorizat ori ale unui antrepozitar a cărui
autorizaţie a fost anulată sau revocată, suspendată sau
pentru care a expirat perioada de valabilitate conform prezentului capitol se
poate face numai după ce s-au achitat la bugetul de stat toate
obligaţiile fiscale ori după ce persoana care urmează să
preia activele respective şi-a asumat obligaţia de plată
restantă a debitorului printr-un angajament de plată sau printr-un
alt act încheiat în formă autentică, cu asigurarea unei garanţii
sub forma unei scrisori de garanţie bancară la nivelul
obligaţiilor fiscale restante, la data efectuării tranzacţiei,
ale antrepozitarului.
(6) Actele încheiate
cu încălcarea prevederilor alin. (4) şi (5) sunt anulabile la cererea
organului fiscal.
ART. 368
Netransmisibilitatea
autorizaţiei de antrepozit fiscal
(1) Autorizaţiile
sunt emise numai pentru antrepozitarii autorizaţi numiţi şi nu
sunt transferabile.
(2) Atunci când are
loc vânzarea locului, autorizaţia nu se transferă noului proprietar.
Noul posibil antrepozitar autorizat trebuie să depună o cerere de
autorizare.
ART. 369
Anularea, revocarea
şi suspendarea autorizaţiei de antrepozit fiscal
(1) Autoritatea
competentă poate anula autorizaţia pentru un antrepozit fiscal atunci
când i-au fost oferite informaţii inexacte sau incomplete în
legătură cu autorizarea antrepozitului fiscal.
(2) Autoritatea
competentă poate revoca autorizaţia pentru un antrepozit fiscal în
următoarele situaţii:
a) în cazul unui
antrepozitar autorizat, persoană fizică, dacă:
1. persoana a decedat;
2. persoana a fost
condamnată printr-o hotărâre judecătorească definitivă
sau s-a pronunţat amânarea aplicării pedepsei, în România sau într-un
stat străin, pentru infracţiunile prevăzute la art. 364 alin.
(1) lit. d);
3. activitatea
desfăşurată este în situaţie de faliment, dizolvare sau
lichidare;
b) în cazul unui
antrepozitar autorizat, care este persoană juridică, dacă:
1. în
legătură cu persoana juridică a fost deschisă o procedură
de faliment, dizolvare sau lichidare;
2. persoana
juridică sau oricare dintre administratorii persoanei juridice a fost
condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau
s-a pronunţat amânarea aplicării pedepsei, în România sau într-un
stat străin, pentru infracţiunile prevăzute la art. 364 alin.
(1) lit. d), după caz;
c) antrepozitarul
autorizat nu respectă oricare dintre cerinţele prevăzute la art.
367, cu excepţia obligaţiei prevăzute la art. 367 alin. (1) lit.
l);
d) când antrepozitarul
încheie un act de vânzare a locului;
e) în cazul în care
antrepozitarul autorizat doreşte să renunţe la autorizaţie;
f) antrepozitarul
autorizat înregistrează obligaţii fiscale restante la bugetul general
consolidat, de natura celor administrate de A.N.A.F., mai vechi de 60 de zile
faţă de termenul legal de plată;
g) pe durata unei
perioade continue de minimum 6 luni, volumul mediu trimestrial al
ieşirilor de produse accizabile din antrepozitul fiscal de depozitare este
mai mic decât limita prevăzută în normele metodologice, potrivit
prevederilor art. 364 alin. (1) lit. a).
(3) La propunerea
organelor de control, autoritatea competentă poate suspenda
autorizaţia pentru un antrepozit fiscal, astfel:
a) pe o perioadă
de 1-6 luni, în cazul în care s-a constatat săvârşirea uneia dintre
faptele contravenţionale ce atrag suspendarea autorizaţiei;
b) pe o perioadă
de 1-12 luni, în cazul în care s-a constatat săvârşirea uneia dintre
faptele prevăzute la art. 452 alin. (1) lit. b)-e), g) şi i);
c) până la
soluţionarea definitivă a cauzei penale, în cazul în care a fost
pusă în mişcare acţiunea penală pentru infracţiunile
prevăzute la art. 364 alin. (1) lit. d).
(4) Decizia prin care
autoritatea competentă a hotărât suspendarea, revocarea sau anularea
autorizaţiei de antrepozit fiscal se comunică şi
antrepozitarului deţinător al autorizaţiei.
(5) Antrepozitarul
autorizat poate contesta decizia de suspendare, revocare sau anulare a
autorizaţiei pentru un antrepozit fiscal, potrivit legislaţiei
privind contenciosul administrativ.
(6) Decizia de
suspendare sau de revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal produce
efecte de la data comunicării sau de la o altă dată
ulterioară comunicării cuprinsă în aceasta, după caz. Decizia
de anulare a autorizaţiei de antrepozit fiscal produce efecte începând de
la data emiterii autorizaţiei.
(7) Contestarea
deciziei de suspendare, revocare sau anulare a autorizaţiei de antrepozit
fiscal nu suspendă efectele juridice ale acestei decizii pe perioada
soluţionării contestaţiei în procedură administrativă.
(8) În cazul în care
antrepozitarul autorizat doreşte să renunţe la autorizaţia
pentru un antrepozit fiscal, acesta are obligaţia să notifice acest
fapt autorităţii competente cu cel puţin 60 de zile înainte de
data de la care renunţarea la autorizaţie îşi produce efecte.
(9) În cazul
anulării autorizaţiei, o nouă autorizaţie poate fi
emisă de autoritatea competentă numai după o perioadă de
cel puţin 5 ani de la data anulării.
(10) În cazul revocării
autorizaţiei, o nouă autorizaţie poate fi emisă de
autoritatea competentă numai după o perioadă de cel puţin
180 de zile de la data la care decizia de revocare a autorizaţiei de
antrepozit fiscal produce efecte potrivit alin. (6). Aceste prevederi se
aplică şi în situaţia în care antrepozitarul autorizat
contestă decizia de revocare, la calculul termenului de 180 de zile fiind
luate în calcul perioadele în care decizia de revocare a produs efecte.
(11) În situaţia
în care, în perioada de valabilitate a autorizaţiei de antrepozit fiscal,
intervin modificări ale condiţiilor de autorizare sau de
funcţionare ale antrepozitului fiscal, iar neconformarea la acestea atrage
revocarea autorizaţiei, o nouă autorizaţie poate fi emisă
de autoritatea competentă la data la care persoana a cărei
autorizaţie a fost revocată din cauza neconformării la aceste
condiţii îndeplineşte toate condiţiile de
autorizare/funcţionare.
(12) Antrepozitarii
autorizaţi, cărora le-a expirat ori le-a fost suspendată,
revocată sau anulată autorizaţia şi care deţin stocuri
de produse accizabile la data expirării, suspendării, revocării
ori anulării, pot valorifica produsele înregistrate în stoc - materii
prime, semifabricate, produse finite -, în condiţiile prevăzute de
normele metodologice.
SECŢIUNEA a 10-a
Destinatarul
înregistrat
ART. 370
Reguli generale
(1) Persoana care
intenţionează să primească, în cadrul activităţii
sale, produse accizabile care se deplasează în regim suspensiv de accize
dintr-un alt stat membru trebuie să se autorizeze în calitate de
destinatar înregistrat.
(2) Destinatarul
înregistrat nu are dreptul de a deţine sau de a expedia produse accizabile
în regim suspensiv de accize.
ART. 371
Cererea de autorizare
ca destinatar înregistrat
(1) Destinatarul
înregistrat poate să îşi desfăşoare activitatea în
această calitate numai în baza autorizaţiei valabile emise de
Comisie, potrivit prevederilor din normele metodologice.
(2) Destinatarul
înregistrat care primeşte doar ocazional produse accizabile poate să
îşi desfăşoare activitatea în această calitate numai în
baza autorizaţiei valabile emise de autoritatea competentă.
Autorizarea prevăzută la art. 336 pct. 8 se face pentru o cantitate-
limită de produse accizabile primită de la un singur expeditor
şi pentru o perioadă de timp limitată, potrivit prevederilor din
normele metodologice.
(3) În vederea
obţinerii autorizaţiei de destinatar înregistrat, solicitantul
trebuie să depună o cerere la autoritatea competentă, în modul
şi în forma prevăzute în normele metodologice.
ART. 372
Condiţii de
autorizare ca destinatar înregistrat
(1) Pentru a fi
autorizată, persoana care urmează să îşi
desfăşoare activitatea ca destinatar înregistrat trebuie să aibă
declarat cel puţin un loc în care urmează să realizeze
recepţia de produse accizabile deplasate în regim suspensiv de accize din
alte state membre, pentru care trebuie să facă dovada
înregistrării punctului de lucru la oficiul registrului comerţului.
(2) În situaţia
în care recepţia produselor accizabile se realizează în mai multe
locuri, cererea este însoţită de o declaraţie privind locurile
în care urmează a se realiza recepţia acestor produse, precum şi
de dovada înregistrării acestora la oficiul registrului comerţului.
(3) Cererea care nu
îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) se
respinge.
(4) Autorizaţia
de destinatar înregistrat se eliberează numai dacă sunt îndeplinite
următoarele condiţii:
a) au fost prezentate
documentele prevăzute în normele metodologice;
b) în cazul unei
persoane fizice care urmează să îşi desfăşoare
activitatea ca destinatar înregistrat, aceasta să nu fie incapabilă,
să nu fi fost condamnată definitiv sau să nu se fi
pronunţat amânarea aplicării pedepsei pentru infracţiunile
prevăzute la art. 364 alin. (1) lit. d);
c) în cazul unei
persoane juridice care urmează să îşi desfăşoare
activitatea ca destinatar înregistrat, nici persoana însăşi, nici
administratorii acestor persoane juridice să nu fie incapabili, să nu
fi fost condamnaţi definitiv sau să nu se fi pronunţat amânarea
aplicării pedepsei pentru infracţiunile prevăzute la art. 364
alin. (1) lit. d), după caz;
d) persoana care
urmează să îşi desfăşoare activitatea ca destinatar înregistrat
nu înregistrează obligaţii fiscale restante la bugetul general
consolidat, de natura celor administrate de A.N.A.F.;
e) persoana care
urmează să îşi desfăşoare activitatea ca destinatar
înregistrat deţine un sistem computerizat de evidenţă a produselor
accizabile achiziţionate în regim suspensiv de accize, a produselor
livrate şi a stocurilor de astfel de produse.
ART. 373
Autorizarea ca
destinatar înregistrat
(1) Autoritatea
competentă emite autorizarea ca destinatar înregistrat, în termen de 60 de
zile de la data depunerii documentaţiei complete de autorizare.
(2) Procedura de
autorizare a destinatarilor înregistraţi nu intră sub incidenţa
prevederilor legale privind procedura aprobării tacite.
(3) Autorizaţia
conţine următoarele elemente:
a) codul de accize;
b) elementele de
identificare ale destinatarului înregistrat;
c) tipul produselor
accizabile care urmează a fi recepţionate;
d) nivelul şi
forma garanţiei;
e) data de la care
autorizaţia devine valabilă;
f) locurile declarate
pentru recepţia produselor accizabile şi adresa acestora.
(4) Autorizaţia
de destinatar înregistrat este valabilă începând cu data de 1 a lunii
următoare celei în care destinatarul înregistrat face dovada constituirii
garanţiei în cuantumul şi în forma aprobate de autoritatea
competentă.
(5) În cazul
destinatarului înregistrat care primeşte doar ocazional produse accizabile
în regim suspensiv de accize, autorizaţia are valabilitate de 12 luni
consecutive de la data emiterii acesteia.
(6) Autorizaţiile
pot fi modificate de către autoritatea competentă din oficiu sau la
cerere.
(7) În cazul
modificării autorizaţiei din oficiu, înainte de a fi modificată
autorizaţia, autoritatea competentă trebuie să îl informeze pe
destinatarul înregistrat asupra modificării şi asupra motivelor
acesteia.
(8) Destinatarul
înregistrat poate solicita autorităţii competente modificarea
autorizaţiei, în condiţiile prevăzute în normele metodologice.
ART. 374
Respingerea cererii de
autorizare ca destinatar înregistrat
(1) Respingerea
cererii de autorizare se comunică în scris, odată cu motivele
luării acestei decizii.
(2) În cazul în care
autoritatea competentă a respins cererea de autorizare a unui destinatar
înregistrat, persoana care a depus cererea poate contesta această decizie,
conform prevederilor legislaţiei privind contenciosul administrativ.
ART. 375
Obligaţiile
destinatarului înregistrat
(1) Orice destinatar
înregistrat are obligaţia de a îndeplini următoarele cerinţe:
a) să garanteze
plata accizelor în condiţiile prevăzute în normele metodologice,
înaintea expedierii de către antrepozitarul autorizat sau a expeditorului
înregistrat a produselor accizabile;
b) la încheierea
deplasării, să înscrie în evidenţe produsele accizabile primite
în regim suspensiv de accize;
c) să accepte
orice control al autorităţii competente, pentru a se asigura că
produsele au fost primite;
d) să asigure
îndeplinirea pe toată durata de funcţionare a condiţiilor
prevăzute la art. 372;
e) să
transmită la autoritatea competentă, până la data de 15 a lunii
următoare celei de raportare, situaţiile de raportare prevăzute
în normele metodologice.
(2) În situaţia
în care intervin modificări faţă de datele menţionate în
autorizaţie, destinatarul înregistrat are obligaţia de a depune o
notificare la autoritatea competentă, potrivit prevederilor din normele
metodologice.
(3) Destinatarul
înregistrat nu poate realiza recepţia de produse accizabile într-un nou
loc dacă acesta nu a fost declarat.
ART. 376
Netransferabilitatea
autorizaţiei de destinatar înregistrat
(1) Autorizaţiile
sunt emise numai pentru destinatarii înregistraţi numiţi şi nu
sunt transferabile.
(2) Atunci când are
loc vânzarea locului de recepţie a produselor accizabile, autorizaţia
nu se transferă noului proprietar.
ART. 377
Revocarea
autorizaţiei de destinatar înregistrat
(1) Autorizaţia
de destinatar înregistrat poate fi revocată în următoarele
situaţii:
a) atunci când
titularul acesteia nu respectă una dintre cerinţele prevăzute la
art. 375, cu excepţia obligaţiei prevăzute la art. 375 alin. (1)
lit. e);
b) atunci când
titularul acesteia înregistrează obligaţii fiscale restante la
bugetul general consolidat, de natura celor administrate de A.N.A.F., mai vechi
de 30 de zile faţă de termenul legal de plată;
c) în cazul unui
destinatar persoană fizică, dacă a fost condamnată printr-o
hotărâre judecătorească definitivă sau s-a pronunţat
amânarea aplicării pedepsei, în România sau într-un stat străin,
pentru infracţiunile prevăzute la art. 364 alin. (1) lit. d);
d) în cazul unui
destinatar înregistrat, persoană juridică, dacă persoana
juridică sau oricare dintre administratorii persoanei juridice a fost
condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau
s-a pronunţat amânarea aplicării pedepsei, în România sau într-un
stat străin, pentru infracţiunile prevăzute la art. 364 alin.
(1) lit. d), după caz;
e) în cazul în care
destinatarul înregistrat doreşte să renunţe la autorizaţie.
(2) În cazul în care
destinatarul înregistrat doreşte să renunţe la autorizaţie,
acesta are obligaţia să notifice acest fapt autorităţii
competente cu cel puţin 60 de zile înainte de data de la care
renunţarea la autorizaţie produce efecte. Decizia de revocare se
comunică destinatarului înregistrat şi produce efecte de la data la
care a fost adusă la cunoştinţă acestuia.
(3) În cazuri
excepţionale când interesele legitime ale destinatarului înregistrat impun
aceasta, Comisia poate decala termenul de intrare în vigoare a deciziei de
revocare, la o dată ulterioară.
(4) Destinatarul
înregistrat nemulţumit poate contesta decizia de revocare a
autorizaţiei, potrivit legislaţiei privind contenciosul
administrativ.
(5) Contestarea
deciziei de revocare a autorizaţiei de destinatar înregistrat nu
suspendă efectele juridice ale acestei decizii pe perioada
soluţionării contestaţiei în procedură administrativă.
SECŢIUNEA a 11-a
Expeditorul
înregistrat
ART. 378
Reguli generale
Persoana care
intenţionează să expedieze în regim suspensiv de accize produse
accizabile puse în liberă circulaţie trebuie să se autorizeze în
calitate de expeditor înregistrat.
ART. 379
Cererea de autorizare
ca expeditor înregistrat
(1) Expeditorul
înregistrat în România poate să-şi desfăşoare activitatea
în această calitate numai în baza autorizaţiei valabile emise de
Comisie.
(2) În vederea
obţinerii autorizaţiei de expeditor înregistrat, solicitantul trebuie
să depună o cerere la autoritatea competentă, în modul şi
în forma prevăzute în normele metodologice.
ART. 380
Condiţii de
autorizare ca expeditor înregistrat
Comisia
eliberează autorizaţia de expeditor înregistrat numai dacă sunt
îndeplinite următoarele condiţii:
a) au fost prezentate
documentele prevăzute în normele metodologice;
b) în cazul unei
persoane fizice care urmează să-şi desfăşoare
activitatea ca expeditor înregistrat, aceasta să nu fie incapabilă,
să nu fi fost condamnată definitiv sau să nu se fi
pronunţat amânarea aplicării pedepsei pentru infracţiunile
prevăzute la art. 364 alin. (1) lit. d);
c) în cazul unei
persoane juridice care urmează să îşi desfăşoare
activitatea ca expeditor înregistrat, nici persoana însăşi, nici
administratorii acestei persoane juridice să nu fie incapabili, să nu
fi fost condamnaţi definitiv sau să nu se fi pronunţat amânarea
aplicării pedepsei pentru infracţiunile prevăzute la art. 364
alin. (1) lit. d), după caz;
d) solicitantul nu înregistrează
obligaţii fiscale restante la bugetul general consolidat de natura celor
administrate de A.N.A.F.
ART. 381
Autorizarea ca
expeditor înregistrat
(1) Autoritatea
competentă emite autorizarea ca expeditor înregistrat, în termen de 60 de
zile de la data depunerii documentaţiei complete de autorizare.
(2) Procedura de
autorizare a expeditorilor înregistraţi nu intră sub incidenţa
prevederilor legale privind procedura aprobării tacite.
(3) Autorizaţia
conţine următoarele elemente:
a) codul de accize;
b) elementele de
identificare ale expeditorului înregistrat;
c) tipul produselor
accizabile care urmează a fi expediate;
d) nivelul şi
forma garanţiei;
e) data de la care
autorizaţia devine valabilă;
f) locurile de import.
(4) Autorizaţia
de expeditor înregistrat este valabilă începând cu data de 1 a lunii
următoare celei în care expeditorul înregistrat face dovada constituirii
garanţiei în cuantumul şi în forma aprobate de autoritatea
competentă. În cazul solicitantului care deţine şi calitatea de
antrepozitar autorizat, autorizaţia de expeditor înregistrat este
valabilă începând cu data emiterii acesteia.
(5) Autorizaţiile
pot fi modificate de către autoritatea competentă din oficiu sau la
cerere.
(6) În cazul
modificării autorizaţiei din oficiu, înainte de a fi modificată
autorizaţia, autoritatea competentă trebuie să-l informeze pe
expeditorul înregistrat asupra modificării şi asupra motivelor
acesteia.
(7) Expeditorul
înregistrat poate solicita autorităţii competente modificarea
autorizaţiei, în condiţiile prevăzute în normele metodologice.
ART. 382
Respingerea cererii de
autorizare ca expeditor înregistrat
(1) Respingerea
cererii de autorizare se comunică în scris, odată cu motivele luării
acestei decizii.
(2) În cazul în care
autoritatea competentă a respins cererea de autorizare a unui expeditor
înregistrat, persoana care a depus cererea poate contesta această decizie,
conform prevederilor legislaţiei privind contenciosul administrativ.
ART. 383
Obligaţiile
expeditorului înregistrat
(1) Orice expeditor
înregistrat are obligaţia de a garanta plata accizelor în condiţiile
prevăzute în normele metodologice, înaintea expedierii produselor
accizabile.
(2) În situaţia
în care intervin modificări faţă de datele menţionate în
autorizaţie, expeditorul înregistrat are obligaţia de a depune o
cerere la autoritatea competentă, potrivit prevederilor din normele
metodologice.
(3) Expeditorul
înregistrat are obligaţia să transmită la autoritatea
competentă, până la data de 15 a lunii următoare celei de
raportare, situaţiile de raportare prevăzute în normele metodologice.
ART. 384
Netransferabilitatea
autorizaţiei de expeditor înregistrat
Autorizaţiile
sunt emise numai pentru expeditorii înregistraţi numiţi şi nu
sunt transferabile.
ART. 385
Revocarea
autorizaţiei de expeditor înregistrat
(1) Autorizaţia
de expeditor înregistrat poate fi revocată în următoarele
situaţii:
a) atunci când
titularul acesteia nu respectă una dintre cerinţele prevăzute la
art. 383 alin. (1) şi (2);
b) atunci când
titularul acesteia înregistrează obligaţii fiscale restante la
bugetul general consolidat, de natura celor administrate de A.N.A.F., mai vechi
de 30 de zile faţă de termenul legal de plată;
c) în cazul unui
expeditor înregistrat, persoană fizică, dacă a fost
condamnată printr-o hotărâre judecătorească definitivă
sau s-a pronunţat amânarea aplicării pedepsei, în România sau într-un
stat străin, pentru infracţiunile prevăzute la art. 364 alin.
(1) lit. d);
d) în cazul unui
expeditor înregistrat, persoană juridică, dacă persoana
juridică sau oricare dintre administratorii persoanei juridice a fost
condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau
s-a pronunţat amânarea aplicării pedepsei, în România sau într-un
stat străin, pentru infracţiunile prevăzute la art. 364 alin.
(1) lit. d), după caz;
e) în cazul în care
expeditorul înregistrat doreşte să renunţe la autorizaţie.
(2) În cazul în care
expeditorul înregistrat doreşte să renunţe la autorizaţie,
acesta are obligaţia să notifice acest fapt Comisiei cu cel
puţin 60 de zile înainte de data de la care renunţarea la
autorizaţie produce efecte.
(3) Decizia de
revocare se comunică expeditorului înregistrat şi produce efecte de
la data la care a fost adusă la cunoştinţa acestuia.
(4) Expeditorul
înregistrat nemulţumit poate contesta decizia de revocare a
autorizaţiei, potrivit legislaţiei privind contenciosul
administrativ.
(5) Contestarea
deciziei de revocare a autorizaţiei de expeditor înregistrat nu
suspendă efectele juridice ale acestei decizii pe perioada
soluţionării contestaţiei în procedură administrativă.
SECŢIUNEA a 12-a
Importatorul autorizat
ART. 386
Reguli generale
(1) Persoana
fizică sau juridică care intenţionează să importe
produse accizabile supuse marcării prin banderole sau timbre trebuie
să se autorizeze în calitate de importator.
(2) Calitatea de
importator autorizat conferă acestuia dreptul de marcare a produselor
supuse acestui regim.
ART. 387
Cererea de autorizare
ca importator autorizat
(1) Importatorul
autorizat în România poate să-şi desfăşoare activitatea în
această calitate numai în baza autorizaţiei valabile emise de Comisie.
(2) În vederea
obţinerii autorizaţiei de importator autorizat, solicitantul trebuie
să depună o cerere la autoritatea competentă, în modul şi
în forma prevăzute în normele metodologice.
ART. 388
Condiţii de
autorizare ca importator autorizat
Comisia
eliberează autorizaţia de importator autorizat numai dacă sunt
îndeplinite următoarele condiţii:
a) au fost prezentate
documentele prevăzute în normele metodologice;
b) în cazul unei
persoane fizice care urmează să-şi desfăşoare activitatea
ca importator autorizat, aceasta să nu fie incapabilă, să nu fi
fost condamnată definitiv sau să nu se fi pronunţat amânarea
aplicării pedepsei pentru infracţiunile prevăzute la art. 364
alin. (1) lit. d);
c) în cazul unei
persoane juridice care urmează să-şi desfăşoare
activitatea ca importator autorizat, persoana însăşi sau oricare
dintre administratorii acesteia să nu fie incapabilă, să nu fi
fost condamnată definitiv sau să nu se fi pronunţat amânarea
aplicării pedepsei pentru infracţiunile prevăzute la art. 364
alin. (1) lit. d), după caz;
d) solicitantul nu
înregistrează obligaţii fiscale restante la bugetul general
consolidat de natura celor administrate de A.N.A.F.
ART. 389
Autorizarea ca
importator autorizat
(1) Autoritatea competentă
emite autorizarea ca importator autorizat, în termen de 60 de zile de la data
depunerii documentaţiei complete de autorizare.
(2) Procedura de
autorizare a importatorilor autorizaţi nu intră sub incidenţa
prevederilor legale privind procedura aprobării tacite.
(3) Autorizaţia
conţine următoarele elemente:
a) codul de accize;
b) elementele de
identificare ale importatorului autorizat;
c) tipul produselor
accizabile care urmează a fi importate;
d) nivelul şi
forma garanţiei;
e) data de la care
autorizaţia devine valabilă;
f) locurile de import.
(4) Autorizaţia
de importator autorizat este valabilă începând cu data de 1 a lunii
următoare celei în care acesta face dovada constituirii garanţiei în
cuantumul şi în forma aprobate de autoritatea competentă.
(5) Autorizaţiile
pot fi modificate de către autoritatea competentă din oficiu sau la
cerere.
(6) În cazul
modificării autorizaţiei din oficiu, înainte de a fi modificată
autorizaţia, autoritatea competentă trebuie să-l informeze pe
importatorul autorizat asupra modificării şi asupra motivelor
acesteia.
(7) Importatorul
autorizat poate solicita autorităţii competente modificarea
autorizaţiei, în condiţiile prevăzute în normele metodologice.
ART. 390
Respingerea cererii de autorizare ca
importator autorizat
(1) Respingerea
cererii de autorizare se comunică în scris, odată cu motivele
luării acestei decizii.
(2) În cazul în care
autoritatea competentă a respins cererea de autorizare a unui importatorul
autorizat, persoana care a depus cererea poate contesta această decizie,
conform prevederilor legislaţiei privind contenciosul administrativ.
ART. 391
Obligaţiile
importatorului autorizat
(1) Orice importator
autorizat are obligaţia de a garanta plata accizelor în condiţiile
prevăzute în normele metodologice.
(2) În situaţia
în care intervin modificări faţă de datele menţionate în
autorizaţie, importatorul autorizat are obligaţia de a depune o
cerere la autoritatea competentă, potrivit prevederilor din normele
metodologice.
(3) Importatorul
autorizat are obligaţia să transmită la autoritatea
competentă, până la data de 15 a lunii următoare celei de
raportare, situaţiile de raportare prevăzute în normele metodologice.
ART. 392
Netransferabilitatea
autorizaţiei de importator autorizat
Autorizaţiile
sunt emise numai pentru importatorii autorizaţi numiţi şi nu
sunt transferabile.
ART. 393
Revocarea
autorizaţiei de importator autorizat
(1) Autorizaţia
de importator autorizat poate fi revocată în următoarele
situaţii:
a) când titularul
acesteia nu respectă una dintre cerinţele prevăzute la art. 391
alin. (1) şi (2);
b) când titularul
acesteia înregistrează obligaţii fiscale restante la bugetul general
consolidat, de natura celor administrate de A.N.A.F., mai vechi de 30 de zile
faţă de termenul legal de plată;
c) în cazul unui
importator autorizat, persoană fizică, dacă a fost
condamnată printr-o hotărâre judecătorească definitivă
sau s-a pronunţat amânarea aplicării pedepsei, în România sau într-un
stat străin, pentru infracţiunile prevăzute la art. 364 alin.
(1) lit. d);
d) în cazul unui
importator autorizat, persoană juridică, dacă persoana
juridică sau oricare dintre administratorii persoanei juridice a fost
condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau
s-a pronunţat amânarea aplicării pedepsei, în România sau într-un
stat străin, pentru infracţiunile prevăzute la art. 364 alin.
(1) lit. d), după caz;
e) în cazul în care
importatorul autorizat doreşte să renunţe la autorizaţie.
(2) În cazul în care
importatorul autorizat doreşte să renunţe la autorizaţie,
acesta are obligaţia să notifice acest fapt Comisiei cu cel
puţin 60 de zile înainte de data de la care renunţarea la autorizaţie
produce efecte.
(3) Decizia de
revocare se comunică importatorului autorizat şi produce efecte de la
data la care a fost adusă la cunoştinţa acestuia.
(4) Importatorul
autorizat nemulţumit poate contesta decizia de revocare a
autorizaţiei, potrivit legislaţiei privind contenciosul
administrativ.
(5) Contestarea
deciziei de revocare a autorizaţiei de importator autorizat nu
suspendă efectele juridice ale acestei decizii pe perioada
soluţionării contestaţiei în procedură administrativă.
SECŢIUNEA a 13-a
Excepţii de la
regimul de accizare pentru produse energetice şi energie electrică
ART. 394
Excepţii
(1) Nu se aplică
regimul de accizare pentru:
1. produsele cu
codurile NC 4401 şi 4402 şi căldura rezultată în aval utilizând
aceste produse;
2. următoarele
utilizări de produse energetice şi energie electrică:
a) produsele
energetice utilizate în alte scopuri decât în calitate de combustibil pentru
motor sau combustibil pentru încălzire;
b) utilizarea
duală a produselor energetice. Un produs energetic este utilizat dual
atunci când este folosit atât în calitate de combustibil pentru încălzire,
cât şi în alte scopuri decât pentru motor sau pentru încălzire.
Utilizarea produselor energetice pentru reducerea chimică şi în
procesele electrolitic şi metalurgic se consideră a fi utilizare
duală;
c) energia
electrică utilizată în principal în scopul reducerii chimice şi
în procesele electrolitice şi metalurgice;
d) energia
electrică, atunci când reprezintă mai mult de 50% din costul unui
produs;
e) procesele
mineralogice.
(2) Prevederile art.
355 alin. (2) se aplică produselor energetice utilizate în unul dintre
scopurile prevăzute la alin. (1).
(3) Nu se
consideră producţie de produse energetice:
a) operaţiunile pe durata cărora
sunt obţinute accidental produse energetice;
b) operaţiunile
prin care utilizatorul unui produs energetic face posibilă refolosirea sa
în cadrul propriei întreprinderi, cu condiţia ca acciza deja
plătită pentru un asemenea produs să nu fie mai mică decât
acciza care ar trebui plătită, dacă produsul energetic refolosit
ar fi pasibil de impunere;
c) o operaţie
constând în amestecul - în afara unui loc de producţie sau a unui
antrepozit fiscal - al produselor energetice cu alte produse energetice sau
alte materiale, cu condiţia ca:
1. accizele asupra
componentelor amestecului să fi fost plătite anterior; şi
2. suma
plătită să nu fie mai mică decât suma accizei care ar putea
să fie aplicată asupra amestecului.
(4) Condiţia prevăzută la
alin. (3) lit. c) pct. 1 nu se aplică dacă acel amestec este scutit
pentru o utilizare specifică.
(5) Modalitatea
şi condiţiile de aplicare a alin. (1) se reglementează prin
normele metodologice.
SECŢIUNEA a 14-a
Scutiri de la plata
accizelor
ART. 395
Scutiri generale
(1) Produsele
accizabile sunt scutite de plata accizelor dacă sunt destinate
utilizării:
a) în contextul
relaţiilor diplomatice sau consulare;
b) de către
organizaţiile internaţionale recunoscute ca atare de
autorităţile publice din România şi de către membrii
acestor organizaţii, în limitele şi în condiţiile stabilite prin
convenţiile internaţionale privind instituirea acestor organizaţii
sau prin acordurile de sediu;
c) de către
forţele armate ale oricărui stat parte la Tratatul Atlanticului de
Nord, altul decât România, pentru uzul forţelor armate în cauză,
pentru personalul civil însoţitor sau pentru aprovizionarea popotelor ori
a cantinelor acestora;
d) pentru consum în cadrul
unui acord încheiat cu ţări terţe sau cu organizaţii
internaţionale, cu condiţia ca acordul în cauză să fie
permis ori autorizat în ceea ce priveşte scutirea de la plata taxei pe
valoarea adăugată.
(2) Modalitatea
şi condiţiile de acordare a scutirilor prevăzute la alin. (1) se
reglementează prin normele metodologice.
(3) Fără
să contravină prevederilor art. 402 alin. (1), produsele accizabile
care se deplasează în regim suspensiv de accize către un beneficiar
al scutirilor prevăzute la alin. (1), sunt însoţite de certificat de
scutire.
(4) Modelul şi
conţinutul certificatului de scutire sunt cele stabilite prin normele
metodologice.
(5) Procedurile
prevăzute la art. 402-407 nu se aplică deplasărilor
intracomunitare de produse accizabile în regim suspensiv de accize destinate
forţelor armate prevăzute la alin. (1) lit. c), dacă acestea
sunt reglementate de un regim care se întemeiază direct pe prevederile
Tratatului Atlanticului de Nord.
(6) Prin excepţie
de la prevederile alin. (5), procedurile prevăzute la art. 402-407 se
aplică deplasărilor de produse accizabile în regim suspensiv de
accize destinate forţelor armate prevăzute la alin. (1) lit. c) care
au loc exclusiv pe teritoriul naţional sau în baza unui acord încheiat cu
un alt stat membru, atunci când deplasarea are loc între teritoriul
naţional şi teritoriul acelui stat membru.
(7) Este scutit de la
plata accizelor importul definitiv de bunuri care îndeplineşte
condiţiile pentru scutire prevăzute de Directiva
2007/74/CE a Consiliului din 20 decembrie 2007 privind scutirea de
taxă pe valoarea adăugată şi de accize pentru bunurile
importate de către persoanele care călătoresc din ţări
terţe, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L,
nr. 346/6 din 29 decembrie 2007, şi Directiva 2006/79/CE
a Consiliului din 5 octombrie 2006 privind scutirea de impozit la import pentru
loturile mici de bunuri cu caracter necomercial din ţări terţe,
publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 286/15 din
17 octombrie 2006.
(8) Modalitatea
şi condiţiile de acordare a scutirii prevăzute la alin. (7) vor
fi stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice.
ART. 396
Scutiri speciale
(1) Sunt scutite de la plata accizelor
produsele accizabile furnizate de magazinele duty-free, transportate în bagajul
personal al călătorilor care se deplasează pe cale aeriană
sau maritimă către un teritoriu terţ ori către o
ţară terţă.
(2) Sunt scutite de la
plata accizelor produsele furnizate la bordul unei aeronave sau al unei nave pe
parcursul călătoriei pe cale aeriană ori maritimă
către un teritoriu terţ sau către o ţară
terţă.
(3) Regimul de scutire
de la plata accizelor prevăzut la alin. (1) se aplică şi
produselor accizabile furnizate de magazinele duty-free autorizate în România
situate în afara incintei aeroporturilor sau porturilor, transportate în
bagajul personal al călătorilor către un teritoriu terţ ori
către o ţară terţă.
(4) În sensul
prezentului articol, călător către un teritoriu terţ sau
către o ţară terţă înseamnă orice
călător care deţine un document de transport pentru
călătorie pe cale aeriană sau maritimă ori un alt document
care face dovada destinaţiei finale situate pe un teritoriu terţ sau
o ţară terţă.
(5) Modalitatea
şi condiţiile de acordare a scutirilor prevăzute la alin.
(1)-(3) se stabilesc prin normele metodologice.
ART. 397
Scutiri pentru alcool
etilic şi alte produse alcoolice
(1) Sunt scutite de la
plata accizelor alcoolul etilic şi alte produse alcoolice prevăzute
la art. 335 alin. (2) lit. a), atunci când sunt:
a) complet denaturate;
b) denaturate şi
utilizate pentru producerea de produse care nu sunt destinate consumului uman;
c) utilizate pentru
producerea oţetului cu codul NC 2209;
d) utilizate pentru
producerea de medicamente;
e) utilizate pentru
producerea de arome alimentare destinate preparării de alimente sau
băuturi nealcoolice ce au o concentraţie ce nu
depăşeşte 1,2% în volum;
f) utilizate în scop
medical în spitale şi farmacii;
g) utilizate direct
sau ca element al produselor semifabricate pentru producerea de alimente cu ori
fără cremă, cu condiţia ca în fiecare caz concentraţia
de alcool să nu depăşească 8,5 litri de alcool pur la 100
kg de produs ce intră în compoziţia ciocolatei şi 5 litri de
alcool pur la 100 kg de produs ce intră în compoziţia altor produse;
h) utilizate în
procese de fabricaţie, cu condiţia ca produsul finit să nu
conţină alcool;
i) utilizate ca
eşantioane pentru analiză sau ca teste necesare pentru producţie
ori în scopuri ştiinţifice.
(2)
Transformarea/utilizarea alcoolului etilic şi a produselor alcoolice în
scopurile prevăzute la alin. (1) poate avea loc în afara antrepozitului,
cu condiţia ca accizele aferente să fi fost percepute.
(3) Denaturarea
alcoolului etilic în afara unui antrepozit fiscal, precum şi utilizarea
alcoolului etilic şi altor produse alcoolice prevăzute la alin. (1)
în alte scopuri decât cele pentru care a fost acordată scutirea sunt
interzise.
(4) Modalitatea
şi condiţiile de acordare a scutirilor prevăzute la alin. (1),
precum şi produsele utilizate pentru denaturarea alcoolului se
reglementează prin normele metodologice.
ART. 398
Scutiri pentru tutun prelucrat
(1) Este scutit de la
plata accizelor tutunul prelucrat, atunci când este destinat în exclusivitate
testelor ştiinţifice şi celor privind calitatea produselor.
(2) Modalitatea
şi condiţiile de acordare a scutirilor prevăzute la alin. (1) se
reglementează prin normele metodologice.
ART. 399
Scutiri pentru produse
energetice şi energie electrică
(1) Sunt scutite de la
plata accizelor:
a) produsele
energetice livrate în vederea utilizării drept combustibil pentru
aviaţie, alta decât aviaţia turistică în scop privat. Prin
aviaţie turistică în scop privat se înţelege utilizarea unei
aeronave de către proprietarul său ori de către persoana
fizică sau juridică ce o deţine cu titlu de închiriere sau cu un
alt titlu, în alte scopuri decât cele comerciale şi, în special, altele
decât transportul de persoane ori de mărfuri sau prestări de servicii
cu titlu oneros ori pentru nevoile autorităţilor publice;
b) produsele
energetice livrate în vederea utilizării drept combustibil pentru
navigaţia în apele comunitare şi pentru navigaţia pe căile
navigabile interioare, inclusiv pentru pescuit, altele decât pentru
navigaţia ambarcaţiunilor de agrement private. De asemenea, este
scutită de la plata accizelor şi energia electrică produsă
la bordul navelor. Prin ambarcaţiune de agrement privată se
înţelege orice ambarcaţiune utilizată de către proprietarul
său ori de către persoana fizică sau juridică ce o deţine
cu titlu de închiriere ori cu un alt titlu, în alte scopuri decât cele
comerciale şi, în special, altele decât transportul de persoane sau de
mărfuri ori prestări de servicii cu titlu oneros sau pentru nevoile
autorităţilor publice;
c) produsele
energetice şi energia electrică utilizate pentru producţia de
energie electrică, precum şi energia electrică utilizată
pentru menţinerea capacităţii de a produce energie
electrică;
d) produsele
energetice şi energia electrică utilizate pentru producţia
combinată de energie electrică şi energie termică;
e) produsele
energetice - gazul natural, cărbunele şi combustibilii solizi -
folosite de gospodării şi/sau de organizaţii de caritate;
f) combustibilii
pentru motor utilizaţi în domeniul producţiei, dezvoltării,
testării şi mentenanţei aeronavelor şi navelor;
g) combustibilii pentru motor utilizaţi
pentru operaţiunile de dragare în cursurile de apă navigabile şi
în porturi;
h) produsele
energetice injectate în furnale sau în alte agregate industriale în scop de
reducere chimică, ca aditiv la cocsul utilizat drept combustibil
principal;
i) produsele
energetice care intră în România dintr-un stat membru sau dintr-o
ţară terţă, conţinute în rezervorul standard al unui
autovehicul cu motor, destinate utilizării drept combustibil pentru acel
autovehicul, precum şi în containere speciale şi destinate
utilizării pentru operarea, în timpul transportului, a sistemelor ce
echipează acele containere;
j) orice produs
energetic care este scos de la rezerva de stat sau rezerva de mobilizare, fiind
acordat gratuit în scop de ajutor umanitar;
k) orice produs
energetic utilizat drept combustibil pentru încălzire de către
spitale, sanatorii, aziluri de bătrâni, orfelinate şi de alte
instituţii de asistenţă socială, instituţii de
învăţământ şi lăcaşuri de cult;
l) produsele
energetice, dacă astfel de produse sunt obţinute din unul sau mai
multe dintre produsele următoare:
(i) produse cuprinse
în codurile NC de la 1507 la 1518 inclusiv;
(ii) produse
cuprinse în codurile NC 3824 90 55 şi de la 3824 90 80 la 3824 90 99
inclusiv, pentru componentele lor produse din biomase;
(iii) produse
cuprinse în codurile NC 2207 20 00 şi 2905 11 00, care nu sunt de origine
sintetică;
(iv) produse
obţinute din biomase, inclusiv produse cuprinse în codurile NC 4401
şi 4402;
m) energia
electrică produsă din surse regenerabile de energie;
n) energia
electrică obţinută de acumulatori electrici, grupurile
electrogene mobile, instalaţiile electrice amplasate pe vehicule de orice
fel, sursele staţionare de energie electrică în curent continuu,
instalaţiile energetice amplasate în marea teritorială care nu sunt
racordate la reţeaua electrică şi sursele electrice cu o putere
activă instalată sub 250 kW.
(2) Modalitatea
şi condiţiile de acordare a scutirilor prevăzute la alin. (1) se
reglementează prin normele metodologice.
SECŢIUNEA a 15-a
Restituiri de accize
ART. 400
Restituiri de accize
(1) Pentru produsele
energetice contaminate sau combinate în mod accidental, necorespunzătoare
sau degradate calitativ returnate antrepozitului fiscal pentru reciclare,
accizele plătite la bugetul de stat pot fi restituite la solicitarea
operatorului economic.
(2) Pentru
băuturile alcoolice şi produsele din tutun retrase de pe
piaţă, dacă starea sau vechimea acestora le face improprii
consumului ori nu mai îndeplinesc condiţiile legale de comercializare,
accizele plătite la bugetul de stat pot fi restituite la solicitarea
operatorului economic.
(3) În cazul
produselor pentru care accizele au fost plătite în România şi care
ulterior sunt exportate sau livrate intracomunitar, persoana care a efectuat
exportul sau livrarea intracomunitară poate solicita restituirea
accizelor.
(4) Pentru produsele
accizabile reintroduse în antrepozitul fiscal, accizele plătite pot fi
restituite.
(5) Cuantumul
accizelor restituite nu poate depăşi suma efectiv plătită
la bugetul de stat.
(6) Termenul în care
persoana interesată îşi poate exercita dreptul de a solicita
restituirea accizelor este termenul de prescripţie a dreptului de a cere
restituirea reglementat de Codul de procedură fiscală.
SECŢIUNEA a 16-a
Deplasarea şi
primirea produselor accizabile aflate în regim suspensiv de accize
ART. 401
Deplasarea produselor
accizabile aflate în regim suspensiv de accize
(1) Antrepozitarii
autorizaţi de către autorităţile competente ale unui stat
membru sunt recunoscuţi ca fiind autorizaţi atât pentru
circulaţia naţională, cât şi pentru circulaţia
intracomunitară a produselor accizabile.
(2) Produsele
accizabile pot fi deplasate în regim suspensiv de accize pe teritoriul Uniunii
Europene, inclusiv dacă produsele sunt deplasate via o ţară
terţă sau un teritoriu terţ:
a) de la un antrepozit
fiscal la:
1. un alt antrepozit
fiscal;
2. un destinatar înregistrat;
3. un loc de unde
produsele accizabile părăsesc teritoriul Uniunii Europene, în sensul
art. 405 alin. (1);
4. un destinatar în
sensul art. 395 alin. (1), în cazul în care produsele sunt expediate din alt
stat membru;
b) de la locul de
import către oricare dintre destinaţiile prevăzute la lit. a),
în cazul în care produsele în cauză sunt expediate de un expeditor
înregistrat. În sensul prezentului articol, locul de import înseamnă locul
unde se află produsele în momentul în care sunt puse în liberă
circulaţie, în conformitate cu art. 79 din Regulamentul (CEE) nr. 2.913/92.
(3) Prin excepţie
de la prevederile alin. (2) lit. a) pct. 1 şi 2 şi lit. b) şi cu
excepţia situaţiei prevăzute la art. 371 alin. (2), produsele
accizabile pot fi deplasate în regim suspensiv de accize către un loc de
livrare directă situat pe teritoriul României, în cazul în care locul
respectiv a fost indicat de antrepozitarul autorizat din România sau de destinatarul
înregistrat, în condiţiile stabilite prin normele metodologice.
(4) Antrepozitarul
autorizat sau destinatarul înregistrat prevăzuţi la alin. (3) au
obligaţia de a respecta cerinţele prevăzute la art. 404 alin.
(1).
(5) Prevederile alin.
(2) şi (3) se aplică şi deplasărilor de produse accizabile
cu nivel de accize zero care nu au fost eliberate pentru consum.
(6) Deplasarea
produselor accizabile în regim suspensiv de accize începe, în cazurile
prevăzute la alin. (2) lit. a), în momentul în care produsele accizabile
părăsesc antrepozitul fiscal de expediţie şi, în cazurile
prevăzute la alin. (2) lit. b), în momentul în care aceste produse sunt
puse în liberă circulaţie, în conformitate cu art. 79 din Regulamentul (CEE) nr. 2.913/92.
(7) Deplasarea în
regim suspensiv de accize a produselor accizabile se încheie:
1. în cazurile
prevăzute la alin. (2) lit. a) pct. 1, 2 şi 4 şi lit. b), în
momentul în care destinatarul a recepţionat produsele accizabile;
2. în cazurile
prevăzute la alin. (2) lit. a) pct. 3, în momentul în care produsele
accizabile au părăsit teritoriul Uniunii Europene.
(8) Prezenta
secţiune nu se aplică produselor accizabile care fac obiectul unei
proceduri sau al unui regim vamal suspensiv.
ART. 402
Documentul
administrativ electronic
(1) Deplasarea
produselor accizabile este considerată ca având loc în regim suspensiv de
accize doar dacă este acoperită de un document administrativ
electronic procesat, în conformitate cu prevederile alin. (2) şi (3).
(2) În sensul alin.
(1), expeditorul înaintează un proiect de document administrativ
electronic autorităţii competente, prin intermediul sistemului
informatizat prevăzut la art. 1 din Decizia nr. 1.152/2003/CE
a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 iunie 2003 privind
informatizarea circulaţiei şi a controlului produselor supuse
accizelor, denumit în continuare sistemul informatizat.
(3) Autoritatea
competentă a expeditorului, prin sistemul informatizat prevăzut la
alin. (2), efectuează o verificare electronică a datelor din
proiectul de document administrativ electronic, iar în cazul în care:
a) datele sunt
corecte, proiectul de document administrativ electronic este validat de
către autoritatea competentă a expeditorului prin atribuirea unui cod
de referinţă administrativ unic, specific fiecărei
mişcări în regim suspensiv de accize;
b) datele nu sunt
corecte, proiectul de document administrativ electronic nu este validat, iar
expeditorul este informat fără întârziere.
(4) În cazurile
prevăzute la art. 401 alin. (2) lit. a) pct. 1, 2 şi 4, la alin. (2)
lit. b) şi la alin. (3), autoritatea competentă a expeditorului
transmite fără întârziere documentul administrativ electronic
autorităţii competente a destinatarului, care la rândul ei îl
transmite destinatarului prin intermediul sistemului informatic, în cazul în
care acesta este un antrepozitar autorizat sau un destinatar înregistrat.
(5) În cazul
prevăzut la art. 401 alin. (2) lit. a) pct. 3 autoritatea competentă
a expeditorului înaintează documentul administrativ electronic
autorităţii competente din statul membru în care declaraţia de
export este depusă în conformitate cu art. 161 alin. (5) din Regulamentul
(CEE) nr. 2.913/92, denumit în continuare statul membru de export,
dacă statul membru de export este altul decât România.
(6) Atunci când
expeditorul este din România, acesta furnizează persoanei care
însoţeşte produsele accizabile un exemplar tipărit al
documentului administrativ electronic.
(7) Atunci când
produsele accizabile sunt deplasate în regim suspensiv de accize de la un
expeditor din alt stat membru la un destinatar din România, deplasarea
produselor este însoţită de un exemplar tipărit al documentului
administrativ electronic sau de orice alt document comercial care
menţionează codul de referinţă administrativ unic,
identificabil în mod clar.
(8) Documentele
prevăzute la alin. (6) şi (7) trebuie să poată fi prezentate
autorităţilor competente oricând sunt solicitate, pe întreaga
durată a deplasării în regim suspensiv de accize.
(9) Expeditorul poate
anula documentul administrativ electronic, atât timp cât deplasarea nu a
început potrivit prevederilor art. 401 alin. (6).
(10) În cursul
deplasării în regim suspensiv de accize, expeditorul poate modifica
destinaţia, prin intermediul sistemului informatizat, şi poate indica
o nouă destinaţie, care trebuie să fie una dintre
destinaţiile prevăzute la art. 401 alin.(2) lit. a) pct. 1, 2 ori 3
sau la alin. (3), după caz, în condiţiile prevăzute prin normele
metodologice.
(11) În cazul
deplasării intracomunitare a produselor energetice în regim suspensiv de
accize, pe cale maritimă sau pe căi navigabile interioare, către
un destinatar care nu este cunoscut cu siguranţă în momentul în care
expeditorul înaintează proiectul de document administrativ electronic
prevăzut la alin. (2), autoritatea competentă poate autoriza ca
expeditorul să nu includă în documentul în cauză datele privind
destinatarul, în condiţiile prevăzute în normele metodologice.
(12) Imediat ce datele
privind destinatarul sunt cunoscute şi cel târziu la momentul încheierii
deplasării, expeditorul transmite datele sale autorităţii
competente, utilizând procedura prevăzută la alin. (10).
(13) Prin
excepţie de la prevederile alin. (1), în cazul deplasărilor de
produse energetice prin conducte fixe, care se desfăşoară
integral pe teritoriul României, documentul administrativ electronic se va întocmi
după citirea contorului care înregistrează cantitatea expediată
prin conductă.
ART. 403
Divizarea
deplasării produselor energetice în regim suspensiv de accize
(1) Pe teritoriul
României este permisă divizarea deplasării produselor energetice în
regim suspensiv de accize în două sau mai multe deplasări.
(2) Autoritatea
competentă a expeditorului poate permite, în condiţiile stabilite
prin normele metodologice, ca expeditorul să divizeze o deplasare de
produse energetice în regim suspensiv de accize cu condiţia să nu se
modifice cantitatea totală de produse accizabile.
(3) Divizarea pe
teritoriul altui stat membru a unei deplasări intracomunitare de produse
energetice în regim suspensiv de accize în două sau mai multe
deplasări se poate efectua cu condiţia:
1. să nu se
modifice cantitatea totală de produse accizabile;
2. divizarea să
se desfăşoare pe teritoriul unui stat membru care permite o astfel de
procedură;
3. autoritatea
competentă din statul membru unde se efectuează divizarea să fie
informată cu privire la locul unde se efectuează divizarea.
ART. 404
Primirea produselor
accizabile în regim suspensiv de accize
(1) La primirea de
produse accizabile, la oricare dintre destinaţiile prevăzute la art.
401 alin. (2) lit. a) pct. 1, 2 sau 4 sau la alin. (3), destinatarul trebuie
să respecte următoarele cerinţe:
a) să confirme
că produsele accizabile au ajuns la destinaţie;
b) să
păstreze produsele primite în vederea verificării şi
certificării datelor din documentul administrativ electronic la
solicitarea autorităţii competente a destinatarului;
c) să înainteze
fără întârziere şi nu mai târziu de 5 zile lucrătoare de la
încheierea deplasării, cu excepţia cazurilor justificate
corespunzător autorităţilor competente a destinatarului, un
raport privind primirea acestora, denumit în continuare raport de primire,
utilizând sistemul informatizat.
(2)
Modalităţile de confirmare a faptului că produsele accizabile au
ajuns la destinaţie şi de trimitere a raportului de primire a
produselor accizabile de către destinatarii menţionaţi la art.
395 alin. (1) sunt prevăzute prin normele metodologice.
(3) Autoritatea
competentă a destinatarului efectuează o verificare electronică
a datelor din raportul de primire, după care:
1. în cazul în care
datele sunt corecte, autoritatea competentă a destinatarului confirmă
înregistrarea raportului de primire şi îl transmite autorităţii
competente a expeditorului;
2. în cazul în care
datele nu sunt corecte, destinatarul este informat fără întârziere
despre acest fapt.
(4) Atunci când
expeditorul este din alt stat membru, raportul de primire se înaintează
acestuia prin intermediul autorităţii fiscale din statul membru, de
către autoritatea competentă din România.
(5) În cazul în care
locul de expediţie şi cel de destinaţie se află în România,
primirea produselor accizabile în regim suspensiv de accize se confirmă
expeditorului potrivit procedurii stabilite prin normele metodologice.
ART. 405
Raportul de export
(1) În situaţiile
prevăzute la art. 401 alin. (2) lit. a) pct. 3 şi la alin. (2) lit.
b), după caz, dacă exportul are loc din România,
autorităţile competente întocmesc un raport de export, pe baza vizei
biroului vamal de ieşire, prevăzută la art. 793 alin. (2) din Regulamentul (CEE) nr. 2.454/93 al Comisiei, sau
de biroul unde se realizează formalităţile prevăzute la
art. 337 alin. (5), prin care se atestă faptul că produsele
accizabile au părăsit teritoriul României.
(2)
Autorităţile competente înaintează raportul de export
expeditorului.
(3) În condiţiile
în care expeditorul este din alt stat membru, iar biroul vamal de ieşire
este din România, autorităţile competente verifică pe cale
electronică informaţiile ce rezultă din viza prevăzută
la alin. (1). Odată ce aceste date au fost verificate,
autorităţile competente din România transmit raportul de export
autorităţilor competente din statul membru de expediţie.
(4)
Autorităţile competente din statul membru de expediţie
înaintează raportul de export expeditorului.
ART. 406
Proceduri în cazul în
care sistemul informatizat este indisponibil la expediţie
(1) Prin excepţie
de la prevederile art. 402 alin. (1), în cazul în care sistemul informatizat
este indisponibil în România, expeditorul din România poate începe o deplasare
de produse accizabile în regim suspensiv de accize, în următoarele
condiţii:
a) produsele să
fie însoţite de un document pe suport hârtie care conţine
aceleaşi date ca şi proiectul de document administrativ electronic
prevăzut la art. 402 alin. (2);
b) să informeze
autoritatea competentă a expeditorului înainte de începerea
deplasării, prin procedura stabilită prin normele metodologice.
(2) În cazul în care
sistemul informatizat redevine disponibil, expeditorul prezintă un proiect
de document administrativ electronic, în conformitate cu art. 402 alin. (2).
(3) De îndată ce
informaţiile cuprinse în documentul administrativ electronic sunt
validate, în conformitate cu art. 402 alin. (3), acest document
înlocuieşte documentul pe suport hârtie prevăzut la alin. (1) lit.
a). Prevederile art. 402 alin. (4) şi (5), precum şi cele ale art.
404 şi 405 se aplică în mod corespunzător.
(4) Până la
momentul validării informaţiilor din documentul administrativ
electronic, deplasarea este considerată ca având loc în regim suspensiv de
accize, pe baza documentului pe suport hârtie prevăzut la alin. (1) lit.
a).
(5) O copie de pe
documentul pe suport hârtie prevăzut la alin. (1) lit. a) se
păstrează de expeditor în evidenţele sale.
(6) În cazul în care
sistemul informatizat este indisponibil la expediţie, expeditorul
comunică informaţiile prevăzute la art. 402 alin. (10) sau la
art. 403 prin intermediul unor mijloace alternative de comunicare. În acest
scop, expeditorul în cauză informează autoritatea competentă a
expeditorului înaintea modificării destinaţiei sau a divizării
deplasării. Prevederile alin. (2)-(5) se aplică în mod
corespunzător.
ART. 407
Proceduri în cazul în
care sistemul informatizat este indisponibil la destinaţie
(1) În cazul în care,
în situaţiile prevăzute la art. 401 alin. (2) lit. a) pct. 1, 2
şi 4, la alin. (2) lit. b) şi la alin. (3), raportul de primire
prevăzut la art. 404 alin. (1) lit. c) nu poate fi prezentat la încheierea
deplasării produselor accizabile în termenul prevăzut la respectivul
articol, deoarece fie sistemul informatizat nu este disponibil în România, fie
în situaţia prevăzută la art. 406 alin. (1) nu au fost încă
îndeplinite procedurile prevăzute la art. 406 alin. (2) şi (3),
destinatarul prezintă autorităţii competente din România, cu
excepţia cazurilor pe deplin justificate, un document pe suport hârtie
care conţine aceleaşi informaţii ca şi raportul de primire
şi care atestă încheierea deplasării, potrivit prevederilor din
normele metodologice.
(2) Cu excepţia
cazului în care destinatarul poate prezenta, în scurt timp, prin intermediul
sistemului informatizat, raportul de primire prevăzut la art. 404 alin.
(1) lit. c) sau în cazuri pe deplin justificate, autoritatea competentă
din România trimite o copie de pe documentul pe suport hârtie prevăzut la
alin. (1) autorităţii competente din statul membru de expediţie,
care o transmite expeditorului sau o ţine la dispoziţia acestuia.
(3) De îndată ce
sistemul informatizat redevine disponibil sau de îndată ce procedurile
prevăzute la art. 406 alin. (2) şi (3) sunt îndeplinite, destinatarul
prezintă un raport de primire, în conformitate cu art. 404 alin. (1) lit.
c). Prevederile art. 404 alin. (3) şi (4) se aplică în mod
corespunzător.
(4) În cazul în care,
în situaţiile prevăzute la art. 401 alin. (2) lit. a) pct. 3,
raportul de export prevăzut la art. 405 alin. (1) nu poate fi întocmit la
încheierea deplasării produselor accizabile deoarece fie sistemul
informatizat nu este disponibil în statul membru de export, fie în
situaţia prevăzută la art. 406 alin. (1) nu au fost încă
îndeplinite procedurile prevăzute la art. 406 alin. (2) şi (3),
autorităţile competente din statul membru de export trimit
autorităţilor competente din România un document pe suport hârtie
care conţine aceleaşi date ca şi raportul de export şi care
atestă încheierea deplasării, cu excepţia cazului în care
raportul de export prevăzut la art. 405 alin. (1) poate fi întocmit în
scurt timp, prin intermediul sistemului informatizat sau în cazuri pe deplin
justificate, potrivit prevederilor din normele metodologice.
(5) În cazul
prevăzut la alin. (4), autorităţile competente din România
transmit sau pun la dispoziţia expeditorului o copie a documentului pe
suport hârtie.
(6) De îndată ce
sistemul informatizat redevine disponibil în statul membru de export sau de
îndată ce procedurile prevăzute la art. 406 alin. (2) şi (3)
sunt îndeplinite, autorităţile competente din statul membru de export
trimit un raport de export, în conformitate cu art. 405 alin. (1). Prevederile
art. 405 alin. (2) şi (3) se aplică în mod corespunzător.
ART. 408
Încheierea
deplasării produselor accizabile în regim suspensiv de accize
(1) Fără
să contravină prevederilor art. 407, raportul de primire
prevăzut la art. 404 alin. (1) lit. c) sau raportul de export
prevăzut la art. 405 alin. (1) constituie dovada faptului că
deplasarea produselor accizabile s-a încheiat, în conformitate cu art. 401
alin. (7).
(2) Prin excepţie
de la prevederile alin. (1), în absenţa unui raport de primire sau a unui
raport de export din alte motive decât cele prevăzute la art. 404 dovada
încheierii deplasării produselor accizabile în regim suspensiv de accize
este:
a) în cazurile
prevăzute la art. 401 alin. (2) lit. a) pct. 1, 2 şi 4, la alin. (2)
lit. b) şi la alin. (3), o adnotare făcută de
autorităţile competente din statul membru de destinaţie, pe baza
unor dovezi corespunzătoare, care să indice că produsele
accizabile expediate au ajuns la destinaţia declarată;
b) în cazul
prevăzut la art. 401 alin. (2) lit. a) pct. 3, o adnotare făcută
de autorităţile competente din statul membru pe teritoriul
căruia este situat biroul vamal de ieşire, care să ateste faptul
că produsele accizabile au părăsit teritoriul Uniunii Europene.
(3) În sensul alin.
(2), un document înaintat de destinatar şi care conţine aceleaşi
informaţii ca şi raportul de primire sau de export constituie o dovadă
corespunzătoare.
(4) În momentul în
care autorităţile competente din statul membru de expediţie au
admis dovezile corespunzătoare, acestea închid deplasarea în sistemul
informatizat.
ART. 409
Structura şi
conţinutul informaţiilor
(1) Structura şi
conţinutul informaţiilor care trebuie schimbate potrivit art. 402-405
de către persoanele şi autorităţile competente implicate în
cazul unei deplasări intracomunitare de produse accizabile în regim suspensiv
de accize, normele şi procedurile privind schimbul acestor
informaţii, precum şi structura documentelor pe suport hârtie
prevăzute la art. 406 şi 407 sunt stabilite de către Comisia
Europeană.
(2) Situaţiile în
care sistemul informatizat este considerat indisponibil în România, precum
şi normele şi procedurile care trebuie urmate în aceste situaţii
sunt stabilite prin normele metodologice.
ART. 410
Proceduri simplificate
(1) Monitorizarea
deplasărilor produselor accizabile în regim suspensiv de accize, care se
desfăşoară integral pe teritoriul României, se realizează
potrivit procedurilor aprobate prin normele metodologice, stabilite pe baza
prevederilor art. 402-408.
(2) Prin acord şi
în condiţiile stabilite de România cu alte state membre interesate pot fi
stabilite proceduri simplificate pentru deplasările frecvente şi
regulate de produse accizabile în regim suspensiv de accize care au loc între
teritoriile acestora.
(3) Prevederile alin.
(2) includ deplasările prin conducte fixe.
ART. 411
(1) Deplasarea produselor
accizabile puse în liberă circulaţie de către un importator care
deţine autorizaţie unică pentru proceduri vamale simplificate,
eliberată de autoritatea competentă din alt stat membru, iar
produsele sunt eliberate pentru consum în România, se poate efectua în regim
suspensiv de accize, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a) importatorul este
autorizat de autoritatea competentă din statul său pentru efectuarea
de operaţiuni cu produse accizabile în regim suspensiv de accize;
b) importatorul
deţine cod de accize în statul membru de autorizare;
c) deplasarea are loc
între:
1. un birou vamal de
intrare din România şi un antrepozit fiscal sau un destinatar înregistrat
din România;
2. un birou vamal de
intrare în teritoriul Uniunii Europene situat în alt stat membru participant la
aplicarea procedurii vamale simplificate şi un antrepozit fiscal sau un
destinatar înregistrat din România, mişcarea produselor accizabile fiind
acoperită de o procedură de tranzit care începe la frontieră;
3. un birou vamal de
intrare în teritoriul Uniunii Europene situat într-un stat membru neparticipant
la aplicarea procedurii vamale simplificate şi un antrepozit fiscal sau un
destinatar înregistrat din România, mişcarea produselor accizabile fiind
acoperită de o procedură de tranzit care începe la frontieră;
d) produsele
accizabile sunt însoţite de un exemplar tipărit al documentului
administrativ electronic prevăzut la art. 402 alin. (1).
(2) Prevederile alin.
(1) se aplică şi în cazul importatorului înregistrat în România care
deţine autorizaţie unică pentru proceduri vamale simplificate,
eliberată de autoritatea vamală din România, iar produsele sunt
eliberate pentru consum în alt stat membru participant la aplicarea procedurii
vamale simplificate.
ART. 412
Nereguli şi
abateri
(1) Atunci când s-a
produs o neregulă în cursul unei deplasări de produse accizabile în
regim suspensiv de accize care a dus la eliberarea pentru consum a acestora în
conformitate cu art. 340 alin. (1) lit. a), se consideră că
eliberarea pentru consum are loc în statul membru în care s-a produs neregula.
(2) În cazul în care,
pe parcursul unei deplasări a produselor accizabile în regim suspensiv de
accize, a fost depistată o neregulă care a dus la eliberarea pentru
consum a acestora în conformitate cu art. 340 alin. (1) lit. a) şi nu este
posibil să se determine unde s-a produs neregula, se consideră
că aceasta s-a produs în statul membru şi la momentul în care aceasta
a fost depistată.
(3) În situaţiile
prevăzute la alin. (1) şi (2), autorităţile competente din
statul membru în care produsele au fost eliberate pentru consum sau în care se
consideră că au fost eliberate pentru consum trebuie să
informeze autorităţile competente din statul membru de expediţie.
(4) Când produsele
accizabile care se deplasează în regim suspensiv de accize nu au ajuns la
destinaţie şi pe parcursul deplasării nu a fost constatată
nicio neregulă care să fie considerată eliberare pentru consum
potrivit art. 340 alin. (1) lit. a), se consideră că neregula s-a
produs în statul membru de expediţie şi în momentul expedierii
produselor accizabile.
(5) Face excepţie
de la prevederile alin. (4) cazul în care în termen de 4 luni de la începerea
deplasării în conformitate cu art. 401 alin. (6), expeditorul
furnizează dovada încheierii deplasării sau a locului în care a fost
comisă neregula, într-un mod considerat satisfăcător de
autorităţile competente din statul membru de expediţie în conformitate
cu art. 401 alin. (7).
(6) Dacă persoana
care a constituit garanţia potrivit prevederilor art. 348 nu a avut sau nu
a putut să aibă cunoştinţă de faptul că produsele
nu au ajuns la destinaţie, acesteia i se acordă un termen de o lună
de la comunicarea acestei informaţii de către autorităţile
competente din statul membru de expediţie pentru a-i permite să
aducă dovada încheierii deplasării, în conformitate cu art. 401 alin.
(7), sau a locului comiterii neregulii.
(7) În cazurile
prevăzute la alin. (2) şi (4), dacă statul membru în care s-a
comis efectiv neregula este identificat în termen de 3 ani de la data începerii
deplasării, în conformitate cu art. 401 alin. (6), se aplică
dispoziţiile alin. (1). În aceste situaţii, autorităţile
competente din statul membru în care s-a comis neregula informează în
acest sens autorităţile competente din statul membru în care au fost
percepute accizele, care restituie sau remit accizele în momentul
furnizării probei perceperii accizelor în celălalt stat membru.
(8) În sensul
prezentului articol, neregulă înseamnă o situaţie
apărută în cursul unei deplasări a produselor accizabile în
regim suspensiv de accize, diferită de aceea prevăzută la art.
340 alin. (5) şi (6), din cauza căreia o deplasare sau un segment
dintr-o deplasare a unor produse accizabile nu s-a încheiat conform art. 401
alin. (7).
(9) În sensul
prezentului articol, nu se consideră neregulă diferenţele
constatate între cantităţile înregistrate la expediere, respectiv la
recepţie, care pot fi atribuite toleranţelor aparatelor de
măsurare şi care sunt în limitele claselor de precizie ale
aparatelor, stabilite conform Hotărârii
Guvernului nr. 264/2006 privind stabilirea condiţiilor de
introducere pe piaţă şi de punere în funcţiune a
mijloacelor de măsurare, cu modificările şi completările
ulterioare.
SECŢIUNEA a 17-a
Deplasarea
intracomunitară şi impozitarea produselor accizabile după
eliberarea pentru consum
ART. 413
Persoane fizice
(1) Accizele pentru
produsele accizabile achiziţionate de o persoană fizică pentru
uz propriu şi transportate personal de aceasta dintr-un stat membru în
România sunt exigibile numai în statul membru în care se
achiziţionează produsele accizabile.
(2) Pentru a stabili
dacă produsele accizabile prevăzute la alin. (1) sunt destinate
uzului propriu al unei persoane fizice, se au în vedere cel puţin
următoarele elemente:
a) statutul comercial
al celui care deţine produsele accizabile şi motivele pentru care le
deţine;
b) locul în care se
află produsele accizabile sau, dacă este cazul, modul de transport
utilizat;
c) orice document
referitor la produsele accizabile;
d) natura produselor
accizabile;
e) cantitatea de
produse accizabile.
(3) Produsele
achiziţionate şi transportate de persoanele fizice se consideră
a fi destinate scopurilor comerciale, în condiţiile şi în
cantităţile prevăzute în normele metodologice.
(4) Produsele
achiziţionate şi transportate în cantităţi superioare
limitelor prevăzute în normele metodologice şi destinate consumului
în România se consideră a fi achiziţionate în scopuri comerciale
şi, în acest caz, se datorează acciza în România.
(5) Acciza devine
exigibilă în România şi pentru cantităţile de uleiuri
minerale eliberate deja pentru consum într-un alt stat membru, dacă aceste
produse sunt transportate cu ajutorul unor mijloace de transport atipice de
către o persoană fizică sau în numele acesteia. În sensul
acestui alineat, mijloace de transport atipice înseamnă transportul de
combustibil în alte recipiente decât rezervoarele vehiculelor sau în canistre
adecvate pentru combustibili şi transportul de produse lichide pentru
încălzire în alte recipiente decât în camioane-cisternă folosite în
numele unor operatori economici profesionişti.
ART. 414
Produse cu accize
plătite, deţinute în scopuri comerciale în România
(1) Fără
să contravină prevederilor art. 417 alin. (1), în cazul în care
produsele accizabile care au fost deja eliberate pentru consum într-un stat
membru sunt deţinute în scopuri comerciale în România pentru a fi livrate
sau utilizate pe teritoriul acesteia, produsele în cauză sunt supuse
accizelor, iar accizele devin exigibile în România.
(2) În sensul
prezentului articol, deţinerea de produse accizabile de către o
altă persoană decât o persoană fizică sau de către o
persoană fizică în alte scopuri decât pentru uz propriu şi
transportarea de către aceasta în conformitate cu art. 413 se
consideră deţinere în scopuri comerciale.
(3) Condiţiile de
exigibilitate şi nivelul accizelor care urmează să fie aplicate
sunt cele în vigoare la data la care accizele devin exigibile în România.
(4) Persoana
plătitoare de accize devenite exigibile este, în cazul prevăzut la
alin. (1), persoana care efectuează livrarea sau deţine produsele
destinate livrării sau căreia îi sunt livrate produsele în România.
(5) Fără
să contravină prevederilor art. 419, în cazul în care produsele
accizabile care au fost deja eliberate pentru consum în alt stat membru se
deplasează în cadrul Uniunii Europene în scopuri comerciale, produsele în
cauză nu sunt considerate ca fiind deţinute în aceste scopuri
până în momentul în care ajung în România, cu condiţia ca deplasarea
să se realizeze pe baza formalităţilor prevăzute la art.
415 alin. (1) şi (2).
(6) Produsele
accizabile deţinute la bordul unei nave sau al unei aeronave care
efectuează traversări sau zboruri între un alt stat membru şi
România, dar care nu sunt disponibile pentru vânzare în momentul în care nava
sau aeronava se află pe teritoriul unuia dintre cele două state
membre, nu sunt considerate ca fiind deţinute în statul membru respectiv
în scopuri comerciale.
(7) În cazul
produselor accizabile care au fost deja eliberate pentru consum în România
şi care sunt livrate într-un alt stat membru, persoana care a efectuat
livrarea poate beneficia, la cerere, de restituirea accizelor dacă
autoritatea competentă constată că accizele au devenit exigibile
şi au fost percepute în acel stat membru, potrivit prevederilor din
normele metodologice.
ART. 415
Deplasarea
intracomunitară a produselor cu accize plătite
(1) În situaţiile
prevăzute la art. 414 alin. (1) şi (7), produsele accizabile
circulă între alt stat membru şi România, respectiv între România
şi alt stat membru împreună cu documentul de însoţire
prevăzut la art. 416.
(2) Persoanele
prevăzute la art. 414 alin. (4) trebuie să îndeplinească
următoarele cerinţe:
a) înaintea expedierii
produselor, să depună o declaraţie la autoritatea
competentă teritorială şi să garanteze plata accizelor;
b) să
plătească accizele în prima zi lucrătoare imediat următoare
celei în care s-au recepţionat produsele;
c) să accepte
orice control care să permită autorităţii competente
să se asigure că produsele accizabile au fost efectiv primite şi
că accizele exigibile pentru acestea au fost plătite.
ART. 416
Documentul de
însoţire
(1) Documentul de
însoţire se întocmeşte de către furnizor în 3 exemplare şi
se utilizează după cum urmează:
a) primul exemplar
rămâne la furnizor;
b) exemplarele 2
şi 3 însoţesc produsele accizabile pe timpul transportului până
la primitor;
c) exemplarul 2
rămâne la primitorul produselor;
d) exemplarul 3
trebuie să fie restituit furnizorului, cu certificarea recepţiei
şi cu menţionarea tratamentului fiscal ulterior al produselor
accizabile în statul membru de destinaţie, dacă furnizorul
solicită în mod expres acest lucru în scop de restituire de accize.
(2) Modelul
documentului de însoţire se stabileşte prin normele metodologice.
ART. 417
Vânzarea la
distanţă şi reprezentantul fiscal
(1) Vânzarea la
distanţă din alt stat membru în România reprezintă vânzarea
produselor accizabile deja eliberate pentru consum într-un stat membru, care
sunt achiziţionate de o persoană stabilită în România, alta
decât un antrepozitar autorizat sau un destinatar înregistrat, care nu
exercită o activitate economică independentă, şi care sunt
expediate ori transportate către România, direct sau indirect, de către
vânzător ori în numele acestuia, fiind supuse accizelor în România.
(2) În cazul
prevăzut la alin. (1), accizele devin exigibile în România în momentul
livrării produselor accizabile. Condiţiile de exigibilitate şi
nivelul accizelor care urmează să fie aplicate sunt cele în vigoare
la data la care accizele devin exigibile. Accizele se plătesc în
conformitate cu procedura stabilită în normele metodologice.
(3) Persoana
plătitoare de accize în România este fie vânzătorul, fie un
reprezentant fiscal stabilit în România şi autorizat de
autorităţile competente din România. Atunci când vânzătorul nu
respectă dispoziţiile alin. (4) lit. a), persoana plătitoare de
accize este destinatarul produselor accizabile.
(4) Vânzătorul în
nume propriu sau prin reprezentantul fiscal trebuie să îndeplinească
următoarele cerinţe:
a) înainte de
expedierea produselor accizabile trebuie să se înregistreze şi
să garanteze plata accizelor în condiţiile stabilite şi la
autoritatea competentă, prevăzute în normele metodologice;
b) să
plătească accizele la autoritatea competentă prevăzută
la lit. a), după sosirea produselor accizabile;
c) să
ţină evidenţe ale livrărilor de produse accizabile.
(5) Persoana
nestabilită în România care efectuează o vânzare la
distanţă în România trebuie să transmită
autorităţii competente, în nume propriu sau prin reprezentantul
fiscal, o situaţie lunară privind achiziţiile şi
livrările de produse accizabile, până la data de 15 inclusiv a lunii
următoare celei la care se referă situaţia, în condiţiile
stabilite prin normele metodologice.
(6) Vânzarea la
distanţă din România în alt stat membru reprezintă vânzarea
produselor accizabile deja eliberate pentru consum în România, care sunt
achiziţionate de o persoană, alta decât un antrepozitar autorizat sau
un destinatar înregistrat, stabilită în alt stat membru, care nu
exercită o activitate economică independentă, şi care sunt
expediate ori transportate către acel stat membru, direct sau indirect, de
către vânzătorul stabilit în România ori în numele acestuia, fiind
supuse accizelor în acel stat membru. Accizele plătite în România se
restituie, la solicitarea vânzătorului, dacă vânzătorul din
România prezintă autorităţilor competente dovezi care să
ateste că produsele accizabile au ajuns şi accizele s-au plătit
în statul membru de destinaţie.
ART. 418
Distrugeri şi
pierderi
(1) În situaţiile
prevăzute la art. 414 alin. (1) şi la art. 417 alin. (1), în cazul
distrugerii totale sau al pierderii iremediabile a produselor accizabile, în
cursul transportului acestora în alt stat membru decât cel în care au fost
eliberate pentru consum, dintr-un motiv legat de natura produselor, ca urmare a
unui caz fortuit ori de forţă majoră sau ca o
consecinţă a autorizării de către autorităţile
competente din statul membru în cauză, accizele nu sunt exigibile în acel
stat membru.
(2) Distrugerea
totală sau pierderea iremediabilă a produselor accizabile în
cauză se dovedeşte într-un mod considerat satisfăcător de
autorităţile competente din statul membru în care a avut loc
distrugerea totală ori pierderea iremediabilă sau din statul membru
în care aceasta a fost constatată, în cazul în care nu este posibil
să se determine unde a avut loc. Garanţia depusă în temeiul art.
415 alin. (2) lit. a) sau al art. 417 alin. (4) lit. a) se eliberează.
(3) Regulile şi
condiţiile pe baza cărora se determină pierderile
menţionate la alin. (1) sunt prevăzute în normele metodologice.
ART. 419
Nereguli apărute
pe parcursul deplasării produselor accizabile
(1) Atunci când s-a
comis o neregulă în cursul unei deplasări a produselor accizabile, în
conformitate cu art. 414 alin. (1) sau cu art. 417 alin. (1), în alt stat
membru decât cel în care produsele au fost eliberate pentru consum, acestea
sunt supuse accizelor, iar accizele sunt exigibile în statul membru în care s-a
comis neregula.
(2) Atunci când s-a
constatat o neregulă în cursul unei deplasări a produselor
accizabile, în conformitate cu art. 414 alin. (1) sau cu art. 417 alin. (1), în
alt stat membru decât cel în care produsele au fost eliberate pentru consum
şi nu este posibil să se determine locul în care s-a comis neregula,
se consideră că aceasta s-a comis în statul membru în care a fost
constatată, iar accizele sunt exigibile în acest stat membru. Cu toate
acestea, dacă statul membru în care s-a comis efectiv neregula este
identificat în termen de 3 ani de la data achiziţionării produselor
accizabile, se aplică dispoziţiile alin. (1).
(3) Accizele sunt
datorate de persoana care a garantat plata acestora în conformitate cu art. 415
alin. (2) lit. a) sau cu art. 417 alin. (4) lit. a) şi de orice
persoană care a participat la neregulă.
(4)
Autorităţile competente din statul membru în care produsele
accizabile au fost eliberate pentru consum restituie, la cerere, accizele
după perceperea acestora în statul membru în care a fost comisă ori
constatată neregula. Autorităţile competente din statul membru
de destinaţie eliberează garanţia depusă în temeiul art.
415 alin. (2) lit. a) sau al art. 417 alin. (4) lit. a).
(5) În sensul
prezentului articol, neregulă înseamnă o situaţie
apărută în cursul unei deplasări a produselor accizabile în
temeiul art. 414 alin. (1) sau al art. 418 alin. (1), care nu face obiectul
art. 417 din cauza căreia o deplasare ori un segment dintr-o deplasare a
unor produse accizabile nu s-a încheiat în mod corespunzător.
SECŢIUNEA a 18-a
Deplasarea produselor
accizabile în regim de exceptare sau de scutire directă
ART. 420
Deplasarea produselor
accizabile în regim de exceptare sau de scutire directă
(1) Produsele
accizabile prevăzute la art. 349-353 şi art. 355 alin. (2) se
deplasează în regim de exceptare sau de scutire directă către un
utilizator final doar dacă sunt acoperite de documentul administrativ
electronic procesat prevăzut la art. 402.
(2) Prevederile alin.
(1) nu se aplică pentru produsele utilizate de un utilizator final în
cadrul antrepozitului fiscal.
(3) În situaţia
de la alin. (1) se aplică în mod corespunzător prevederile
secţiunii a 16-a.
SECŢIUNEA a 19-a
Marcarea produselor
alcoolice şi a tutunului prelucrat
ART. 421
Reguli generale
(1) Prevederile
prezentei secţiuni se aplică următoarelor produse accizabile:
a) produse
intermediare şi alcool etilic, cu excepţiile prevăzute prin
normele metodologice;
b) tutun prelucrat.
(2) Nu este supus
obligaţiei de marcare orice produs accizabil scutit de la plata accizelor.
(3) Produsele
accizabile prevăzute la alin. (1) pot fi eliberate pentru consum sau pot
fi importate pe teritoriul României numai dacă acestea sunt marcate
conform prevederilor prezentei secţiuni.
ART. 422
Responsabilitatea
marcării
Responsabilitatea
marcării produselor accizabile prevăzute la art. 421 revine
antrepozitarilor autorizaţi, destinatarilor înregistraţi sau
importatorilor autorizaţi.
ART. 423
Proceduri de marcare
(1) Marcarea
produselor accizabile prevăzute la art. 421 se efectuează prin timbre
sau banderole.
(2) Dimensiunea
şi elementele inscripţionate pe marcaje sunt stabilite prin normele
metodologice.
(3) Antrepozitarul
autorizat, destinatarul înregistrat sau importatorul autorizat au
obligaţia să asigure ca marcajele să fie aplicate la loc
vizibil, pe ambalajul individual al produsului accizabil, respectiv pe pachet,
cutie ori sticlă, astfel încât deschiderea ambalajului să deterioreze
marcajul.
(4) Produsele
accizabile marcate cu timbre sau banderole deteriorate ori altfel decât s-a
prevăzut la alin. (2) şi (3) sunt considerate ca nemarcate.
ART. 424
Eliberarea marcajelor
(1) Autoritatea
competentă aprobă eliberarea marcajelor către:
a) antrepozitarul
autorizat pentru produsele accizabile prevăzute la art. 421;
b) destinatarul
înregistrat care achiziţionează produsele accizabile prevăzute
la art. 421;
c) importatorul
autorizat care importă produsele accizabile prevăzute la art. 421.
(2) Solicitarea
marcajelor se face prin depunerea unei cereri la autoritatea competentă.
(3) Eliberarea
marcajelor se face de către unitatea specializată pentru
tipărirea acestora, desemnată de autoritatea competentă.
(4) Contravaloarea
marcajelor se asigură de la bugetul de stat, din valoarea accizelor
aferente produselor accizabile supuse marcării.
(5) Procedurile de
eliberare a marcajelor, precum şi de restituire a contravalorii marcajelor
se stabilesc prin normele metodologice.
(6) Marcajele
neutilizate în termen de 6 luni de la achiziţie se restituie
unităţii specializate pentru tipărirea acestora, în vederea
distrugerii.
SECŢIUNEA a 20-a
Marcarea şi
colorarea păcurii şi a produselor asimilate acesteia
ART. 425
Reguli generale
(1) Produsele
energetice prevăzute la art. 355 alin. (3) lit. g) sau asimilate acestora
din punctul de vedere al nivelului accizelor pot fi eliberate pentru consum,
deţinute în afara unui antrepozit fiscal, transportate inclusiv în regim
suspensiv de accize, utilizate, oferite spre vânzare ori vândute, pe teritoriul
României, numai dacă sunt marcate şi colorate potrivit prevederilor
art. 426 şi 427.
(2) Sunt exceptate de
la prevederile alin. (1) produsele energetice prevăzute la art. 355 alin.
(3) lit. g) sau asimilate acestora din punctul de vedere al nivelului
accizelor:
a) destinate
exportului, livrărilor intracomunitare şi cele care tranzitează
teritoriul României, cu respectarea modalităţilor şi
procedurilor de supraveghere fiscală stabilite prin normele metodologice;
b) livrate către
sau de la Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi
Probleme Speciale;
c) uleiurile uzate,
colectate de la motoare de combustie, transmisii de la motoare, turbine,
compresoare etc., de către operatorii economici autorizaţi în acest
sens sau care sunt utilizate drept combustibil pentru încălzire;
d) pentru care
deţinătorul acestora poate face dovada plăţii accizelor la
bugetul de stat la nivelul celui prevăzut pentru motorină în anexa
nr. 1;
e) transportate prin
conducte fixe.
ART. 426
Substanţe
utilizate pentru marcare şi colorare
(1) Pentru marcarea
produselor energetice prevăzute la art. 355 alin. (3) lit. g) sau
asimilate acestora din punctul de vedere al nivelului accizelor se
utilizează marcatorul solvent yellow 124 - identificat în conformitate cu
indexul de culori, denumit ştiinţific N-etil-N-[2-(1-izobutoxi etoxi)
etil]-4-(fenilazo) anilină.
(2) Nivelul de marcare
este de 7 mg +/- 10% de marcator pe litru de produs energetic.
(3) Pentru colorarea
produselor energetice prevăzute la art. 355 alin. (3) lit. g) sau
asimilate acestora din punctul de vedere al nivelului accizelor se
utilizează colorantul solvent blue 35 sau echivalent.
(4) Nivelul de
colorare este de 25 mg +/- 10% de colorant pe litru de produs energetic.
(5) Operatorii
economici care comercializează substanţe prevăzute la alin. (1)
şi (3) au obligaţia de a se înregistra la organul competent potrivit
procedurilor din normele metodologice.
ART. 427
Responsabilitatea
marcării şi colorării
(1) Antrepozitarul
autorizat din România are obligaţia marcării şi colorării
produselor energetice prevăzute la art. 355 alin. (3) lit. g) sau
asimilate acestora din punctul de vedere al nivelului accizelor în antrepozitul
fiscal pe care îl deţine. În cazul achiziţiilor intracomunitare
şi al importurilor, responsabilitatea marcării şi colorării
la nivelurile prevăzute la art. 426 alin. (2) şi (4), precum şi
a omogenizării substanţelor prevăzute la art. 426 alin. (1)
şi (3) în masa de produs finit revine persoanei juridice care
desfăşoară astfel de operaţiuni şi care poate fi
antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat sau operatorul economic,
după caz.
(2) Operaţiunea
de marcare şi colorare a produselor energetice prevăzute la art. 355
alin. (3) lit. g) sau asimilate acestora din punctul de vedere al nivelului
accizelor, realizată în antrepozite fiscale, se face sub supraveghere
fiscală.
(3) Operatorii
economici din România care achiziţionează marcatori şi
coloranţi în scopul prevăzut la art. 425 alin. (1) au obligaţia
ţinerii unor evidenţe stricte privind cantităţile de astfel
de produse utilizate.
(4) Sunt interzise, cu
excepţiile prevăzute de lege, eliberarea pentru consum,
deţinerea în afara unui antrepozit fiscal, transportul inclusiv în regim
suspensiv de accize, utilizarea, oferirea spre vânzare sau vânzarea, pe teritoriul
României, a produselor energetice prevăzute la art. 355 alin. (3) lit. g)
sau asimilate acestora din punctul de vedere al nivelului accizelor, nemarcate
şi necolorate sau marcate şi colorate necorespunzător potrivit
prezentului titlu.
(5) Sunt/Este
interzise/interzisă marcarea şi/sau colorarea produselor energetice
prevăzute la art. 355 alin. (3) lit. g) sau asimilate acestora din punctul
de vedere al nivelului accizelor cu alte substanţe decât cele precizate la
art. 426 alin. (1) şi (3) sau achiziţionate de la alţi operatori
economici decât cei prevăzuţi la art. 426 alin. (5).
(6) Este
interzisă utilizarea de substanţe şi procedee care au ca efect
neutralizarea totală sau parţială a colorantului şi/sau
marcatorului prevăzuţi/prevăzut la art. 426 alin. (1) şi
(3).
(7) Pentru produsele
energetice prevăzute la art. 355 alin. (3) lit. g) sau asimilate acestora
din punctul de vedere al nivelului accizelor, eliberate pentru consum,
deţinute în afara unui antrepozit fiscal, transportate inclusiv în regim
suspensiv de accize, utilizate, oferite spre vânzare sau vândute, pe teritoriul
României, nemarcate şi necolorate, sau marcate şi colorate
necorespunzător, precum şi în cazul neîndeplinirii de către
operatorii economici a obligaţiilor ce privesc modalităţile
şi procedurile de supraveghere fiscală stabilite prin normele
metodologice se datorează accize la nivelul prevăzut pentru
motorină.
SECŢIUNEA a 21-a
Marcarea şi
colorarea motorinei
ART. 428
Reguli generale
(1) Produsele energetice
prevăzute la art. 355 alin. (3) lit. c) pot fi utilizate în scutire
directă de la plata accizelor potrivit art. 399 alin. (1) lit. b), numai
dacă sunt marcate şi colorate conform art. 429.
(2) Livrarea motorinei
utilizate drept combustibil pentru motor către operatorii economici
beneficiari ai scutirii se face numai după marcarea şi colorarea
acesteia.
(3) Sunt/Este
interzise/interzisă deţinerea, comercializarea şi/sau utilizarea
motorinei marcate şi colorate potrivit prevederilor art. 429 în alte
scopuri decât cele pentru care s-a acordat scutirea directă de la plata
accizelor, conform alin. (1).
ART. 429
Substanţe
utilizate pentru marcare şi colorare
(1) Pentru marcarea
motorinei se utilizează marcatorul solvent yellow 124 - identificat în
conformitate cu indexul de culori, denumit ştiinţific
N-etil-N-[2-(1-izobutoxi etoxi) etil]-4-(fenilazo) anilină.
(2) Nivelul de marcare
este de 7 mg +/- 10% de marcator pe litru de motorină.
(3) Pentru colorarea
motorinei se utilizează colorantul solvent blue 35 sau echivalent.
(4) Nivelul de
colorare este de 5 mg +/- 10% de colorant pe litru de motorină.
(5) Operatorii
economici care comercializează substanţe prevăzute la alin. (1)
şi (3) au obligaţia de a se înregistra la organul competent potrivit
procedurilor din normele metodologice.
ART. 430
Responsabilitatea
marcării şi colorării
(1) Antrepozitarul
autorizat din România are obligaţia marcării şi colorării
motorinei în antrepozitul fiscal pe care îl deţine. Responsabilitatea
marcării şi colorării la nivelurile prevăzute la art. 429
alin. (2) şi (4), precum şi a omogenizării substanţelor
prevăzute la art. 429 alin. (1) şi (3) în masa de produs finit revine
antrepozitarului autorizat.
(2) Marcarea şi
colorarea motorinei pe teritoriul României se realizează în antrepozite
fiscale sub supraveghere fiscală, potrivit procedurii stabilite prin
normele metodologice.
(3) Operatorii
economici din România care achiziţionează marcatori şi
coloranţi în scopul prevăzut la art. 428 alin. (1) au obligaţia
ţinerii unor evidenţe stricte privind cantităţile de astfel
de produse utilizate.
(4) Sunt/Este
interzise/interzisă marcarea şi/sau colorarea motorinei cu alte
substanţe decât cele precizate la art. 429 alin. (1) şi (3) sau
achiziţionate de la alţi operatori economici decât cei
prevăzuţi la art. 429 alin. (5).
(5) Este
interzisă utilizarea de substanţe şi procedee care au ca efect
neutralizarea totală sau parţială a colorantului şi/sau
marcatorului prevăzuţi/prevăzut la art. 429 alin. (1) şi
(3).
SECŢIUNEA a 22-a
Alte obligaţii
pentru operatorii economici cu produse accizabile
ART. 431
Confiscarea tutunului
prelucrat
(1) Prin derogare de
la prevederile legale în materie care reglementează modul şi
condiţiile de valorificare a bunurilor legal confiscate sau intrate,
potrivit legii, în proprietatea privată a statului, tutunurile prelucrate
confiscate ori intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului
se predau de către organul care a dispus confiscarea, pentru distrugere,
antrepozitarilor autorizaţi pentru tutun prelucrat, destinatarilor
înregistraţi sau importatorilor autorizaţi de astfel de produse,
după cum urmează:
a) sortimentele care
se regăsesc în nomenclatorul de produse al antrepozitarilor
autorizaţi, al destinatarilor înregistraţi, al expeditorilor
înregistraţi sau al importatorilor autorizaţi se predau în totalitate
acestora;
b) sortimentele care
nu se regăsesc în nomenclatoarele prevăzute la lit. a) se predau în
custodie de către organele care au procedat la confiscare antrepozitarilor
autorizaţi pentru producţia şi/sau depozitarea de tutun
prelucrat.
(2) Repartizarea
fiecărui lot de tutun prelucrat confiscat, preluarea tutunului prelucrat
de către antrepozitarii autorizaţi, destinatarii înregistraţi
şi importatorii autorizaţi, precum şi procedura de distrugere se
efectuează conform prevederilor din normele metodologice.
(3) Fiecare
antrepozitar autorizat, destinatar înregistrat şi importator autorizat are
obligaţia să asigure pe cheltuiala proprie preluarea în custodie,
transportul şi depozitarea cantităţilor de produse din lotul
confiscat care i-a fost repartizat.
ART. 432
Controlul
(1) Toţi
operatorii economici cu produse accizabile sunt obligaţi să accepte
orice control ce permite autorităţii competente prevăzute în
normele metodologice să se asigure de corectitudinea operaţiunilor cu
produse accizabile.
(2)
Autorităţile competente iau măsuri de supraveghere fiscală
şi control pentru asigurarea desfăşurării
activităţii autorizate în condiţiile legii.
Modalităţile şi procedurile pentru realizarea supravegherii
fiscale a producţiei, depozitării, circulaţiei şi
importului produselor supuse accizelor armonizate se stabilesc prin normele
metodologice.
ART. 433
Întârzieri la plata
accizelor
Întârzierea la plata
accizelor cu mai mult de 15 zile de la termenul legal atrage suspendarea
autorizaţiei deţinute de operatorul economic plătitor de accize
până la plata sumelor restante.
ART. 434
Procedura de import
pentru produse energetice
Efectuarea
formalităţilor vamale de import aferente benzinelor şi
motorinelor se face prin birourile vamale la frontieră stabilite prin
normele metodologice.
ART. 435
Condiţii de
distribuţie şi comercializare
(1) Comercializarea pe
piaţa naţională a alcoolului sanitar în vrac este
interzisă.
(2) Comercializarea în
vrac şi utilizarea ca materie primă a alcoolului etilic cu
concentraţia alcoolică sub 96,00% în volum, pentru fabricarea
băuturilor alcoolice, este interzisă.
(3) Operatorii
economici care doresc să distribuie şi să comercializeze angro
băuturi alcoolice, tutun prelucrat şi produse energetice - benzine,
motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili - sunt
obligaţi să se înregistreze la autoritatea competentă potrivit
prevederilor din normele metodologice.
(4) Operatorii
economici care intenţionează să comercializeze în sistem en
detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier
lichefiat şi biocombustibili - sunt obligaţi să se înregistreze
la autoritatea competentă potrivit prevederilor din normele metodologice.
(5) Nu intră sub
incidenţa alin. (3) antrepozitarii autorizaţi pentru locurile
autorizate ca antrepozite fiscale şi destinatarii înregistraţi pentru
locurile declarate pentru recepţia produselor accizabile.
(6) Băuturile
alcoolice livrate de operatorii economici producători către
operatorii economici distribuitori sau comercianţi angro sunt
însoţite şi de o copie a certificatului de marcă al
producătorului, din care să rezulte că marca îi aparţine.
Ambalajele în care sunt prezentate băuturile alcoolice trebuie să
conţină şi informaţii privind producătorul.
(7) Operatorii
economici distribuitori şi comercianţii angro sau en detail de
băuturi alcoolice, tutun prelucrat şi produse energetice răspund
pentru provenienţa nelegală a produselor deţinute.
(8) Toate reziduurile
de produse energetice rezultate din exploatare, în alte locaţii decât
antrepozitele fiscale, precum şi uleiurile uzate pot fi cedate sau vândute
pentru prelucrare în vederea obţinerii de produse accizabile numai
către un antrepozit fiscal de producţie ori pot fi supuse
operaţiilor de ecologizare, în condiţiile prevăzute de normele
metodologice.
(9) În cazul
comercializării şi transportului de tutun brut şi tutun
parţial prelucrat, trebuie îndeplinite următoarele cerinţe:
a) operatorii
economici care doresc să comercializeze tutun brut sau tutun parţial
prelucrat provenit din operaţiuni proprii de import, din achiziţii
intracomunitare proprii sau din producţia internă proprie pot
desfăşura această activitate numai în baza unei autorizaţii
eliberate în acest scop de către autoritatea competentă potrivit
prevederilor din normele metodologice;
b) tutunul brut sau
tutunul parţial prelucrat poate fi comercializat către un operator
economic din România numai dacă este antrepozitar autorizat pentru
producţia de tutun prelucrat, deplasarea tutunului efectuându-se direct
către antrepozitul fiscal al acestuia;
c) orice deplasare de
tutun brut sau de tutun parţial prelucrat pe teritoriul României,
realizată de operatorii economici prevăzuţi la lit. a), trebuie
să fie însoţită de un document comercial în care se înscrie
numărul autorizaţiei operatorului economic.
(10) Atunci când nu se
respectă una dintre prevederile alin. (9), intervine ca sancţiune
exigibilitatea accizelor, suma de plată fiind determinată pe baza
accizei datorate pentru alte tutunuri de fumat.
(11) Prin derogare de la
prevederile Ordonanţei Guvernului
nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor
de piaţă, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, vânzările cu prime către consumator nu
se aplică pentru produsele accizabile supuse regimului de marcare prin
timbre sau banderole prevăzute la art. 421. Prin consumator se
înţelege persoana definită la art.
4 lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(12) Pentru produsele
energetice - benzine, motorine, petrol lampant şi gaz petrolier lichefiat
-, prin normele metodologice se stabileşte tratamentul din punctul de
vedere al accizelor pentru diferenţele cantitative constatate în afara
regimului suspensiv de accize.
ART. 436
Decontările între
operatorii economici
(1) Decontările
între operatorii economici plătitori de accize şi operatorii
economici cumpărători de produse accizabile se fac integral prin
unităţi bancare.
(2) Nu intră sub
incidenţa prevederilor alin. (1):
a) comercializarea în
regim en detail;
b) livrările de
produse accizabile către operatorii economici care comercializează
astfel de produse în sistem en detail;
c) livrările de
produse accizabile, efectuate în cadrul sistemului de compensare a
obligaţiilor faţă de bugetul de stat, aprobate prin acte
normative speciale. Sumele reprezentând accizele nu pot face obiectul
compensărilor dacă actele normative speciale nu prevăd altfel sau
dacă nu se face dovada plăţii accizelor la bugetul statului;
d) livrările de
produse accizabile, în cazul compensărilor efectuate între operatorii
economici prin intermediul Institutului de Management şi Informatică,
în conformitate cu prevederile legale în vigoare. Sumele reprezentând accizele
nu pot face obiectul compensărilor dacă nu se face dovada
plăţii accizelor la bugetul de stat.
ART. 437
Valorificarea
produselor accizabile intrate, potrivit legii, în proprietatea statului sau
care fac obiectul unei proceduri de executare silită
(1) Alcoolul şi
băuturile alcoolice intrate, potrivit legii, în proprietatea statului se
supun distrugerii.
(2) Produsele
energetice intrate, potrivit legii, în proprietatea statului, care nu
îndeplinesc condiţiile legale de comercializare, se supun distrugerii.
(3) Circulaţia
produselor accizabile care fac obiectul unei proceduri de executare silită
nu intră sub incidenţa prevederilor secţiunii a 16-a.
ART. 438
Valorificarea
produselor accizabile aflate în proprietatea operatorilor economici aflaţi
în procedura falimentului
(1) Circulaţia
produselor accizabile aflate în proprietatea operatorilor economici aflaţi
în procedura falimentului prevăzută în Legea nr. 85/2014 privind procedurile de
prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă nu intră sub
incidenţa prevederilor secţiunii a 16-a.
(2) Produsele
accizabile aflate în proprietatea operatorilor economici aflaţi în
procedura falimentului şi care nu îndeplinesc condiţiile legale de
comercializare pot fi valorificate către antrepozitarii autorizaţi
şi numai în vederea procesării.
(3) În situaţia
prevăzută la alin. (2), livrarea acestor produse se face în regim de
supraveghere fiscală pe bază de factură care trebuie să
respecte prevederile art. 319.
CAP. II
Regimul accizelor
nearmonizate
ART. 439
Sfera de aplicare
(1) Accizele
nearmonizate sunt venituri datorate la bugetul statului şi care se
colectează conform prevederilor prezentului capitol.
(2) Accizele
nearmonizate sunt taxe speciale percepute asupra următoarelor produse:
a) produse din tutun
încălzit care, prin încălzire, emit un aerosol ce poate fi inhalat,
fără a avea loc combustia amestecului de tutun, cu încadrarea tarifară
NC 2403 99 90;
b) lichidele cu
conţinut de nicotină destinate inhalării cu ajutorul unui
dispozitiv electronic de tip "Ţigaretă electronică",
cu încadrarea tarifară NC 3824 90 96.
ART. 440
Faptul generator
Produsele accizabile
prevăzute la art. 439 sunt supuse accizelor la momentul producerii,
achiziţiei intracomunitare sau importului acestora pe teritoriul
Comunităţii.
ART. 441
Exigibilitatea
Momentul
exigibilităţii accizelor intervine:
a) la data
recepţionării produselor provenite din achiziţii
intracomunitare;
b) la data
efectuării formalităţilor de punere în liberă
circulaţie a produselor provenite din operaţiuni de import;
c) la data
vânzării pe piaţa internă a produselor provenite din
producţia internă.
ART. 442
Nivelul şi
calculul accizelor
(1) Nivelul accizelor
pentru produsele prevăzute la art. 439 este cel prevăzut în anexa nr.
2, care face parte integrantă din prezentul titlu, şi se aplică
începând cu 1 ianuarie 2016. Pentru anii următori, nivelul accizelor
aplicabil începând cu data de 1 ianuarie a fiecărui an este nivelul
actualizat calculat conform alin. (2).
(2) Nivelul accizelor
prevăzut în anexa nr. 2 se actualizează anual cu creşterea
preţurilor de consum din ultimele 12 luni, calculată în luna
septembrie a anului anterior celui de aplicare, faţă de perioada
octombrie 2014-septembrie 2015, comunicată oficial de Institutul
Naţional de Statistică până la data de 15 octombrie. Nivelul
accizelor actualizat se publică pe site-ul Ministerului Finanţelor
Publice până cel mai târziu pe data de 20 octombrie a fiecărui an.
(3) Prevederile alin.
(2) nu se aplică în cazul în care în ultimele 12 luni are loc
scăderea preţurilor de consum, calculată în luna septembrie a
anului anterior celui de aplicare, faţă de perioada octombrie
2014-septembrie 2015, comunicată oficial de Institutul Naţional de
Statistică până la data de 15 octombrie.
(4) Pentru produsele
prevăzute la art. 439 accizele se datorează o singură dată
şi se calculează prin aplicarea sumelor fixe pe unitatea de
măsură asupra cantităţilor produse şi comercializate,
importate sau achiziţionate intracomunitar, după caz.
ART. 443
Scutiri
(1) Beneficiază
de regimul de restituire a accizelor virate bugetului de stat pentru produsele
prevăzute la art. 439 operatorii economici care au achiziţionat
direct dintr-un stat membru sau din import aceste produse şi care ulterior
le livrează în alt stat membru, le exportă ori le returnează
furnizorilor.
(2) Pentru produsele
prevăzute la art. 439 retrase de pe piaţă, dacă starea sau
vechimea acestora le face improprii consumului ori nu mai îndeplinesc
condiţiile de comercializare, accizele plătite se restituie la
cererea operatorului economic.
(3) Modalitatea
şi condiţiile de acordare a scutirilor prevăzute la alin. (1)
şi (2) se stabilesc prin normele metodologice.
ART. 444
Plătitori de
accize
(1) Plătitorii de
accize sunt operatorii economici care produc şi comercializează în
România produsele prevăzute la art. 439, achiziţionează din
teritoriul Uniunii Europene ori importă produsele prevăzute la art.
439.
(2) În sensul alin.
(1), plătitorii de accize care produc bunurile prevăzute la art. 439
sunt operatorii economici care au în proprietate materia primă şi
care produc aceste bunuri cu mijloace proprii sau le transmit spre prelucrare
la terţi, indiferent dacă prelucrarea are loc în România sau în afara
României.
(3) Operatorul
economic care produce, achiziţionează din alte state membre ale
Uniunii Europene sau importă produse supuse accizelor de natura celor
prevăzute la art. 439 trebuie să se autorizeze la autoritatea
competentă, potrivit prevederilor din normele metodologice.
(4) Operatorul
economic care nu are domiciliul fiscal în România şi intenţionează
să desfăşoare activităţi economice cu produse
accizabile prevăzute la art. 439, pentru care are obligaţia
plăţii accizelor în România, va desemna un reprezentant fiscal
stabilit în România pentru a îndeplini obligaţiile care îi revin potrivit
prezentului capitol.
ART. 445
Obligaţiile
plătitorilor
Operatorii economici
plătitori de accize prevăzuţi la art. 444 sunt obligaţi:
a) să se
înregistreze ca plătitori de accize la autoritatea fiscală
competentă;
b) să calculeze
accizele, să le evidenţieze distinct în factură şi să
le verse la bugetul de stat la termenele stabilite, fiind
răspunzători pentru exactitatea calculului şi vărsarea
integrală a sumelor datorate;
c) să
ţină evidenţa accizelor, conform prevederilor din normele
metodologice, şi să depună anual deconturile privind accizele,
conform dispoziţiilor legale privind obligaţiile de plată, la
bugetul de stat, până la data de 30 aprilie a anului următor celui de
raportare.
ART. 446
Declaraţiile de
accize
Plătitorii de accize
prevăzuţi la art. 444, cu excepţia importatorilor, au
obligaţia de a depune la autoritatea competentă o declaraţie de
accize pentru fiecare lună, indiferent dacă se datorează sau nu
plata accizei pentru luna respectivă, până la data de 25 inclusiv a lunii
următoare celei la care se referă declaraţia.
ART. 447
Termenul de plată
a accizelor la bugetul de stat
(1) Pentru
situaţiile prevăzute la art. 441 lit. a) şi c), termenul de
plată a accizelor este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare
celei în care intervine exigibilitatea accizelor.
(2) Pentru
situaţiile prevăzute la art. 441 lit. b), plata accizelor se face la
data exigibilităţii accizelor.
ART. 448
Regimul produselor
accizabile deţinute de operatorii economici care înregistrează
obligaţii fiscale restante
(1) Produsele
accizabile prevăzute la art. 439 deţinute de operatorii economici
care înregistrează obligaţii fiscale restante pot fi valorificate în
cadrul procedurii de executare silită de organele competente, potrivit
legii.
(2) Persoanele care
dobândesc bunuri accizabile prin valorificare, potrivit alin. (1), trebuie
să îndeplinească condiţiile prevăzute de lege, după
caz.
CAP. III
Contravenţii
şi sancţiuni
ART. 449
Contravenţii
şi sancţiuni
(1) Constituie
contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de
condiţii încât să fie considerate potrivit legii infracţiuni,
şi se sancţionează cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei
următoarele fapte:
a) producerea de
vinuri liniştite, sub limita de 1.000 hl de vinuri liniştite pe an,
fără înregistrarea la autoritatea vamală teritorială
potrivit art. 362 alin. (3);
b) vânzarea cu
amănuntul din antrepozitul fiscal a produselor accizabile, cu
excepţiile prevăzute de lege, potrivit art. 362 alin. (6);
c) nerespectarea
prevederilor art. 367 alin. (1) lit. l), art. 375 alin. (1) lit. e), art. 383
alin. (3) şi art. 391 alin. (3);
d) nerespectarea
prevederilor art. 367 alin. (1) lit. j), art. 375 alin. (2), art. 383 alin. (2)
şi art. 391 alin. (2);
e) nerespectarea
obligaţiilor prevăzute la art. 367 alin. (1) lit. f) şi i);
f) primirea produselor
accizabile în regim suspensiv de accize cu nerespectarea cerinţelor
prevăzute la art. 404 alin. (1);
g) nerespectarea
prevederilor art. 424 alin. (6);
h) nerespectarea
prevederilor art. 427 alin. (3) şi art. 430 alin. (3);
i) nerespectarea
prevederilor art. 426 alin. (5) şi art. 429 alin. (5);
j) refuzul
operatorilor economici de a prelua şi de a distruge cantităţile
confiscate de tutun prelucrat, în condiţiile prevăzute la art. 431
alin. (1)-(3).
(2) Următoarele
fapte constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în
astfel de condiţii încât să fie considerate potrivit legii
infracţiuni:
a) vânzarea de
către orice persoană a ţigaretelor pentru care nu s-au stabilit
şi declarat preţuri de vânzare cu amănuntul potrivit art. 343
alin. (9);
b) vânzarea
ţigaretelor de către orice persoană la un preţ ce
depăşeşte preţul de vânzare cu amănuntul declarat
potrivit art. 343 alin. (10);
c) vânzarea de
ţigarete de către orice persoană către persoane fizice la
un preţ mai mic decât preţul de vânzare cu amănuntul declarat
potrivit art. 343 alin. (11);
d) valorificarea
produselor accizabile într-un antrepozit fiscal pentru care autorizaţia a
expirat, a fost revocată sau anulată, fără plata accizelor
la bugetul de stat, potrivit art. 344 alin. (2);
e) nerespectarea
prevederilor art. 356 alin. (2) şi art. 357;
f) nerespectarea
prevederilor art. 362 alin. (1) şi (7);
g) nesesizarea
autorităţii competente în cazul deteriorării sigiliilor aplicate
potrivit art. 367 alin. (1) lit. c);
h) nerespectarea
prevederilor art. 397 alin. (3);
i) transportul de
produse accizabile în regim suspensiv de accize care nu este acoperit de
documentul administrativ electronic sau, după caz, de un alt document
utilizat pentru acest regim, prevăzut în prezentul titlu, ori cu
nerespectarea procedurii în cazul în care sistemul informatizat este
indisponibil la expediţie potrivit prevederilor art. 402 alin. (1) şi
art. 406 alin. (1);
j) deţinerea în
scopuri comerciale, cu neîndeplinirea condiţiei prevăzute la art. 414
alin. (1), a produselor accizabile care au fost deja eliberate pentru consum
într-un alt stat membru;
k) deţinerea în
afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a
produselor accizabile supuse marcării, potrivit prevederilor art. 421
alin. (3), fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu
marcaje false sub limitele prevăzute la art. 452 alin. (1) lit. h);
l) nerespectarea
prevederilor art. 428 alin. (3);
m) nerespectarea
prevederilor art. 435 alin. (1);
n) nerespectarea
prevederilor art. 435 alin. (2);
o)
desfăşurarea activităţilor de comercializare angro a băuturilor
alcoolice şi tutunului prelucrat şi activităţilor de
comercializare în sistem angro şi/sau en detail a produselor energetice -
benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat, precum şi a
biocombustibililor, cu nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art.
435 alin. (3) şi (4);
p) achiziţionarea
produselor accizabile de la persoane care desfăşoară
activităţi de distribuţie şi comercializare angro a
băuturilor alcoolice şi tutunului prelucrat, respectiv comercializare
în sistem angro a produselor energetice - benzine, motorine, petrol lampant
şi gaz petrolier lichefiat, precum şi a biocombustibililor şi
care nu respectă condiţiile sau obligaţiile prevăzute la
art. 435 alin. (3) şi (4);
q) nerespectarea
prevederilor art. 436 alin. (1).
(3)
Contravenţiile prevăzute la alin. (2) se sancţionează cu
amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei, precum şi cu:
a) confiscarea
produselor, iar în situaţia când acestea au fost vândute, confiscarea
sumelor rezultate din această vânzare, în cazurile prevăzute la lit.
b), f), h)-n);
b) confiscarea
cisternelor, recipientelor şi mijloacelor de transport utilizate în
transportul produselor accizabile, în cazul prevăzut la lit. i);
c) suspendarea
activităţii de comercializare a produselor accizabile pe o
perioadă de 1-3 luni, în cazul comercianţilor în sistem angro
şi/sau en detail, pentru situaţiile prevăzute la lit. k) şi
o);
d) oprirea
activităţii de producţie a produselor accizabile prin sigilarea
instalaţiei, în cazul producătorilor, pentru situaţiile
prevăzute la lit. g) şi m).
(4) Autoritatea
competentă poate suspenda, la propunerea organului de control,
autorizaţia de antrepozit fiscal, destinatar înregistrat, expeditor
înregistrat sau importator autorizat, după caz, pentru situaţiile
prevăzute la alin. (1) lit. j) şi alin. (2) lit. g) şi m).
(5) Autoritatea
competentă poate revoca, la propunerea organului de control,
autorizaţia de antrepozit fiscal, destinatar înregistrat, expeditor
înregistrat sau importator autorizat, după caz, pentru situaţiile
prevăzute la alin. (1) lit. b), d) şi e).
ART. 450
Constatarea
contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor
(1) Constatarea
şi sancţionarea faptelor ce constituie contravenţie potrivit
art. 449 se fac de organele competente din cadrul Ministerului Finanţelor
Publice, prin A.N.A.F. şi unităţile sale subordonate, cu
excepţia sancţiunilor privind suspendarea sau revocarea
autorizaţiei de antrepozit fiscal, destinatar înregistrat, expeditor
înregistrat ori importator autorizat, care se dispune de autoritatea
competentă, la propunerea organului de control.
(2) Sancţiunile
contravenţionale prevăzute la art. 449 se aplică, după caz,
persoanelor fizice sau persoanelor juridice. În cazul asocierilor şi al
altor entităţi fără personalitate juridică,
sancţiunile se aplică reprezentanţilor acestora.
(3) Contravenientul
poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii
procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia,
jumătate din minimul amenzii prevăzute la art. 449, agentul
constatator făcând menţiune despre această posibilitate în
procesul-verbal.
ART. 451
Dispoziţii
aplicabile
Contravenţiilor
prevăzute la art. 449 le sunt aplicabile dispoziţiile
Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 180/2002,
cu modificările şi completările ulterioare.
CAP. IV
Infracţiuni
ART. 452
Infracţiuni
(1) Constituie
infracţiuni următoarele fapte:
a) producerea de
produse accizabile care intră sub incidenţa regimului de
antrepozitare prevăzut în prezentul titlu în afara unui antrepozit fiscal
autorizat de către autoritatea competentă;
b) achiziţionarea
de alcool etilic şi de distilate în vrac de la alţi furnizori decât
antrepozitarii autorizaţi pentru producţie sau expeditorii
înregistraţi de astfel de produse, potrivit prezentului titlu;
c) livrarea produselor
energetice prevăzute la art. 355 alin. (3) lit. a)-e) din antrepozitele
fiscale sau locurile de recepţie în cazul destinatarilor înregistraţi
către cumpărători, persoane juridice, fără
deţinerea de către antrepozitarul autorizat sau a destinatarului
autorizat expeditor a documentului de plată care să ateste virarea la
bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantităţii ce
urmează a fi facturată;
d) marcarea cu marcaje
false a produselor accizabile supuse marcării ori deţinerea în
antrepozitul fiscal a produselor marcate în acest fel;
e) refuzul sub orice
formă a accesului autorităţilor competente cu atribuţii de
control pentru efectuarea de verificări inopinate în antrepozitele
fiscale;
f) livrarea
reziduurilor de produse energetice pentru prelucrare în vederea obţinerii
de produse accizabile, altfel decât se prevede în prezentul titlu;
g) achiziţionarea
reziduurilor de produse energetice pentru prelucrare în vederea obţinerii
de produse accizabile, altfel decât se prevede în prezentul titlu;
h) deţinerea de
către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau
comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse
marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau
marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000
ţigarete, 400 ţigări de foi de 3 grame, 200 ţigări de
foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40
litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare peste 300
litri, băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, peste 300
litri;
i) folosirea
conductelor mobile, a furtunurilor elastice sau a altor conducte de acest fel,
utilizarea rezervoarelor necalibrate, precum şi amplasarea înaintea
contoarelor a unor canele sau robinete prin care se pot extrage
cantităţi de alcool sau distilate necontorizate;
j) eliberarea pentru
consum, deţinerea în afara unui antrepozit fiscal, transportul inclusiv în
regim suspensiv de accize, utilizarea, oferirea spre vânzare sau vânzarea, pe
teritoriul României, a produselor energetice prevăzute la art. 355 alin.
(3) lit. g) sau asimilate acestora din punctul de vedere al nivelului
accizelor, nemarcate şi necolorate sau marcate şi colorate
necorespunzător, cu excepţiile prevăzute la art. 425 alin. (2);
k) nerespectarea
prevederilor art. 427 alin. (5) şi art. 430 alin. (4);
l) nerespectarea
prevederilor art. 427 alin. (6) şi art. 430 alin. (5).
(2) Infracţiunile
prevăzute la alin. (1) se pedepsesc astfel:
a) cu închisoare de la
6 luni la 3 ani, cele prevăzute la lit. f) şi g);
b) cu închisoare de la
un an la 5 ani, cele prevăzute la lit. b), e) şi h)-k);
c) cu închisoare de la
2 ani la 7 ani, cele prevăzute la lit. a), c), d) şi l).
(3) După
constatarea faptelor prevăzute la alin. (1) lit. b)-e), g) şi i),
organul de control competent dispune oprirea activităţii, sigilarea
instalaţiei în conformitate cu procedurile tehnologice de închidere a
instalaţiei şi înaintează actul de control autorităţii
fiscale care a emis autorizaţia, cu propunerea de suspendare a
autorizaţiei de antrepozit fiscal.
ANEXA 1
*T*
*Font 7*
┌─────┬────────────────────────────────────────────┬──────────────────┬─────────────────┬───────────────────┐
│ │
│ │ 2016
│ 2017 │
│Nr.
│Denumirea produsului sau a grupei de produse│ U.M. ├─────────────────┼───────────────────┤
│crt. │
│
│Nivelul accizelor│Nivelul accizelor*)│
│ │
│
│ (lei/U.M.) │
(lei/U.M.) │
├─────┼────────────────────────────────────────────┼──────────────────┼─────────────────┼───────────────────┤
│ 0 │ 1 │ 2 │ 3
│ 4 │
├─────┴────────────────────────────────────────────┴──────────────────┴─────────────────┴───────────────────┤
│ Alcool
şi băuturi alcoolice │
├─────┬────────────────────────────────────────────┬──────────────────┬─────────────────┬───────────────────┤
│ 1. │Bere,
din care:
│hl/1 grad Plato
│
3,3│ 3,3│
│ ├────────────────────────────────────────────┤ ├─────────────────┼───────────────────┤
│ │1.1.
Bere produsă de producătorii
│
│
1,82│
1,82│
│
│independenţi a căror producţie anuală ce nu
│ │ │ │
│
│depăşeşte 200 mii hl │ │ │ │
├─────┼────────────────────────────────────────────┼──────────────────┼─────────────────┼───────────────────┤
│ 2.
│Vinuri │hl
de produs │ │ │
│ ├────────────────────────────────────────────┤ ├─────────────────┼───────────────────┤
│ │2.1.
Vinuri liniştite
│
│
0,00│
0,00│
│ ├────────────────────────────────────────────┤ ├─────────────────┼───────────────────┤
│ │2.2.
Vinuri spumoase
│
│
47,38│ 47,38│
├─────┼────────────────────────────────────────────┼──────────────────┼─────────────────┼───────────────────┤
│ 3.
│Băuturi fermentate, altele decât bere şi │
│ │ │
│
│vinuri │hl
de produs │ │ │
│ ├────────────────────────────────────────────┤ ├─────────────────┼───────────────────┤
│ │3.1.
liniştite, din care:
│
│
396,84│
396,84│
│ ├────────────────────────────────────────────┤ ├─────────────────┼───────────────────┤
│ │3.1.1.
cidru de mere şi de pere
│
│
0,00│
0,00│
│ ├────────────────────────────────────────────┤ ├─────────────────┼───────────────────┤
│ │3.1.2.
hidromel obţinut prin fermentarea
│ │ 0,00│ 0,00│
│ │unei
soluţii de miere în apă
│
│
│ │
│ ├────────────────────────────────────────────┤ ├─────────────────┼───────────────────┤
│ │3.2.
spumoase, din care:
│
│
47,38│
47,38│
│ ├────────────────────────────────────────────┤ ├─────────────────┼───────────────────┤
│ │3.2.1.
cidru de mere şi de pere
│
│
0,00│
0,00│
├─────┼────────────────────────────────────────────┼──────────────────┼─────────────────┼───────────────────┤
│ 4. │Produse
intermediare
│hl de produs
│
396,84│
396,84│
├─────┼────────────────────────────────────────────┼──────────────────┼─────────────────┼───────────────────┤
│ 5. │Alcool
etilic, din care:
│hl alcool pur
│ 3.306,98│ 3.306,98│
│ ├────────────────────────────────────────────┤ ├─────────────────┼───────────────────┤
│ │5.1.
Alcool etilic produs de micile
│
│
1.653,49│
1.653,49│
│ │distilerii │ │ │ │
├─────┴────────────────────────────────────────────┴──────────────────┴─────────────────┴───────────────────┤
│
Tutun prelucrat
│
├─────┬────────────────────────────────────────────┬──────────────────┬─────────────────┬───────────────────┤
│ 6.
│Ţigarete
│1.000 ţigarete
│ 430,71│ 435,58│
├─────┼────────────────────────────────────────────┼──────────────────┼─────────────────┼───────────────────┤
│ 7.
│Ţigări şi ţigări de foi │1.000
bucăţi │ 303,23│ 303,23│
├─────┼────────────────────────────────────────────┼──────────────────┼─────────────────┼───────────────────┤
│ 8. │Tutun
de fumat fin tăiat, destinat rulării
│kg
│
383,78│
383,78│
│ │în
ţigarete
│ │ │ │
├─────┼────────────────────────────────────────────┼──────────────────┼─────────────────┼───────────────────┤
│ 9. │Alte
tutunuri de fumat
│kg
│ 383,78│ 383,78│
├─────┴────────────────────────────────────────────┴──────────────────┴─────────────────┴───────────────────┤
│
Produse energetice
│
├─────┬────────────────────────────────────────────┬──────────────────┬─────────────────┬───────────────────┤
│ 10. │Benzine cu plumb
│tonă
│ 3.022,43│ 2.530,17│
│ │ ├──────────────────┼─────────────────┼───────────────────┤
│ │
│1.000 litri
│
2.327,27│
1.948,23│
├─────┼────────────────────────────────────────────┼──────────────────┼─────────────────┼───────────────────┤
│ 11. │Benzine fără plumb │tonă │ 2.643,39│ 2.151,13│
│ │ ├──────────────────┼─────────────────┼───────────────────┤
│ │ │1.000
litri │ 2.035,40│ 1.656,36│
├─────┼────────────────────────────────────────────┼──────────────────┼─────────────────┼───────────────────┤
│ 12. │Motorină │tonă │ 2.245,11│ 1.796,53│
│ │ ├──────────────────┼─────────────────┼───────────────────┤
│ │
│1.000 litri
│ 1.897,08│ 1.518,04│
├─────┼────────────────────────────────────────────┼──────────────────┼─────────────────┼───────────────────┤
│ 13. │Păcură
│tonă
│ │ │
│ ├────────────────────────────────────────────┤ ├─────────────────┼───────────────────┤
│ │13.1.
utilizată în scop comercial
│
│
71,07│
71,07│
│ ├────────────────────────────────────────────┤ ├─────────────────┼───────────────────┤
│ │13.2.
utilizată în scop necomercial
│
│
71,07│
71,07│
├─────┼────────────────────────────────────────────┼──────────────────┼─────────────────┼───────────────────┤
│ 14. │Gaz petrolier lichefiat │tonă │ │ │
│ ├────────────────────────────────────────────┤ ├─────────────────┼───────────────────┤
│ │14.1. utilizat drept combustibil
pentru │ │ 607,70│ 607,70│
│
│motor
│
│
│ │
│ ├────────────────────────────────────────────┤ ├─────────────────┼───────────────────┤
│ │14.2.
utilizat drept combustibil pentru
│
│
537,76│
537,76│
│
│încălzire │ │ │ │
│ ├────────────────────────────────────────────┤ ├─────────────────┼───────────────────┤
│ │14.3.
utilizat în consum casnic*)
│
│
0,00│
0,00│
├─────┼────────────────────────────────────────────┼──────────────────┼─────────────────┼───────────────────┤
│ 15. │Gaz natural │GJ │ │ │
│ ├────────────────────────────────────────────┤ ├─────────────────┼───────────────────┤
│ │15.1.
utilizat drept combustibil pentru
│
│
12,32│
12,32│
│
│motor
│
│ │ │
│ ├────────────────────────────────────────────┤ ├─────────────────┼───────────────────┤
│ │15.2.
utilizat drept combustibil pentru
│
│
│ │
│
│încălzire │ │ │ │
│ ├────────────────────────────────────────────┤ ├─────────────────┼───────────────────┤
│ │15.2.1.
în scop comercial │ │ 0,81│ 0,81│
│ ├────────────────────────────────────────────┤ ├─────────────────┼───────────────────┤
│ │15.2.2.
în scop necomercial
│ │ 1,52│ 1,52│
├─────┼────────────────────────────────────────────┼──────────────────┼─────────────────┼───────────────────┤
│ 16. │Petrol lampant (kerosen) │ │ │ │
│ ├────────────────────────────────────────────┼──────────────────┼─────────────────┼───────────────────┤
│ │16.1.
utilizat drept combustibil pentru
│tonă
│
2.640,92│
2.640,92│
│
│motor ├──────────────────┼─────────────────┼───────────────────┤
│ │
│1.000 litri
│
2.112,73│
2.112,73│
│ ├────────────────────────────────────────────┼──────────────────┼─────────────────┼───────────────────┤
│ │16.2.
utilizat drept combustibil pentru
│tonă
│
2.226,35│
2.226,35│
│
│încălzire ├──────────────────┼─────────────────┼───────────────────┤
│ │
│1.000 litri
│
1.781,07│
1.781,07│
├─────┼────────────────────────────────────────────┼──────────────────┼─────────────────┼───────────────────┤
│ 17. │Cărbune şi cocs │GJ │ │ │
│ ├────────────────────────────────────────────┤ ├─────────────────┼───────────────────┤
│ │17.1.
utilizate în scopuri comerciale
│ │ 0,71│ 0,71│
│ ├────────────────────────────────────────────┤ ├─────────────────┼───────────────────┤
│ │17.2.
utilizate în scopuri necomerciale
│
│
1,42│ 1,42│
├─────┼────────────────────────────────────────────┼──────────────────┼─────────────────┼───────────────────┤
│ 18. │Energie electrică │MWh │ │ │
│ ├────────────────────────────────────────────┤ ├─────────────────┼───────────────────┤
│ │18.1.
Energie electrică utilizată în scop
│
│
2,37│
2,37│
│
│comercial │ │ │ │
│ ├────────────────────────────────────────────┤ ├─────────────────┼───────────────────┤
│ │18.2.
Energie electrică utilizată în scop
│
│
4,74│ 4,74│
│
│necomercial │ │ │ │
└─────┴────────────────────────────────────────────┴──────────────────┴─────────────────┴───────────────────┘
*ST*
──────────
*) Nivelul accizelor
din coloana 4 este anterior actualizării prevăzute la art. 342 alin.
(2) din Codul fiscal.
*) Prin gaze
petroliere lichefiate utilizate în consum casnic se înţelege gazele
petroliere lichefiate, distribuite în butelii tip aragaz.
Buteliile tip aragaz
sunt acele butelii cu o capacitate de până la maximum 12,5 kg.
──────────
ANEXA 2
*T*
┌─────┬──────────────────────────────────────────┬────────────┬──────────┐
│Nr. │ Denumirea produsului │ U.M.
│ Acciza │
│crt. │
│
│(lei/U.M.)│
├─────┼──────────────────────────────────────────┼────────────┼──────────┤
│ 0 │ 1 │ 2
│ 3 │
├─────┼──────────────────────────────────────────┼────────────┼──────────┤
│ 1 │Lichid care conţine
nicotină │ ml
│ 0,5 │
├─────┼──────────────────────────────────────────┼────────────┼──────────┤
│ 2 │Tutunul conţinut în produse din
tutun │ kg │
384 │
│
│încălzit │ │ │
└─────┴──────────────────────────────────────────┴────────────┴──────────┘
*ST*
TITLUL IX
Impozite şi taxe
locale
CAP. I
Dispoziţii
generale
ART. 453
Definiţii
În înţelesul
prezentului titlu, expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a) activitate
economică - orice activitate care constă în furnizarea de bunuri,
servicii şi lucrări pe o piaţă;
b) clădire -
orice construcţie situată deasupra solului şi/sau sub nivelul
acestuia, indiferent de denumirea ori de folosinţa sa, şi care are
una sau mai multe încăperi ce pot servi la adăpostirea de oameni,
animale, obiecte, produse, materiale, instalaţii, echipamente şi
altele asemenea, iar elementele structurale de bază ale acesteia sunt
pereţii şi acoperişul, indiferent de materialele din care sunt
construite;
c)
clădire-anexă - clădiri situate în afara clădirii de
locuit, precum: bucătării, grajduri, pivniţe, cămări,
pătule, magazii, depozite, garaje şi altele asemenea;
d) clădire cu
destinaţie mixtă - clădire folosită atât în scop
rezidenţial, cât şi nerezidenţial;
e) clădire
nerezidenţială - orice clădire care nu este
rezidenţială;
f) clădire
rezidenţială - construcţie alcătuită din una sau mai
multe camere folosite pentru locuit, cu dependinţele, dotările
şi utilităţile necesare, care satisface cerinţele de locuit
ale unei persoane sau familii;
g) nomenclatură
stradală - lista care conţine denumirile tuturor străzilor
dintr-o unitate administrativ-teritorială, numerele de identificare a
imobilelor pe fiecare stradă în parte, precum şi titularul dreptului
de proprietate al fiecărui imobil; nomenclatura stradală se
organizează pe fiecare localitate rurală şi urbană şi
reprezintă evidenţa primară unitară care serveşte la
atribuirea adresei domiciliului/reşedinţei persoanei fizice, a
sediului persoanei juridice, precum şi a fiecărui imobil, teren
şi/sau clădire;
h) rangul unei
localităţi - rangul atribuit unei localităţi conform legii;
i) zone din cadrul
localităţii - zone stabilite de consiliul local, în funcţie de
poziţia terenului faţă de centrul localităţii, de
reţelele edilitare, precum şi de alte elemente specifice
fiecărei unităţi administrativ-teritoriale, conform
documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism,
registrelor agricole, evidenţelor specifice cadastrului imobiliar-edilitar
sau altor evidenţe agricole sau cadastrale care pot afecta valoarea
terenului.
ART. 454
Impozite şi taxe
locale
Impozitele şi
taxele locale sunt după cum urmează:
a) impozitul pe
clădiri şi taxa pe clădiri;
b) impozitul pe teren
şi taxa pe teren;
c) impozitul pe
mijloacele de transport;
d) taxa pentru
eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor;
e) taxa pentru
folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate;
f) impozitul pe
spectacole;
g) taxele speciale;
h) alte taxe locale.
CAP. II
Impozitul pe
clădiri şi taxa pe clădiri
ART. 455
Reguli generale
(1) Orice
persoană care are în proprietate o clădire situată în România
datorează anual impozit pentru acea clădire, exceptând cazul în care
în prezentul titlu se prevede diferit.
(2) Pentru
clădirile proprietate publică sau privată a statului ori a
unităţilor administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date
în administrare ori în folosinţă, după caz, oricăror
entităţi, altele decât cele de drept public, se stabileşte taxa
pe clădiri, care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor,
locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinţă,
după caz, în condiţii similare impozitului pe clădiri.
(3) Impozitul
prevăzut la alin. (1), denumit în continuare impozit pe clădiri,
precum şi taxa pe clădiri prevăzută la alin. (2) se
datorează către bugetul local al comunei, al oraşului sau al
municipiului în care este amplasată clădirea. În cazul municipiului
Bucureşti, impozitul şi taxa pe clădiri se datorează
către bugetul local al sectorului în care este amplasată
clădirea.
(4) Taxa pe
clădiri se stabileşte proporţional cu perioada pentru care este
constituit dreptul de concesiune, închiriere, administrare ori
folosinţă.
(5) Pe perioada în
care pentru o clădire se plăteşte taxa pe clădiri, nu se
datorează impozitul pe clădiri.
(6) În cazul în care o
clădire se află în proprietatea comună a două sau mai multe
persoane, fiecare dintre proprietarii comuni ai clădirii datorează
impozitul pentru spaţiile situate în partea din clădire aflată
în proprietatea sa. În cazul în care nu se pot stabili părţile
individuale ale proprietarilor în comun, fiecare proprietar în comun
datorează o parte egală din impozitul pentru clădirea
respectivă.
ART. 456
Scutiri
(1) Nu se
datorează impozit/taxă pe clădiri pentru:
a) clădirile
aflate în proprietatea publică sau privată a statului sau a
unităţilor administrativ-teritoriale, cu excepţia
încăperilor folosite pentru activităţi economice sau agrement,
altele decât cele desfăşurate în relaţie cu persoane juridice de
drept public;
b) clădirile
aflate în domeniul privat al statului concesionate, închiriate, date în
administrare ori în folosinţă, după caz, instituţiilor
publice cu finanţare de la bugetul de stat, utilizate pentru activitatea
proprie a acestora;
c) clădirile
aflate în proprietatea fundaţiilor înfiinţate prin testament
constituite, conform legii, cu scopul de a întreţine, dezvolta şi
ajuta instituţii de cultură naţională, precum şi de a
susţine acţiuni cu caracter umanitar, social şi cultural;
d) clădirile
care, prin destinaţie, constituie lăcaşuri de cult,
aparţinând cultelor religioase recunoscute oficial şi
asociaţiilor religioase, precum şi componentelor locale ale acestora,
cu excepţia încăperilor folosite pentru activităţi
economice;
e) clădirile
funerare din cimitire şi crematorii;
f) clădirile
utilizate de unităţile şi instituţiile de
învăţământ de stat, confesional sau particular, autorizate
să funcţioneze provizoriu ori acreditate, cu excepţia
încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice care
generează alte venituri decât cele din taxele de şcolarizare,
servirea meselor pentru preşcolari, elevi sau studenţi şi
cazarea acestora, precum şi clădirile utilizate de către creşe,
astfel cum sunt definite şi funcţionează potrivit Legii nr. 263/2007
privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea creşelor,
cu modificările şi completările ulterioare;
g) clădirile unei
instituţii sau unităţi care funcţionează sub
coordonarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării
Ştiinţifice sau a Ministerului Tineretului şi Sportului, precum
şi clădirile federaţiilor sportive naţionale, cu
excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi
economice;
h) clădirile
unităţilor sanitare publice, cu excepţia încăperilor
folosite pentru activităţi economice;
i) clădirile din
parcurile industriale, parcurile ştiinţifice şi tehnologice,
precum şi cele utilizate de incubatoarele de afaceri, cu respectarea
legislaţiei în materia ajutorului de stat;
j) clădirile care
sunt afectate activităţilor hidrotehnice, hidrometrice,
hidrometeorologice, oceanografice, de îmbunătăţiri funciare
şi de intervenţii la apărarea împotriva inundaţiilor,
precum şi clădirile din porturi şi cele afectate canalelor
navigabile şi staţiilor de pompare aferente canalelor, cu
excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi
economice;
k) clădirile
care, prin natura lor, fac corp comun cu poduri, viaducte, apeducte, diguri,
baraje şi tuneluri şi care sunt utilizate pentru exploatarea acestor
construcţii, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru
alte activităţi economice;
l) clădirile
aferente infrastructurii feroviare publice sau infrastructurii metroului;
m) clădirile
Academiei Române şi ale fundaţiilor proprii înfiinţate de
Academia Română, în calitate de fondator unic, cu excepţia
încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice;
n) clădirile
aferente capacităţilor de producţie care sunt în sectorul pentru
apărare cu respectarea legislaţiei în materia ajutorului de stat;
o) clădirile care
sunt utilizate ca sere, solare, răsadniţe, ciupercării, silozuri
pentru furaje, silozuri şi/sau pătule pentru depozitarea şi
conservarea cerealelor, cu excepţia încăperilor care sunt folosite
pentru alte activităţi economice;
p) clădirea
folosită ca domiciliu şi/sau alte clădiri aflate în proprietatea
sau coproprietatea persoanelor prevăzute la art. 2 lit. a), c)-e) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 82/2006 pentru recunoaşterea
meritelor personalului armatei participant la acţiuni militare şi
acordarea unor drepturi acestuia şi urmaşilor celui decedat,
aprobată cu modificări prin Legea
nr. 111/2007, cu modificările şi completările ulterioare;
q) clădirile
aflate în domeniul public al statului şi în administrarea Regiei Autonome
"Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat", cu
excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi
economice;
r) clădirile
aflate în proprietatea sau coproprietatea veteranilor de război, a
văduvelor de război şi a văduvelor nerecăsătorite
ale veteranilor de război;
s) clădirea
folosită ca domiciliu aflată în proprietatea sau coproprietatea
persoanelor prevăzute la art.
1 al Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi
persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu
începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în
străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu
modificările şi completările ulterioare;
t) clădirea
folosită ca domiciliu aflată în proprietatea sau coproprietatea
persoanelor cu handicap grav sau accentuat şi a persoanelor încadrate în
gradul I de invaliditate, respectiv a reprezentanţilor legali ai minorilor
cu handicap grav sau accentuat şi ai minorilor încadraţi în gradul I
de invaliditate;
u) clădirile
aflate în proprietatea organizaţiilor cetăţenilor
aparţinând minorităţilor naţionale din România, cu statut
de utilitate publică, precum şi cele închiriate, concesionate sau
primite în administrare ori în folosinţă de acestea de la o
instituţie sau o autoritate publică, cu excepţia
încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice;
v) clădirile
destinate serviciului de apostilă şi supralegalizare, cele destinate
depozitării şi administrării arhivei, precum şi
clădirile afectate funcţionării Centrului Naţional de
Administrare a Registrelor Naţionale Notariale;
w) clădirile
deţinute sau utilizate de către întreprinderile sociale de
inserţie.
(2) Consiliile locale
pot hotărî să acorde scutirea sau reducerea impozitului/taxei pe
clădiri datorate pentru următoarele clădiri:
a) clădirile
care, potrivit legii, sunt clasate ca monumente istorice, de arhitectură
sau arheologice, muzee ori case memoriale;
b) clădiri pentru
care s-a instituit un regim de protecţie, altele decât monumentele
istorice, amplasate în zone de protecţie ale monumentelor istorice şi
în zonele construite protejate;
c) clădirile
utilizate pentru furnizarea de servicii sociale de către organizaţii
neguvernamentale şi întreprinderi sociale ca furnizori de servicii
sociale;
d) clădirile
utilizate de organizaţii nonprofit folosite exclusiv pentru
activităţile fără scop lucrativ;
e) clădirile
restituite potrivit art. 16 din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod
abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, pentru perioada pentru
care proprietarul menţine afectaţiunea de interes public;
f) clădirile
retrocedate potrivit art.
1 alin. (10) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000
privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor
religioase din România, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, pentru perioada pentru care proprietarul
menţine afectaţiunea de interes public;
g) clădirile
restituite potrivit art. 1 alin. (5) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/1999 privind
restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor
cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale
din România, republicată, pentru perioada pentru care proprietarul menţine
afectaţiunea de interes public;
h) clădirea
nouă cu destinaţie de locuinţă, realizată în
condiţiile Legii locuinţei nr.
114/1996, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, precum şi clădirea cu destinaţie
de locuinţă, realizată pe bază de credite, în conformitate
cu Ordonanţa Guvernului nr.
19/1994 privind stimularea investiţiilor pentru realizarea unor
lucrări publice şi construcţii de locuinţe, aprobată
cu modificări şi completări prin Legea nr. 82/1995, cu modificările şi
completările ulterioare. În cazul înstrăinării clădirii,
scutirea de impozit nu se aplică noului proprietar al acesteia;
i) clădirile
afectate de calamităţi naturale, pentru o perioadă de până
la 5 ani, începând cu 1 ianuarie a anului în care s-a produs evenimentul;
j) clădirea
folosită ca domiciliu şi/sau alte clădiri aflate în proprietatea
sau coproprietatea persoanelor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b)
şi art. 4 alin. (1) din Legea
nr. 341/2004, cu modificările şi completările
ulterioare;
k) clădirea
folosită ca domiciliu, aflată în proprietatea sau coproprietatea
persoanelor ale căror venituri lunare sunt mai mici decât salariul minim
brut pe ţară ori constau în exclusivitate din indemnizaţie de
şomaj sau ajutor social;
l) clădirile
aflate în proprietatea operatorilor economici, în condiţiile
elaborării unor scheme de ajutor de stat/de minimis având un obiectiv prevăzut
de legislaţia în domeniul ajutorului de stat;
m) clădirile la
care proprietarii au executat pe cheltuială proprie lucrări de
intervenţie pentru creşterea performanţei energetice, pe baza
procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, întocmit în
condiţiile legii, prin care se constată realizarea măsurilor de
intervenţie recomandate de către auditorul energetic în certificatul
de performanţă energetică sau, după caz, în raportul de
audit energetic, astfel cum este prevăzut în Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 18/2009 privind creşterea
performanţei energetice a blocurilor de locuinţe, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 158/2011, cu modificările şi
completările ulterioare;
n) clădirile unde
au fost executate lucrări în condiţiile Legii nr. 153/2011 privind măsuri de
creştere a calităţii arhitectural-ambientale a clădirilor,
cu modificările şi completările ulterioare;
o) clădirile
persoanelor care domiciliază şi locuiesc efectiv în unele
localităţi din Munţii Apuseni şi în Rezervaţia
Biosferei "Delta Dunării", în conformitate cu Ordonanţa Guvernului nr.
27/1996 privind acordarea unor facilităţi persoanelor care
domiciliază sau lucrează în unele localităţi din
Munţii Apuseni şi în Rezervaţia Biosferei "Delta
Dunării", republicată, cu modificările ulterioare;
p) clădirile
deţinute de cooperaţiile de consum sau
meşteşugăreşti şi de societăţile cooperative
agricole, în condiţiile elaborării unor scheme de ajutor de stat/de
minimis având un obiectiv prevăzut de legislaţia în domeniul
ajutorului de stat;
r) clădirile
deţinute de asociaţiile de dezvoltare intercomunitară.
(3) Scutirea sau reducerea
de la plata impozitului/taxei, stabilită conform alin. (2), se aplică
începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care persoana
depune documentele justificative.
(4) Impozitul pe
clădirile aflate în proprietatea persoanelor fizice şi juridice care
sunt utilizate pentru prestarea de servicii turistice cu caracter sezonier, pe
o durată de cel mult 6 luni în cursul unui an calendaristic, se reduce cu
50%. Reducerea se aplică în anul fiscal următor celui în care este
îndeplinită această condiţie.
ART. 457
Calculul impozitului
pe clădirile rezidenţiale aflate în proprietatea persoanelor fizice
(1) Pentru
clădirile rezidenţiale şi clădirile-anexă, aflate în
proprietatea persoanelor fizice, impozitul pe clădiri se calculează prin
aplicarea unei cote cuprinse între 0,08%-0,2%, asupra valorii impozabile a
clădirii. Cota impozitului pe clădiri se stabileşte prin
hotărâre a consiliului local. La nivelul municipiului Bucureşti,
această atribuţie revine Consiliului General al Municipiului
Bucureşti.
(2) Valoarea
impozabilă a clădirii, exprimată în lei, se determină prin
înmulţirea suprafeţei construite desfăşurate a acesteia,
exprimată în metri pătraţi, cu valoarea impozabilă
corespunzătoare, exprimată în lei/mp, din tabelul următor:
*T*
*Font 8*
┌───────────────────────────────────────────────────┬───────────────────────────────────────────────┐
│
│ Valoarea
impozabilă │
│ │ - lei/mp - │
│
Tipul clădirii
├───────────────────────┬───────────────────────┤
│
│ Cu instalaţii de apă, │Fără instalaţii
de apă,│
│
│canalizare, electrice
│canalizare, electrice
│
│
│şi încălzire (condiţii │ sau încălzire │
│ │ cumulative) │ │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────┼───────────────────────┤
│A. Clădire cu cadre din beton armat sau cu
pereţi │ │ │
│exteriori din cărămidă arsă sau din
orice alte │ 1.000 │ 600 │
│materiale rezultate în urma unui tratament termic │ │ │
│şi/sau chimic │ │ │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────┼───────────────────────┤
│B. Clădire cu pereţii exteriori din lemn,
din │ │ │
│piatră naturală, din cărămidă
nearsă, din vălătuci │ 300 │ 200 │
│sau din orice alte materiale nesupuse unui │ │ │
│tratament termic şi/sau chimic │ │ │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────┼───────────────────────┤
│C. Clădire-anexă cu cadre din beton armat sau
cu │ │ │
│pereţi exteriori din cărămidă
arsă sau din orice │ 200 │ 175 │
│alte materiale rezultate în urma unui tratament │ │ │
│termic şi/sau chimic │ │ │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────┼───────────────────────┤
│D. Clădire-anexă cu pereţii exteriori din
lemn, din│
│ │
│piatră naturală, din cărămidă
nearsă, din vălătuci │ 125 │ 75 │
│sau din orice alte materiale nesupuse unui │ │ │
│tratament termic şi/sau chimic │ │ │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────┼───────────────────────┤
│E. În cazul contribuabilului care deţine la
aceeaşi│75% din suma care s-ar │75% din suma care s-ar │
│adresă încăperi amplasate la subsol, demisol
şi/sau│ aplica
clădirii │ aplica clădirii │
│la mansardă, utilizate ca locuinţă, în
oricare │ │ │
│dintre tipurile de clădiri prevăzute la lit. A-D │ │ │
├───────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────┼───────────────────────┤
│F. În cazul contribuabilului care deţine la
aceeaşi│50% din suma care s-ar │50% din suma care s-ar │
│adresă încăperi amplasate la subsol, la
demisol │ aplica clădirii │
aplica clădirii │
│şi/sau la mansardă, utilizate în alte scopuri
decât│
│
│
│cel de locuinţă, în oricare dintre tipurile de │ │ │
│clădiri prevăzute la lit. A-D │ │ │
└───────────────────────────────────────────────────┴───────────────────────┴───────────────────────┘
*ST*
(3) În cazul unei
clădiri care are pereţii exteriori din materiale diferite, pentru
stabilirea valorii impozabile a clădirii se identifică în tabelul
prevăzut la alin. (2) valoarea impozabilă cea mai mare
corespunzătoare materialului cu ponderea cea mai mare.
(4) Suprafaţa
construită desfăşurată a unei clădiri se
determină prin însumarea suprafeţelor secţiunilor tuturor
nivelurilor clădirii, inclusiv ale balcoanelor, logiilor sau ale celor
situate la subsol sau la mansardă, exceptând suprafeţele podurilor
neutilizate ca locuinţă, ale scărilor şi teraselor
neacoperite.
(5) Dacă
dimensiunile exterioare ale unei clădiri nu pot fi efectiv măsurate
pe conturul exterior, atunci suprafaţa construită
desfăşurată a clădirii se determină prin înmulţirea
suprafeţei utile a clădirii cu un coeficient de transformare de 1,4.
(6) Valoarea
impozabilă a clădirii se ajustează în funcţie de rangul
localităţii şi zona în care este amplasată clădirea,
prin înmulţirea valorii determinate conform alin. (2)-(5) cu coeficientul
de corecţie corespunzător, prevăzut în tabelul următor:
*T*
┌───────────┬───────────────────────────────────────────────┐
│ Zona în │ Rangul
localităţii
│
│ cadrul ├───────┬───────┬───────┬───────┬───────┬───────┤
│localităţii│ 0
│ I │
II │ III
│ IV │
V │
├───────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│ A │
2,60 │ 2,50 │ 2,40 │
2,30 │ 1,10 │ 1,05 │
├───────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│ B │
2,50 │ 2,40 │ 2,30 │
2,20 │ 1,05 │ 1,00 │
├───────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│ C │
2,40 │ 2,30 │ 2,20 │
2,10 │ 1,00 │ 0,95 │
├───────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│ D │
2,30 │ 2,20 │ 2,10 │
2,00 │ 0,95 │ 0,90 │
└───────────┴───────┴───────┴───────┴───────┴───────┴───────┘
*ST*
(7) În cazul unui
apartament amplasat într-un bloc cu mai mult de 3 niveluri şi 8
apartamente, coeficientul de corecţie prevăzut la alin. (6) se reduce
cu 0,10.
(8) Valoarea
impozabilă a clădirii, determinată în urma aplicării
prevederilor alin. (1)-(7), se reduce în funcţie de anul terminării
acesteia, după cum urmează:
a) cu 50%, pentru
clădirea care are o vechime de peste 100 de ani la data de 1 ianuarie a
anului fiscal de referinţă;
b) cu 30%, pentru
clădirea care are o vechime cuprinsă între 50 de ani şi 100 de
ani inclusiv, la data de 1 ianuarie a anului fiscal de referinţă;
c) cu 10%, pentru
clădirea care are o vechime cuprinsă între 30 de ani şi 50 de
ani inclusiv, la data de 1 ianuarie a anului fiscal de referinţă.
(9) În cazul
clădirii la care au fost executate lucrări de renovare majoră,
din punct de vedere fiscal, anul terminării se actualizează, astfel
că acesta se consideră ca fiind cel în care a fost efectuată
recepţia la terminarea lucrărilor. Renovarea majoră
reprezintă acţiunea complexă care cuprinde obligatoriu
lucrări de intervenţie la structura de rezistenţă a
clădirii, pentru asigurarea cerinţei fundamentale de
rezistenţă mecanică şi stabilitate, prin acţiuni de
reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, precum
şi, după caz, alte lucrări de intervenţie pentru
menţinerea, pe întreaga durată de exploatare a clădirii, a celorlalte
cerinţe fundamentale aplicabile construcţiilor, conform legii,
vizând, în principal, creşterea performanţei energetice şi a
calităţii arhitectural-ambientale şi funcţionale a
clădirii. Anul terminării se actualizează în condiţiile în
care, la terminarea lucrărilor de renovare majoră, valoarea
clădirii creşte cu cel puţin 50% faţă de valoarea
acesteia la data începerii executării lucrărilor.
ART. 458
Calculul impozitului
pe clădirile nerezidenţiale aflate în proprietatea persoanelor fizice
(1) Pentru clădirile nerezidenţiale
aflate în proprietatea persoanelor fizice, impozitul pe clădiri se
calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,2-1,3% asupra valorii
care poate fi:
a) valoarea
rezultată dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat
în ultimii 5 ani anteriori anului de referinţă;
b) valoarea
finală a lucrărilor de construcţii, în cazul clădirilor
noi, construite în ultimii 5 ani anteriori anului de referinţă;
c) valoarea
clădirilor care rezultă din actul prin care se transferă dreptul
de proprietate, în cazul clădirilor dobândite în ultimii 5 ani anteriori
anului de referinţă.
(2) Cota impozitului
pe clădiri se stabileşte prin hotărâre a consiliului local. La
nivelul municipiului Bucureşti, această atribuţie revine
Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
(3) Pentru
clădirile nerezidenţiale aflate în proprietatea persoanelor fizice,
utilizate pentru activităţi din domeniul agricol, impozitul pe
clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de 0,4% asupra valorii
impozabile a clădirii.
(4) În cazul în care
valoarea clădirii nu poate fi calculată conform prevederilor alin.
(1), impozitul se calculează prin aplicarea cotei de 2% asupra valorii
impozabile determinate conform art. 457.
ART. 459
Calculul impozitului
pe clădirile cu destinaţie mixtă aflate în proprietatea
persoanelor fizice
(1) În cazul
clădirilor cu destinaţie mixtă aflate în proprietatea
persoanelor fizice, impozitul se calculează prin însumarea impozitului
calculat pentru suprafaţa folosită în scop rezidenţial conform
art. 457 cu impozitul determinat pentru suprafaţa folosită în scop
nerezidenţial, conform art. 458.
(2) În cazul în care
la adresa clădirii este înregistrat un domiciliu fiscal la care nu se desfăşoară
nicio activitate economică, impozitul se calculează conform art. 457.
(3) Dacă
suprafeţele folosite în scop rezidenţial şi cele folosite în
scop nerezidenţial nu pot fi evidenţiate distinct, se aplică
următoarele reguli:
a) în cazul în care la
adresa clădirii este înregistrat un domiciliu fiscal la care nu se
desfăşoară nicio activitate economică, impozitul se
calculează conform art. 457;
b) în cazul în care la
adresa clădirii este înregistrat un domiciliu fiscal la care se
desfăşoară activitatea economică, iar cheltuielile cu
utilităţile sunt înregistrate în sarcina persoanei care
desfăşoară activitatea economică, impozitul pe clădiri
se calculează conform prevederilor art. 458.
ART. 460
Calculul
impozitului/taxei pe clădirile deţinute de persoanele juridice
(1) Pentru
clădirile rezidenţiale aflate în proprietatea sau deţinute de
persoanele juridice, impozitul/taxa pe clădiri se calculează prin
aplicarea unei cote cuprinse între 0,08%-0,2% asupra valorii impozabile a
clădirii.
(2) Pentru
clădirile nerezidenţiale aflate în proprietatea sau deţinute de
persoanele juridice, impozitul/taxa pe clădiri se calculează prin
aplicarea unei cote cuprinse între 0,2%-1,3%, inclusiv, asupra valorii
impozabile a clădirii.
(3) Pentru clădirile
nerezidenţiale aflate în proprietatea sau deţinute de persoanele
juridice, utilizate pentru activităţi din domeniul agricol,
impozitul/taxa pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de
0,4% asupra valorii impozabile a clădirii.
(4) În cazul
clădirilor cu destinaţie mixtă aflate în proprietatea
persoanelor juridice, impozitul se determină prin însumarea impozitului
calculat pentru suprafaţa folosită în scop rezidenţial conform
alin. (1), cu impozitul calculat pentru suprafaţa folosită în scop
nerezidenţial, conform alin. (2) sau (3).
(5) Pentru stabilirea
impozitului/taxei pe clădiri, valoarea impozabilă a clădirilor
aflate în proprietatea persoanelor juridice este valoarea de la 31 decembrie a
anului anterior celui pentru care se datorează impozitul/taxa şi
poate fi:
a) ultima valoare
impozabilă înregistrată în evidenţele organului fiscal;
b) valoarea
rezultată dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat
în conformitate cu standardele de evaluare a bunurilor aflate în vigoare la
data evaluării;
c) valoarea
finală a lucrărilor de construcţii, în cazul clădirilor
noi, construite în cursul anului fiscal anterior;
d) valoarea
clădirilor care rezultă din actul prin care se transferă dreptul
de proprietate, în cazul clădirilor dobândite în cursul anului fiscal
anterior;
e) în cazul
clădirilor care sunt finanţate în baza unui contract de leasing
financiar, valoarea rezultată dintr-un raport de evaluare întocmit de un
evaluator autorizat în conformitate cu standardele de evaluare a bunurilor
aflate în vigoare la data evaluării;
f) în cazul
clădirilor pentru care se datorează taxa pe clădiri, valoarea
înscrisă în contabilitatea proprietarului clădirii şi
comunicată concesionarului, locatarului, titularului dreptului de
administrare sau de folosinţă, după caz.
(6) Valoarea
impozabilă a clădirii se actualizează o dată la 3 ani pe
baza unui raport de evaluare a clădirii întocmit de un evaluator autorizat
în conformitate cu standardele de evaluare a bunurilor aflate în vigoare la
data evaluării.
(7) Prevederile alin.
(6) nu se aplică în cazul clădirilor care aparţin persoanelor
faţă de care a fost pronunţată o hotărâre
definitivă de declanşare a procedurii falimentului.
(8) În cazul în care
proprietarul clădirii nu a actualizat valoarea impozabilă a
clădirii în ultimii 3 ani anteriori anului de referinţă, cota
impozitului/taxei pe clădiri este 5%.
(9) În cazul în care
proprietarul clădirii pentru care se datorează taxa pe clădiri
nu a actualizat valoarea impozabilă în ultimii 3 ani anteriori anului de
referinţă, diferenţa de taxă faţă de cea
stabilită conform alin. (1) sau (2), după caz, va fi datorată de
proprietarul clădirii.
(10) Cota
impozitului/taxei pe clădiri prevăzută la alin. (1) şi (2)
se stabileşte prin hotărâre a consiliului local. La nivelul
municipiului Bucureşti, această atribuţie revine Consiliului
General al Municipiului Bucureşti.
ART. 461
Declararea,
dobândirea, înstrăinarea şi modificarea clădirilor
(1) Impozitul pe
clădiri este datorat pentru întregul an fiscal de persoana care are în
proprietate clădirea la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior.
(2) În cazul
dobândirii sau construirii unei clădiri în cursul anului, proprietarul
acesteia are obligaţia să depună o declaraţie la organul
fiscal local în a cărui rază teritorială de competenţă
se află clădirea, în termen de 30 de zile de la data dobândirii
şi datorează impozit pe clădiri începând cu data de 1 ianuarie a
anului următor.
(3) Pentru clădirile
nou-construite, data dobândirii clădirii se consideră după cum
urmează:
a) pentru
clădirile executate integral înainte de expirarea termenului prevăzut
în autorizaţia de construire, data întocmirii procesului-verbal de
recepţie, dar nu mai târziu de 15 zile de la data terminării efective
a lucrărilor;
b) pentru
clădirile executate integral la termenul prevăzut în autorizaţia
de construire, data din aceasta, cu obligativitatea întocmirii
procesului-verbal de recepţie în termenul prevăzut de lege;
c) pentru
clădirile ale căror lucrări de construcţii nu au fost
finalizate la termenul prevăzut în autorizaţia de construire şi
pentru care nu s-a solicitat prelungirea valabilităţii
autorizaţiei, în condiţiile legii, la data expirării acestui
termen şi numai pentru suprafaţa construită
desfăşurată care are elementele structurale de bază ale
unei clădiri, în speţă pereţi şi acoperiş.
Procesul-verbal de recepţie se întocmeşte la data expirării
termenului prevăzut în autorizaţia de construire, consemnându-se
stadiul lucrărilor, precum şi suprafaţa construită
desfăşurată în raport cu care se stabileşte impozitul pe
clădiri.
(4) Declararea
clădirilor în vederea impunerii şi înscrierea acestora în
evidenţele autorităţilor administraţiei publice locale reprezintă
o obligaţie legală a contribuabililor care deţin în proprietate
aceste imobile, chiar dacă ele au fost executate fără
autorizaţie de construire.
(5) În cazul în care
dreptul de proprietate asupra unei clădiri este transmis în cursul unui an
fiscal, impozitul va fi datorat de persoana care deţine dreptul de
proprietate asupra clădirii la data de 31 decembrie a anului fiscal
anterior anului în care se înstrăinează.
(6) În cazul
extinderii, îmbunătăţirii, desfiinţării parţiale
sau al altor modificări aduse unei clădiri existente, inclusiv
schimbarea integrală sau parţială a folosinţei, precum
şi în cazul reevaluării unei clădiri, care determină
creşterea sau diminuarea impozitului, proprietarul are obligaţia
să depună o nouă declaraţie de impunere la organul fiscal
local în a cărui rază teritorială de competenţă se
află clădirea, în termen de 30 de zile de la data modificării
respective şi datorează impozitul pe clădiri determinat în noile
condiţii începând cu data de 1 ianuarie a anului următor.
(7) În cazul
desfiinţării unei clădiri, proprietarul are obligaţia
să depună o nouă declaraţie de impunere la organul fiscal
local în a cărui rază teritorială de competenţă se
află clădirea, în termen de 30 de zile de la data demolării sau
distrugerii şi încetează să datoreze impozitul începând cu data
de 1 ianuarie a anului următor, inclusiv în cazul clădirilor pentru
care nu s-a eliberat autorizaţie de desfiinţare.
(8) Dacă
încadrarea clădirii în funcţie de rangul localităţii
şi zonă se modifică în cursul unui an sau în cursul anului
intervine un eveniment care conduce la modificarea impozitului pe clădiri,
impozitul se calculează conform noii situaţii începând cu data de 1
ianuarie a anului următor.
(9) În cazul
clădirilor la care se constată diferenţe între suprafeţele
înscrise în actele de proprietate şi situaţia reală
rezultată din măsurătorile executate în condiţiile Legii cadastrului şi a
publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, pentru determinarea
sarcinii fiscale se au în vedere suprafeţele care corespund situaţiei
reale, dovedite prin lucrări de cadastru. Datele rezultate din
lucrările de cadastru se înscriu în evidenţele fiscale, în registrul
agricol, precum şi în cartea funciară, iar impozitul se
calculează conform noii situaţii începând cu data de 1 ianuarie a
anului următor celui în care se înregistrează la organul fiscal local
lucrarea de cadastru, ca anexă la declaraţia fiscală.
(10) În cazul unei
clădiri care face obiectul unui contract de leasing financiar, pe întreaga
durată a acestuia se aplică următoarele reguli:
a) impozitul pe
clădiri se datorează de locatar, începând cu data de 1 ianuarie a
anului următor celui în care a fost încheiat contractul;
b) în cazul
încetării contractului de leasing, impozitul pe clădiri se
datorează de locator, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor
încheierii procesului-verbal de predare a bunului sau a altor documente
similare care atestă intrarea bunului în posesia locatorului ca urmare a
rezilierii contractului de leasing;
c) atât locatorul, cât
şi locatarul au obligaţia depunerii declaraţiei fiscale la
organul fiscal local în a cărui rază de competenţă se
află clădirea, în termen de 30 de zile de la data finalizării
contractului de leasing sau a încheierii procesului-verbal de predare a bunului
sau a altor documente similare care atestă intrarea bunului în posesia
locatorului ca urmare a rezilierii contractului de leasing însoţită
de o copie a acestor documente.
(11) Taxa pe
clădiri se datorează pe perioada valabilităţii contractului
prin care se constituie dreptul de concesiune, închiriere, administrare ori
folosinţă. În cazul contractelor care prevăd perioade mai mici
de un an, taxa se datorează proporţional cu intervalul de timp pentru
care s-a transmis dreptul de concesiune, închiriere, administrare ori
folosinţă.
(12) Persoana care
datorează taxa pe clădiri are obligaţia să depună o
declaraţie la organul fiscal local în a cărui rază
teritorială de competenţă se află clădirea, până
la data de 25 a lunii următoare celei în care intră în vigoare
contractul prin care se acordă dreptul de concesiune, închiriere,
administrare ori folosinţă, la care anexează o copie a acestui
contract.
(13) În cazul unei
situaţii care determină modificarea taxei pe clădiri datorate,
persoana care datorează taxa pe clădiri are obligaţia să
depună o declaraţie la organul fiscal local în a cărui rază
teritorială de competenţă se află clădirea, până
la data de 25 a lunii următoare celei în care s-a înregistrat
situaţia respectivă.
(14) Declararea
clădirilor în scop fiscal nu este condiţionată de înregistrarea
acestor imobile la oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară.
(15) Depunerea declaraţiilor
fiscale reprezintă o obligaţie şi în cazul persoanelor care
beneficiază de scutiri sau reduceri de la plata impozitului sau a taxei pe
clădiri.
ART. 462
Plata
impozitului/taxei
(1) Impozitul pe
clădiri se plăteşte anual, în două rate egale, până la
datele de 31 martie şi 30 septembrie, inclusiv.
(2) Pentru plata cu
anticipaţie a impozitului pe clădiri, datorat pentru întregul an de
către contribuabili, până la data de 31 martie a anului respectiv, se
acordă o bonificaţie de până la 10%, stabilită prin
hotărâre a consiliului local. La nivelul municipiului Bucureşti,
această atribuţie revine Consiliului General al Municipiului
Bucureşti.
(3) Impozitul pe
clădiri, datorat aceluiaşi buget local de către contribuabili,
de până la 50 lei inclusiv, se plăteşte integral până la
primul termen de plată.
(4) În cazul în care
contribuabilul deţine în proprietate mai multe clădiri amplasate pe
raza aceleiaşi unităţi administrativ-teritoriale, prevederile
alin. (2) şi (3) se referă la impozitul pe clădiri cumulat.
5) Taxa pe
clădiri se plăteşte lunar, până la data de 25 a lunii
următoare fiecărei luni din perioada de valabilitate a contractului
prin care se transmite dreptul de concesiune, închiriere, administrare ori
folosinţă.
CAP. III
Impozitul pe teren
şi taxa pe teren
ART. 463
Reguli generale
(1) Orice
persoană care are în proprietate teren situat în România datorează
pentru acesta un impozit anual, exceptând cazurile în care în prezentul titlu
se prevede altfel.
(2) Pentru terenurile
proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor
administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori
în folosinţă, după caz, se stabileşte taxa pe teren care
reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor,
titularilor dreptului de administrare sau de folosinţă, în
condiţii similare impozitului pe teren.
(3) Impozitul
prevăzut la alin. (1), denumit în continuare impozit pe teren, precum
şi taxa pe teren prevăzută la alin. (2) se datorează
către bugetul local al comunei, al oraşului sau al municipiului în
care este amplasat terenul. În cazul municipiului Bucureşti, impozitul
şi taxa pe teren se datorează către bugetul local al sectorului
în care este amplasat terenul.
(4) Taxa pe teren se
plăteşte proporţional cu perioada pentru care este constituit
dreptul de concesionare, închiriere, administrare ori folosinţă.
(5) Pe perioada în
care pentru un teren se plăteşte taxa pe teren, nu se datorează
impozitul pe teren.
(6) În cazul terenului
care este deţinut în comun de două sau mai multe persoane, fiecare
proprietar datorează impozit pentru partea din teren aflată în
proprietatea sa. În cazul în care nu se pot stabili părţile
individuale ale proprietarilor în comun, fiecare proprietar în comun
datorează o parte egală din impozitul pentru terenul respectiv.
ART. 464
Scutiri
(1) Nu se
datorează impozit/taxă pe teren pentru:
a) terenurile aflate
în proprietatea publică sau privată a statului ori a
unităţilor administrativ-teritoriale, cu excepţia
suprafeţelor folosite pentru activităţi economice sau agrement;
b) terenurile aflate
în domeniul privat al statului concesionate, închiriate, date în administrare
ori în folosinţă, după caz, instituţiilor publice cu finanţare
de la bugetul de stat, utilizate pentru activitatea proprie a acestora;
c) terenurile
fundaţiilor înfiinţate prin testament, constituite conform legii, cu
scopul de a întreţine, dezvolta şi ajuta instituţii de
cultură naţională, precum şi de a susţine acţiuni
cu caracter umanitar, social şi cultural;
d) terenurile
aparţinând cultelor religioase recunoscute oficial şi
asociaţiilor religioase, precum şi componentelor locale ale acestora,
cu excepţia suprafeţelor care sunt folosite pentru activităţi
economice;
e) terenurile
aparţinând cimitirelor şi crematoriilor;
f) terenurile
utilizate de unităţile şi instituţiile de
învăţământ de stat, confesional sau particular, autorizate
să funcţioneze provizoriu ori acreditate, cu excepţia suprafeţelor
care sunt folosite pentru activităţi economice care generează
alte venituri decât cele din taxele de şcolarizare, servirea meselor
pentru preşcolari, elevi sau studenţi şi cazarea acestora,
precum şi clădirile utilizate de către creşe, astfel cum sunt
definite şi funcţionează potrivit Legii nr. 263/2007, cu modificările şi
completările ulterioare;
g) terenurile
unităţilor sanitare publice, cu excepţia suprafeţelor
folosite pentru activităţi economice;
h) terenurile legate
de sistemele hidrotehnice, terenurile de navigaţie, terenurile aferente
infrastructurii portuare, canalelor navigabile, inclusiv ecluzele şi
staţiile de pompare aferente acestora, precum şi terenurile aferente
lucrărilor de îmbunătăţiri funciare, pe baza avizului
privind categoria de folosinţă a terenului, emis de oficiile de
cadastru şi publicitate imobiliară;
i) terenurile folosite
pentru activităţile de apărare împotriva inundaţiilor,
gospodărirea apelor, hidrometeorologie, cele care contribuie la
exploatarea resurselor de apă, cele folosite ca zone de protecţie
definite în lege, precum şi terenurile utilizate pentru exploatările
din subsol, încadrate astfel printr-o hotărâre a consiliului local, în
măsura în care nu afectează folosirea suprafeţei solului;
j) terenurile
degradate sau poluate, incluse în perimetrul de ameliorare, pentru perioada cât
durează ameliorarea acestora;
k) terenurile care
prin natura lor şi nu prin destinaţia dată sunt improprii pentru
agricultură sau silvicultură;
l) terenurile ocupate
de autostrăzi, drumuri europene, drumuri naţionale, drumuri
principale administrate de Compania Naţională de Autostrăzi
şi Drumuri Naţionale din România - S.A., zonele de
siguranţă a acestora, precum şi terenurile ocupate de piste
şi terenurile din jurul pistelor reprezentând zone de siguranţă;
m) terenurile pe care
sunt amplasate elementele infrastructurii feroviare publice, precum şi
cele ale metroului;
n) terenurile din
parcurile industriale, parcurile ştiinţifice şi tehnologice,
precum şi cele utilizate de incubatoarele de afaceri, cu respectarea
legislaţiei în materia ajutorului de stat;
o) terenurile aferente
capacităţilor de producţie care sunt în sectorul pentru
apărare cu respectarea legislaţiei în materia ajutorului de stat;
p) terenurile
Academiei Române şi ale fundaţiilor proprii înfiinţate de
Academia Română, în calitate de fondator unic, cu excepţia
terenurilor care sunt folosite pentru activităţi economice;
q) terenurile
instituţiilor sau unităţilor care funcţionează sub
coordonarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării
Ştiinţifice sau a Ministerului Tineretului şi Sportului, cu
excepţia terenurilor care sunt folosite pentru activităţi
economice;
r) terenurile aflate
în proprietatea sau coproprietatea veteranilor de război, a văduvelor
de război şi a văduvelor nerecăsătorite ale
veteranilor de război;
s) terenul aferent
clădirii de domiciliu, aflat în proprietatea sau coproprietatea
persoanelor prevăzute la art.
1 din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, cu modificările
şi completările ulterioare;
t) terenul aferent
clădirii de domiciliu, aflat în proprietatea sau coproprietatea
persoanelor cu handicap grav sau accentuat şi a persoanelor încadrate în
gradul I de invaliditate, respectiv a reprezentanţilor legali ai minorilor
cu handicap grav sau accentuat şi ai minorilor încadraţi în gradul I
de invaliditate;
u) terenurile aflate
în proprietatea sau coproprietatea persoanelor prevăzute la art. 2 lit. a), c)-e) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2006, cu
modificările şi completările ulterioare;
v) terenurile
destinate serviciului de apostilă şi supralegalizare, cele destinate
depozitării şi administrării arhivei, precum şi terenurile
afectate funcţionării Centrului Naţional de Administrare a
Registrelor Naţionale Notariale;
w) suprafeţele de
fond forestier, altele decât cele proprietate publică, pentru care nu se
reglementează procesul de producţie lemnoasă, cele certificate,
precum şi cele cu arborete cu vârsta de până la 20 de ani;
x) terenurile
deţinute sau utilizate de către întreprinderile sociale de
inserţie;
y) terenurile aflate
în proprietatea organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor
naţionale din România, cu statut de utilitate publică, precum şi
cele închiriate, concesionate sau primite în administrare ori în
folosinţă de acestea de la o instituţie sau o autoritate
publică, cu excepţia terenurilor care sunt folosite pentru activităţi
economice.
(2) Consiliile locale
pot hotărî să acorde scutirea sau reducerea impozitului/taxei pe
teren datorate pentru:
a) terenul aferent
clădirilor restituite potrivit art.
16 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările
şi completările ulterioare, pe durata pentru care proprietarul
menţine afectaţiunea de interes public;
b) terenul aferent
clădirilor retrocedate potrivit art.
1 alin. (10) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pe
durata pentru care proprietarul menţine afectaţiunea de interes
public;
c) terenul aferent
clădirilor restituite potrivit art.
1 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/1999,
republicată, pe durata pentru care proprietarul menţine
afectaţiunea de interes public;
d) terenurile
utilizate pentru furnizarea de servicii sociale de către organizaţii
neguvernamentale şi întreprinderi sociale ca furnizori de servicii
sociale;
e) terenurile
utilizate de organizaţii nonprofit folosite exclusiv pentru
activităţile fără scop lucrativ;
f) terenurile
aparţinând asociaţiilor şi fundaţiilor folosite exclusiv
pentru activităţile fără scop lucrativ;
g) terenurile afectate
de calamităţi naturale, pentru o perioadă de până la 5 ani;
h) terenurile aferente
clădirii de domiciliu şi/sau alte terenuri aflate în proprietatea sau
coproprietatea persoanelor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) şi art. 4 alin. (1) din Legea
nr. 341/2004, cu modificările şi completările
ulterioare;
i) suprafeţele
neconstruite ale terenurilor cu regim de monument istoric;
j) terenurile aflate
în proprietatea persoanelor ale căror venituri lunare sunt mai mici decât
salariul minim brut pe ţară ori constau în exclusivitate din
indemnizaţie de şomaj sau ajutor social;
k) terenurile aflate
în proprietatea operatorilor economici, în condiţiile elaborării unor
scheme de ajutor de stat/de minimis având un obiectiv prevăzut de
legislaţia în domeniul ajutorului de stat;
l) terenurile din
extravilan situate în situri arheologice înscrise în Repertoriul Arheologic
Naţional folosite pentru păşunat;
m) terenurile
persoanelor care domiciliază şi locuiesc efectiv în unele
localităţi din Munţii Apuseni şi în Rezervaţia
Biosferei "Delta Dunării", în conformitate cu Ordonanţa Guvernului nr.
27/1996, republicată, cu modificările ulterioare;
n) terenurile
extravilane situate în arii naturale protejate supuse unor restricţii de
utilizare;
o) terenul situat în
extravilanul localităţilor, pe o perioadă de 5 ani ulteriori
celui în care proprietarul efectuează intabularea în cartea funciară
pe cheltuială proprie;
p) suprafeţele
neconstruite ale terenurilor cu regim de monument istoric şi protejate;
q) terenurile, situate
în zonele de protecţie ale monumentelor istorice şi în zonele
protejate;
r) suprafeţele
terenurilor afectate de cercetările arheologice, pe întreaga durată a
efectuării cercetărilor.
(3) Scutirea sau
reducerea de la plata impozitului/taxei, stabilită conform alin. (2), se
aplică începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care
persoana depune documentele justificative.
4) Impozitul pe
terenurile aflate în proprietatea persoanelor fizice şi juridice care sunt
utilizate pentru prestarea de servicii turistice cu caracter sezonier, pe o
durată de cel mult 6 luni în cursul unui an calendaristic, se reduce cu
50% . Reducerea se aplică în anul fiscal următor celui în care este
îndeplinită această condiţie.
ART. 465
Calculul
impozitului/taxei pe teren
(1) Impozitul/Taxa pe
teren se stabileşte luând în calcul suprafaţa terenului, rangul localităţii
în care este amplasat terenul, zona şi categoria de folosinţă a
terenului, conform încadrării făcute de consiliul local.
(2) În cazul unui
teren amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la categoria de
folosinţă terenuri cu construcţii, precum şi terenul
înregistrat în registrul agricol la altă categorie de folosinţă
decât cea de terenuri cu construcţii în suprafaţă de până
la 400 m˛, inclusiv, impozitul/taxa pe teren se stabileşte prin
înmulţirea suprafeţei terenului, exprimată în hectare, cu suma
corespunzătoare prevăzută în următorul tabel:
*T*
┌───────────┬─────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ Zona în │
Nivelurile impozitului/taxei, pe ranguri de localităţi │
│ cadrul │ - lei/ha - │
│localităţii├──────────┬──────────┬──────────┬──────────┬────────┬────────┤
│
│ 0 │
I │ II
│ III │
IV │ V
│
├───────────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────────┼────────┼────────┤
│ A
│8282-20706│6878-17194│6042-15106│5236-13090│711-1788│569-1422│
├───────────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────────┼────────┼────────┤
│ B
│6878-17194│5199-12998│4215-10538│
3558-8894│569-1422│427-1068│
├───────────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────────┼────────┼────────┤
│ C │5199-12998│ 3558-8894│
2668-6670│ 1690-4226│427-1068│ 284-710│
├───────────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────────┼────────┼────────┤
│ D │ 3558-8894│ 1690-4226│
1410-3526│ 984-2439│
278-696│ 142-356│
└───────────┴──────────┴──────────┴──────────┴──────────┴────────┴────────┘
*ST*
(3) În cazul unui
teren amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la altă
categorie de folosinţă decât cea de terenuri cu construcţii,
pentru suprafaţa care depăşeşte 400 m˛, impozitul/taxa pe
teren se stabileşte prin înmulţirea suprafeţei terenului,
exprimată în hectare, cu suma corespunzătoare prevăzută la
alin. (4), iar acest rezultat se înmulţeşte cu coeficientul de corecţie
corespunzător prevăzut la alin. (5).
(4) Pentru stabilirea
impozitului/taxei pe teren, potrivit alin. (3), se folosesc sumele din tabelul
următor, exprimate în lei pe hectar:
*T*
┌────┬────────────────────────────────────────────────────┬────┬────┬────┬────┐
│Nr. │ Zona │ A │
B │ C │ D │
│crt.│
Categoria de folosinţă │ │
│ │ │
├────┼────────────────────────────────────────────────────┼────┼────┼────┼────┤
│ 1 │Teren
arabil
│ 28 │ 21 │ 19 │ 15 │
├────┼────────────────────────────────────────────────────┼────┼────┼────┼────┤
│ 2
│Păşune
│ 21 │ 19 │ 15 │ 13 │
├────┼────────────────────────────────────────────────────┼────┼────┼────┼────┤
│ 3
│Fâneaţă
│ 21 │ 19 │ 15 │ 13 │
├────┼────────────────────────────────────────────────────┼────┼────┼────┼────┤
│ 4 │Vie │ 46 │
35 │ 28 │ 19 │
├────┼────────────────────────────────────────────────────┼────┼────┼────┼────┤
│ 5
│Livadă
│ 53 │ 46 │ 35 │ 28 │
├────┼────────────────────────────────────────────────────┼────┼────┼────┼────┤
│ 6
│Pădure sau alt teren cu vegetaţie forestieră │ 28 │ 21 │ 19
│ 15 │
├────┼────────────────────────────────────────────────────┼────┼────┼────┼────┤
│ 7 │Teren cu
ape
│ 15 │ 13 │ 8
│ 0 │
├────┼────────────────────────────────────────────────────┼────┼────┼────┼────┤
│ 8 │Drumuri
şi căi ferate │ 0 │
0 │ 0 │ 0 │
├────┼────────────────────────────────────────────────────┼────┼────┼────┼────┤
│ 9 │Teren
neproductiv
│ 0 │ 0 │
0 │ 0 │
└────┴────────────────────────────────────────────────────┴────┴────┴────┴────┘
*ST*
(5) Suma
stabilită conform alin. (4) se înmulţeşte cu coeficientul de
corecţie corespunzător prevăzut în următorul tabel:
*T*
┌──────────────────┬────────────────────────┐
│Rangul
localităţii│Coeficientul de corecţie│
├──────────────────┼────────────────────────┤
│ 0 │ 8,00 │
├──────────────────┼────────────────────────┤
│ I │ 5,00 │
├──────────────────┼────────────────────────┤
│ II │ 4,00 │
├──────────────────┼────────────────────────┤
│ III │ 3,00 │
├──────────────────┼────────────────────────┤
│ IV │ 1,10 │
├──────────────────┼────────────────────────┤
│ V │ 1,00 │
└──────────────────┴────────────────────────┘
*ST*
(6) Ca excepţie
de la prevederile alin. (2)-(5), în cazul contribuabililor persoane juridice,
pentru terenul amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la
altă categorie de folosinţă decât cea de terenuri cu
construcţii, impozitul/taxa pe teren se calculează conform
prevederilor alin. (7) numai dacă îndeplinesc, cumulativ, următoarele
condiţii:
a) au prevăzut în
statut, ca obiect de activitate, agricultură;
b) au înregistrate în
evidenţa contabilă, pentru anul fiscal respectiv, venituri şi
cheltuieli din desfăşurarea obiectului de activitate prevăzut la
lit. a).
(7) În cazul unui
teren amplasat în extravilan, impozitul/taxa pe teren se stabileşte prin
înmulţirea suprafeţei terenului, exprimată în hectare, cu suma
corespunzătoare prevăzută în următorul tabel,
înmulţită cu coeficientul de corecţie corespunzător
prevăzut la art. 457 alin. (6):
*T*
┌────┬───────────────────────────────────────────────────────────┬────────┐
│Nr. │ Categoria de
folosinţă
│ Impozit│
│crt.│
│ (lei) │
├────┼───────────────────────────────────────────────────────────┼────────┤
│1 │Teren cu
construcţii
│ 22-31 │
├────┼───────────────────────────────────────────────────────────┼────────┤
│2 │Teren
arabil
│ 42-50 │
├────┼───────────────────────────────────────────────────────────┼────────┤
│3
│Păşune │ 20-28 │
├────┼───────────────────────────────────────────────────────────┼────────┤
│4
│Fâneaţă
│ 20-28 │
├────┼───────────────────────────────────────────────────────────┼────────┤
│5 │Vie pe
rod, alta decât cea prevăzută la nr. crt. 5.1 │
48-55 │
├────┼───────────────────────────────────────────────────────────┼────────┤
│5.1 │Vie până la intrarea pe rod │ 0
│
├────┼───────────────────────────────────────────────────────────┼────────┤
│6
│Livadă pe rod, alta decât cea prevăzută la nr.
crt. 6.1 │ 48-56 │
├────┼───────────────────────────────────────────────────────────┼────────┤
│6.1 │Livadă până la intrarea pe rod │
0 │
├────┼───────────────────────────────────────────────────────────┼────────┤
│7
│Pădure sau alt teren cu vegetaţie forestieră, cu
excepţia │ │
│ │celui
prevăzut la nr. crt. 7. │ 18-16 │
├────┼───────────────────────────────────────────────────────────┼────────┤
│7.1 │Pădure în vârstă de până la 20
de ani şi pădure cu rol de
│ │
│
│protecţie
│ 0 │
├────┼───────────────────────────────────────────────────────────┼────────┤
│8 │Teren cu
apă, altul decât cel cu amenajări piscicole │
1-6 │
├────┼───────────────────────────────────────────────────────────┼────────┤
│8.1 │Teren cu amenajări piscicole │ 26-34 │
├────┼───────────────────────────────────────────────────────────┼────────┤
│9 │Drumuri
şi căi ferate
│ 0 │
├────┼───────────────────────────────────────────────────────────┼────────┤
│10 │Teren
neproductiv
│ 0 │
└────┴───────────────────────────────────────────────────────────┴────────┘
*ST*
(8) Înregistrarea în
registrul agricol a datelor privind clădirile şi terenurile, a
titularului dreptului de proprietate asupra acestora, precum şi schimbarea
categoriei de folosinţă se pot face numai pe bază de documente,
anexate la declaraţia făcută sub semnătura proprie a
capului de gospodărie sau, în lipsa acestuia, a unui membru major al
gospodăriei. Procedura de înregistrare şi categoriile de documente se
vor stabili prin norme metodologice.
(9) Nivelul
impozitului pe teren prevăzut la alin. (2) şi (7) se stabileşte
prin hotărâre a consiliului local. La nivelul municipiului Bucureşti,
această atribuţie revine Consiliului General al Municipiului
Bucureşti.
ART. 466
Declararea şi
datorarea impozitului şi a taxei pe teren
(1) Impozitul pe teren
este datorat pentru întregul an fiscal de persoana care are în proprietate
terenul la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior.
(2) În cazul
dobândirii unui teren în cursul anului, proprietarul acestuia are
obligaţia să depună o nouă declaraţie de impunere la
organul fiscal local în a cărui rază teritorială de
competenţă se află terenul, în termen de 30 de zile de la data
dobândirii, şi datorează impozit pe teren începând cu data de 1
ianuarie a anului următor.
(3) În cazul în care
dreptul de proprietate asupra unui teren este transmis în cursul unui an
fiscal, impozitul este datorat de persoana care deţine dreptul de
proprietate asupra terenului la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior
anului în care se înstrăinează.
(4) Dacă
încadrarea terenului în funcţie de rangul localităţii şi
zonă se modifică în cursul unui an sau în cursul anului intervine un
eveniment care conduce la modificarea impozitului pe teren, impozitul se
calculează conform noii situaţii începând cu data de 1 ianuarie a
anului următor.
(5) În cazul
modificării categoriei de folosinţă a terenului, proprietarul
acestuia are obligaţia să depună o nouă declaraţie de
impunere la organul fiscal local în a cărui rază teritorială de
competenţă se află terenul, în termen de 30 de zile de la data
modificării folosinţei, şi datorează impozitul pe teren
conform noii situaţii începând cu data de 1 ianuarie a anului
următor.
(6) În cazul
terenurilor la care se constată diferenţe între suprafeţele
înscrise în actele de proprietate şi situaţia reală
rezultată din măsurătorile executate în condiţiile Legii nr. 7/1996,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare,
pentru determinarea sarcinii fiscale se au în vedere suprafeţele care
corespund situaţiei reale, dovedite prin lucrări de cadastru. Datele
rezultate din lucrările de cadastru se înscriu în evidenţele fiscale,
în registrul agricol, precum şi în cartea funciară, iar impozitul se
calculează conform noii situaţii începând cu data de 1 ianuarie a
anului următor celui în care se înregistrează la organul fiscal local
lucrarea respectivă, ca anexă la declaraţia fiscală.
(7) În cazul unui
teren care face obiectul unui contract de leasing financiar, pe întreaga
durată a acestuia se aplică următoarele reguli:
a) impozitul pe teren
se datorează de locatar, începând cu data de 1 ianuarie a anului
următor celui în care a fost încheiat contractul;
b) în cazul în care
contractul de leasing financiar încetează altfel decât prin ajungerea la
scadenţă, impozitul pe teren se datorează de locator, începând
cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care terenul a fost predat
locatorului prin încheierea procesului-verbal de predare-primire a bunului sau
a altor documente similare care atestă intrarea bunului în posesia
locatorului ca urmare a rezilierii contractului de leasing;
c) atât locatorul, cât
şi locatarul au obligaţia depunerii declaraţiei fiscale la
organul fiscal local în a cărui rază de competenţă se
află terenul, în termen de 30 de zile de la data finalizării
contractului de leasing sau a încheierii procesului-verbal de predare a bunului
sau a altor documente similare care atestă intrarea bunului în posesia
locatorului ca urmare a rezilierii contractului de leasing însoţită
de o copie a acestor documente.
(8) Taxa pe teren se
datorează pe perioada valabilităţii contractului prin care se
constituie dreptul de concesiune, închiriere, administrare ori
folosinţă. În cazul contractelor care prevăd perioade mai mici
de un an, taxa se datorează proporţional cu intervalul de timp pentru
care s-a transmis dreptul de concesiune, închiriere, administrare ori
folosinţă.
(9) Persoana care
datorează taxa pe teren are obligaţia să depună o
declaraţie la organul fiscal local în a cărui rază
teritorială de competenţă se află terenul, până la
data de 25 a lunii următoare celei în care intră în vigoare
contractul prin care se acordă dreptul de concesiune, închiriere,
administrare ori folosinţă, la care anexează o copie a acestui
contract.
(10) În cazul unei
situaţii care determină modificarea taxei pe teren datorate, persoana
care datorează taxa pe teren are obligaţia să depună o
declaraţie la organul fiscal local în a cărui rază
teritorială de competenţă se află terenul, până la
data de 25 a lunii următoare celei în care s-a înregistrat situaţia
respectivă.
(11) Declararea
terenurilor în scop fiscal nu este condiţionată de înregistrarea
acestor terenuri la oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară.
(12) Depunerea
declaraţiilor fiscale reprezintă o obligaţie şi în cazul
persoanelor care beneficiază de scutiri sau reduceri de la plata
impozitului sau a taxei pe teren.
ART. 467
Plata impozitului
şi a taxei pe teren
(1) Impozitul pe teren
se plăteşte anual, în două rate egale, până la datele de 31
martie şi 30 septembrie inclusiv.
(2) Pentru plata cu
anticipaţie a impozitului pe teren, datorat pentru întregul an de
către contribuabili, până la data de 31 martie inclusiv, a anului
respectiv, se acordă o bonificaţie de până la 10%,
stabilită prin hotărâre a consiliului local. La nivelul municipiului
Bucureşti, această atribuţie revine Consiliului General al
Municipiului Bucureşti.
(3) Impozitul pe
teren, datorat aceluiaşi buget local de către contribuabili, persoane
fizice şi juridice, de până la 50 lei inclusiv, se plăteşte
integral până la primul termen de plată.
(4) În cazul în care
contribuabilul deţine în proprietate mai multe terenuri amplasate pe raza
aceleiaşi unităţi administrativ-teritoriale, prevederile alin.
(2) şi (3) se referă la impozitul pe teren cumulat.
(5) Taxa pe teren se
plăteşte lunar, până la data de 25 a lunii următoare
fiecărei luni din perioada de valabilitate a contractului prin care se
transmite dreptul de concesiune, închiriere, administrare ori
folosinţă.
CAP. IV
Impozitul pe
mijloacele de transport
ART. 468
Reguli generale
(1) Orice
persoană care are în proprietate un mijloc de transport care trebuie
înmatriculat/înregistrat în România datorează un impozit anual pentru
mijlocul de transport, cu excepţia cazurilor în care în prezentul capitol
se prevede altfel.
(2) Impozitul pe mijloacele de transport se
datorează pe perioada cât mijlocul de transport este înmatriculat sau
înregistrat în România.
(3) Impozitul pe
mijloacele de transport se plăteşte la bugetul local al
unităţii administrativ-teritoriale unde persoana îşi are
domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după caz.
(4) În cazul unui
mijloc de transport care face obiectul unui contract de leasing financiar, pe
întreaga durată a acestuia, impozitul pe mijlocul de transport se
datorează de locatar.
ART. 469
Scutiri
(1) Nu se
datorează impozitul pe mijloacele de transport pentru:
a) mijloacele de
transport aflate în proprietatea sau coproprietatea veteranilor de război,
văduvelor de război sau văduvelor nerecăsătorite ale
veteranilor de război, pentru un singur mijloc de transport, la alegerea
contribuabilului;
b) mijloacele de
transport aflate în proprietatea sau coproprietatea persoanelor cu handicap
grav sau accentuat, cele pentru transportul persoanelor cu handicap sau
invaliditate, aflate în proprietatea sau coproprietatea reprezentanţilor
legali ai minorilor cu handicap grav sau accentuat şi ai minorilor
încadraţi în gradul I de invaliditate, pentru un singur mijloc de
transport, la alegerea contribuabilului;
c) mijloacele de
transport aflate în proprietatea sau coproprietatea persoanelor prevăzute
la art. 1 din Decretul-lege nr.
118/1990, republicat, cu modificările şi completările
ulterioare, pentru un singur mijloc de transport, la alegerea contribuabilului;
d) mijloacele de
transport aflate în proprietatea sau coproprietatea persoanelor prevăzute
la art. 3 alin. (1) lit. b) şi art.
4 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi
completările ulterioare, pentru un singur mijloc de transport, la alegerea
contribuabilului;
e) navele fluviale de
pasageri, bărcile şi luntrele folosite pentru transportul persoanelor
fizice cu domiciliul în Delta Dunării, Insula Mare a Brăilei şi
Insula Balta Ialomiţei;
f) mijloacele de
transport ale instituţiilor publice;
g) mijloacele de
transport ale persoanelor juridice, care sunt utilizate pentru servicii de
transport public de pasageri în regim urban sau suburban, inclusiv transportul
de pasageri în afara unei localităţi, dacă tariful de transport
este stabilit în condiţii de transport public;
h) vehiculele istorice
definite conform prevederilor legale în vigoare;
i) mijloacele de
transport folosite exclusiv pentru transportul stupilor în pastoral;
j) mijloacele de
transport folosite exclusiv pentru intervenţii în situaţii de
urgenţă;
k) mijloacele de
transport ale instituţiilor sau unităţilor care
funcţionează sub coordonarea Ministerului Educaţiei şi
Cercetării Ştiinţifice sau a Ministerului Tineretului şi
Sportului;
l) mijloacele de
transport ale fundaţiilor înfiinţate prin testament constituite
conform legii, cu scopul de a întreţine, dezvolta şi ajuta
instituţii de cultură naţională, precum şi de a
susţine acţiuni cu caracter umanitar, social şi cultural;
m) mijloacele de
transport ale organizaţiilor care au ca unică activitate acordarea
gratuită de servicii sociale în unităţi specializate care
asigură găzduire, îngrijire socială şi medicală,
asistenţă, ocrotire, activităţi de recuperare, reabilitare
şi reinserţie socială pentru copil, familie, persoane cu
handicap, persoane vârstnice, precum şi pentru alte persoane aflate în
dificultate, în condiţiile legii;
n) autovehiculele
acţionate electric;
o) autovehiculele
second-hand înregistrate ca stoc de marfă şi care nu sunt utilizate
în folosul propriu al operatorului economic, comerciant auto sau societate de
leasing;
p) mijloacele de
transport deţinute de către organizaţiile cetăţenilor
aparţinând minorităţilor naţionale.
(2) Consiliile locale
pot hotărî să acorde scutirea sau reducerea impozitului pe mijloacele
de transport agricole utilizate efectiv în domeniul agricol.
(3) Scutirea sau
reducerea de la plata impozitului pe mijloacele de transport agricole utilizate
efectiv în domeniul agricol, stabilită conform alin. (2), se aplică
începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care persoana
depune documentele justificative.
(4) Impozitul pe
mijloacele de transport se reduce cu 50% pentru persoanele fizice care
domiciliază în localităţile precizate în:
a) Hotărârea Guvernului nr.
323/1996 privind aprobarea Programului special pentru sprijinirea
dezvoltării economico-sociale a unor localităţi din Munţii
Apuseni, cu modificările ulterioare;
b) Hotărârea Guvernului nr.
395/1996 pentru aprobarea Programului special privind unele
măsuri şi acţiuni pentru sprijinirea dezvoltării
economico-sociale a judeţului Tulcea şi a Rezervaţiei Biosferei
"Delta Dunării", cu modificările ulterioare.
ART. 470
Calculul impozitului
(1) Impozitul pe
mijloacele de transport se calculează în funcţie de tipul mijlocului
de transport, conform celor prevăzute în prezentul capitol.
(2) În cazul oricăruia
dintre următoarele autovehicule, impozitul pe mijlocul de transport se
calculează în funcţie de capacitatea cilindrică a acestuia, prin
înmulţirea fiecărei grupe de 200 cmc sau fracţiune din aceasta
cu suma corespunzătoare din tabelul următor:
*T*
┌────┬─────────────────────────────────────────────────────────┬─────────────┐
│Nr. │ Mijloace de transport cu tracţiune
mecanică │Lei/200
cmc │
│crt.│
│sau fracţiune│
│ │ │din
aceasta │
├────┴─────────────────────────────────────────────────────────┴─────────────┤
│ I. Vehicule înmatriculate (lei/200 cmc sau
fracţiune din aceasta) │
├────┬─────────────────────────────────────────────────────────┬─────────────┤
│ 1 │Motociclete, tricicluri,
cvadricicluri şi autoturisme cu │ 8
│
│ │capacitatea cilindrică de
până la 1.600 cmc, inclusiv
│ │
├────┼─────────────────────────────────────────────────────────┼─────────────┤
│ 2 │Motociclete, tricicluri şi
cvadricicluri cu capacitatea
│ 9 │
│ │cilindrică de peste 1.600
cmc
│ │
├────┼─────────────────────────────────────────────────────────┼─────────────┤
│ 3 │Autoturisme cu capacitatea
cilindrică între 1.601 cmc şi │ 18
│
│ │2.000 cmc inclusiv
│ │
├────┼─────────────────────────────────────────────────────────┼─────────────┤
│ 4 │Autoturisme cu capacitatea
cilindrică între 2.001 cmc şi │ 72
│
│ │2.600 cmc inclusiv
│ │
├────┼─────────────────────────────────────────────────────────┼─────────────┤
│ 5 │Autoturisme cu capacitatea
cilindrică între 2.601 cmc şi │ 144
│
│ │3.000 cmc inclusiv
│ │
├────┼─────────────────────────────────────────────────────────┼─────────────┤
│ 6 │Autoturisme cu capacitatea
cilindrică de peste 3.001 cmc │
290 │
├────┼─────────────────────────────────────────────────────────┼─────────────┤
│ 7 │Autobuze, autocare, microbuze │ 24
│
├────┼─────────────────────────────────────────────────────────┼─────────────┤
│ 8 │Alte vehicule cu tracţiune
mecanică cu masa totală maximă│ 30
│
│ │autorizată de până la 12
tone, inclusiv
│ │
├────┼─────────────────────────────────────────────────────────┼─────────────┤
│ 9 │Tractoare înmatriculate │ 18
│
├────┴─────────────────────────────────────────────────────────┴─────────────┤
│ II. Vehicule
înregistrate
│
├────┬─────────────────────────────────────────────────────────┬─────────────┤
│ 1 │Vehicule cu capacitate
cilindrică
│ lei/200 cmc │
├────┼─────────────────────────────────────────────────────────┼─────────────┤
│ 1.1│Vehicule
înregistrate cu capacitate cilindrică │ 2-4
│
│ │< 4.800 cmc
│ │
├────┼─────────────────────────────────────────────────────────┼─────────────┤
│
1.2│Vehicule înregistrate cu capacitate cilindrică │ 4-6
│
│ │> 4.800 cmc
│ │
├────┼─────────────────────────────────────────────────────────┼─────────────┤
│ 2 │Vehicule fără capacitate
cilindrică evidenţiată
│50-150 lei/an│
└────┴─────────────────────────────────────────────────────────┴─────────────┘
*ST*
(3) În cazul
mijloacelor de transport hibride, impozitul se reduce cu minimum 50%, conform
hotărârii consiliului local.
(4) În cazul unui
ataş, impozitul pe mijlocul de transport este de 50% din impozitul pentru
motocicletele respective.
(5) În cazul unui
autovehicul de transport de marfă cu masa totală autorizată
egală sau mai mare de 12 tone, impozitul pe mijloacele de transport este
egal cu suma corespunzătoare prevăzută în tabelul următor:
*T*
┌────────────────────────────────────────────────────┬───────────────────────┐
│ Numărul de axe şi greutatea
brută încărcată
│ Impozitul │
│ maximă admisă │ (în lei/an) │
│
├─────────────┬─────────┤
│
│ Ax(e) │
Alte │
│ │ motor(oare)
│sisteme │
│
│ cu sistem │ de
│
│
│de suspensie │suspensie│
│
│ pneumatică │
pentru │
│
│ sau │ axele │
│
│echivalentele│ motoare │
│
│ recunoscute │ │
├───┬────────────────────────────────────────────────┴─────────────┴─────────┤
│ I│două axe
│
├───┼──┬─────────────────────────────────────────────┬─────────────┬─────────┤
│ │ 1│Masa de cel puţin 12
tone, dar mai mică de │ 0
│ 133 │
│ │
│13 tone │ │ │
├───┼──┼─────────────────────────────────────────────┼─────────────┼─────────┤
│ │ 2│Masa de cel puţin 13
tone, dar mai mică de │ 133
│ 367 │
│ │
│14 tone │ │ │
├───┼──┼─────────────────────────────────────────────┼─────────────┼─────────┤
│ │ 3│Masa de cel puţin 14
tone, dar mai mică de │ 367
│ 517 │
│ │
│15 tone │ │ │
├───┼──┼─────────────────────────────────────────────┼─────────────┼─────────┤
│ │ 4│Masa de cel puţin 15
tone, dar mai mică de │ 517
│ 1.169 │
│ │
│18 tone │ │ │
├───┼──┼─────────────────────────────────────────────┼─────────────┼─────────┤
│ │ 5│Masa de cel puţin 18
tone │ 517
│ 1.169 │
├───┼──┴─────────────────────────────────────────────┴─────────────┴─────────┤
│ II│3
axe
│
├───┼──┬─────────────────────────────────────────────┬─────────────┬─────────┤
│ │ 1│Masa de cel puţin 15
tone, dar mai mică de │ 133
│ 231 │
│ │
│17 tone │ │ │
├───┼──┼─────────────────────────────────────────────┼─────────────┼─────────┤
│ │ 2│Masa de cel puţin 17
tone, dar mai mică de │ 231
│ 474 │
│ │
│19 tone │ │ │
├───┼──┼─────────────────────────────────────────────┼─────────────┼─────────┤
│ │ 3│Masa de cel puţin 19
tone, dar mai mică de │ 474
│ 615 │
│ │
│21 tone │ │ │
├───┼──┼─────────────────────────────────────────────┼─────────────┼─────────┤
│ │ 4│Masa de cel puţin 21
tone, dar mai mică de │ 615
│ 947 │
│ │
│23 tone │ │ │
├───┼──┼─────────────────────────────────────────────┼─────────────┼─────────┤
│ │ 5│Masa de cel puţin 23
tone, dar mai mică de │ 947
│ 1.472 │
│ │
│25 tone │ │ │
├───┼──┼─────────────────────────────────────────────┼─────────────┼─────────┤
│ │ 6│Masa de cel puţin 25
tone, dar mai mică de │ 947
│ 1.472 │
│ │ │26 tone
│ │ │
├───┼──┼─────────────────────────────────────────────┼─────────────┼─────────┤
│ │ 7│Masa de cel puţin 26
tone │ 947
│ 1.472 │
├───┼──┴─────────────────────────────────────────────┴─────────────┴─────────┤
│III│4
axe
│
├───┼──┬─────────────────────────────────────────────┬─────────────┬─────────┤
│ │ 1│Masa de cel puţin 23
tone, dar mai mică de │ 615
│ 623 │
│ │
│25 tone │ │ │
├───┼──┼─────────────────────────────────────────────┼─────────────┼─────────┤
│ │ 2│Masa de cel puţin 25
tone, dar mai mică de │ 623
│ 973 │
│ │
│27 tone │ │ │
├───┼──┼─────────────────────────────────────────────┼─────────────┼─────────┤
│ │ 3│Masa de cel puţin 27
tone, dar mai mică de │ 973
│ 1.545 │
│ │
│29 tone │ │ │
├───┼──┼─────────────────────────────────────────────┼─────────────┼─────────┤
│ │ 4│Masa de cel puţin 29
tone, dar mai mică de │ 1.545
│ 2.291 │
│ │ │31 tone
│ │ │
├───┼──┼─────────────────────────────────────────────┼─────────────┼─────────┤
│ │ 5│Masa de cel puţin 31
tone, dar mai mică de │ 1.545
│ 2.291 │
│ │
│32 tone │ │ │
├───┼──┼─────────────────────────────────────────────┼─────────────┼─────────┤
│ │ 6│Masa de cel puţin 32
tone │ 1.545
│ 2.291 │
└───┴──┴─────────────────────────────────────────────┴─────────────┴─────────┘
*ST*
(6) În cazul unei
combinaţii de autovehicule, un autovehicul articulat sau tren rutier, de
transport de marfă cu masa totală maximă autorizată
egală sau mai mare de 12 tone, impozitul pe mijloacele de transport este
egal cu suma corespunzătoare prevăzută în tabelul următor:
*T*
┌────────────────────────────────────────────────────┬───────────────────────┐
│ Numărul de axe şi greutatea
brută încărcată
│ Impozitul │
│ maximă admisă │ (în lei/an) │
│
├─────────────┬─────────┤
│
│ Ax(e) │ Alte │
│ │ motor(oare)
│sisteme │
│
│ cu sistem │ de
│
│
│de suspensie │suspensie│
│
│ pneumatică │ pentru │
│
│ sau │ axele │
│
│echivalentele│motoare
│
│
│ recunoscute │
│
├───┬────────────────────────────────────────────────┴─────────────┴─────────┤
│ I│2 + 1 axe
│
├───┼──┬─────────────────────────────────────────────┬─────────────┬─────────┤
│ │ 1│Masa de cel puţin 12
tone, dar mai mică de │ 0
│ 0 │
│ │
│14 tone │ │ │
├───┼──┼─────────────────────────────────────────────┼─────────────┼─────────┤
│ │ 2│Masa de cel puţin 14
tone, dar mai mică de │ 0
│ 0 │
│ │
│16 tone │ │ │
├───┼──┼─────────────────────────────────────────────┼─────────────┼─────────┤
│ │ 3│Masa de cel puţin 16
tone, dar mai mică de │ 0
│ 60 │
│ │
│18 tone │ │ │
├───┼──┼─────────────────────────────────────────────┼─────────────┼─────────┤
│ │ 4│Masa de cel puţin 18
tone, dar mai mică de │
60 │ 137
│
│ │
│20 tone │ │ │
├───┼──┼─────────────────────────────────────────────┼─────────────┼─────────┤
│ │ 5│Masa de cel puţin 20
tone, dar mai mică de │ 137
│ 320 │
│ │
│22 tone │ │ │
├───┼──┼─────────────────────────────────────────────┼─────────────┼─────────┤
│ │ 6│Masa de cel puţin 22
tone, dar mai mică de │ 320
│ 414 │
│ │
│23 tone
│ │ │
├───┼──┼─────────────────────────────────────────────┼─────────────┼─────────┤
│ │ 7│Masa de cel puţin 23
tone, dar mai mică de │ 414
│ 747 │
│ │
│25 tone │ │ │
├───┼──┼─────────────────────────────────────────────┼─────────────┼─────────┤
│ │ 8│Masa de cel puţin 25
tone, dar mai mică de │ 747
│ 1.310 │
│ │
│28 tone
│ │ │
├───┼──┼─────────────────────────────────────────────┼─────────────┼─────────┤
│ │ 9│Masa de cel puţin 28
tone │ 747
│ 1.310 │
├───┼──┴─────────────────────────────────────────────┴─────────────┴─────────┤
│ II│2+2
axe
│
├───┼──┬─────────────────────────────────────────────┬─────────────┬─────────┤
│ │ 1│Masa de cel puţin 23
tone, dar mai mică de │ 128
│ 299 │
│ │
│25 tone │ │ │
├───┼──┼─────────────────────────────────────────────┼─────────────┼─────────┤
│ │ 2│Masa de cel puţin 25
tone, dar mai mică de │ 299
│ 491 │
│ │
│26 tone
│ │ │
├───┼──┼─────────────────────────────────────────────┼─────────────┼─────────┤
│ │ 3│Masa de cel puţin 26
tone, dar mai mică de │ 491
│ 721 │
│ │
│28 tone │ │ │
├───┼──┼─────────────────────────────────────────────┼─────────────┼─────────┤
│ │ 4│Masa de cel puţin 28
tone, dar mai mică de │ 721
│ 871 │
│ │
│29 tone
│ │ │
├───┼──┼─────────────────────────────────────────────┼─────────────┼─────────┤
│ │ 5│Masa de cel puţin 29
tone, dar mai mică de │ 871
│ 1.429 │
│ │
│31 tone │ │ │
├───┼──┼─────────────────────────────────────────────┼─────────────┼─────────┤
│ │ 6│Masa de cel puţin 31
tone, dar mai mică de │ 1.429
│ 1.984 │
│ │
│33 tone │ │ │
├───┼──┼─────────────────────────────────────────────┼─────────────┼─────────┤
│ │ 7│Masa de cel puţin 33
tone, dar mai mică de │ 1.984
│ 3.012 │
│ │
│36 tone │ │ │
├───┼──┼─────────────────────────────────────────────┼─────────────┼─────────┤
│ │ 8│Masa de cel puţin 36
tone, dar mai mică de │ 1.984
│ 3.012 │
│ │
│38 tone │ │ │
├───┼──┼─────────────────────────────────────────────┼─────────────┼─────────┤
│ │ 9│Masa de cel puţin 38
tone │ 1.984
│ 3.012 │
├───┼──┴─────────────────────────────────────────────┴─────────────┴─────────┤
│III│2+3
axe │
├───┼──┬─────────────────────────────────────────────┬─────────────┬─────────┤
│ │ 1│Masa de cel puţin 36
tone, dar mai mică de │ 1.579
│ 2.197 │
│ │
│38 tone │ │ │
├───┼──┼─────────────────────────────────────────────┼─────────────┼─────────┤
│ │ 2│Masa de cel puţin 38
tone, dar mai mică de │ 2.197
│ 2.986 │
│ │
│40 tone │ │ │
├───┼──┼─────────────────────────────────────────────┼─────────────┼─────────┤
│ │ 3│Masa de cel puţin 40
tone │ 2.197
│ 2.986 │
├───┼──┴─────────────────────────────────────────────┴─────────────┴─────────┤
│ IV│3+2
axe
│
├───┼──┬─────────────────────────────────────────────┬─────────────┬─────────┤
│ │ 1│Masa de cel puţin 36
tone, dar mai mică de │ 1.395
│ 1.937 │
│ │
│38 tone │ │ │
├───┼──┼─────────────────────────────────────────────┼─────────────┼─────────┤
│ │ 2│Masa de cel puţin 38
tone, dar mai mică de │ 1.937
│ 2.679 │
│ │
│40 tone
│ │ │
├───┼──┼─────────────────────────────────────────────┼─────────────┼─────────┤
│ │ 3│Masa de cel puţin 40
tone, dar mai mică de │ 2.679
│ 3.963 │
│ │
│44 tone │ │ │
├───┼──┼─────────────────────────────────────────────┼─────────────┼─────────┤
│ │ 4│Masa de cel puţin 44
tone │ 2.679
│ 3.963 │
├───┼──┴─────────────────────────────────────────────┴─────────────┴─────────┤
│ V │3+3
axe
│
├───┼──┬─────────────────────────────────────────────┬─────────────┬─────────┤
│ │ 1│Masa de cel puţin 36
tone, dar mai mică de │ 794
│ 960 │
│ │
│38 tone
│ │ │
├───┼──┼─────────────────────────────────────────────┼─────────────┼─────────┤
│ │ 2│Masa de cel puţin 38
tone, dar mai mică de │ 960
│ 1.434 │
│ │
│40 tone │ │ │
├───┼──┼─────────────────────────────────────────────┼─────────────┼─────────┤
│ │ 3│Masa de cel puţin 40
tone, dar mai mică de │ 1.434
│ 2.283 │
│ │
│44 tone
│ │ │
├───┼──┼─────────────────────────────────────────────┼─────────────┼─────────┤
│ │ 4│Masa de cel puţin 44
tone │ 1.434
│ 2.283 │
└───┴──┴─────────────────────────────────────────────┴─────────────┴─────────┘
*ST*
(7) În
cazul unei remorci, al unei semiremorci sau rulote care nu face parte dintr-o
combinaţie de autovehicule prevăzută la alin. (6), impozitul pe
mijloacele de transport este egal cu suma corespunzătoare din tabelul următor:
*T*
┌─────────────────────────────────────────────────────────────┬──────────────┐
│ Masa totală maximă
autorizată │ Impozit
│
│
│ - lei - │
├─────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────────┤
│a.
Până la 1 tonă, inclusiv │ 9
│
├─────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────────┤
│b.
Peste 1 tonă, dar nu mai mult de 3 tone │ 34
│
├─────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────────┤
│c.
Peste 3 tone, dar nu mai mult de 5 tone │ 52
│
├─────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────────┤
│d.
Peste 5 tone
│ 64 │
└─────────────────────────────────────────────────────────────┴──────────────┘
*ST*
----------
Alin. (7) al art. 470
a fost modificat de pct. 37 al art.
I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015.
(8) În cazul
mijloacelor de transport pe apă, impozitul pe mijlocul de transport este
egal cu suma corespunzătoare din tabelul următor:
*T*
┌─────────────────────────────────────────────────────────────┬──────────────┐
│ Mijlocul de transport pe
apă │ Impozit
│
│ │ - lei -
│
├─────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────────┤
│1. Luntre,
bărci fără motor, folosite pentru pescuit şi uz │
21 │
│personal │ │
├─────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────────┤
│2. Bărci
fără motor, folosite în alte scopuri │ 56
│
├─────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────────┤
│3. Bărci cu
motor
│ 210 │
├─────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────────┤
│4. Nave de sport
şi agrement
│ Între │
│
│ 0 şi 1.119 │
├─────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────────┤
│5. Scutere de
apă
│ 210 │
├─────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────────┤
│6. Remorchere
şi împingătoare: │ X
│
├─────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────────┤
│a) până la
500 CP, inclusiv │ 559
│
├─────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────────┤
│b) peste 500 CP
şi până la 2000 CP, inclusiv │ 909
│
├─────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────────┤
│c) peste 2000 CP
şi până la 4000 CP, inclusiv │ 1398
│
├─────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────────┤
│d) peste 4000
CP
│ 2237
│
├─────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────────┤
│7. Vapoare -
pentru fiecare 1000 tdw sau fracţiune din acesta│ 182
│
├─────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────────┤
│8. Ceamuri,
şlepuri şi barje fluviale: │ X
│
├─────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────────┤
│a) cu capacitatea
de încărcare până la 1500 de tone, inclusiv│ 182
│
├─────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────────┤
│b) cu capacitatea
de încărcare de peste 1500 de tone şi până │ 280
│
│la 3000 de tone,
inclusiv
│ │
├─────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────────┤
│c) cu capacitatea
de încărcare de peste 3000 de tone
│ 490 │
└─────────────────────────────────────────────────────────────┴──────────────┘
*ST*
(9) În înţelesul
prezentului articol, capacitatea cilindrică sau masa totală
maximă autorizată a unui mijloc de transport se stabileşte prin
cartea de identitate a mijlocului de transport, prin factura de achiziţie
sau un alt document similar.
ART. 471
Declararea şi
datorarea impozitului pe mijloacele de transport
(1) Impozitul pe
mijlocul de transport este datorat pentru întregul an fiscal de persoana care
deţine dreptul de proprietate asupra unui mijloc de transport înmatriculat
sau înregistrat în România la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior.
(2) În
cazul dobândirii unui mijloc de transport, proprietarul acestuia are
obligaţia să depună o declaraţie la organul fiscal local în
a cărui rază teritorială de competenţă are domiciliul,
sediul sau punctul de lucru, după caz, în termen de 30 de zile de la data
dobândirii şi datorează impozit pe mijloacele de transport începând
cu data de 1 ianuarie a anului următor înmatriculării sau
înregistrării mijlocului de transport.
----------
Alin. (2) al art. 471
a fost modificat de pct. 38 al art.
I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015.
(3) În
cazul în care mijlocul de transport este dobândit în alt stat decât România,
proprietarul acestuia are obligaţia să depună o declaraţie
la organul fiscal local în a cărui rază teritorială de
competenţă are domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după
caz, şi datorează impozit pe mijloacele de transport începând cu data
de 1 ianuarie a anului următor înmatriculării sau înregistrării
acestuia în România.
----------
Alin. (3) al art. 471
a fost modificat de pct. 38 al art.
I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015.
(4) În cazul radierii
din circulaţie a unui mijloc de transport, proprietarul are obligaţia
să depună o declaraţie la organul fiscal în a cărui
rază teritorială de competenţă îşi are domiciliul,
sediul sau punctul de lucru, după caz, în termen de 30 de zile de la data
radierii, şi încetează să datoreze impozitul începând cu data de
1 ianuarie a anului următor.
(5) În cazul
oricărei situaţii care conduce la modificarea impozitului pe
mijloacele de transport, inclusiv schimbarea domiciliului, sediului sau
punctului de lucru, contribuabilul are obligaţia depunerii
declaraţiei fiscale cu privire la mijlocul de transport la organul fiscal
local pe a cărei rază teritorială îşi are
domiciliul/sediul/punctul de lucru, în termen de 30 de zile, inclusiv, de la
modificarea survenită, şi datorează impozitul pe mijloacele de
transport stabilit în noile condiţii începând cu data de 1 ianuarie a
anului următor.
(6) În cazul unui
mijloc de transport care face obiectul unui contract de leasing financiar, pe
întreaga durată a acestuia se aplică următoarele reguli:
a) impozitul pe
mijloacele de transport se datorează de locatar începând cu data de 1
ianuarie a anului următor încheierii contractului de leasing financiar,
până la sfârşitul anului în cursul căruia încetează
contractul de leasing financiar;
b) locatarul are
obligaţia depunerii declaraţiei fiscale la organul fiscal local în a
cărui rază de competenţă se înregistrează mijlocul de
transport, în termen de 30 de zile de la data procesului-verbal de
predare-primire a bunului sau a altor documente similare care atestă
intrarea bunului în posesia locatarului, însoţită de o copie a
acestor documente;
c) la încetarea
contractului de leasing, atât locatarul, cât şi locatorul au
obligaţia depunerii declaraţiei fiscale la consiliul local competent,
în termen de 30 de zile de la data încheierii procesului-verbal de
predare-primire a bunului sau a altor documente similare care atestă
intrarea bunului în posesia locatorului, însoţită de o copie a
acestor documente.
(7) Depunerea
declaraţiilor fiscale reprezintă o obligaţie şi în cazul
persoanelor care beneficiază de scutiri sau reduceri de la plata
impozitului pe mijloacele de transport.
ART. 472
Plata impozitului
(1) Impozitul pe
mijlocul de transport se plăteşte anual, în două rate egale,
până la datele de 31 martie şi 30 septembrie inclusiv.
(2) Pentru plata cu
anticipaţie a impozitului pe mijlocul de transport, datorat pentru
întregul an de către contribuabili, până la data de 31 martie a
anului respectiv inclusiv, se acordă o bonificaţie de până la
10% inclusiv, stabilită prin hotărâre a consiliului local. La nivelul
municipiului Bucureşti, această atribuţie revine Consiliului
General al Municipiului Bucureşti.
(3) Impozitul anual pe
mijlocul de transport, datorat aceluiaşi buget local de către
contribuabili, persoane fizice şi juridice, de până la 50 lei
inclusiv, se plăteşte integral până la primul termen de
plată. În cazul în care contribuabilul deţine în proprietate mai
multe mijloace de transport, pentru care impozitul este datorat bugetului local
al aceleiaşi unităţi administrativ-teritoriale, suma de 50 lei
se referă la impozitul pe mijlocul de transport cumulat al acestora.
CAP. V
Taxa pentru eliberarea
certificatelor, avizelor şi a autorizaţiilor
ART. 473
Reguli generale
Orice persoană
care trebuie să obţină un certificat, un aviz sau o
autorizaţie menţionată în prezentul capitol trebuie să
plătească o taxă la compartimentul de specialitate al
autorităţii administraţiei publice locale înainte de a i se
elibera certificatul, avizul sau autorizaţia necesară.
ART. 474
Taxa pentru eliberarea
certificatelor de urbanism, a autorizaţiilor de construire şi a altor
avize şi autorizaţii
(1) Taxa pentru
eliberarea certificatului de urbanism, în mediul urban, este egală cu suma
stabilită conform tabelului următor:
*T*
┌────────────────────────────────────────────────┬───────────────────────┐
│Suprafaţa
pentru care se obţine certificatul
│
│
│ de urbanism │ - lei - │
├────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────┤
│a) până la
150 m˛, inclusiv │ 5-6 │
├────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────┤
│b) între 151
şi 250 m˛, inclusiv
│ 6-7 │
├────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────┤
│c) între 251
şi 500 m˛, inclusiv
│ 7-9 │
├────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────┤
│d) între 501
şi 750 m˛, inclusiv
│ 9-12 │
├────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────┤
│e) între 751
şi 1.000 m˛, inclusiv
│ 12-14 │
├────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────┤
│f) peste 1.000
m˛
│ 14 + 0,01
lei/m˛, │
│
│pentru fiecare m˛ care │
│
│ depăşeşte
1.000 m˛ │
│
│
│
└────────────────────────────────────────────────┴───────────────────────┘
*ST*
(2) Taxa pentru
eliberarea certificatului de urbanism pentru o zonă rurală este
egală cu 50% din taxa stabilită conform alin. (1).
(3) Taxa pentru
prelungirea unui certificat de urbanism este egală cu 30% din cuantumul
taxei pentru eliberarea certificatului sau a autorizaţiei iniţiale.
(4) Taxa pentru
avizarea certificatului de urbanism de către comisia de urbanism şi
amenajarea teritoriului, de către primari sau de structurile de
specialitate din cadrul consiliului judeţean se stabileşte de
consiliul local în sumă de până la 15 lei, inclusiv.
(5) Taxa pentru
eliberarea unei autorizaţii de construire pentru o clădire
rezidenţială sau clădire-anexă este egală cu 0,5% din
valoarea autorizată a lucrărilor de construcţii.
(6) Taxa pentru
eliberarea autorizaţiei de construire pentru alte construcţii decât
cele menţionate la alin. (5) este egală cu 1% din valoarea
autorizată a lucrărilor de construcţie, inclusiv valoarea instalaţiilor
aferente.
(7) Pentru taxele
prevăzute la alin. (5) şi (6) stabilite pe baza valorii autorizate a
lucrărilor de construcţie se aplică următoarele reguli:
a) taxa
datorată se stabileşte pe baza valorii lucrărilor de
construcţie declarate de persoana care solicită autorizaţia
şi se plăteşte înainte de emiterea acesteia;
----------
Lit. a) a alin. (7) al
art. 474 a fost modificată de pct. 39 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 50 din 27
octombrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3
noiembrie 2015.
b) pentru taxa
prevăzută la alin. (5), valoarea reală a lucrărilor de
construcţie nu poate fi mai mică decât valoarea impozabilă a
clădirii stabilită conform art. 457;
c) în termen de 15
zile de la data finalizării lucrărilor de construcţie, dar nu
mai târziu de 15 zile de la data la care expiră autorizaţia
respectivă, persoana care a obţinut autorizaţia trebuie să
depună o declaraţie privind valoarea lucrărilor de
construcţie la compartimentul de specialitate al autorităţii
administraţiei publice locale;
d) până în cea
de-a 15-a zi, inclusiv, de la data la care se depune situaţia finală
privind valoarea lucrărilor de construcţii, compartimentul de
specialitate al autorităţii administraţiei publice locale are
obligaţia de a stabili taxa datorată pe baza valorii reale a
lucrărilor de construcţie;
e) până în cea
de-a 15-a zi, inclusiv, de la data la care compartimentul de specialitate al
autorităţii administraţiei publice locale a comunicat valoarea
stabilită pentru taxă, trebuie plătită orice
diferenţă de taxă datorată de către persoana care a
primit autorizaţia sau orice diferenţă de taxă care trebuie
rambursată de autoritatea administraţiei publice locale.
(8) Taxa pentru prelungirea
unei autorizaţii de construire este egală cu 30% din cuantumul taxei
pentru eliberarea certificatului sau a autorizaţiei iniţiale.
(9) Taxa pentru
eliberarea autorizaţiei de desfiinţare, totală sau
parţială, a unei construcţii este egală cu 0,1% din
valoarea impozabilă stabilită pentru determinarea impozitului pe
clădiri, aferentă părţii desfiinţate.
(10) Taxa pentru
eliberarea autorizaţiei de foraje sau excavări necesare
lucrărilor de cercetare şi prospectare a terenurilor în etapa
efectuării studiilor geotehnice şi a studiilor privind
ridicările topografice, sondele de gaze, petrol şi alte excavări
se datorează de către titularii drepturilor de prospecţiune
şi explorare şi se calculează prin înmulţirea
numărului de metri pătraţi de teren ce vor fi efectiv
afectaţi la suprafaţa solului de foraje şi excavări cu o
valoare cuprinsă între 0 şi 15 lei.
(11) În termen de 30
de zile de la finalizarea fazelor de cercetare şi prospectare,
contribuabilii au obligaţia să declare suprafaţa efectiv afectată
de foraje sau excavări, iar în cazul în care aceasta diferă de cea
pentru care a fost emisă anterior o autorizaţie, taxa aferentă
se regularizează astfel încât să reflecte suprafaţa efectiv
afectată.
(12) Taxa pentru
eliberarea autorizaţiei necesare pentru lucrările de organizare de
şantier în vederea realizării unei construcţii, care nu sunt
incluse în altă autorizaţie de construire, este egală cu 3% din
valoarea autorizată a lucrărilor de organizare de şantier.
(13) Taxa pentru
eliberarea autorizaţiei de amenajare de tabere de corturi,
căsuţe sau rulote ori campinguri este egală cu 2% din valoarea
autorizată a lucrărilor de construcţie.
(14) Taxa pentru
autorizarea amplasării de chioşcuri, containere, tonete, cabine,
spaţii de expunere, corpuri şi panouri de afişaj, firme şi
reclame situate pe căile şi în spaţiile publice este de
până la 8 lei, inclusiv, pentru fiecare metru pătrat de
suprafaţă ocupată de construcţie.
(15) Taxa pentru
eliberarea unei autorizaţii privind lucrările de racorduri şi
branşamente la reţele publice de apă, canalizare, gaze, termice,
energie electrică, telefonie şi televiziune prin cablu se
stabileşte de consiliul local şi este de până la 13 lei,
inclusiv, pentru fiecare racord.
(16) Taxa pentru
eliberarea certificatului de nomenclatură stradală şi
adresă se stabileşte de către consiliile locale în sumă de
până la 9 lei, inclusiv.
ART. 475
Taxa pentru eliberarea
autorizaţiilor pentru desfăşurarea unor activităţi
(1) Taxa pentru
eliberarea autorizaţiilor sanitare de funcţionare se stabileşte
de consiliul local şi este de până la 20 lei, inclusiv.
(2) Taxele pentru
eliberarea atestatului de producător, respectiv pentru eliberarea
carnetului de comercializare a produselor din sectorul agricol se stabilesc de
către consiliile locale şi sunt de până la 80 lei, inclusiv.
(3)
Persoanele a căror activitate este înregistrată în grupele CAEN 561 -
Restaurante, 563 - Baruri şi alte activităţi de servire a
băuturilor şi 932 - Alte activităţi recreative şi
distractive, potrivit Clasificării activităţilor din economia
naţională - CAEN, actualizată prin Ordinul
preşedintelui Institutului Naţional de Statistică nr. 337/2007
privind actualizarea Clasificării activităţilor din economia
naţională - CAEN, datorează bugetului local al comunei,
oraşului sau municipiului, după caz, în a cărui rază
administrativ-teritorială se desfăşoară activitatea, o
taxă pentru eliberarea/vizarea anuală a autorizaţiei privind
desfăşurarea acestor activităţi, în funcţie de
suprafaţa aferentă activităţilor respective, în sumă
de:
a)
până la 4.000 lei, pentru o suprafaţă de până la 500 mp,
inclusiv;
b)
până la 8.000 lei pentru o suprafaţă mai mare de 500 mp.
----------
Alin. (3) al art. 475
a fost modificat de pct. 40 al art.
I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015.
(4) Nivelul taxei
prevăzute la alin. (3) se stabileşte prin hotărâre a consiliului
local. La nivelul municipiului Bucureşti, această taxă se
stabileşte de către Consiliul General al Municipiului Bucureşti
şi se face venit la bugetul local al sectorului în a cărui rază
teritorială se desfăşoară activitatea.
(5) Autorizaţia
privind desfăşurarea activităţilor prevăzute la alin.
(3), în cazul în care persoana îndeplineşte condiţiile prevăzute
de lege, se emite de către primarul în a cărui rază de competenţă
se află sediul sau punctul de lucru.
----------
Alin. (5) al art. 475
a fost modificat de pct. 40 al art.
I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015.
ART. 476
Scutiri
(1) Sunt scutite de
taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor
următoarele:
a) certificatele,
avizele şi autorizaţiile ai căror beneficiari sunt veterani de
război, văduve de război sau văduve
nerecăsătorite ale veteranilor de război;
b) certificatele, avizele
şi autorizaţiile ai căror beneficiari sunt persoanele
prevăzute la art. 1 din Decretul-lege nr.
118/1990, republicat, cu modificările şi completările
ulterioare;
c) certificatele de
urbanism şi autorizaţiile de construire pentru lăcaşuri de
cult sau construcţii-anexă;
d) certificatele de
urbanism şi autorizaţiile de construire pentru dezvoltarea,
modernizarea sau reabilitarea infrastructurilor din transporturi care
aparţin domeniului public al statului;
e) certificatele de
urbanism şi autorizaţiile de construire pentru lucrările de
interes public naţional, judeţean sau local;
f) certificatele de
urbanism şi autorizaţiile de construire, dacă beneficiarul
construcţiei este o instituţie publică;
g) autorizaţiile
de construire pentru autostrăzile şi căile ferate atribuite prin
concesionare, conform legii;
h) certificatele de
urbanism şi autorizaţiile de construire, dacă beneficiarul
construcţiei este o instituţie sau o unitate care
funcţionează sub coordonarea Ministerului Educaţiei şi
Cercetării Ştiinţifice sau a Ministerului Tineretului şi
Sportului;
i) certificat de
urbanism sau autorizaţie de construire, dacă beneficiarul
construcţiei este o fundaţie înfiinţată prin testament,
constituită conform legii, cu scopul de a întreţine, dezvolta şi
ajuta instituţii de cultură naţională, precum şi de a
susţine acţiuni cu caracter umanitar, social şi cultural;
j) certificat de
urbanism sau autorizaţie de construire, dacă beneficiarul
construcţiei este o organizaţie care are ca unică activitate
acordarea gratuită de servicii sociale în unităţi specializate
care asigură găzduire, îngrijire socială şi medicală,
asistenţă, ocrotire, activităţi de recuperare, reabilitare
şi reinserţie socială pentru copil, familie, persoane cu
handicap, persoane vârstnice, precum şi pentru alte persoane aflate în
dificultate, în condiţiile legii;
k) certificat de
urbanism sau autorizaţie de construire, în cazul unei calamităţi
naturale.
(2) Consiliile locale
pot hotărî să acorde scutirea sau reducerea taxei pentru eliberarea
certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor pentru:
a) lucrări de
întreţinere, reparare, conservare, consolidare, restaurare, punere în
valoare a monumentelor istorice astfel cum sunt definite în Legea nr. 422/2001
privind protejarea monumentelor istorice, republicată, cu
modificările ulterioare, datorate de proprietarii persoane fizice care
realizează, integral sau parţial, aceste lucrări pe
cheltuială proprie;
b) lucrări
destinate păstrării integrităţii fizice şi a cadrului
construit sau natural al monumentelor istorice definite în Legea nr. 422/2001,
republicată, cu modificările ulterioare, finanţate de
proprietarii imobilelor din zona de protecţie a monumentelor istorice, în
concordanţă cu reglementările cuprinse în documentaţiile de
urbanism întocmite potrivit legii;
c) lucrări
executate în condiţiile Ordonanţei
Guvernului nr. 20/1994 privind măsuri pentru reducerea riscului
seismic al construcţiilor existente, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare;
d) lucrări
executate în zone de regenerare urbană, delimitate în condiţiile Legii nr. 350/2001
privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, cu modificările
şi completările ulterioare, lucrări în care se
desfăşoară operaţiuni de regenerare urbană coordonate
de administraţia locală, în perioada derulării
operaţiunilor respective.
CAP. VI
Taxa pentru folosirea
mijloacelor de reclamă şi publicitate
ART. 477
Taxa pentru serviciile
de reclamă şi publicitate
(1) Orice
persoană care beneficiază de servicii de reclamă şi
publicitate în România în baza unui contract sau a unui alt fel de
înţelegere încheiată cu altă persoană datorează plata
taxei prevăzute în prezentul articol, cu excepţia serviciilor de
reclamă şi publicitate realizate prin mijloacele de informare în
masă scrise şi audiovizuale.
(2) Publicitatea
realizată prin mijloace de informare în masă scrise şi
audiovizuale, în sensul prezentului articol, corespunde activităţilor
agenţilor de publicitate potrivit Clasificării
activităţilor din economia naţională - CAEN, cu
modificările ulterioare, respectiv publicitatea realizată prin ziare
şi alte tipărituri, precum şi prin radio, televiziune şi
internet.
(3) Taxa
prevăzută în prezentul articol, denumită în continuare taxa
pentru servicii de reclamă şi publicitate, se plăteşte la
bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale în raza
căreia persoana prestează serviciile de reclamă şi
publicitate.
(4) Taxa pentru
servicii de reclamă şi publicitate se calculează prin aplicarea
cotei taxei respective la valoarea serviciilor de reclamă şi
publicitate.
(5) Cota taxei se
stabileşte de consiliul local, fiind cuprinsă între 1% şi 3%.
(6) Valoarea
serviciilor de reclamă şi publicitate cuprinde orice plată
obţinută sau care urmează a fi obţinută pentru
serviciile de reclamă şi publicitate, cu excepţia taxei pe valoarea
adăugată.
(7) Taxa pentru
servicii de reclamă şi publicitate se varsă la bugetul local,
lunar, până la data de 10 a lunii următoare celei în care a intrat în
vigoare contractul de prestări de servicii de reclamă şi
publicitate.
ART. 478
Taxa pentru
afişaj în scop de reclamă şi publicitate
(1) Orice
persoană care utilizează un panou, un afişaj sau o
structură de afişaj pentru reclamă şi publicitate, cu
excepţia celei care intră sub incidenţa art. 477, datorează
plata taxei anuale prevăzute în prezentul articol către bugetul local
al comunei, al oraşului sau al municipiului, după caz, în raza
căreia/căruia este amplasat panoul, afişajul sau structura de
afişaj respectivă. La nivelul municipiului Bucureşti,
această taxă revine bugetului local al sectorului în raza căruia
este amplasat panoul, afişajul sau structura de afişaj
respectivă.
(2) Valoarea taxei
pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate se
calculează anual prin înmulţirea numărului de metri
pătraţi sau a fracţiunii de metru pătrat a suprafeţei
afişajului pentru reclamă sau publicitate cu suma stabilită de
consiliul local, astfel:
a) în cazul unui
afişaj situat în locul în care persoana derulează o activitate
economică, suma este de până la 32 lei, inclusiv;
b) în cazul
oricărui altui panou, afişaj sau oricărei altei structuri de
afişaj pentru reclamă şi publicitate, suma este de până la
23 lei, inclusiv.
(3) Taxa pentru
afişaj în scop de reclamă şi publicitate se recalculează
pentru a reflecta numărul de luni sau fracţiunea din lună
dintr-un an calendaristic în care se afişează în scop de reclamă
şi publicitate.
(4) Taxa pentru
afişajul în scop de reclamă şi publicitate se plăteşte
anual, în două rate egale, până la datele de 31 martie şi 30
septembrie inclusiv. Taxa pentru afişajul în scop de reclamă şi
publicitate, datorată aceluiaşi buget local de către
contribuabili, persoane fizice şi juridice, de până la 50 lei
inclusiv, se plăteşte integral până la primul termen de
plată.
(5) Persoanele care
datorează taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi
publicitate sunt obligate să depună o declaraţie la
compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei
publice locale în termen de 30 de zile de la data amplasării structurii de
afişaj.
ART. 479
Scutiri
(1) Taxa pentru
serviciile de reclamă şi publicitate şi taxa pentru afişaj
în scop de reclamă şi publicitate nu se aplică
instituţiilor publice, cu excepţia cazurilor când acestea fac
reclamă unor activităţi economice.
(2) Taxa
prevăzută în prezentul articol, denumită în continuare taxa
pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate, nu se
aplică unei persoane care închiriază panoul, afişajul sau
structura de afişaj unei alte persoane, în acest caz taxa
prevăzută la art. 477 fiind plătită de această
ultimă persoană.
(3) Taxa pentru
afişaj în scop de reclamă şi publicitate nu se datorează
pentru afişele, panourile sau alte mijloace de reclamă şi
publicitate amplasate în interiorul clădirilor.
(4) Taxa pentru
afişaj în scop de reclamă şi publicitate nu se aplică
pentru panourile de identificare a instalaţiilor energetice, marcaje de
avertizare sau marcaje de circulaţie, precum şi alte informaţii
de utilitate publică şi educaţionale.
(5) Nu se
datorează taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi
publicitate pentru afişajul efectuat pe mijloacele de transport care nu
sunt destinate, prin construcţia lor, realizării de reclamă
şi publicitate.
CAP. VII
Impozitul pe
spectacole
ART. 480
Reguli generale
(1) Orice
persoană care organizează o manifestare artistică, o
competiţie sportivă sau altă activitate distractivă în
România are obligaţia de a plăti impozitul prevăzut în prezentul
capitol, denumit în continuare impozitul pe spectacole.
(2) Impozitul pe spectacole
se plăteşte la bugetul local al unităţii
administrativ-teritoriale în raza căreia are loc manifestarea
artistică, competiţia sportivă sau altă activitate
distractivă.
ART. 481
Calculul impozitului
(1) Impozitul pe
spectacole se calculează prin aplicarea cotei de impozit la suma
încasată din vânzarea biletelor de intrare şi a abonamentelor.
(2) Consiliile locale
hotărăsc cota de impozit după cum urmează:
a)
până la 2% pentru spectacolul de teatru, balet, operă, operetă,
concert filarmonic sau altă manifestare muzicală, prezentarea unui
film la cinematograf, un spectacol de circ sau orice competiţie
sportivă internă sau internaţională;
----------
Lit. a) a alin. (2) al
art. 481 a fost modificată de pct. 41 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 50 din 27
octombrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3
noiembrie 2015.
b) până la 5% în
cazul oricărei altei manifestări artistice decât cele enumerate la
lit. a).
(3) Suma primită
din vânzarea biletelor de intrare sau a abonamentelor nu cuprinde sumele
plătite de organizatorul spectacolului în scopuri caritabile, conform
contractului scris intrat în vigoare înaintea vânzării biletelor de
intrare sau a abonamentelor.
(4) Persoanele care
datorează impozitul pe spectacole stabilit în conformitate cu prezentul
articol au obligaţia de:
a) a înregistra
biletele de intrare şi/sau abonamentele la compartimentul de specialitate
al autorităţii administraţiei publice locale care îşi exercită
autoritatea asupra locului unde are loc spectacolul;
b) a anunţa
tarifele pentru spectacol în locul unde este programat să aibă loc
spectacolul, precum şi în orice alt loc în care se vând bilete de intrare
şi/sau abonamente;
c) a preciza tarifele
pe biletele de intrare şi/sau abonamente şi de a nu încasa sume care
depăşesc tarifele precizate pe biletele de intrare şi/sau
abonamente;
d) a emite un bilet de
intrare şi/sau abonament pentru toate sumele primite de la spectatori;
e) a asigura, la
cererea compartimentului de specialitate al autorităţii
administraţiei publice locale, documentele justificative privind calculul
şi plata impozitului pe spectacole;
f) a se conforma
oricăror altor cerinţe privind tipărirea, înregistrarea, avizarea,
evidenţa şi inventarul biletelor de intrare şi a abonamentelor,
care sunt precizate în normele elaborate în comun de Ministerul Finanţelor
Publice şi Ministerul Dezvoltării Regionale şi
Administraţiei Publice, contrasemnate de Ministerul Culturii şi Ministerul
Tineretului şi Sportului.
ART. 482
Scutiri
Spectacolele
organizate în scopuri umanitare sunt scutite de la plata impozitului pe
spectacole.
ART. 483
Plata impozitului
(1) Impozitul pe
spectacole se plăteşte lunar până la data de 10, inclusiv, a
lunii următoare celei în care a avut loc spectacolul.
(2) Orice
persoană care datorează impozitul pe spectacole are obligaţia de
a depune o declaraţie la compartimentul de specialitate al
autorităţii administraţiei publice locale, până la data
stabilită pentru fiecare plată a impozitului pe spectacole. Formatul
declaraţiei se precizează în normele elaborate în comun de Ministerul
Finanţelor Publice şi Ministerul Dezvoltării Regionale şi
Administraţiei Publice.
(3) Persoanele care
datorează impozitul pe spectacole răspund pentru calculul corect al
impozitului, depunerea la timp a declaraţiei şi plata la timp a
impozitului.
CAP. VIII
Taxe speciale
ART. 484
Taxe speciale
(1) Pentru
funcţionarea unor servicii publice locale create în interesul persoanelor
fizice şi juridice, precum şi pentru promovarea turistică a
localităţii, consiliile locale, judeţene şi Consiliul
General al Municipiului Bucureşti, după caz, pot adopta taxe
speciale.
(2) Domeniile în care consiliile
locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti,
după caz, pot adopta taxe speciale pentru serviciile publice locale,
precum şi cuantumul acestora se stabilesc în conformitate cu prevederile Legii nr. 273/2006
privind finanţele publice locale, cu modificările şi
completările ulterioare.
(3) Taxele speciale se
încasează numai de la persoanele fizice şi juridice care
beneficiază de serviciile oferite de instituţia sau serviciul public
de interes local, potrivit regulamentului de organizare şi
funcţionare al acestora, sau de la cele care sunt obligate, potrivit
legii, să efectueze prestaţii ce intră în sfera de activitate a
acestui tip de serviciu.
ART. 485
Scutiri
(1)
Autorităţile deliberative pot acorda reduceri sau scutiri de la plata
taxelor speciale instituite conform art. 484, pentru următoarele persoane
fizice sau juridice:
a) veteranii de
război, văduvele de război şi văduvele
nerecăsătorite ale veteranilor de război;
b) persoanele fizice
prevăzute la art. 1 din Decretul-lege nr.
118/1990, republicat, cu modificările şi completările
ulterioare;
c) instituţiile
sau unităţile care funcţionează sub coordonarea
Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice sau a
Ministerului Tineretului şi Sportului, cu excepţia incintelor
folosite pentru activităţi economice;
d) fundaţiile
înfiinţate prin testament, constituite conform legii, cu scopul de a
întreţine, dezvolta şi ajuta instituţii de cultură
naţională, precum şi de a susţine acţiuni cu caracter
umanitar, social şi cultural;
e) organizaţiile
care au ca unică activitate acordarea gratuită de servicii sociale în
unităţi specializate care asigură găzduire, îngrijire
socială şi medicală, asistenţă, ocrotire,
activităţi de recuperare, reabilitare şi reinserţie
socială pentru copil, familie, persoane cu handicap, persoane vârstnice,
precum şi pentru alte persoane aflate în dificultate, în condiţiile
legii;
f)
persoanele cu handicap grav sau accentuat, persoanele încadrate în gradul I de
invaliditate şi reprezentanţii legali ai minorilor cu handicap grav
sau accentuat şi ai minorilor încadraţi în gradul I de invaliditate.
----------
Lit. f) a alin. (1) al
art. 485 a fost modificată de pct. 42 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 50 din 27
octombrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3
noiembrie 2015.
(2) Taxele speciale
instituite conform art. 484 se reduc cu 50% pentru persoanele fizice care
domiciliază în localităţile precizate în:
a) Hotărârea Guvernului nr.
323/1996, cu modificările ulterioare;
b) Hotărârea Guvernului nr.
395/1996, cu modificările ulterioare.
CAP. IX
Alte taxe locale
ART. 486
Alte taxe locale
(1) Consiliile locale,
Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau consiliile judeţene,
după caz, pot institui taxe pentru utilizarea temporară a locurilor
publice şi pentru vizitarea muzeelor, caselor memoriale, monumentelor
istorice de arhitectură şi arheologice şi altele asemenea.
(2) Consiliile locale
pot institui taxe pentru deţinerea sau utilizarea echipamentelor şi
utilajelor destinate obţinerii de venituri care folosesc infrastructura
publică locală, pe raza localităţii unde acestea sunt
utilizate, precum şi taxe pentru activităţile cu impact asupra
mediului înconjurător.
(3) Taxele
prevăzute la alin. (1) şi (2) se calculează şi se
plătesc în conformitate cu procedurile aprobate de autorităţile
deliberative interesate.
(4) Taxa pentru
îndeplinirea procedurii de divorţ pe cale administrativă este în
cuantum de 500 lei şi poate fi majorată prin hotărâre a
consiliului local, fără ca majorarea să poată
depăşi 50% din această valoare. Taxa se face venit la bugetul
local.
(5) Pentru eliberarea
de copii heliografice de pe planuri cadastrale sau de pe alte asemenea planuri,
deţinute de consiliile locale, consiliul local stabileşte o taxă
de până la 32 lei, inclusiv.
(6) Prin excepţie de la prevederile alin.
(1), consiliile locale, Consiliul General al Municipiului Bucureşti
şi consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti,
după caz, pot institui taxa pentru reabilitare termică a blocurilor
de locuinţe şi locuinţelor unifamiliale, pentru care s-au alocat
sume aferente cotei de contribuţie a proprietarilor, în condiţiile Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 18/2009, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 158/2011, cu modificările şi
completările ulterioare.
ART. 487
Scutiri
Autorităţile
deliberative pot acorda reduceri sau scutiri de la plata taxelor instituite
conform art. 486 următoarelor persoane fizice sau juridice:
a) veteranii de
război, văduvele de război şi văduvele
nerecăsătorite ale veteranilor de război;
b) persoanele fizice
prevăzute la art. 1 din Decretul-lege nr.
118/1990, republicat, cu modificările şi completările
ulterioare;
c) instituţiile
sau unităţile care funcţionează sub coordonarea
Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice sau a
Ministerului Tineretului şi Sportului, cu excepţia incintelor
folosite pentru activităţi economice;
d) fundaţiile
înfiinţate prin testament, constituite conform legii, cu scopul de a
întreţine, dezvolta şi ajuta instituţii de cultură
naţională, precum şi de a susţine acţiuni cu caracter
umanitar, social şi cultural;
e) organizaţiile
care au ca unică activitate acordarea gratuită de servicii sociale în
unităţi specializate care asigură găzduire, îngrijire
socială şi medicală, asistenţă, ocrotire,
activităţi de recuperare, reabilitare şi reinserţie socială
pentru copil, familie, persoane cu handicap, persoane vârstnice, precum şi
pentru alte persoane aflate în dificultate, în condiţiile legii.
ART. 488
Contracte de fiducie
În cazul persoanelor
fizice şi juridice care încheie contracte de fiducie conform Codului
civil, impozitele şi taxele locale aferente masei patrimoniale fiduciare
transferate în cadrul operaţiunii de fiducie sunt plătite de
către fiduciar la bugetele locale ale unităţilor
administrativ-teritoriale unde sunt înregistrate bunurile care fac obiectul
operaţiunii de fiducie, cu respectarea prevederilor prezentului titlu,
începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a fost încheiat
contractul de fiducie.
CAP. X
Alte dispoziţii
comune
ART. 489
Majorarea impozitelor
şi taxelor locale de consiliile locale sau consiliile judeţene
(1) Autoritatea
deliberativă a administraţiei publice locale, la propunerea
autorităţii executive, poate stabili cote adiţionale la
impozitele şi taxele locale prevăzute în prezentul titlu, în
funcţie de următoarele criterii: economice, sociale, geografice,
precum şi de necesităţile bugetare locale, cu excepţia
taxelor prevăzute la art. 494 alin. (10) lit. b) şi c).
(2) Cotele
adiţionale stabilite conform alin. (1) nu pot fi mai mari de 50%
faţă de nivelurile maxime stabilite în prezentul titlu.
(3) Criteriile
prevăzute la alin. (1) se hotărăsc de către autoritatea
deliberativă a administraţiei publice locale.
(4) Pentru terenul
agricol nelucrat timp de 2 ani consecutiv, consiliul local poate majora
impozitul pe teren cu până la 500%, începând cu al treilea an, în
condiţiile stabilite prin hotărâre a consiliului local.
(5) Consiliul local
poate majora impozitul pe clădiri şi impozitul pe teren cu până
la 500% pentru clădirile şi terenurile neîngrijite, situate în
intravilan.
(6) Criteriile de
încadrare în categoria clădirilor şi terenurilor prevăzute la
alin. (5) se adoptă prin hotărâre a consiliului local.
(7) Clădirile
şi terenurile care intră sub incidenţa alin. (5) se stabilesc
prin hotărâre a consiliului local conform elementelor de identificare
potrivit nomenclaturii stradale.
(8) Hotărârile
consiliului local stabilite potrivit alin. (7) au caracter individual.
ART. 490
Controlul şi
colectarea impozitelor şi taxelor locale
Autorităţile
administraţiei publice locale şi organele speciale ale acestora,
după caz, sunt responsabile pentru stabilirea, controlul şi
colectarea impozitelor şi taxelor locale, precum şi a amenzilor
şi penalizărilor aferente.
ART. 491
Indexarea impozitelor
şi taxelor locale
(1) În cazul oricărui impozit sau
oricărei taxe locale, care constă într-o anumită sumă în
lei sau care este stabilită pe baza unei anumite sume în lei, sumele
respective se indexează anual, până la data de 30 aprilie, de
către consiliile locale, ţinând cont de rata inflaţiei pentru
anul fiscal anterior, comunicată pe site-urile oficiale ale Ministerului
Finanţelor Publice şi Ministerului Dezvoltării Regionale şi
Administraţiei Publice.
(2) Sumele indexate
conform alin. (1) se aprobă prin hotărâre a consiliului local şi
se aplică în anul fiscal următor. La nivelul municipiului
Bucureşti, această atribuţie revine Consiliului General al
Municipiului Bucureşti.
ART. 492
Elaborarea normelor
Elaborarea normelor
pentru prezentul titlu se face de către Ministerul Finanţelor Publice
şi Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei
Publice.
CAP. XI
Sancţiuni
ART. 493
Sancţiuni
(1) Nerespectarea
prevederilor prezentului titlu atrage răspunderea disciplinară,
contravenţională sau penală, potrivit dispoziţiilor legale
în vigoare.
(2) Constituie
contravenţii următoarele fapte, dacă nu au fost
săvârşite în astfel de condiţii încât să fie considerate,
potrivit legii, infracţiuni:
a) depunerea peste
termen a declaraţiilor de impunere prevăzute la art. 461 alin. (2),
(6), (7), alin. (10) lit. c), alin. (12) şi (13), art. 466 alin. (2), (5),
alin. (7) lit. c), alin. (9) şi (10), art. 471 alin. (2), (4), (5) şi
alin. (6) lit. b) şi c), art. 474 alin. (7) lit. c), alin. (11), art. 478
alin. (5) şi art. 483 alin. (2);
b) nedepunerea
declaraţiilor de impunere prevăzute la art. 461 alin. (2), (6), (7),
alin. (10) lit. c), alin. (12) şi (13), art. 466 alin. (2), (5) şi
alin. (7) lit. c), alin. (9) şi (10), art. 471 alin. (2), (4), (5) şi
alin. (6) lit. b) şi c), art. 474 alin. (7) lit. c), alin. (11), art. 478
alin. (5) şi art. 483 alin. (2).
(3) Contravenţia
prevăzută la alin. (2) lit. a) se sancţionează cu
amendă de la 70 lei la 279 lei, iar cele de la alin. (2) lit. b) cu amendă
de la 279 lei la 696 lei.
(4) Încălcarea
normelor tehnice privind tipărirea, înregistrarea, vânzarea, evidenţa
şi gestionarea, după caz, a abonamentelor şi a biletelor de
intrare la spectacole constituie contravenţie şi se
sancţionează cu amendă de la 325 lei la 1.578 lei.
(4^1)
Necomunicarea informaţiilor şi a documentelor de natura celor
prevăzute la art. 494 alin. (12) în termen de cel mult 15 zile
lucrătoare de la data primirii solicitării constituie contravenţie
şi se sancţionează cu amendă de la 500 la 2.500 lei.
----------
Alin. (4^1) al art.
493 a fost introdus de pct. 43 al art.
I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015.
(5) În cazul
persoanelor juridice, limitele minime şi maxime ale amenzilor
prevăzute la alin. (3) şi (4) se majorează cu 300%.
(6) Constatarea
contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către
primari şi persoane împuternicite din cadrul autorităţii
administraţiei publice locale.
(7) Limitele amenzilor
prevăzute la alin. (3) şi (4) se actualizează prin hotărâre
a consiliilor locale conform procedurii stabilite la art. 491.
(8)
Contravenţiilor prevăzute în prezentul capitol li se aplică dispoziţiile
Ordonanţei Guvernului
nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002,
cu modificările şi completările ulterioare.
CAP. XII
Dispoziţii finale
ART. 494
Implicaţii
bugetare ale impozitelor şi taxelor locale
(1) Impozitele şi
taxele locale, majorările de întârziere, precum şi amenzile aferente
acestora constituie integral venituri la bugetele locale ale
unităţilor administrativ-teritoriale.
(2) Impozitul pe
clădiri, precum şi amenzile aferente acestuia constituie venituri la
bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale în raza
căreia este situată clădirea respectivă.
(3) Impozitul pe
teren, precum şi amenzile aferente acestuia constituie venituri la bugetul
local al unităţii administrativ-teritoriale în raza căreia este
situat terenul respectiv.
(4) Cu excepţiile
prevăzute la alin. (5), impozitul pe mijlocul de transport, majorările
de întârziere, precum şi amenzile aferente acestuia constituie venituri la
bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale în raza
căreia trebuie înmatriculat sau înregistrat mijlocul de transport
respectiv.
(5) Veniturile
provenite din impozitul pe mijlocul de transport stabilit în
concordanţă cu prevederile art. 470 alin. (5) şi (6),
majorările de întârziere, precum şi amenzile aferente se pot utiliza
exclusiv pentru lucrări de întreţinere, modernizare, reabilitare
şi construire a drumurilor locale şi judeţene, din care 60%
constituie venituri la bugetul local şi 40% constituie venituri la bugetul
judeţean. În cazul municipiului Bucureşti, impozitul constituie
venituri în proporţie de 60% la bugetele sectoarelor şi 40% la
bugetul municipiului Bucureşti.
(6) Taxele
locale prevăzute la cap. V din prezentul titlu constituie venituri ale
bugetelor locale ale unităţilor administrativ-teritoriale. Pentru
eliberarea certificatelor de urbanism şi a autorizaţiilor de
construire de către preşedinţii consiliilor judeţene, cu
avizul primarilor comunelor, taxele datorate constituie venit în proporţie
de 50% la bugetul local al comunelor şi de 50% la bugetul local al
judeţului.
----------
Alin. (6) al art. 494
a fost modificat de pct. 44 al art.
I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015.
(7) Taxa pentru
afişaj în scop de reclamă şi publicitate, precum şi
amenzile aferente constituie venituri la bugetul local al unităţii
administrativ-teritoriale unde este situat afişajul, panoul sau structura
pentru afişajul în scop de reclamă şi publicitate.
(8) Impozitul pe
spectacole, precum şi amenzile aferente constituie venituri la bugetul
local al unităţii administrativ-teritoriale unde are loc manifestarea
artistică, competiţia sportivă sau altă activitate
distractivă.
(9) Celelalte taxe
locale prevăzute la art. 486, precum şi amenzile aferente constituie
venituri la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale unde
este situat locul public sau echipamentul respectiv ori unde trebuie
înmatriculat vehiculul lent.
(10) Constituie venit
la bugetul local sumele provenite din:
a) majorările
pentru plata cu întârziere a impozitelor şi taxelor locale;
b) taxele judiciare de
timbru şi alte taxe de timbru prevăzute de lege;
c) taxele
extrajudiciare de timbru prevăzute de lege, exclusiv contravaloarea
cheltuielilor efectuate cu difuzarea timbrelor fiscale.
(11) Sumele
prevăzute la alin. (10) lit. b) şi c) se ajustează pentru a
reflecta rata inflaţiei în conformitate cu normele elaborate în comun de
Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Dezvoltării
Regionale şi Administraţiei Publice.
(12) În
vederea clarificării şi stabilirii reale a situaţiei fiscale a
contribuabililor, compartimentele de specialitate ale autorităţilor
administraţiei publice locale au competenţa de a solicita
informaţii şi documente cu relevanţă fiscală sau
pentru identificarea contribuabililor sau a materiei impozabile ori taxabile,
după caz, iar notarii, avocaţii, executorii judecătoreşti,
organele de poliţie, organele vamale, serviciile publice comunitare pentru
regimul permiselor de conducere şi înmatriculare a vehiculelor, serviciile
publice comunitare pentru eliberarea paşapoartelor simple, serviciile
publice comunitare de evidenţă a persoanelor, precum şi orice
altă entitate care deţine informaţii sau documente cu privire la
bunurile impozabile sau taxabile, după caz, ori la persoanele care au
calitatea de contribuabil au obligaţia furnizării acestora
fără plată, în termen de 15 zile lucrătoare de la data
primirii solicitării.
----------
Alin. (12) al art. 494
a fost modificat de pct. 44 al art.
I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015.
ART. 495
Dispoziţii
tranzitorii
În vederea stabilirii
impozitelor şi taxelor locale pentru anul fiscal 2016, se stabilesc
următoarele reguli:
a)
persoanele fizice care la data de 31 decembrie 2015 au în proprietate
clădiri nerezidenţiale sau clădiri cu destinaţie mixtă
au obligaţia să depună declaraţii până la data de 31
martie 2016 inclusiv, conform modelului aprobat prin ordin comun al ministrului
finanţelor publice şi al ministrului dezvoltării regionale
şi administraţiei publice, în termen de 60 de zile de la data
publicării în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, a prezentului cod;
----------
Lit. a) a art. 495 a
fost modificată de pct. 45 al art.
I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015.
b)
persoanele juridice au obligaţia să depună declaraţii
privind clădirile pe care le deţin în proprietate la data de 31
decembrie 2015, destinaţia şi valoarea impozabilă a acestora,
până la data de 31 martie 2016 inclusiv;
----------
Lit. b) a art. 495 a
fost modificată de pct. 45 al art.
I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015.
c)
persoanele fizice şi juridice care la data de 31 decembrie 2015 deţin
mijloace de transport radiate din circulaţie conform prevederilor legale
din domeniul circulaţiei pe drumurile publice au obligaţia să
depună o declaraţie în acest sens, însoţită de documente
justificative, la compartimentele de specialitate ale autorităţii
publice locale, până la data de 31 martie 2016 inclusiv;
----------
Lit. c) a art. 495 a
fost modificată de pct. 45 al art.
I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015.
d)
scutirile sau reducerile de la plata impozitului/taxei pe clădiri, a
impozitului/taxei pe teren, a impozitului pe mijloacele de transport
prevăzute la art. 456, 464 şi 469 se aplică începând cu data de
1 ianuarie 2016 persoanelor care deţin documente justificative emise până
la data de 31 decembrie 2015 şi care sunt depuse la compartimentele de
specialitate ale autorităţilor publice locale, până la data de
31 martie 2016 inclusiv;
----------
Lit. d) a art. 495 a
fost modificată de pct. 45 al art.
I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 50 din 27 octombrie 2015,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 3 noiembrie 2015.
e) prevederile art.
491 se aplică începând cu 1 ianuarie 2017;
f) consiliile locale
adoptă hotărâri privind nivelurile impozitelor şi taxelor locale
pentru anul 2016, în termen de 60 de zile de la data publicării în
Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentului cod. La nivelul
municipiului Bucureşti, această atribuţie revine Consiliului
General al Municipiului Bucureşti.
g) prin
excepţie de la prevederile lit. f), nivelurile impozitelor şi taxelor
locale se aprobă prin dispoziţie a primarului, până la expirarea
termenului prevăzut la lit. f), în cazul în care consiliul local este
dizolvat, sau prin decizie emisă de către secretarul
unităţii administrativ-teritoriale sau de către persoana
desemnată în condiţiile art. 55 alin. (8^1) din
Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, cu avizul administraţiei
judeţene a finanţelor publice până la expirarea termenului
prevăzut la lit. f), în cazul în care consiliul local este dizolvat
şi primarul nu îşi poate exercita atribuţiile ca urmare a
încetării sau suspendării mandatului în condiţiile legii, ori în
situaţia în care faţă de acesta au fost dispuse potrivit legii
penale măsuri preventive, altele decât cele care determină
suspendarea mandatului şi care fac imposibilă exercitarea de
către acesta a atribuţiilor prevăzute de lege. Dispoziţia
primarului, respectiv decizia secretarului sau persoanei desemnate se aduc la
cunoştinţă publică.
----------
Lit. g) a art. 495 a
fost introdusă de art.
V din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 41 din 30 septembrie 2015,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 733 din 30 septembrie 2015.
TITLUL X
Impozitul pe
construcţii
ART. 496
Contribuabili
(1) Sunt obligate la
plata impozitului pe construcţii, stabilit conform prezentului titlu,
următoarele persoane, denumite în continuare contribuabili:
a) persoanele juridice
române, cu excepţia instituţiilor publice, institutelor
naţionale de cercetare-dezvoltare, asociaţiilor, fundaţiilor
şi a celorlalte persoane juridice fără scop patrimonial,
potrivit legilor de organizare şi funcţionare;
b) persoanele juridice
străine care desfăşoară activitate prin intermediul unui
sediu permanent în România;
c) persoanele juridice
cu sediul social în România înfiinţate potrivit legislaţiei europene.
(2) În cazul
operaţiunilor de leasing financiar, calitatea de contribuabil o are
utilizatorul, iar în cadrul operaţiunilor de leasing operaţional,
calitatea de contribuabil o are locatorul.
ART. 497
Definiţia
construcţiilor
În înţelesul
prezentului titlu, construcţiile sunt cele prevăzute în grupa 1 din
Catalogul privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a
mijloacelor fixe.
ART. 498
Cota de impozitare
şi baza impozabilă
(1) Impozitul pe
construcţii se calculează prin aplicarea unei cote de 1% asupra
valorii construcţiilor existente în patrimoniul contribuabililor la data
de 31 decembrie a anului anterior, evidenţiată contabil în soldul
debitor al conturilor corespunzătoare construcţiilor menţionate
la art. 497, din care se scade:
a) valoarea
clădirilor, pentru care se datorează impozit pe clădiri,
potrivit prevederilor titlului IX. Intră sub incidenţa acestor
prevederi şi valoarea clădirilor din parcurile industriale,
ştiinţifice şi tehnologice care, potrivit legii, nu
beneficiază de scutirea de la plata impozitului pe clădiri;
b) valoarea
lucrărilor de reconstruire, modernizare, consolidare, modificare sau
extindere la construcţii închiriate, luate în administrare sau în
folosinţă;
c) valoarea
construcţiilor şi a lucrărilor de reconstruire, modernizare,
consolidare, modificare sau extindere a construcţiilor, aflate sau care
urmează să fie trecute, în conformitate cu prevederile legale în
vigoare, în proprietatea statului sau a unităţilor
administrativ-teritoriale;
d) valoarea
construcţiilor din subgrupa 1.2 "Construcţii agricole" din
Catalogul privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a
mijloacelor fixe;
e) valoarea
construcţiilor situate în afara frontierei de stat a României, astfel cum
aceasta este definită potrivit legii, inclusiv cele situate în zona
contiguă a României şi zona economică exclusivă a României,
astfel cum sunt delimitate prin Legea
nr. 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare,
al mării teritoriale, al zonei contigue şi al zonei economice
exclusive ale României, republicată, pentru operaţiunile legate de
activităţile desfăşurate în exercitarea drepturilor
prevăzute de art. 56 şi 77 din Convenţia Naţiunilor Unite
asupra dreptului mării, încheiată la Montego Bay (Jamaica) la 10
decembrie 1982, ratificată de România prin Legea nr. 110/1996;
f) valoarea
construcţiilor din domeniul public al statului şi care fac parte din
baza materială de reprezentare şi protocol, precum şi a celor
din domeniul public şi privat al statului, închiriate sau date în
folosinţă instituţiilor publice, construcţii administrate
de Regia Autonomă "Administraţia Patrimoniului Protocolului de
Stat";
g) valoarea
construcţiilor deţinute de structurile sportive, definite potrivit
legii.
(2) În situaţia
în care, în cursul anului curent, se înregistrează operaţiuni de
majorare sau diminuare a valorii soldului debitor al conturilor
corespunzătoare construcţiilor menţionate la art. 497, impozitul
pe construcţii calculat potrivit alin. (1) nu se recalculează. Aceste
modificări sunt luate în considerare pentru determinarea impozitului pe
construcţii datorat pentru anul următor.
(3) Cheltuiala cu
impozitul calculat potrivit alin. (1) este cheltuială deductibilă la
stabilirea rezultatului fiscal reglementat de titlul II.
ART. 499
Plata impozitului
şi depunerea declaraţiei fiscale
(1) Contribuabilii
prevăzuţi la art. 496 sunt obligaţi să calculeze şi
să declare impozitul pe construcţii, până la data de 25 mai
inclusiv a anului pentru care se datorează impozitul.
(2) Impozitul pe
construcţii, declarat potrivit alin. (1), se plăteşte în
două rate egale, până la datele de 25 mai şi 25 septembrie
inclusiv.
(3) Prin excepţie
de la alin. (1) şi (2), contribuabilii care încetează să existe
în cursul anului au obligaţia de a declara şi a plăti impozitul
determinat conform art. 498 alin. (1), până la data încheierii perioadei
din an în care persoana juridică a existat.
(4) Contribuabilii
nou-înfiinţaţi datorează impozitul pe construcţii începând
cu anul fiscal următor.
(5) Modelul şi
conţinutul declaraţiei privind impozitul pe construcţii se
stabilesc prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală.
(6) Impozitul reglementat
de prezentul titlu reprezintă venit al bugetului de stat şi se
administrează de către Agenţia Naţională de
Administrare Fiscală, potrivit prevederilor Codului de procedură
fiscală.
ART. 500
Perioada de aplicare
Prevederile
prezentului titlu se aplică până la data de 31 decembrie 2016
inclusiv.
TITLUL XI
Dispoziţii finale
ART. 501
Data intrării în
vigoare a Codului fiscal
Prezentul cod
intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2016, cu excepţia cazului în
care în prezentul cod se prevede altfel.
ART. 502
Abrogarea actelor
normative
(1) La data
intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă:
1. Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările şi
completările ulterioare;
2. art. 16 din Legea
apiculturii nr. 383/2013, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 14 din 9 ianuarie 2014;
3. art.
16 lit. e) din Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război,
precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de
război, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
783 din 28 octombrie 2002, cu modificările şi completările
ulterioare;
4. art. 130 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 12
august 2015;
5. art. 26 din Legea nr.
448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor
persoanelor cu handicap, republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2008, cu modificările şi
completările ulterioare;
6. art. 12 alin. (13) din Legea
energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 16 iulie
2012, cu modificările şi completările ulterioare;
7. art. 8 alin. (1) din
Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi
persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu
începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în
străinătate ori constituite în prizonieri, republicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 631 din 23 septembrie 2009, cu
modificările şi completările ulterioare;
8. art. 10 paragrafele 2
şi 3 din Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 31 decembrie 1997, cu
modificările şi completările ulterioare;
9. art. 7 alin. (2) din Legea
nr. 15/2003 privind sprijinul acordat tinerilor pentru construirea
unei locuinţe proprietate personală, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 13 martie 2014;
10. art. 15 alin. (2)
din Legea Societăţii
Naţionale de Cruce Roşie din România nr. 139/1995,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 30
decembrie 1995, cu modificările şi completările ulterioare;
11. art. 5 alin. (1) lit. b) din
Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile
proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri
adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653
din 22 iulie 2005, cu modificările şi completările ulterioare;
12. art. 26 alin. (3) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind
regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei
şi faunei sălbatice, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 442 din 29 iunie 2007, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea
nr. 49/2011, cu modificările şi completările
ulterioare;
13. art. V alin. (5) şi (6)
din Legea nr. 77/2012 pentru modificarea şi completarea Legii notarilor publici
şi a activităţii notariale nr. 36/1995,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 386 din 8 iunie
2012;
14. art. 17 alin. (3) din Legea
farmaciei nr. 266/2008, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 85 din 2 februarie 2015;
15. art. 41 alin. (1) şi
(2) din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 20
noiembrie 2006, cu modificările ulterioare;
16. orice alte
dispoziţii contrare prezentului cod.
(2) Trimiterile
făcute prin alte acte normative la Legea
nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi
completările următoare, se consideră a fi făcute la
prezentul cod.
ART. 503
Alte prevederi
În aplicarea
prevederilor prezentului cod, Guvernul va asigura respectarea prevederilor
referitoare la soldul structural anual al administraţiei publice
prevăzute la art. 3 alin. (1) din Tratatul privind stabilitatea,
coordonarea şi guvernanţa în cadrul uniunii economice şi
monetare dintre Regatul Belgiei, Republica Bulgaria, Regatul Danemarcei,
Republica Federală Germania, Republica Estonia, Irlanda, Republica Elenă,
Regatul Spaniei, Republica Franceză, Republica Italiană, Republica
Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat de Luxemburg,
Ungaria, Malta, Regatul Ţărilor de Jos, Republica Austria, Republica
Polonă, Republica Portugheză, România, Republica Slovenia, Republica
Slovacia, Republica Finlanda şi Regatul Suediei, semnat la Bruxelles la 2
martie 2012, ratificat prin Legea
nr. 83/2012, şi art. 9 din Regulamentul (CE) nr.
1.466/1997 al Consiliului din 7 iulie 1997 privind consolidarea
supravegherii poziţiilor bugetare şi supravegherea şi
coordonarea politicilor economice, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene, seria L, nr. 209 din 2 august 1997, cu modificările şi completările
ulterioare.
Această lege a fost adoptată de
Parlamentul României, în condiţiile art. 77 alin. (2), cu respectarea
prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia
României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
VALERIU-ŞTEFAN
ZGONEA
PREŞEDINTELE SENATULUI
CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU
Bucureşti, 8
septembrie 2015.
Nr. 227.
-----